Legea nr. 10/2001. Data comunicării dispoziţiei emise în baza acestei legi. Consecinţe
| Comentarii |
|
Potrivit art. 24 alin.(7) din Legea nr. 10/2001 în redactarea iniţială, devenit art. 26 după republicarea Legii, decizia sau dispoziţia poate fi atacată în instanţă în termen de 30 de zile de la data comunicării. Data comunicării în nici un caz nu coincide şi nu este identică cu data expedierii dispoziţiei către reclamant, ştiut fiind că simpla expediere a unui act nu poate fi confundată cu primirea efectivă a respectivului act de către destinatar, relevanţă juridică prezentând nu data expedierii, ci data la care destinatarul a primit efectiv, şi a semnat de primire, acel act.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr200/A din 7 iunie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 206/14/03.2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis acţiunea formulată de contestatorul P.D.A., în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a anulat dispoziţia nr. 3158/2001; s-a dispus restituirea în natură către contestator a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. E. nr. 108, înscris în CF nr. 9659 Cluj, nr.top. 10213; intimatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că, prin dispoziţia atacată, s-a respins cererea reclamantului, de restituire în natură a imobilului menţionat în dispozitivul sentinţei, constând din două corpuri de clădire şi teren în suprafaţă de 1397 mp, pe motiv că cele două corpuri de clădire au fost împărţite în patru apartamente, care au fost vândute chiriaşilor în baza Legii nr. 112/1995, reclamantului acordându-i-se măsuri reparatorii prin echivalent.
Având în vedere că prin decizia civilă nr. 369/A/2004 a Curţii de Apel Cluj, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Consiliul Local Cluj-Napoca cu privire la cele patru apartamente din imobilul ce a făcut obiectul notificării, pe motiv că titlul statului nu a fost valabil, acţiunea reclamantului este întemeiată în baza art. 26 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca fiind tardiv introdusă.
Apelul este nefondat.
Iniţial, prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 123/200X pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul a solicitat, în principal, constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. E. nr. 108 (fost nr. 92), înscris în CF nr. 9659 Cluj, nr.top. 10213, însă ulterior, la data de 4 februarie 2002, tot în dosar nr. 599/2002, reclamantul şi-a extins şi precizat acţiunea, arătând că înţelege să atace şi dispoziţia emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, având nr. 3158/28.11.2001, dispoziţie ce i-a fost comunicată reclamantului la data de 23.01.2002, şi prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a acestui imobil, pe motiv că imobilul a fost împărţit în patru apartamente care au fost vândute chiriaşilor în baza Legii nr. 112/1995.
Potrivit art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 în redactarea iniţială, redevenit art. 26 după republicarea legii, decizia sau dispoziţia poate fi atacată în instanţă în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În speţă, dispoziţia atacată i-a fost efectiv comunicată reclamantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aşa cum rezultă din xerocopia plicului aflat la dosarul fond, la data de 23 ianuarie 2002, data poştei, din adresa nr. 2194/452/17.01.2002 emisă de Consiliul Local Cluj-Napoca - D.F.I.S. - Serviciul Evidenţă Imobile, rezultând faptul că la data de 23 ianuarie 2002, practic i-a fost recomunicată această dispoziţie reclamantului, prin scrisoare recomandată, ca urmare a solicitării formulată de reclamant de a i se retrimite această dispoziţie.
Prin urmare, singura dovadă certă a comunicării dispoziţiei atacate cu reclamantul şi a luării la cunoştinţă de către reclamant a conţinutului acestei Dispoziţii, este conferită de adresa sus menţionată şi de xerocopia plicului prin care reclamantului i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire respectiva dispoziţie, aceste dovezi atestând împrejurarea că data certă a comunicării este 23.01.2002.
Raportat la această dată certă a comunicării dispoziţiei atacate cu reclamantul, 23.01.2002, plângerea prin care reclamantul a înţeles să atace dispoziţia nr. 3158/2001, formulată la data de 04.02.2002, este evident promovată în termenul legal de 30 de zile reglementat de textul legal mai sus invocat.
Nu poate fi primită susţinerea pârâtului apelant conform căreia, în realitate, dispoziţia ar fi fost comunicată reclamantului la 29 noiembrie 2001, câtă vreme din adresa nr. 3658/28.11.2001 a Consiliului Local Cluj-Napoca - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, rezultă împrejurarea că la 28 noiembrie 2001 a fost doar expediată către reclamant această dispoziţie, ştiut fiind faptul că simpla expediere nu echivalează şi cu ajungerea actului expediat la destinatar, respectiv, nu poate înlocui primirea respectivului act de către destinatar printr-o confirmare de primire.
De asemenea, împrejurarea că în borderoul pentru corespondenţă nr. 2437/29.11.2001, întocmit de Primăria municipiului Cluj-Napoca apare menţiunea că la data de 29.11.2001 s-ar fi expediat către reclamant dispoziţia atacată, nu este suficientă şi nu este de natură să argumenteze susţinerea apelantului, în sensul că data expedierii către reclamant ar fi una şi aceeaşi cu data primirii efective de către reclamant a dispoziţiei atacate.
În niciun caz simpla expediere a unui act nu poate fi confundată cu primirea efectivă a respectivului act de către destinatar, relevanţă juridică prezentând nu data expedierii, ci data la care destinatarul a primit efectiv, şi a semnat de primire, respectivul act.
În consecinţă, neexistând nici o dovadă în sensul că reclamantul ar fi primit anterior datei de 23.01.2002 dispoziţia atacată, ca urmare a expedierii pretins intervenită la 29.11.2001, Curtea constată că singura dată certă a momentului la care reclamantul a primit efectiv dispoziţia atacată este data de 23.01.2002, dată raportat la care plângerea este promovată în termen legal.
Apelantului îi revenea obligaţia - faţă de susţinerea sa că plângerea ar fi tardivă -, obligaţie impusă de art. 1169 Cod civ., să facă dovada indubitabilă a faptului că dispoziţia atacată i-a fost comunicată reclamantului şi că acesta a primit efectiv dispoziţia, anterior datei de 23.01.2002.
Or, o atare dovadă nu a fost făcută de către apelant.
Pe cale de consecinţă Curtea a înlăturat susţinerea apelantului, conform căreia plângerea promovată de reclamant ar fi fost tardiv introdusă.
Aşa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 295, art. 296 Cod proc.civ., Curtea a respins ca nefondat apelul. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
| ← Legea nr. 10/2001. Momentul iniţial al termenului reglementat... | Legea nr. 10/2001. Dispoziţie a primarului, dată în... → |
|---|
