Bun imobil achiziţionat în perioada concubinajului, pe numele unuia dintre concubini. Calitatea celuilalt concubin de titular al dreptului de proprietate pe cote-părţi
| Comentarii |
|
C. civ., art. 480
în raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun care reglementează proprietatea pe
cote-părţi, în măsura în care este dovedită existenţa unei astfel de proprietăţi. Este posibilă constatarea existenţei unui drept de proprietate comună pe cote-părţi al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ei, în raport de contribuţia fiecăruia la dobândire astfel cum se stabileşte prin probe. Pe cale de consecinţă, bunurile devin proprietatea comună a concubinilor pe cote-părţi pentru fiecare, în măsura în care s-a contribuit la achiziţionarea lor. Fiind o chestiune de fapt, această contribuţie proprie a fiecăruia poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 229/A din 13 februarie 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 5796 din 20 septembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 1059/2004, a fost admisă acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă D.E.V. şi, în consecinţă, s-a dispus evacuarea pârâtului N.I. din imobilul situat în Bucureşti, sector 6 pentru lipsa titlului locativ. Cererea reconvenţio-nală formulată de pârâtul reclamant N.I. împotriva reclamantei-pârâte
D.E.V. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 2 decembrie 1996, între părţi s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr. 6506 din 2 decembrie 1996, având ca obiect apartamentul nr. 8 din sector 6, Bucureşti, dobândit de reclamanta-pârâtă în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 19341/19827/13446 din 10 septembrie 1992. Durata contractului de închiriere a fost de 5 ani, de la 29 octombrie 1996 până la 29 octombrie 2001, contra unei chirii lunare de 50.000 lei, locaţiune care nu s-a reînnoit conform art. 1637 şi 1452 C. civ. şi art. 23 din Legea nr. 114/1996. Cum reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, iar pârâtul nu justifică un titlu legal pentru ocuparea apartamentului, în baza art. 480 C. civ., cererea principală a fost admisă.
In privinţa cererii reconvenţionale prin care pârâtul-reclamant N.I. solicita să se constate calitatea sa de coproprietar asupra garsonierei nr. 8 din sector 6, garsonierei nr. 13 din sector 2, casei din Fieni, jud. Dâmboviţa şi a apartamentului nr. 4 din Fieni, jud. Dâmboviţa, recunoaşterea unei cote de contribuţie de 70% la dobândirea acestora şi partajarea bunurilor dobândite în timpul concubinajului, s-a considerat că este neîntemeiată pentru că nu sunt incidente normele privind regimul comunităţii de bunuri. Deşi părţilor li se aplică proprietatea pe cote-părţi, existenţa acesteia nu a fost dovedită pentru că nu s-a susţinut o asemenea posibilitate şi nu este incidenţă situaţia unor acte
simulate. Intr-o asemenea situaţie, simpla împrejurare că o persoană a contribuit cu o sumă de bani la dobândirea unui bun nu conduce la recunoaşterea în favoarea acesteia decât a unui drept de creanţă împotriva concubinului pe numele căruia s-a dobândit imobilului şi nicidecum a unui drept de coproprietate.
împotriva acestei hotărâri pârâtul-reclamant N.I. a declarat apel la data de 29 septembrie 2004, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti. în motivele de apel formulate la 21 aprilie 2005, apelantul-pârât susţine nelegal itatea şi netemeinicia hotărârii de fond prin aceea că a solicitat să se constate contribuţia sa de 50% la dobândirea bunurilor imobile, cerere faţă de care instanţa a apreciat greşit că ar fi trebuit să formuleze o acţiunea în declararea simulaţiei. Susţine că hotărârea este nelegală pentru că nu se poate constitui un drept exclusiv de proprietate asupra unor imobile în favoarea reclamantei intimate, fară a se ţine seama de contribuţia lui la dobândirea acestora. în cauză ar fi trebuit să se procedeze la efectuarea unui partaj de bunuri coachizite. Se solicită admiterea apelului şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
Examinând motivele de apel faţă de hotărârea atacată, analizând probele administrate în cauză, tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul respingerii cererii reconvenţionale pe considerentul greşit că ar fi trebuit promovată o acţiune în declararea simulaţiei. Critica este nefondată, întrucât instanţa de fond este obligată, în limitele impuse de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., să stabilească corect situaţia de fapt şi să aplice dispoziţiile legale incidente, însă în limitele pretenţiilor şi apărărilor părţilor litigante. Instanţa de fond a stabilit corect regimul juridic aplicabil bunurilor imobile invocate de pârât ca fiind bunuri dobândite în timpul concubinajului de către unul din concubini, dobândire care are natura juridică a proprietăţii exclusive sau a proprietăţii comune pe cote-părţi şi nicidecum a coproprietăţii devălmaşe specifică raporturilor de căsătorie. Plecând de la aceste posibilităţi de dobândire a dreptului de proprietate, judecătoria a constatat că cererea de partaj ce formează obiectul acţiunii reconvenţionale nu poate fi soluţionată astfel cum este formulată, pentru că reclamanta este cea care deţine dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile în calitate de titular, neexistând niciun coproprietar în actele juridice de dobândire, ceea ce creează pârâtului numai un drept de creanţă împotriva reclamantei în limita contribuţiei sale la achiziţionarea bunurilor imobile.
Pc calc de consecinţă, instanţa a soluţionat corect cererca principală faţă de regimul juridic al bunului din carc se solicită evacuarca, respectiv drept de proprietate exclusiv al reclamantei, faţă de carc atributul folosinţei este pe nedrept îngrădit de pârât prin cxercitarca actelor de folosinţă fară un drept legal. Cu deplin temei, instanţa de fond a considerat că pretenţia concretă a pârâtului-reclamant de constatare a unui drept indiviz asupra bunurilor imobile menţionate în cererea reconvenţională nu poate fi realizată decât în măsura în care s-ar cere declararea simulaţiei actelor juridice prin care proprietatea s-a transmis numai reclamantei-pârâte.
Al doilea motiv de apel vizează nelegalitatea hotărârii, în sensul că s-a făcut abstracţie de posibilitatea unui partaj de bunuri coachizite. Susţinerea apelantului este nefondată, întrucât nelegalitatea unei hotărâri judecătoreşti presupune soluţionarea unor cereri de chemare în judecată cu nesocotirea normelor legale de drept dispozitiv sau imperativ. In cauză însă se facc vorbire de un partaj de bunuri coachizite, despre carc se recunoaştc că nu este reglementat prin norme de drept, ci este doar o crcaţie a doctrinci şi practicii judecătoreşti.
Tribunalul consideră că această instituţie nu este aplicabilă, atâta timp cât modul de dobândire a proprietăţii este strict reglementat de lege, iar alte moduri nu sunt posibile şi nu pot fi recunoscute. In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabilc dispoziţiile de drept comun carc reglementează proprietatea pe cote-părţi în măsura în carc este dovedită existenţa unei astfel de proprietăţi. Este posibilă constatarea existenţei unui drept de proprietate comună pc cotc-părţi al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ci, în raport de contribuţia fiecăruia la dobândire astfel cum se stabileşte prin probe. Pe calc de consecinţă, bunurile devin proprietatea comună a concubinilor pe cote-părţi pentru fiecare, în măsura în care s-a contribuit la achiziţionarea lor. Fiind o chestiune de fapt, această contribuţie proprie a fiecăruia poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
In cauză, pârâtul-reclamant a invocat iniţial o cotă de contribuţie de 70% la dobândirea bunurilor imobile indicate în cererea reconvenţională, precizată ulterior la o cotă de 50%. Cât priveşte probaţiunea acestui aspect, tribunalul constată că această dovadă nu a fost făcută. Argumentul apelantului-pârât pentru care toate actele de proprietate s-au încheiat pe numele intimatei-reclamante nu se susţine, deoarece avea dreptul legal şi constituţional de a dobândi în proprietate în România construcţii, mai puţin însă proprietatea asupra terenurilor.
A susţinut, de asemenea, apelantul că a obţinut venituri net superioare reclamantei, în sensul că în anul 2000 a încasat echivalentul în lei a sumei de 8.000 USD, aproximativ 180.000.000 lei de la Liga Arabilor Sirieni din România. Cum în cadrul acestei acţiuni proba contribuţiei sale trebuia făcută prin raportare la fiecare imobil, tribunalul constată că această dovadă nu a fost făcută, astfel încât critica de apel nu este temeinică.
In temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., tribunalul a respins apelul, ca fiind nefondat.
Notă: Soluţia este greşită. Părţile au învestit instanţa de judecată cu o cerere principală de evacuare şi cu o cerere reconvenţională de
constatare a contribuţiei fiecărui concubin la dobândirea imobilelor,
i 9
urmată de partaj. Prin urmare, trebuia mai întâi lămurit dacă între părţi au existat relaţiile de concubinaj, ca premisă a dobândirii unui drept de proprietate pe cote-părţi asupra unor imobile. Numai după lămurirea acestor aspecte se putea analiza pretenţia principală de evacuare. Simpla împrejurare că în actul de vânzare-cumpărare este trecut drept cumpărător numai unul din concubini nu semnifică inexistenţa vreunui drept al celuilalt.
în plus, situaţia juridică dintre părţi nu poate fi cercetată ca o simulaţie. Ceea ce este caracteristic pentru simulaţie este faptul că ea presupune existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public, aparent, denumit şi contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public, simulat. Or, între părţi nu există acte secrete care să fi fost întocmite concomitent sau anterior dobândirii imobilelor despre
care se face vorbire în cererea reconvenţională.
Justificarea întocmirii actelor de vânzare-cumpărare a imobilelor numai pe numele reclamantei, în calitate de cumpărător, este aceea a faptului că pârâtul, care susţine relaţiile de concubinaj, este cetăţean străin supus interdicţiei prevăzute de art. 41 alin. (2) din Constituţia din 1991, care prevedea că cetăţenii străini nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, indiferent dacă au sau nu domiciliul în România.
Aşadar, pentru construcţiile achiziţionate de părţi pe numele reclamantei, în perioada relaţiilor de concubinaj, în măsura în care acestea ar fi dovedite, se pune problema dreptului de coproprietate pe cote-părţi al fiecărui concubin. Aceste cote de proprietate se pot dovedi prin orice mijloc de probă.
| ← Transmiterea dreptului de proprietate comună pe cote-părţi... | Locuinţă socială aflată în proprietatea municipalităţii.... → |
|---|
