Obligaţia de întreţinere a minorului. Venituri realizate în străinătate
| Comentarii |
|
în faţa instanţei de apel, cale de atac ce are caracter devolutiv şi permite stabilirea stării de fapt, s-a făcut dovada veniturilor realizate de către pârât la un alt nivel decât cel al venitului minim pe economie şi, firesc, a fost luat în calcul acel cuantum ce rezulta din actul depus de reclamantă în copie şi în traducere, pârâtul având drept de muncă pe perioadă nedeterminată. Pentru a nu se lua în calcul, pârâtul trebuia să facă dovada că nu mai realizează veniturile ce rezultă din actele depuse de reclamantă în apel.
C.A. Cluj, s. I civ., dec. nr. 2802/R din 1 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 3154 din 1.11.2011, Judecătoria Zalău a admis acţiunea de divorţ introdusă de către reclamanta M.S. în contradictoriu cu pârâtul M.V.A. şi s-a desfăcut din vina exclusivă a soţului pârât căsătoria încheiată între părţi la data de 28.02.1998 şi înregistrată la Primăria municipiului Z., judeţul Sălaj, sub nr. 61 din 28.02.1998. S-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de C. S-a dispus ca reclamanta să exercite singură autoritatea părintească cu privire la minorul M.H.V., născut la data de 18.01.2000. S-a stabilit locuinţa minorului M.H.V. la mama reclamantă. Pârâtul a fost obligat să plătească lunar în favoarea minorului suma de 165 lei, cu titlu de contribuţie la cheltuielile de creştere şi educare, începând cu data introducerii acţiunii, 07.09.2010, şi până la majoratul minorului.
împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat apel reclamanta M.S. Prin decizia civilă nr. 6/14.02.2012, pronunţată de Tribunalul Sălaj, s-a admis apelul declarat de reclamantă contra sentinţei civile nr. 3154/01.11.2011 a Judecătoriei Zalău, care a fost schimbată în ceea ce priveşte numele purtat de reclamantă după desfacerea căsătoriei şi cuantumul pensiei de întreţinere. Rejudecând cauza sub aceste aspecte, s-a dispus ca reclamanta să menţină numele dobândit prin căsătorie, acela de M. Cuantumul pensiei de întreţinere la care a fost obligat pârâtul a fost de 400 lei lunar. Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul. Recursul declarat nu este fondat.
In motivarea recursului, recurentul a arătat că instanţa de apel nu a ţinut cont de principiul potrivit căruia recalcularea cuantumului pensiei de întreţinere trebuie să se facă numai în măsura în care s-au schimbat mijloacele celui care acordă întreţinerea sau nevoia creditorului ei. Din considerentele deciziei nu reiese ca reclamanta să fi făcut dovada înregistrării unei majorări substanţiale a nevoilor minorului cu privire la cheltuielile necesare creşterii şi educării acestuia de la data încuviinţării de către instanţă a plăţii pensiei de întreţinere în sarcina pârâtului şi până în prezent.
Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat, deoarece, atât sub vechea reglementare, cât şi sub cea nouă, obligaţia de întreţinere era stabilită atât în funcţie de nevoile celui întreţinut, cât şi în funcţie de veniturile debitorului obligaţiei de întreţinere. Instanţa de fond a stabilit pensia de întreţinere, din punct de vedere al veniturilor debitorului obligaţiei de întreţinere, la cel mai mic cuantum posibil pentru o persoană care nu a făcut dovada că este în imposibilitate de a munci. Aceasta nu înseamnă că acela era nivelul nevoilor copilului, ci doar că stabilirea s-a făcut ţinând seama de venitul minim pe economie, venit pe care orice persoană capabilă de muncă îl poate realiza, iar în ipoteza în care chiar este angajată, atunci evident că se face calculul în funcţie de veniturile realizate în concret. Nu se poate susţine că nevoile unui copil sau ale oricărei persoane se pot acoperi cu suma de 165 lei lunar, dar, nefiind făcută în faţa instanţei de fond dovada unui alt venit, s-a preferat stabilirea unui cuantum minim al pensiei de întreţinere decât stabilirea acesteia la nivel zero.
In faţa instanţei de apel, cale de atac ce are caracter devolutiv şi permite stabilirea stării de fapt, s-a făcut dovada veniturilor realizate de către pârât la un alt nivel decât cel al venitului minim pe economie şi, firesc, a fost luat în calcul acel cuantum ce rezulta din actul depus de reclamantă în copie şi în traducere, pârâtul având drept de muncă pe perioadă nedeterminată.
Mai susţine recurentul că argumentele instanţei de apel nu menţionează expres dacă veniturile realizate de pârât în Spania au caracter de continuitate sau sunt câştiguri băneşti întâmplătoare, la care se adaugă sporadic şi alte sume de bani cu titlu remuneratoriu, pentru a se putea dispune recalcularea pensiei de întreţinere în limitele plafonului maxim de până la o pătrime din câştigurile din muncă, pentru un copil, prevăzute de lege.
Acest motiv de recurs este nefondat, deoarece recurentul trebuia să facă dovada că nu mai realizează veniturile ce rezultă din actele depuse de apelantă în apel.
| ← Întretinere. Venituri realizate în străinătate | Legături personale cu minorul. Modalitatea de exercitare a... → |
|---|
