Ajutor public judiciar. Cerere de reexaminare. Imposibilitatea cenzurării de către instanţa de control judiciar
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 5/A din data de 31.01.2013
Conform art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 15/2008 încheierea pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare are caracter irevocabil, caracter care, prin prisma dispozițiilor art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedură civilă, face imposibilă reluarea și examinarea criticilor formulate sub aspectul modului de soluționare de către instanța inferioară a cererii de ajutor public judiciar.
Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale.
Prin sentința civilă nr. 2572/11 septembrie 2012, Tribunalul Mureș a anulat ca netimbrată acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. L., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Mureș, având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că după indicarea în monedă națională a cuantumul despăgubirilor de natură materială solicitate de către reclamant, instanța a stabilit în sarcina acestuia obligația de achita taxa de timbru și timbru judiciar , apreciind că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997, în contextul în care pretențiile reclamantului nu decurg din cauze penale.
S-a mai reținut că prin încheierea din cameră de consiliu din data de 22 mai 2012, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, iar ulterior, prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 01.06.2012, a fost respinsă și cererea de reexaminare, astfel că la termenul de judecată din data de 5 iunie 2012 i s-a pus în vedere că, sub sancțiune anulării cererii, are obligația de a achita taxa de timbru și timbru judiciar stabilite în sarcina sa.
Cum la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2012, reclamantul prezent în fața instanței a arătat că nu a achitat și nu are posibilitatea de achita taxa de timbru aferentă, instanța a dispus, în temeiul art. 165 din Codul de procedură civilă, disjungerea petitului privitor la solicitarea de acordare a daunelor morale de cel privitor la solicitarea de acordare a daunelor materiale și a invocat din oficiu excepția de netimbrare, iar ulterior a făcut aplicarea prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, în sensul anulării acțiunii.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând modificarea ei în, sensul admiterii cererii de ajutor public judiciar, iar ulterior, și a cererii de chemare în judecată formulate.
În motivarea recursului s-a arătat că prin încheierea civilă din 22 mai 2012 s-a reținut în mod greșit că nu ar fi depus actele doveditoare solicitate de către instanță pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar, iar în final aceasta a ignorat cu desăvârșire faptul că valoarea taxei judiciare de timbru pe care trebuia să o achite are un nivel foarte ridicat față de veniturile sale, fiindu-i practic imposibil să o achite, situație în care se impunea aplicarea prevederilor art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/2008 și scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, reclamantul a susținut că prin soluția contestată i-a fost încălcat efectiv dreptul constituțional de acces la justiție, făcând trimitere din această perspectivă și la jurisprudența C.E.D.O., care a statuat în sensul că limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a susținut legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, apreciind că argumentele reclamantului nu au niciun suport juridic, astfel că nu pot fi reținute, în contextul în care acesta nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2012, Curtea a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, reținând în acest sens temeiul juridic al acțiunii și împrejurarea că valoarea pretențiilor reclamantului depășește suma de 100.000 lei.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 292, 295 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că a fost respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 29 septembrie 2011, sub nr. dosar 6362/102/2011, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei de 550.000 euro, compusă din: 370.000 euro daune materiale și 200.000 euro daune morale, iar prin încheierea din 8 mai 2012 s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de a achita pentru cererea având ca obiect plata de daune materiale o taxă judiciară de timbru în cuantum de 12.866, 6 lei și 5 lei timbru judiciar (aferent sumei de 1.619.786 lei, echivalentul pretenției de 370.000 euro, conform precizării de la fila 107 - dosar nr. 6362/102/2011 al Tribunalului Mureș).
La același termen de judecată s-a constatat că reclamantul depusese anterior (la data de 27 aprilie 2012) o cerere pentru acordarea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei de timbru aferente petitului privind daunele materiale menționate, cerere care a fost soluționată prin încheierea camerei de consiliu din 22 mai 2012, în sensul respingerii acesteia prin prisma neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, reținându-se, totodată, nedepunerea tuturor înscrisurilor doveditoare solicitate de către instanță la termenul din 8 mai 2012, respectiv declarație pe proprie răspundere că nu realizează alte venituri în afară de pensia lunară și adeverințe privind veniturile realizate de ceilalți membri ai familiei (fila 123 - dosar nr. 6362/102/2011 al Tribunalului Mureș).
Reclamantul a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii anterior evocate, însă și aceasta a fost respinsă prin încheierea camerei de consiliu din 1 iunie 2012, reținându-se, pe de o parte, că situația reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei de timbru (venitul mediu pe familie fiind de 452 lei), iar pe de altă parte, că nu a depus declarația pe proprie răspundere solicitată la termenul din 8 mai 2012, situație în care acesta se află în culpă, neputându-se aprecia că prin respingerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar i-a fost limitat dreptul de acces la un tribunal (fila 131 - dosar nr. 6362/102/2011 al Tribunalului Mureș).
În circumstanțele cauzale anterior expuse, instanța de fond a dispus - la termenul de judecată din 5 iunie 2012, amânarea judecății în vederea achitării de către reclamant a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, iar la termenul de judecată din 4 septembrie 2012 - constatând neîndeplinirea obligației amintite, a dispus disjungerea cererii având ca obiect acordarea de daune materiale și a invocat excepția netimbrării, în care sens s-a format prezentul dosar (nr. 6675/102/2012) și s-a dispus anularea acțiunii.
Prin apelul declarat împotriva soluției menționate, reclamantul contestă rezolvarea dată de către instanța de fond cererii de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, însă sub acest aspect va trebui să se țină cont de prevederile art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 15/2008, în conformitate cu care încheierea pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare are caracter irevocabil, caracter care - prin prisma dispozițiilor art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedură civilă, face imposibilă reluarea și examinarea criticilor formulate sub aspectul modului de soluționare de către instanța inferioară a cererii de ajutor public judiciar, în acest sens fiind și practica judiciară în materie (exemplificativ, decizia civilă nr. 6886/6 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, dosar nr. 631/95/2010).
În ceea ce privește invocarea încălcării dreptului de acces la justiție, Curtea a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 15 alin. 3 din O.U.G. nr. 15/2008 au fost supuse în repetate rânduri controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional reținând că prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a unor astfel de cereri, fiind justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părților și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară, iar faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale (deciziile Curții Constituționale nr. 1077/13 decembrie 2012 și nr. 419/3 mai 2012).
Față de cele ce preced, constatând că rezolvarea dată cererii de acordare a ajutorului public judiciar și, implicit, cererii de reexaminare împotriva soluției de respingere a celei dintâi, nu mai poate forma obiect de analiză prin intermediul căii de atac exercitate împotriva hotărârii prin care instanța de fond s-a dezinvestit de soluționarea pricinii, prin anularea acțiunii reclamantului ca netimbrată, fiind respectate sub acest ultim aspect prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea a dispus respingerea apelului ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 296 din Codul de procedură civilă.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... | ACŢIUNE ÎN PRETENŢII. Jurisprudență Prejudicii, daune → |
|---|
