Marcă. Anularea înregistrării. Rea-credinţă. înregistrarea ca marcă a denumirii unei loje masonice
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 48 alin. (1) lit. c)
Intimatul-pârât a cunoscut sau ar fi putut cunoaşte cu minime diligenţe, ce trebuiau întreprinse în mod normal, faptul că elementul verbal inclus în compunerea mărcilor înregistrate este identic cu denumirea unei alte asociaţii masonice, înregistrată cu această titulatură şi care funcţiona pe teritoriul României.
Reaua-credinţă a intimatului-pârât a fost reţinută corect nu numai sub aspectul fraudării intereselor intimatei-reclamante, ci şi în privinţa exercitării abuzive a dreptului de a solicita înregistrarea unei mărci, cât timp acesta nu avea nicio legătură cu reclamanta, a cărei denumire a inclus-o ca element verbal în compunerea mărcilor, care să-i permită acest lucru, nu purta nicio denumire identică sau similară, iar la un an după înregistrarea mărcilor a cesionat drepturile conferite de acestea celeilalte pârâte.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 10441 din 21 decembrie 2006, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, sub nr. 1751 din 12 februarie 2004, reclamanta M.L.N.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.L.N.U.R., S.C.R. al M.I.G.G. 33 U.R.S.A.A. şi Oficiul Român pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.), să se dispună anularea înregistrării mărcilor nr. 45.569, nr. 45.570, nr. 45.572 şi nr. 45.574, toate din 29 martie 2001.
In motivarea cererii, s-a arătat că după 8 ani de la data înscrierii reclamantei ca persoană juridică, pârâtul S.C.R. al M.I.G.G. 33 U.R.S.A.A. a obţinut certificatele de înregistrare a celor patru mărci ce reproduc atât denumirea, cât şi emblemele reclamantei. Ulterior, pârâtul a cesionat drepturile asupra mărcilor pârâtei M.L.N.U.R.
Reclamanta a invocat indisponibilitatea mărcilor menţionate datorită aproprierii semnului ca denumire a unei organizaţii cu scop nepatrimonial, prin analogie cu indisponibilitatea semnului ca nume comercial sau emblemă. S-a mai arătat că, înregistrându-se mărcile, există premisele şi interesul pentru ca pârâta să comercializeze produse sau servicii prin utilizarea lor, fapt ce ar induce publicul în eroare cu privire la calitatea sau natura acestora.
In drept, au fost invocate prevederile art. 3 lit. a), art. 5, art. 48 alin. (1) lit. c) şi e) din Legea nr. 84/1998.
Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, la data de 6 martie 2004, cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată Secţiei civile, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 957 din 19 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, acţiunea principală a fost admisă, dispunându-se anularea celor patru mărci. Cererea de chemare în garanţie formulată pe parcursul procesului de cătrc pârâta M.L.N.U.R. împotriva Oficiului Român pentru Invenţii şi Mărci a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut drept cauze de nulitate temeinic dovedite, potrivit acţiunii reclamantei:
- încălcarea prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998, nefiind îndeplinită condiţia disponibilităţii semnului înregistrat ca marcă, deoarece fusese apropriat anterior ca denumire a unei organizaţii cu scop nepatrimonial;
- încălcarea prevederilor art. 5 lit. f) din Legea nr. 84/1998, în sensul că mărcile înregistrate sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, natura sau calitatea produsului ori serviciului;
- prin înregistrarea mărcii a fost încălcat un alt drept de proprietate industrială, iar mărcile conţin indicaţii înşelătoare;
- înregistrarea mărcilor a fost făcută cu rea-credinţă.
Apelul declarat de către pârâta M.L.N.U.R. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, cu o motivare asemănătoare cclei a instanţei de fond, prin decizia civilă nr. 383 din 8 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietate intelectuală.
Instanţa de apel a concluzionat că tribunalul a făcut o temeinică interpretare şi aplicare a prevederilor art. 48 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 şi la o corectă apreciere coroborată a probatoriilor admi
nistrate în cauză, reţinând înregistrarea cu rea-credinţă a mărcilor combinate ce conţin ca aspect dominant elementul verbal constând în denumirea intimatei-reclamante.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M.L.N.U.R., criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţele au reţinut în mod greşit şi nelegal reaua ei credinţă, precum şi a celuilalt pârât.
S-a susţinut că o lungă perioadă de timp recurenta a purtat aceeaşi denumire, ceea ce face să nu poată fi reţinut elementul de rea-credinţă în sarcina sa.
In faza recursului nu s-au administrat înscrisuri noi în sensul prevederilor art. 305 C. proc. civ.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul criticilor formulate în motivele de recurs, înalta Curte reţine că hotărârile judecătoreşti pronunţate sunt legale şi temeinice.
în mod corect s-a concluzionat că intimatul-pârât S.C.R. al M.I.G.G. 33 U.R.S.A.A. a cunoscut sau ar fi putut cunoaşte cu minime diligenţe, ce trebuiau întreprinse în mod normal, faptul că elementul verbal inclus în compunerea mărcilor înregistrate este identic cu denumirea unei alte asociaţii masonice, înregistrată cu această titulatură şi care funcţiona pe teritoriul României.
Instanţele au reţinut în mod temeinic împrejurarea notorie determinată privind numărul limitat al asociaţiilor masonice la nivel naţional, ce naşte prezumţia simplă (în temeiul art. 1203 C. civ.), dar necombătută, a faptului cunoaşterii între ele.
împrejurarea că recurenta-pârâtă a purtat, o perioadă îndelungată de timp anterioară, aceeaşi denumire nu justifică înregistrarea mărcilor conţinând ca element verbal această denumire, cât timp la momentul solicitării înregistrării, reclamanta-pârâtă (căreia S.C.R. al M.I.G.G. 33 U.R.S.A.A. i-a cesionat ulterior drepturile conferite de mărcile înregistrate) nu o mai purta. Apelanta-pârâtă şi-a schimbat denumirea în 1996, iar data depozitului reglementar al mărcilor înregistrate este 2001.
în consecinţă, în anul 2001, pârâtul S.C.R. al M.I.G.G. 33 U.R.S.A.A. nu avea nicio justificare pentru înregistrarea unor mărci conţinând elementul verbal idcntic cu denumirea intimatei-reclamante, în lipsa acordului acesteia.
Rcaua-credinţă a intimatului-pârât S.C.R. al M.I.G.G. 33 U.R.S.A.A. a fost reţinută corect nu numai sub aspcctul fraudării intereselor intimatei-reclamante, ci şi în privinţa exercitării abuzive a dreptului
de a solicita înregistrarea unei mărci, cât timp intimatul-pârât nu avea nicio legătură cu reclamanta, a cărei denumire a inclus-o ca element verbal în compunerea mărcilor, care să-i permită acest lucru, nu purta nicio denumire identică sau similară, iar la un an după înregistrarea mărcilor a cesionat drepturile conferite de acestea celeilalte pârâte.
Aşa fiind, constatând că decizia atacată este legală şi temeinică sub toate aspectele, recursul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ.
| ← Marcă. Acţiune în decădere. Acte de folosire efectivă a... | Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Calitatea de... → |
|---|
