Locuinţă socială aflată în proprietatea municipalităţii. Atribuirea beneficiului contractului de închiriere în cazul divorţului titularului de contract
| Comentarii |
|
C. civ., art. 3
Legea nr. 114/1996, republicată, art. 27
O.U.G. nr. 8/2004 Legea nr. 5/1973, art. 22°
Locuinţa se află în proprietatea municipalităţii, fiind declarată locuinţă socială, supusă locaţiunii. Pasivitatea locatorului în situaţia în care intervin modificări în privinţa persoanelor care folosesc imobilul nu împiedică instanţa de a analiza cererile locatarilor.
Chiar dacă nu este reglementată în mod expres de lege situaţia juridică în care titularul contractului de închiriere continuă locaţiunea, iar unul dintre membrii cu drepturi locative a încetat actele de folosinţă asupra apartamentului, fără a solicita locatorului radierea sa din contract, nu se poate refuza cererea de atri-
buire a beneficiului contractului de închiriere pe motiv că legea nu prevede o atare situaţie.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 815/A din 4 iunie 2007, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 24 ianuarie 2006 sub nr. 911/300/2006, reclamantul T.P. a chemat în judecată pe pârâta V.A., solicitând instanţei atribuirea contractul de locaţiune asupra spaţiului situat în Bucureşti, sector 2. La data de 16 februarie 2006, reclamantul a precizat acţiunea în sensul că a chemat în judecată în calitate de pârât şi pe Municipiul Bucureşti.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că locuinţa de la adresa de mai sus a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 10645/1999, prelungit până la data de 8 aprilie 2009, conform O.U.G. nr. 8/2004, pe care l-a încheiat în calitate de locatar cu Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de proprietar, prin mandatar SC A. SA. A mai arătat reclamantul că locuinţa i-a fost repartizată în timpul căsătoriei cu pârâta V.A., în condiţiile Legii nr. 114/1996, pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii. A mai susţinut reclamantul că pârâta a părăsit locuinţa cu mult timp înainte de pronunţarea divorţului prin sentinţa civilă nr. 131 din 12 ianuarie 2004 dată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă irevocabilă, că s-a recăsătorit cu numita T.I., în iulie 2005, motiv pentru care solicită să-i fie atribuit beneficiul contractului de închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 3721 din 2 mai 2006, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt invocată de reclamant nu se încadrează în ipoteza normei de drept prevăzute de art. 27 din Legea nr. 114/1996 care prevede că, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul de contract sau al decesului acestuia (...), în lipsa persoanelor care pot solicita locuinţa, contractul de închiriere încetează în termen de 30 de zile de la data părăsirii domiciliului de către titularul contractului sau de la data înregistrării decesului. Cum, în prezent, instituţia atribuirii beneficiului contractului de închiriere este prevăzută doar de acest text de lege, întrucât dispoziţiile Legii nr. 5/1973 referitoare la atribuirea beneficiului contractului de închiriere unuia dintre soţi, în caz de divorţ, au fost abrogate, este neîntemeiată pretenţia reclamantului.
A mai reţinut prima instanţă că pârâta V.A. nu mai beneficiază de drepturile locative câştigate prin contractul de închiriere nr. 10645 din
12 octombrie 1999, dcoarece aceasta şi-a pierdut prin divorţ calitatea de soţie a titularului de contract şi a părăsit de bunăvoie locuinţa, iar faptul că pârâta nu mai locuieşte în acel spaţiu locativ nu-i afectcază reclamantului în niciun fel dreptul locativ asupra spaţiului de închiriat.
împotriva acestei hotărâri, reclamantul T.P. a declarat apel la data de 13 iunie 2006, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sub nr. 911/300/2006, se solicită instanţei admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei civile apelate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi atribuirii beneficiului contractului de închiriere al locuinţei, în exclusivitate.
In expunerea motivelor de apel, apelantul-reclamant a arătat că locuinţa deţinută în baza contractului de închiriere nr. 10645/1999, prelungit până la data de 8 aprilie 2009, este alcătuită dintr-o cameră de locuit, în suprafaţă de 32,70 mp şi este folosită în prezent de familia sa formată din soţia actuală şi copilul din căsătoria anterioară. Se susţine că fosta soţie, pârâta V.A., locuieşte în prezent în comuna Crevedia Marc, sat Sf. Gheorghe, judeţul Giurgiu, părăsind locuinţa din luna aprilie 2003, dată de la carc nu şi-a mai îndeplinit nicio obligaţie carc-i revenea în calitate de beneficiară a contractului de închiriere. Consideră că dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 114/1996, invocate prin cererca introductivă, trebuiau interpretate de instanţă ncrestrictiv, cu argumente de logică juridică, norma invocată fiind aplicabilă şi în cazul de faţă, nereglementat expres.
în probaţiune, Tribunalul a încuviinţa părţilor proba cu înscrisuri. Dc asemenea, a solicitat relaţii asupra contractului de închiriere şi situaţiei locativc pentru locuinţa în litigiu de la Primăria Municipiului Bucureşti carc a comunicat prin adresa nr. 11243 din 23 martie 2007 că locuinţa nu este notificată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi de la SC A. SA care, prin adresa nr. 1562 din 16 mai 2007, a comunicat toate cererile privind apartamentul în cauză.
Examinând motivele de apel faţă de hotărârea atacată şi probele administrate în cauză, verificând situaţia de fapt reţinută şi aplicarea legii de către prima instanţă, în temeiul art. 295 C. proc. civ., Tribunalul va aprecia apelul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
In ceea ce priveşte situaţia de fapt a cauzei, aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă, în sensul că locuinţa socială din Bucureşti, sector 2, a fost închiriată de Primăria Municipiului Bucureşti, prin SC A. SA, prin contractul de închiriere nr. 10645/1999. Titular al contractului este soţul T.P., iar membri de familie cu drepturi locative proprii au fost menţionaţi soţia T.A. şi fiul T.G.F. Durata locaţiunii a
fost stabilită, conform O.U.G. nr. 40/1999, de la 19 aprilie 1999 la 8 mai 2004.
In cursul lunii martie 2003, soţia T.A. a părăsit domiciliul conjugal stabilit în locuinţa închiriată şi a înaintat acţiune de divorţ, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 131 din 12 ianuarie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. 9295/2003, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 14 ianuarie 2005. Prin hotărârea de divorţ, minorul a fost încredinţat spre creştere şi educare tatălui, dar s-a respins cererea soţului T.P. de a i se atribui beneficiul folosirii apartamentului şi evacuarea soţiei, pe considerentul că situaţia de fapt nu se încadrează în ipoteza normei de drept din art. 27 din Legea nr. 114/1996. La data de 8 iulie 2005, apelantul-reclamant a încheiat
căsătoria cu G.I., devenită T.I. In prezent, locuinţa este folosită de apelantul-reclamant, fiul său şi actuala soţie.
Pretenţia reclamantului de a i se atribui beneficiul contractului de închiriere este justificată din punctul de vedere al interesului, prin refuzul locatorului de a modifica fişa locativă a contractului în sensul menţionării actualei soţii, T.I., în locul fostei soţii. Chiar dacă această situaţie juridică în care titularul contractului de închiriere continuă locaţiu-nea, iar unul din membrii cu drepturi locative a încctat actele de folosinţă asupra apartamentului, fară a solicita locatorului radierea sa din contract, nu este reglementată în mod expres de lege, nu se poate refuza cererea reclamantului pe motiv că legea nu prevede o atare situaţie.
Este de notat că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 5/1973, potrivit cărora, „în caz de divorţ, dacă soţii nu au convenit altfel, beneficiarul contractului privitor la locuinţă foloseşte soţului căruia i s-au dat în îngrijire copiii, iar în cazul când nu sunt copii, soţului care a obţinut divorţul; în toate celelalte situaţii, instanţa care pronunţă divorţul va hotărî care dintre soţi va avea beneficiul contractului privitor la locuinţa” sunt abrogate, iar dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 114/1996, republicată, potrivit cărora „în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă, după caz, în beneficiul soţului sau al soţiei, dacă a locuit împreună cu titularul; etc.” nu sunt aplicabile speţei.
Prin urmare, nu există un text de lege expres care să reglementeze situaţia juridică expusă, iar în conformitate cu art. 3 C. civ., se vor aplica regulile generale de drept civil.
Astfel, câtă vreme fosta soţie a apelantului-reclamant, intimată-pârâ-tă în cauza de faţă, nu mai locuieşte în apartament din primăvara anului 2003 şi nici nu a formulat vreo cererc către locator pentru a-şi
exprima poziţia asupra situaţiei sale locative, cererea apelantului de a-i fi atribuit beneficiul contractului de locaţiune pentru a se permite soţiei actuale acordarea drepturilor locative proprii este justificată şi permisă prin interpretarea normelor Legii nr. 114/1996, câtă vreme nu este interzisă expres.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis apelul în temeiul art. 296 C. proc. civ., a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea reclamantului şi a atribuit acestuia beneficiul contractului de închiriere nr. 10645/1999.
Notă: în considerentele deciziei de apel se descrie locuinţa în litigiu ca fiind o locuinţă de serviciu.
Conform art. 2 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, locuinţa socială este locuinţa care se atribuie cu chirie subvenţionată
unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţii. Despre administrarea locuinţelor de serviciu există prevederi în capitolul 5 al Legii locuinţei. Astfel, art. 42 prevede că au acces la locuinţă socială, în vederea închirierii, familiile cu un venit mediu net lunar, realizat în ultimele 12 luni, cu cel puţin 20% sub nivelul venitului net lunar pe membru de familie sau, după caz, pe persoană, stabilit conform art. 8 (plafon stabilit anual de Guvern). Conform art. 44, contractul de închiriere se încheie de către primar cu beneficiarii stabiliţi de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe baza declaraţiei de venituri şi a actelor doveditoare necesare. Titularul contractului de închiriere este obligat să comunice orice modificare produsă în venitul net lunar al familiei, sub sancţiunea rezilierii contractului de închiriere. Prin urmare, în cazul
locuinţei sociale, termenul închirierii este stabilit de lege la 5 ani, condiţionat de nivelul veniturilor familiei.
în cauză însă, se menţionează o prorogare legală a contractului de închiriere în baza O.U.G. nr. 40/1999, respectiv O.G. nr. 8/2004, ceea ce presupune că obiect al închirierii este o locuinţă din fondul locativ al municipalităţii, dar nu o locuinţă socială.
| ← Bun imobil achiziţionat în perioada concubinajului, pe numele... | Soţi titulari ai dreptului de uzufruct viager asupra... → |
|---|
