Marcă. Acţiune în decădere. Condiţia interesului (CELLINI)
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 45 alin. (1) Clasificarea de la Nisa
în condiţiile în care reclamanta a făcut dovada că este titulara
unei cereri de înregistrare a mărcii în nume propriu - pentru care s-a emis aviz de refuz provizoriu - şi, totodată, a solicitat pe cale separată anularea înregistrării mărcii naţionale a pârâtei, există interesul decăderii acesteia din urmă din drepturile decurgând din înregistrarea internaţională.
Aceasta cu atât mai mult cu cât înregistrarea naţională a mărcii, obţinută de pârâtă după introducerea cererii de decădere, vizează doar clasa 14 de produse a Clasificării de la Nisa, în timp ce înregistrarea internaţională, cu privire la care este formulată cererea de decădere, priveşte clasele 14 şi 8, astfel încât, cel
puţin în ceea ce priveşte clasa 8, interesul juridic al cererii de decădere ar subzista oricum.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4933 din 19 mai 2006, în C.J. nr. 4/2007, p. 61-64
Prin sentinţa nr. 1089 din 14 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamantei SC S. ’94 1. SRL în formularea acţiunii împotriva pârâţilor SC M.R. SA, prin mandatar SC R. SA şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.).
In consecinţă, acţiunea a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.
Instanţa a reţinut că prin acţiune, reclamanta a solicitat decăderea primei pârâte pentru neuz din drepturile deţinute asupra mărcii CELLINI, înregistrată pe cale internaţională sub nr. R 347479/1988.
In motivarea acţiunii, s-a arătat că la data de 16 iulie 2004, reclamanta a formulat cerere pentru înregistrarea mărcii CELLINI pentru clasele 8 şi 14 de produse. Abia după data constituirii depozitului naţional reglementar a aflat despre existenţa unei mărci identice cu cea a cărei protecţie a solicitat-o. In acest context, a luat la cunoştinţă că marca aparţine SC M.R. SA, că este înregistrată pe calc internaţională, cu ţara desemnată România, conform certificatului de înregistrare pentru o perioadă de 20 de ani. Protecţia priveşte clasele de produse 8 (tacâmuri) şi 14 (metale preţioase şi aliajele lor şi obiecte făcute din aceste materiale sau placate: bijuterii, pietre preţioase, ceasuri şi alte instrumente de măsurat timpul, accesoriile acestora).
Reclamanta a mai arătat că această marcă nu a fost folosită de titularul său în activitatea comercială pentru produsele respective, fiind încălcată astfel funcţia esenţială a mărcii, care este aceea de a distinge „produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane”.
Au fost invocate, în drept, dispoziţiile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998.
La termenul de judecată de la 14 decembrie 2004, pârâta, prin mandatar, a invocat excepţia lipsei de interes al reclamantei în promovarea acţiunii.
Examinând această excepţie în contextul prevederilor art. 137 C. proc. civ., tribunalul a reţinut că, în cauză, interesul reclamantei nu
întruneşte în mod cumulativ condiţiile de a fi legitim, personal, născut şi actual.
S-a motivat că interesul reclamantei în promovarea unei acţiuni vizând decăderea pârâtei din calitatea de titular al mărcii CELL1N1 s-ar fi putut naşte şi ar fi fost actual numai în situaţia în care O.S.I.M. ar fi emis un aviz de refuz provizoriu întemeiat exclusiv pe existenţa anterioară a acestei mărci. Or, o astfel de ipoteză nu s-a dovedit, reclamanta limitându-se la simple presupuneri cu privire la un drept ce i s-ar cuveni.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi nctcmeinicic.
S-a arătat, sub un prim aspect, că instanţa de fond a omis să observe că la dosarul cauzei a fost depus de către reclamantă, în cadrul probei cu acte, avizul de refuz provizoriu nr. 014445 din 16 noiembrie 2004, în care se arăta: „Conform Legii nr. 84/1998, marca examinată nu poate fi protejată întrucât este similară cu o marcă anterioară şi destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare”.
S-a mai susţinut că interesul juridic de a formula acţiunea este născut şi actual sub toate aspectele, cererea în justiţie având îndeplinite condiţiile de exerciţiu.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă SC M.R. SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 320 din 27 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut, sub un prim aspect, că neobservarea unui înscris depus la dosar, în cadrul administrării probei cu acte, nu conduce la desfiinţarea hotărârii, ansamblul dovezilor putând fi reapreciat în contextul caracterului devolutiv al căii de atac.
Curtea de apel a mai reţinut şi motivat că tribunalul a definit temeinic condiţia interesului pentru exercitarea acţiunii civile. Or, acesta lipseşte, neexistând un folos practic pe care reclamanta l-ar putea obţine prin admiterea cererii sale şi decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca internaţională.
înregistrarea naţională a mărcii de către pârâtă cu data depozitului reglementar anterioară momentului solicitării semnului depus de reclamantă îşi produce pe deplin efectele, atât din perspectiva motivelor de refuz al înregistrării semnului identic (art. 6 din Legea nr. 84/1998), cât şi din punctul de vedere al utilizării acestuia de către
apelantă în activitatea sa comercială pentru a-şi marca produsele (art. 35 din aceeaşi lege).
In consecinţă, s-a apreciat că sentinţa pronunţată în fond este legală şi temeinică.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S. ’94 I. SRL, solicitând admiterea lui, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la acelaşi tribunal.
S-a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că au fost greşit interpretate şi aplicate atât prevederile art. 129 şi art. 137 C. proc. civ., cât şi dispoziţiile Legii nr. 84/1998.
S-a susţinut că interesul procesual al rccurentci-rcclamantc este pc deplin dovedit, fiind atât legitim şi personal, cât şi născut şi actual.
Astfel, s-a arătat că recurenta-reclamantă arc interes de a promova acţiunea, întrucât, prin decăderea pârâtei din drepturile deţinute asupra mărcii înregistrate pe calc internaţională, se creează premisele înregistrării mărcii pe numele său. Acest interes este legitim, urmărindu-se realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, acela de a dobândi marca şi de a o folosi în activitatea comercială.
Prin întâmpinare, pârâta SC M.R. SA, prin mandatar SC R. SA, a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, înalta Curte reţine că recursul este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
Ambele instanţe au soluţionat în mod greşit cauza pe excepţie, reţinând de o manieră criticabilă şi în dezacord cu o serie de probatorii, că acţiunea reclamantei nu întruneşte condiţia interesului juridic pentru a fi promovată.
Astfel, în condiţiile în care recurenta-reclamantă a făcut dovada că este titulara unei cereri de înregistrare a mărcii în nume propriu şi, totodată, a solicitat, pe cale separată, anularea înregistrării mărcii naţionale a intimatei, există interesul decăderii acesteia din urmă din drepturile decurgând din înregistrarea internaţională. De altfel, aceste două înregistrări (naţională şi internaţională) constituie, aşa cum rezultă şi din avizul de refuz provizoriu emis de O.S.I.M., singurele impedimente la înregistrarea mărcii pc numele recurentei.
Pe de altă parte, este reală susţinerea făcută prin motivele de recurs, în sensul că împărtăşirea punctului de vedere al instanţei de apel ar putea crca o situaţie paradoxală cu privire la interesul promovării acţiunii în anulare, pe considerentul că, oricum, pârâta-intimată
este titulara dreptului la marcă dobândit prin înregistrare internaţională.
In privinţa avizului de refuz provizoriu şi a efectelor lui, acesta a fost depus de reclamantă la dosarul cauzei încă în faza judecăţii în fond; el confirmă cererea de înregistrare a mărcii formulată de reclamantă şi că acesteia i se opune înregistrarea anterioară a aceleiaşi mărci, efectuată pe numele pârâtei; mai mult, în cuprinsul avizului s-a menţionat chiar şi marca opusă la înregistrare, aceasta fiind CELLINI şi având ca titular SC M.R. SA, deci tocmai societatea împotriva căreia reclamanta şi-a îndreptat pretenţiile.
In fine, instanţele nu au observat împrejurarea că înregistrarea naţională a mărcii, obţinută de pârâtă după introducerea cererii de decădere, vizează doar clasa 14 de produse a clasificării de la Nisa, în timp ce înregistrarea internaţională, cu privire la carc este formulată cererea de decădere, priveşte clasele 14 şi 8, astfel încât, cel puţin în ceea ce priveşte clasa 8, interesul juridic al cererii de decădere ar subzista oricum.
In consecinţă, se constată că este întrunită, sub aspectele sale esenţiale, condiţia interesului juridic al reclamantei în promovarea acţiunii în justiţie.
Aşa fiind, potrivit prevederilor art. 304 pct. 9, art. 312, art. 313 şi art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost admis recursul, a fost casată decizia atacată şi, admiţându-se apelul reclamantei, a fost desfiinţată sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la acelaşi tribunal.
| ← Inovaţie. Despăgubiri pentru încălcarea drepturilor... | Marcă. Acţiune în decădere. Condiţia interesului. Persoană... → |
|---|
