Legea nr. 221/2009. Caracter politic al condamnării
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 1/R din data de 15.01.2013
Defunctul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unei infracțiuni de împiedicare a exploatării unei aeronave, încadrarea juridică a acestei infracțiuni fiind prevăzută de art. 1073 din Codul aerian, modificat prin Decretul nr. 342/1970 raportat la art. 1072 lit. b alin. 2, 5 din același cod și art. 170 Cod penal.
Această faptă nu se regăsește printre cele considerate în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 ca fiind cu caracter politic, iar din conținutul hotărârii condamnatorii nu rezultă că sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.
Prin cererea înregistrată la data de 24.05.2011, reclamanții B. M. I. și B. L. au solicitat instanței obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 120.000 euro cu titlu de daune morale pentru condamnarea de 4 ani închisoare executată de autorul reclamanților, la plata sumei de 1.200 lei, anual, cu titlu de chirie, precum și la plata contravalorii a patru magnetofoane, patru casetofoane, 200 benzi magnetice și 200 de discuri muzicale.
În motivarea cererii s-a arătat că autorul reclamanților, B. E., a executat pedeapsa de 4 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 194 din 14.10.1971, pronunțată de Tribunalul Militar București. Această pedeapsă a avut un caracter politic și se încadrează în prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
De asemenea, reclamanții au arătat că în anul 1986, autoritățile vremii au confiscat de la autorul reclamanților bunuri în valoare de aproximativ 3.000 lei.
Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 3597 din 14.12.2011, a admis în parte cererea reclamanților, constatând caracterul politic al condamnării autorului reclamanților. Celelalte cereri ale reclamanților au fost respinse.
În motivarea hotărârii, s-a arătat că, în perioada 17.09.1971 - 16.09.1975, autorul reclamanților a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțarea infracțiunii de împiedicarea exploatării unei aeronave în scopul schimbării itinerariului de zbor, cu consecințe deosebit de grave, infracțiune prevăzută de art. 103 raportat la art. 107 lit. b Cod aerian. Prin hotărârea nr. 2988 din 02.05.1991, Comisia de aplicare a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 a județului Harghita a stabilit că autorul reclamanților este îndreptățit să beneficieze de dispozițiile acestui act normativ, stabilind caracterul politic al condamnării sale.
În consecință, în temeiul art. 5 alin. 4 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, condamnarea suferită de B. E. are un caracter politic.
În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor, se constată că bunurile indicate de reclamanți n-au fost confiscate printr-o hotărâre judecătorească, motiv pentru care reclamanții nu pot fi despăgubiți în condițiile Legii nr. 221/2009.
În fine, cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune morale nu poate fi primită în condițiile în care prevederile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții, precum și pârâtul Statul Român, prin D.G.F.P. Harghita.
Reclamanții au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul acordării despăgubirilor atât pentru daunele materiale suferite ca urmare a măsurilor întreprinse de Statul Român, cât și pentru daunele morale.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat probele pentru că, în realitate, măsura confiscării a fost adoptată ca urmare a condamnării politice a autorului reclamanților. Și în ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit instanța a interpretat greșit dispozițiile legale precum și deciziile Curții Constituționale ori ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este nelegal și anormal ca unele persoane să beneficieze de despăgubiri, mai mari sau mai mici, până la apariția decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție ori a Curții Constituționale pentru ca celelalte persoane să nu mai primească nimic.
La rândul său, Statul Român, prin D.G.F.P. Harghita, a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a cererii reclamanților în condițiile în care condamnarea suferită de autorul reclamanților nu are un caracter politic în înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 221/2009 raportat la O.U.G. nr. 214/1999.
Reclamanții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului ca nefondat în condițiile în care B. E. a fost condamnat în aplicarea prevederilor art. 323 alin. 1 combinat cu art. 245 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 1072 lit. b din Codul aerian.
Verificând hotărârea atacată, Curtea a constatat următoarele:
Recursul reclamanților.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru daune morale cauzate prin condamnarea defunctului B. E. la pedeapsa de 4 ani închisoare. Instanța de fond a apreciat că cererea de acordare a despăgubirilor nu poate fi primită în condițiile în care textul de lege care reglementează posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru daune morale a fost declarat neconstituțional.
Așa cum a stabilit deja Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XII/2011, urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care s-a constatat caracterul neconstituțional al dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, nu mai pot fi acordate despăgubiri pentru daune morale celor care au suferit condamnări ori măsuri administrative cu caracter politic.
Potrivit art. 330 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea problemelor de drept dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Reclamanții, invocând aceeași hotărâre de condamnare, au solicitat instanței obligarea statului la despăgubiri pentru bunurile confiscate de Statul Român. Curtea a apreciat că nici această cerere nu este întemeiată în condițiile în care prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 fac trimitere doar la bunurile imobile confiscate ca urmare a unei condamnări sau măsuri administrative cu caracter politic. Cu alte cuvinte, Curtea a arătat că în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri doar pentru bunurile imobile confiscate, nu și pentru bunurile mobile. În acest sens s-a pronunțat, în mai multe rânduri, Înalta Curte de Casație și Justiție în decizii de speță (Decizia nr. 2507/2012 pronunțată în dosarul nr. 2116/30/2010).
Recursul pârâtului.
Instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 221/2009, condamnarea suferită de defunctul B. E. având un caracter politic prin raportare la constatările făcute de autoritatea locală în aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.
Curtea a apreciat că aceste concluzii sunt eronate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au formulat o cerere invocând Legea nr. 221/2009, lege care stabilește în mod expres încadrarea juridică a faptelor pentru care condamnările au un caracter politic. Defunctul B. E. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nedenunțare a unei infracțiuni de împiedicare a exploatării unei aeronave, încadrarea juridică a acestei infracțiuni fiind prevăzută de art. 1073 din Codul aerian, modificat prin Decretul nr. 342/1970 raportat la art. 1072 lit. b alin. 2, 5 din același cod și art. 170 Cod penal.
Această faptă nu se regăsește printre cele considerate în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 ca fiind cu caracter politic, iar din conținutul hotărârii condamnatorii nu rezultă că sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de pârâtul Statul Român, prin D.G.F.P. Harghita și totodată a respins recursul reclamanților ca nefondat.
| ← Servitute de trecere. Jurisprudență Servituţi | Lipsa concluziilor pe fond din încheierea de şedinţă. Consecinţe. → |
|---|
