Imobil deţinut în coproprietate de mai mulţi titulari. Refuzul unui coproprietar de a preda originalul titlului de proprietate pe cote-părţi necesar partajării bunului. Abuz de drept

Comentarii

0

Decretul nr. 31/1954, art. 3

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile pot fi exercitate conform scopului lor economic şi social. O încălcare a acestui principiu se constituie într-un abuz de drept ce trebuie sanctionat ca atare.

Solicitarea unui coproprietar adresată celuilalt coproprietar de a-i fi predat titlul pentru a reglementa situaţia juridică a terenului deţinut în indiviziune (în sensul de a sista această stare de indi-viziune) reprezintă exteriorizarea intenţiei reclamantului de a uza de titlu conform unuia dintre scopurile pentru care a fost eliberat: stabilirea cu exactitate a suprafeţei de teren ce i se cuvine. Din alt punct de vedere, cel care deţine originalul titlului nu a făcut dovada că intentiona să dea înscrisului o atare utilizare, nu a făcut dovada contrară stării de pasivitate invocate de reclamant.

în consecinţă, deşi ambii coproprietari au drepturi egale asupra titlului, pasivitatea unuia raportată la atitudinea celuilalt (exprimată în dorinţa de a dezbate pe cale notarială succesiunea) echivalează cu un abuz de drept, mai ales că deţinătorul titlului nu a oferit niciun argument pertinent pentru a-şi justifica refuzul de predare a originalului.

C.A. Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 138 din 8 februarie 2007, în Legalis

Prin cererea de chemare în judecată ulterior precizată, înregistrată la Judecătoria Timişoara, reclamantul M.N. a solicitat obligarea pârâtei M.Z. la predarea titlului de proprietate nr. 5734/69 din 2 august

1993, în original, eliberat de Comisia Judeţeană Timiş, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 7,5 ha teren arabil situat în extravilanul comunei P.N., şi, în contradictoriu cu pârâţii M.Z.,

E.E., M.D. şi P.Z., sistarea stării de indiviziune asupra terenului de 7,5 ha evidenţiat în titlu. Ca urmare a decesului reclamantului, acţiunea a fost continuată de soţia supravieţuitoare a acestuia, M.M.S.

Prin sentinţa civilă nr. 7098 din 30 iunie 2005, instanţa a respins în tot cererea de chemare în judecată. Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că şi pârâta - carc deţine titlul - este la fel de îndreptăţită ca şi reclamanta la a-l deţine şi nu se conturează comportamentul abuziv al pârâtei.

Cererea privind sistarea stării de indiviziune a fost respinsă întrucât - condiţie prealabilă a sistării indiviziunii - nu s-au stabilit cotele-părţi ce revin părţilor; pe cale de consecinţă, a fost respinsă şi cererea de intabulare în cartea funciară a drepturilor ce ar reveni fiecăreia dintre părţi.

împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta. Prin decizia civilă nr. 879/A din 16 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, apelul a fost respins, instanţa având în vedere, în esenţă, aceleaşi considerente.

împotriva decizici a declarat recurs reclamanta, carc a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei şi a hotărârii primei instanţe, în sensul obligării pârâtei M.Z. la predarea titlului de proprietate în original, fară să mai critice soluţiile sub aspectul respingerii celorlalte capete de cerere. în motivare, a invocat greşita calificare a comportamentului pârâtei M.Z., câtă vreme atitudinea acesteia o împiedică să procedeze la dezbaterea succesiunii, inclusiv după defunctul său soţ. Prin întâmpinare, pârâtul M.D. a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele:

Titlul de proprietate în litigiu a fost eliberat pe numele reclamantului şi a fratelui său M.D., decedat la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta M.M.S. fiind soţia supravieţuitoare a acestuia. Corespunde realităţii faptul că, în calitate de moştenitoare a unuia dintre beneficiarii titlului de proprietate, această pârâtă (care nu contestă că ar deţine titlul în original) are dreptul de a deţine titlul în egală măsură cu reclamanta. Se observă însă că, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile pot fi exercitate conform scopului lor economic şi social. O încălcare a acestui principiu se constituie într-un abuz de drept ce trebuie sancţionat ca atare.

In cauza de faţă, antecesorul reclamantei a solicitat a-i fi predat titlul pentru a reglementa situaţia juridică a terenului cuvenit lui şi fratelui său decedat, de pe urma antecesorului lor comun, M.M., promovând în acest sens şi cererea de sistare a stării de indiviziune. Este indiferent că această cerere nu a întrunit condiţiile de admisibilitate (astfel cum au reţinut instanţele), dar, prin ea însăşi, reprezintă exteriorizarea intenţiei reclamantului de a uza de titlu conform unuia dintre scopurile pentru care a fost eliberat: stabilirea cu exactitate a suprafeţei de teren ce i se cuvine cu titlu de moştenire de pe urma defunctului M.M. Pe de altă parte, pârâţii nu au făcut dovada că ar fi intenţionat să dea titlului o atare utilizare, nu au făcut dovada contrară stării de pasivitate invocate de reclamant. Mai mult, ca urmare a decesului reclamantului, soţia supravieţuitoare a acestuia este îndreptăţită să folosească titlul, inclusiv pentru dezbaterea succe-

siunii de pe urma defunctului său soţ. In consecinţă, deşi atât reclamanta, cât şi pârâta au drepturi egale asupra titlului, pasivitatea pârâtei raportată la atitudinea reclamantei (exprimată în dorinţa de a dezbate pc cale notarială succesiunea) echivalează cu un abuz de drept, mai

ales că pârâta nu a oferit niciun argument pertinent pentru a-şi justifica refuzul de predare a titlului.

Pentru aceste considerente, cererea de predare a titlului formulată de reclamantă apare ca fiind întemeiată şi va fi admisă ca atare.

în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere (sistare, indiviziune şi intabulare în cartea funciară), este de observat că, pe calea apelului, reclamanta nu a renunţat expres la a le susţine (formularea unui petit „cu totul subsidiar’, prin care se solicită „admiterea în parte” a apelului neîntrunind condiţiile prevăzute de art. 246 C. proc. civ.), dar în recurs soluţia de respingere a acestor cereri a fost apreciată de reclamanta însăşi ca fiind „pertinentă” şi nici nu a mai fost criticată.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa a admis recursul declarat de reclamantă.

← Condominiu. Obligaţia proprietarului unui apartament de a nu...		Imobil bloc de locuinţe încadrat în categoria imobilelor cu... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Rechizitia bunului de către Statul român. Transmiterea imobilului în administrarea Ministerului Apărării. Apartament în care camerele sunt deţinute în proprietate individuală, iar dependinţele în proprietate comună. Lucrări de îmbunătăţire a întregului apartament făcute de un proprietar cu acordul celuilalt. Obligaţia de plată a lucrărilor Paza bunului. Obligaţia proprietarului de a repara prejudiciul produs de bun unui terţ Imobil bloc de locuinţe încadrat în categoria imobilelor cu risc seismic. Obligaţia proprietarilor de a lua măsuri şi efectua lucrări de consolidare Soţi titulari ai dreptului de uzufruct viager asupra construcţiei. Desfacerea căsătoriei şi evacuarea unui soţ din imobil pentru imposibilitatea convieţuirii. Abuz de drept în exercitarea dreptului de uzufruct Locuinţă socială aflată în proprietatea municipalităţii. Atribuirea beneficiului contractului de închiriere în cazul divorţului titularului de contract Bun imobil achiziţionat în perioada concubinajului, pe numele unuia dintre concubini. Calitatea celuilalt concubin de titular al dreptului de proprietate pe cote-părţi Indiviziune succesorală. Titularii dreptului de proprietate pe cote-părţi. Succesiune vacantă după o parte a moştenitorilor.