Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Conflict cu o marcă anterioară. Data depozitului naţional reglementar (DIESEL/DIESEL 2000)
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 38 lit. a)
Critica potrivit căreia la data emiterii certificatului de marcă al recurentei, intimata nu se bucura de protecţie, neavând emis propriul certificat de înregistrare a mărcii, este nefondată, deoarece ceea ce prezintă relevanţă în analiza disponibilităţii unei mărci este prioritatea depozitului naţional reglementar.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 409 din 17 ianuarie 2006, nepublicată
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, la 4 februarie 2003, reclamanta SC D.R.T. SRL Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâţii O.S.I.M. Bucureşti şi SC T.D.C. SRL
Cluj-Napoca, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea certificatului de înregistrare a mărcii „DIESEL” cu element figurativ nr. 45647 din 12 decembrie 2000, cu valabilitate din 12 decembrie 2000, al cărei titular este pârâta şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a dispus prin încheierea de şedinţă de la 16 aprilie
2003 conexarea dosarului nr. 666/2003 la dosarul ce face obiectul judecăţii în prezenta cauză, având în vedere împrejurarea că reclamanta a formulat două cereri distincte, cu acelaşi obiect şi conţinut, separat înregistrate.
Prin sentinţa civilă nr. 236 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea, a dispus anularea certificatului de înregistrare a mărcii „DIESEL” având ca titular pe pârâta SC T.D.C. SRL Cluj-Napoca şi a respins ca neîntemeiată ccrerca reclamantei referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa accastă hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta a depus ccrcrc de înregistrare a mărcii individuale, verbale „DIESEL” pentru clasa de servicii 39, având ca obicct inclusiv servicii de taximetrie, constituindu-se şi depozit naţional reglementar şi obţinându-se şi consimţământul titularului Daimler Chrysler AG, în condiţiilc legii.
în acelaşi timp, s-a formulat o asemenea cerere şi de către societatea pârâtă în vederea înregistrării mărcii combinate „DIESEL 2000” cu clement figurativ şi culori revendicate roşu şi galben pentru clasele de produse 35 şi 39, constituindu-se, deopotrivă, depozitul naţional reglementar. Solicitantul a precizat că nu intenţionează să obţină un drept de folosinţă exclusivă asupra acestei mărci şi, drept urmare, s-a eliberat la 19 octombrie 2001 certificatul de înregistrare nr. 45647.
La eliberarea acestui certificat, în urma analizei cererii formulate de societatea pârâtă, O.S.I.M. a precizat că nu a avut în vedere marca „DIESEL” având ca dată a depozitului 27 noiembrie 2000, anterioară, deci, mărcii în litigiu, iar din verificarea actclor dosarului, respectiv a planşelor fotografice anexate, s-a constatat că pc cupola maşinilor utilizate pentru activitatea de taximetrie figurează inscripţionată marca „DIESEL” în cazul ambelor societăţi, fapt care ar putea să conducă la o confuzie permanentă şi la prejudicierea reclamantei.
In consecinţă, s-a apreciat că nu au fost respcctatc dispoziţiile legale, inclusiv ccle ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 la momentul eliberării certificatului a cărui anulare s-a solicitat.
In legătură cu cheltuielile de judecată, tribunalul a apreciat că societatea pârâtă nu a căzut în pretenţii pentru că nu a fost demonstrată existenţa vreunei culpe în sarcina sa.
împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta SC T.D.C. SRL Cluj-Napoca, arătând că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că la data emiterii certificatului de înregistrare a mărcii pentru apelanta-pârâtă, intimata-reclamantă nu avea emis un astfel de certificat, că este titular al denumirii unice T. DIESEL C. 2000 SRL pe raza judeţului Cluj, folosită de la data înfiinţării sale ca persoană juridică şi că, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 84/1998, titularul mărcii nu poate să interzică unui terţ să folosească, în activitatea sa comercială, numele/denumirea sau adresa/sediul titularului.
A susţinut, totodată, că certificatul de înregistrare a mărcii vizează şi clasa de servicii 39 şi este anterior celui obţinut de intimată, astfel că aceasta din urmă trebuie să dovedească eventuala exclusivitate, deşi acest aspect nu poate fi realizat, fiind vorba de o marcă notorie.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, prin decizia civilă nr. 506A din 4 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reţinând că certificatul de înregistrare nr. 48868, potrivit căruia marca „DIESEL" a fost înregistrată şi a obţinut protecţie pe teritoriul României pe termen de 10 ani, datează din 27 noiembrie 2000, deci anterior datei la care a fost asigurată această protecţie, potrivit certificatului de înregistrare a mărcii, a cărui anulare s-a solicitat prin cererea ce face obiectul judecăţii.
S-a reţinut că Regula nr. 17 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 se referă exclusiv la ipoteza în care marca include şi un element lipsit de caracter distinctiv şi care este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii, ipoteză în care
O.S.I.M. poate să ceară solicitantului să declare că nu invocă un drept exclusiv asupra respectivului element, ceea ce în speţă s-a şi întâmplat în cazul apelantei-pârâte.
S-a apreciat ca relevantă pentru soluţia pronunţată împrejurarea că protecţia asigurată intimatei-reclamante vizează serviciile de taxi-metrie, pc când în cazul apelantei-pârâte nu sunt incluse asemenea servicii, astfel încât practicarea de către aceasta a unor atare servicii este de natură a atrage confuzie cu privire la prestatorul serviciului şi, deci, să producă prcjudicii prin folosirea mărcii pentru carc acesta a obţinut protecţie, de către o altă persoană.
împotriva deciziei menţionate a declarat rccurs pârâta SC T.D.C. 2000 SRL la 21 ianuarie 2004, invocând motivele prevăzute de
art. 304 pct. 9 şi IOC. proc. civ. şi solicitând modificarea deciziei recu-rate şi a sentinţei primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că la data emiterii certificatului său de marcă, reclamanta-intimată nu avea emis certificatul său de înregistrare a mărcii, întrucât, conform deciziei din
15 mai 2002, prin hotărârea nr. 24 din 26 februarie 2002, Comisia de Reexaminare a Mărcii din cadrul O.S.I.M. a admis contestaţia formulată de SC D.R.T. SRL împotriva deciziei O.S.I.M. de respingere a cererii de înregistrare a mărcii individuale constând în denumirea „DIESEL”. Recurenta a arătat că, deşi cererea sa a fost înregistrată la o lună după cea a intimatei, aceasta din urmă nu a fost iniţial admisă, dobândit eficacitate abia în anul 2002, când s-a soluţionat contestaţia împotriva refuzului de înregistrare.
Recurenta a criticat decizia atacată ca nelegală pentru neaplicarea art. 38 lit. a) din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora titularului mărcii nu poate cerc să se interzică unui terţ să folosească în activitatea sa comercială numele sau denumirea titularului, în condiţiile în care (recurenta) deţine denumirea de T. DIESEL C. 2000 SRL, fiind înregistrată la registrul comerţului potrivit Legii nr. 26/1990, anterior dobândirii certificatului de înregistrare a mărcii de către reclamanta-intimată.
Recurenta a arătat că îndeplineşte cerinţele art. 43 din Legea nr. 26/1990, emblema firmei fiind unică pe raza judeţului Cluj.
Prin cel dea-1 doilea motiv de recurs, pârâta a susţinut că intimata-reclamantă este cea care trebuie să facă dovadă că certificatul de înregistrare pe care îl deţine îi conferă exclusivitate la folosirea mărcii, ţinând cont de dispoziţiile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998, Regula 17 alin. (4), (5).
S-a susţinut că, şi în ipoteza în care intimata ar deţine un astfel de act, acesta nu ar avea nicio eficienţă juridică, raportat la faptul că denumirea „DIESEL” este o denumire notorie, care nu poate fi atribuită în exclusivitate niciunei persoane juridice, fapt dovedit cu înscrisurile de la dosar din care rezultă că mai multe societăţi comerciale din judeţul Cluj folosesc această denumire.
Intimata SC D. SRL a depus la 22 septembrie 2004 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
In faza recursului s-au depus la dosar planşe fotografice, precum şi actul adiţional la statutul SC D.R.T. SRL şi certificatul de înscriere menţiuni eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă
Tribunalul Cluj, din care rezultă că la 6 februarie 2003 această societate comercială şi-a schimbat denumirea în SC D. SRL.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, raportat la
critici le formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aprecieze că recursul pârâtei este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
La data de 27 noiembrie 2000, SC D.R.T. SRL a depus la
O.S.I.M. o cerere de înregistrare a mărcii individuale verbale „DIESEL” pentru clase de produse 39 (transport auto de mărfuri şi persoane, depozitare de mărfuri, scrvicii de taximetrie). Ca urmare a examinării ccrerii, s-a constatat că la înregistrare se opune marca internaţională nr. 2R 200626 - „DIESEL” pentru clasele de produse şi servicii 1-34, aparţinând Daimler Chrysler AG, motiv pentru carc
O.S.I.M. a emis un aviz de refuz provizoriu.
In urma consimţământului de la titularul mărcii internaţionale menţionate, prin carc acesta îşi exprima cu privire la înregistrarea mărcii „DIESEL”, SC D.R.T. SRL a depus contestaţie împotriva avizului de refuz provizoriu, contestaţie cc a fost admisă, dispunându-se, pe calc de consccinţă, înregistrarea mărcii „DIESEL” nr. 48868.
La rândul său, recurenta SC T.D.C. 2000 SRL a depus la 12 decembrie 2000, o ccrcrc de înregistrare a mărcii individuale combinate „DIESEL 2000” (revendicând culorile roşu şi galben) pentru clasele de produse şi servicii 35 (publicitate, gestionarea afacerilor comerciale, administraţie comercială, lucrări de birou) şi 39 (transport auto de mărfuri şi persoane, depozitare de mărfuri, servicii de taximetrie).
Ca urmare a examinării cererii, O.S.I.M. a constatat că marca conţine şi un element lipsit de caracter distinctiv, de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii. Conform Regulii 17 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, O.S.I.M. a solicitat pârâtei o declaraţie în sensul că nu se solicită exclusivitate asupra elementului „DIESEL 2000”, sub rezerva respingerii ccrerii de înregistrare a acestei mărci.
Ca urmare a depunerii acestei declaraţii de către SC T.D. 2000 SRL, O.S.I.M. a hotărât acordarca protccţiei mărcii „DIESEL 2000”, nr. 45647.
Din eroare, la examinarea depozitului naţional reglementar nr. M 2000 005230 (marca „DIESEL 2000”), constituit la 12 decembrie 2000,
O.S.I.M. nu a avut în vedere depozitul naţional reglementar nr. M 2000 05050 (marca „DIESEL”) constituit la 27 noiembrie 2000.
Critica formulată prin motivul de recurs, în sensul că la data emiterii certificatului de marcă al recurentei, intimata nu se bucura de protecţie, neavând emis propriul certificat de înregistrare a mărcii, este, în raport de considerentele menţionate, nefondată.
Astfel, recurenta face referire la data emiterii certificatului de înregistrare a mărcii, neluând în considerare faptul că în cauză prezintă relevanţă data înregistrării cererii în vederea obţinerii mărcii, aceasta fiind 12 decembrie 2000, în cazul pârâtei, ulterior datei de 27 noiembrie
2000, data depozitului naţional reglementar al reclamantei-intimate.
Mai mult, recurenta a solicitat eliberarea mărcii combinate „DIESEL 2000”, nerevendicând un drept exclusiv. Această marcă a fost obţinută, prin excepţie, conform Regulii 17 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998, conform adresei nr. 1018081 din 1 octombrie 2001, solicitantul recunoscând că nu revendică un drept exclusiv asupra denumirii „DIESEL”.
Nici criticile formulate prin cclclalte motive de recurs nu sunt întemeiate, întrucât cele două societăţi poartă aceeaşi emblemă „DIESEL" pe cupolă şi inscripţionată pe caroseria autoturismelor, aşa cum se poate observa din planşele fotografice depuse la dosar.
De asemenea, din dovada de disponibilitate a firmei emisă de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Cluj la 28 aprilie 1999 şi actul adiţional la statutul intimatei, autentificat sub nr. 2395 din 30 aprilie 1999, rezultă că aceasta este primă societate care a înţeles să îşi protejeze serviciile prin intermediul unui semn distinctiv, obţinând în acest sens şi acordul „DIESEL" Germania.
Ca atare, recurenta nu poate susţine că este unica societate comercială care a îndeplinit cerinţele art. 43 din Legea nr. 26/1990 şi că emblema sa este unică pe raza judeţului Cluj. Pe cale de consecinţă, se va aprecia ca neîntemeiată critica vizând incidenţa art. 38 lit. a) din Legea nr. 84/1998.
Prin certificatul nr. 48868 (marca verbală „DIESEL"), intimata a obţinut protecţie şi exclusivitate pe teritoriul României pe termen de 10 ani, începând cu data de 27 noiembrie 2000 pentru clasa 39, pc când recurenta a obţinut protecţie pc termen de 10 ani de la data de 12 decembrie 2000 pentru clasele 35 şi 39, fară a invoca exclusivitatea asupra elementelor constitutive ale mărcii „DIESEL 2000”.
Faţă de considerentele menţionate, s-a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nefiind întrunite motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10C. proc. civ. şi, în consecinţă, a fost respins recursul pârâtei ca nefondat.
| ← Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Calitate... | Marcă. Conflict cu un nume comercial (firmă). Acţiune în... → |
|---|
