Marcă. Acţiune în contrafacere. Export. Semne similare. Produse identice (PUMA / VEER)
| Comentarii |
|
Legea nr. 202/20001), art. 11, art. 25 Legea nr. 84/1998, art. 35 alin. (2)2) şi alin. (3)3)
!) Acţiunea reclamantei a fost intentată în baza art. 11 şi art. 25 din Legea nr. 202/2000. astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 59/2002. Legea nr. 202/2000 a fost abrogată şi, practic, înlocuită prin Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, carc a fost publicată în M. Of. nr. 1093 din 5 deccmbric 2005 şi a intrat în vigoare după 60 de zile de la această dată.
Prin H.G. nr. 88/2006, publicată în M. Of. nr. 95 din 1 februarie 2006, s-au aprobat Normele de aplicare a Legii nr. 344/2005.
2> Anterior modificării prin Legea nr. 66/2010 (M. Of. nr. 226 din 9 aprilie 2010), art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 prevedea: „(2)Titularul mărcii poate cerc instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul titularului: (...) b) un semn care, data fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori data fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul; (...)”.
In prezent, art. 35 alin. (2) lit. b) arc următorul cuprins: „Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fară consimţământul său: (...) b) un semn pentru carc, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în pcrecpţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă; (...)".
După cum se poate observa, textul a suferit, de fapt, doar o nesemnificativă reformulare, păstrându-i-se acelaşi conţinut.
3) în urma modificării Legii nr. 84/1998 prin Legea nr. 66/2010 (M. Of. nr. 226 din 9 aprilie 2010), textul art. 35 alin. (3) a rămas acelaşi, cu excepţia lit. c), care prevede: „în aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în
C. civ., art. 1169 C. proc. civ., art. 201 alin. (1)
1. Faptul că recurenta-pârâtă nu ar importa, ci ar exporta produsele reţinute de autorităţile vamale, precum şi faptul că
acestea ar fi fost achiziţionate de la un distribuitor din România
nu influenţează în niciun fel atitudinea culpabilă a părţii, din perspectiva art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Prezintă relevanţă, în temeiul acestui text legal, ca terţul să fie un utilizator în activitatea comercială a unui semn care să fie de natură a întruni condiţiile detaliate de norma incidenţă, prin comparaţie cu titularul unei mărci.
2. Semnul protejat de marca reclamantei este inclus în semnul utilizat de către pârâtă şi are un caracter dominant, fiind în strânsă corelaţie cu produsul pe care este aplicat, produsul fiind acelaşi, respectiv pantofi sport.
Similaritatea puternică a elementului figurativ este în măsură să-l determine pe consumatorul mediu să creadă că între titularul mărcii şi cel care fabrică/comercializează produse cu semnul în discuţie există o legătură juridică, financiară, tehnică sau economică.
Este vorba despre existenţa unui risc de confuzie indirectă, consumatorii fiind conştienţi că produsele comercializate de pârâtă nu provin de la acelaşi întreprinzător, care este şi titularul mărcii „PUMA Formstrip”, împrejurare ce rezultă din aplicarea elementului verbal VEER, însă putând crede că între titularul mărcii „PUMA” şi întreprinzătorul care fabrică sau comercializează pantofii de sport „VEER” există o anumită legătură.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2193 din 27 februarie 2009, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 21 decembrie 2005 reclamanta P. AG. R.D. Sport Germania a chemat în judecată pe pârâţii SC M. EXIM SRL şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care: să se constate că mărfurile exportate de către pârâta societate comercială şi
special, următoarele acte: (...) c) punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarca oricărci alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn;”. Şi în actuale reglementare, speţa îşi păstrează actualitatea.
reţinute de către autorităţile vamale, potrivit deciziei Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 71939/MC/14 decembrie 2005, aduc atingere drepturilor sale exclusive de proprietate intelectuală deţinute asupra mărcii „PUMA”; să se dispună interzicerea exportului şi a comercializării neautorizate de către pârâta societate comercială a produselor purtând mărci identice sau similare mărcii „PUMA”; obligarea aceleiaşi pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
In motivarea acţiunii s-a arătat că autorităţile vamale din cadrul Biroului Vamal Galaţi au reţinut, ca fiind susceptibile să aducă atingere mărcii „PUMA”, un număr de 240 perechi încălţăminte sport, inscripţionate cu acest semn. Deoarece marca „PUMA” este înregistrată pe numele reclamantei, potrivit certificatului de înregistrare
O.M.P.I. 480708/16 octombrie 2003, importul şi comercializarea produselor reţinute de autorităţile vamale precum şi a altor produse ce poartă mărci identice sau similare cu aceasta, aduc atingere dreptului său exclusiv, conferit de calitatca de titular al acestei mărci.
Acţiunea a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 11 şi art. 25 din Legea nr. 202/2000, modificată de O.G. nr. 59/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 382/21 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, s-a respins acţiunea pentru următoarele motive:
In calitate de titular al dreptului asupra mărcii „PUMA” cu clement figurativ pe teritoriul României, reclamanta îşi exercită toate drepturile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 84/1998, inclusiv acela de a interzice importul sau exportul de produse sub acest semn.
Cum, în speţă, semnul folosit de pârâtă nu este identic cu marca înregistrată „PUMA”, aparţinând reclamantei, iar produsele importate nu fac parte din clasele de produse şi servicii pentru care marca a fost reînregistrată pe cale internaţională, fapta pârâtei nu reprezintă o încălcare a mărcii „PUMA” pentru a fi sancţionată potrivit Legii nr. 84/1998 şi Legii nr. 202/2000, astfel cum a fost modificată prin
O.G. nr. 59/2002.
Prin decizia civilă nr. 1A/8 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a admis acţiunea. S-a constatat că mărcile reţinute la 8 decembrie 2005 la Biroul Vamal Galaţi, conform decizici Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 71939/MC/14 decembrie 2005 aduc atingere
drepturilor de proprietate intelectuală deţinute de reclamantă asupra mărcii figurative „PUMA”. S-a dispus interzicerea exportului şi a comercializării neautorizate a acestor mărfuri de cătrc pârâtă.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive:
Din certificatul de reînnoire a înregistrării mărcii nr. R/426 712/1996 rezultă că reclamanta era la data reţinerii mărfurilor titulara dreptului asupra unei mărci figurative, constând în forma unui pantof tip sport, pe a cărui parte lateral exterioară există patru linii ce conturează forma aproximativă a unei piste de alergare cu 3 benzi.
Marca respectivă beneficiază de protecţie şi pe teritoriul României pentru produse din clasa 25, printre care se numără şi pantofii tip sport.
Din adresa nr. 71939/MC/14 decembrie 2005, emisă de către ANAF-ANV către Cabinetul de Avocatură T.&T., coroborată cu fotografiile existente la dosarul de fond, rezultă că pârâta a intenţionat să exporte către o firmă din Ucraina un număr de 240 de perechi de încălţăminte sport ce aveau inscripţionate semnul verbal „VEER", dar şi un semn considerat de autorităţile vamale că aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală deţinute de reclamantă asupra mărcii „PUMA”.
Aceste produse reţinute de autorităţile vamale fac parte în mod evident din rândul celor pentru care reclamanta beneficiază de protecţie prin marca „PUMA”, atrăgându-se incidenţa art. 35 din Legea nr. 84/1998, după cum urmează:
a) între semnul figurativ aplicat pe produsele pârâtei şi marca reclamantei „PUMA” există similaritate.
Astfel, similaritatea dintre două mărci este dată de numărul asemănărilor dintre ele, prezentând relevanţă în cazul mărcilor complexe asemănările dintre elementele tari ale mărcii. Sub acest aspect, se identifică numărul asemănărilor pentru a concluziona dacă acestea pot determina similaritate între marca reclamantei şi semnele aplicate pe produsele comercializate de pârâtă.
După cum rezultă din certificatul de reînnoire a înregistrării, marca „PUMA” cu număr de înregistrare R 426712/1996 este o marcă complexă, constând în forma unui pantof tip sport, pe a cărui parte lateral exterioară există un semn figurativ.
Semnul figurativ constă în patru linii (două continue şi două întrerupte) ce pornesc paralel din zona superior posterioară a părţii laterale a pantofului şi se curbcază spre talpa acestuia, conturând zona
continuă şi de curbură a unei piste de atletism cu trei culoare de alergare, care în zona de curbură măreşte progresiv lăţimea pistelor.
Elementul tare al mărcii este dat de semnul figurativ ce conturează „pista de atletism”, forma pantofului fiind una descriptivă.
în ceea ce priveşte semnul figurativ aplicat pe pantofii de sport ai pârâtei ce poartă şi elementul verbal „VEER", instanţa a constatat că acesta este unul complex, compus din patru linii ce pornesc paralel din zona superior posterioară a părţii laterale a pantofului şi se curbează spre talpa acestuia, conturând forma unei piste cu trei culoare de alergare, care în zona de curbură măreşte progresiv lăţimea pistelor. De asemenea, în zona de curbură a pistei mai există o linie curbă ce porneşte din prima pistă şi se termină în cea de-a treia.
La o analiză comparativă a acestor semne, Curtea a reţinut existenţa a numeroase asemănări între semnul figurativ aplicat pe pantofii sport a pârâtei şi marca reclamantei, astfel încât concluzia ce trebuie reţinută este aceea că între aceste semne există similaritate.
b) în ceea ce priveşte existenţa riscului de confuzie dintre semnul figurativ aplicat pc pantofii de sport comercializaţi de pârâtă şi semnul figurativ înregistrat ca marcă de cătrc reclamantă.
Perceperea mărcii în mintea consumatorului mediu joacă un rol decisiv în aprecierea globală a probabilităţii de confuzie, iar un astfel de consumator percepe marca, în mod normal, ca pe un întreg şi nu-i analizează diferitele detalii. Aprecierea globală a similarităţii vizuale trebuie să se bazeze pe impresia de ansamblu creată de marcă.
Curtea a avut în vedere faptul că aprecierea riscului de confuzie se face prin raportare la un consumator mediu şi ţinând scama că acesta nu arc în faţa sa concomitent ambele produse pentru a putea analiza temeinic existenţa sau inexistenţa vreunei legături dintre cei doi întreprinzători care le produc sau comercializează.
Atât elementul verbal, cât şi cel figurativ aplicate pe produsele comercializate de pârâtă au un caracter dominant, iar similaritatea puternică a elementului figurativ cu marca reclamantei poate crea un risc de confuzie indirectă, incluzând şi riscul de asociere cu marca reclamantei. Nu are nicio relevanţă culoarea semnului figurativ aplicat pe produsele comercializate de către pârâtă, în condiţiile în care marca înregistrată de reclamantă protejează o formă specifică ce poate fi scoasă în evidenţă şi percepută de consumatori prin orice mijloc posibil (de exemplu: prin culori, prin cusătură, prin aplicarea de diverse materiale etc.).
Sub acest aspect, Curtea a apreciat că în speţă poate fi vorba despre existenţa unui risc de confuzie indirectă, consumatorii fiind conşticnţi că produsele comercializate de pârâtă nu provin de la acelaşi întreprinzător care este şi titularul mărcii „PUMA Formstrip” (această împrejurare rezultă din aplicarea elementului verbal VEER), însă putând crede că între titularul mărcii „PUMA” şi întreprinzătorul care fabrică sau comercializează pantofii de sport „VEER'’ există o anumită legătură (juridică, financiară, tehnică sau economică).
Având în vedere considerentele expuse, Curtea a constat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, produsele comercializate de pârâtă având caracter contrafăcut, nefiind făcută nici dovada legitimităţii aplicării semnului respectiv pe produse, adică acordul reclamantei.
împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâta, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Nu a importat articole de încălţăminte, iar cele exportate sunt achiziţionate de la diverşi furnizori din România.
Cele reţinute de autorităţile vamale ca fiind suspecte de contrafacere au fost achiziţionate de la SC V.S. SRL Bucureşti, societate importatoare a mărcii „VEER" în România şi deţinătoare a unei reţele de comercializare a unor asemenea produse.
2. Mărfurile reţinute aveau inscripţia „VEER” şi un model de cusătură asemănătoare cu cea a mărcii „Puma”.
La data de 13 noiembrie 2006, autorităţile vamale au înaintat o adresă către O.S.I.M., însoţită de fotografia produselor reţinute, solicitând să se comunice dacă desenul respectiv (cusătura asemănătoare modelului Puma) este protejat pe teritoriul României.
O.S.I.M., care este abilitat în acest sens prin H.G. nr. 573/7 septembrie 1998, a precizat că pentru modelul anexat adresei nu s-a solicitat înregistrarea niciunui model industrial sau desen.
3. Nu sunt îndeplinite cerinţele art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Din analiza semnelor în discuţie rezultă că cel aplicat pe pantofii sport este unul complex, alcătuit din două elemente: semnul figurativ reprezentat de pista de atletism, în zona de curbură a acestuia existând o linie curbă ce porneşte din prima pistă şi se termină în cea de-a treia, precum şi elementul verbal „VEER”.
Desenul mărcii „PUMA” nu are în zona de curbură a aşa-numitei piste de atletism nicio line curbă de genul celei sus-menţionate şi nu conţine alte elemente verbale sau figurative.
In ccea ce priveşte riscul de confuzie, se ţine cont de faptul că un consumator mediu perecpe un produs ca pe un întreg şi nu îi analizează detaliile. Este greu de admis că un consumator mediu achiziţionând pantofii sport cu semnul complex alcătuit din elementul verbal „VEER" şi un element figurativ diferit de cel înregistrat sub marca „PUMA” va crede că achiziţionează un produs sub această marcă.
Curtea de Apel a reţinut că în semnul complex, aplicat pe pantofii sport reţinuţi de autorităţile vamale, atât elementul verbal, cât şi cel figurativ au un caracter dominant.
Reclamanta nu a prezentat şi nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate, care s-ar fi dovedit cel mai potrivit mijloc de probă în această cauză. Pârâta nu a solicitat efectuarea unei expertize, întrucât consideră că mărfurile în discuţie nu fac parte din cadrul celei contrafăcute.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, care se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed.
1. Faptul că recurenta-pârâtă nu ar importa, ci ar exporta produsele reţinute de autorităţile vamale, precum şi faptul că acestea ar fi fost achiziţionate de la un distribuitor din România, nu influenţează în niciun fel atitudinea culpabilă a părţii, din perspectiva art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Prezintă relevanţă, în temeiul acestui text legal, ca terţul să fie un utilizator în activitatea comercială a unui semn care să fie de natură a întruni condiţiile detaliate de norma incidenţă, prin comparaţie cu titularul unei mărci.
In condiţiile în carc recurenta-pârâtă are calitatea de utilizator, aspectele invocate nu prezintă nicio relevanţă juridică.
Chiar şi achiziţionarea de la un distribuitor-importator pe piaţa din România a mărfurilor în cauză nu o exonerează pe recurenta-pârâtă de răspunderea pentru nerespectarea dispoziţiilor legale incidente şi nu îi înlătură obligaţia de diligenţă a unui bun comerciant, care în activitatea lui trebuie să se asigure că nu încalcă în vreun fel drepturile altuia şi regulile concurenţei loiale.
2. Faptul că O.S.l.M. ar fi comunicat că pentru modelul anexat adresei înaintate de către autorităţile vamale nu s-a solicitat înregistrarea niciunui model industrial sau desen, nu are relevanţă în cauză; regimul juridic aplicabil acestor două tipuri de protecţie diferă şi, oricum, în prezenta cauză se pune în discuţie conflictul dintre semnul utilizat de pârâta-recurcntă şi marca al cărui titular este reclamanta.
3. Diferenţele dintre semnele în discuţie, detaliate prin cel de-al doilea motiv de recurs, au fost recunoscute şi analizate prin decizia de apel, acesta fiind motivul pentru care s-a apreciat că semnele sunt similare, şi nu identice.
în ceea ce priveşte riscul de confuzie prevăzut de art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, se constată că instanţa de apel a făcut analiza acestuia pornind de la similaritatea pretinsă a elementului figurativ din semnul utilizat de pârâtă cu marca protejată pe numele reclamantei.
Astfel, s-a apreciat că semnul figurativ al mărcii reclamantei constă în patru linii (două continue şi două întrerupte) ce pornesc paralel din zona posterior superioară a părţii laterale a pantofului şi se curbează spre talpa acestuia, conturând zona continuă şi de curbură a unei piste de atletism cu trei culoare de alergare, care în zona de curbură măreşte progresiv lăţimea pistelor.
Semnul utilizat de pârâtă, pe lângă faptul că include şi un element verbal „VEER'’, are în componenţă un element figurativ compus din patru linii ce pornesc paralele din zona superior posterioară a părţii laterale a pantofului şi se curbează spre talpa acestuia, conturând forma unei piste cu trei culoare de alergare, care în zona de curbură a pistei mai cuprinde o linie curbă ce porneşte de la prima pistă şi se termină în cea de-a treia.
Se constată astfel că semnul protejat de marca reclamantei este inclus în semnul utilizat de către pârâtă şi are un caracter dominant, fiind aflat în strânsă corelaţie cu produsul pe care este aplicat, produsul fiind acelaşi, respectiv pantofi sport.
Faţă de aceste elemente, în mod corect s-a apreciat similaritatea puternică a elementului figurativ, care este în măsură să-l determine pe consumatorul mediu să creadă că între titularul mărcii (reclamanta) şi cel care fabrică/comercializează produse cu semnul în discuţie există o legătură juridică, financiară, tehnică sau economică.
Confuzia în care se poate afla consumatorul mediu poate fi şi indirectă, după cum s-a reţinut în mod corect în cauză, şi nu numai directă, cum se susţine de către recurenta-pârâtă.
In ceea ce priveşte dovada îndeplinirii cerinţelor art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, din perspectiva art. 1169 C. civ., recurenta-pârâtă invocă faptul că nu s-a administrat în cauză o expertiză tehnică de specialitate.
Această probă a fost solicitată de cătrc recurenta-pârâtă în faţa primei instanţe, pentru ca ulterior poziţia acesteia să fie în sensul că nu mai este utilă efectuarea acesteia.
Aşa cum prevede art. 201 alin. (1) C. proc. civ., această probă se încuviinţează sau se dispune, potrivit şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ., atunci când instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.
Elementele celor două semne în discuţie pot fi analizate însă direct de către instanţă, aceasta putând fi în măsură să stabilească cu certitudine în speţă dacă sunt întrunite cerinţele legale invocate a fi încălcate.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate,
înalta Curte a făcut aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispus respingerea recursului, ca nefondat.
| ← Conflict între nume de domeniu, nume comercial şi marcă.... | Marcă. Acţiune în contrafacere. Reproducere neautorizată a... → |
|---|
