Suspendare dispoziției șefului poliției rutiere prin care se suspendă dreptul de conducere
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Sentinţă civilă nr. 840/C din data de 11.08.2017
Se examinează acțiunea civilă formulată de reclamantul XX, CNP XX, domiciliul în XX, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat XX, cu sediul în XX în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI XX, cu sediul în XX XX, str. XX, pentru suspendare executare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: reclamantul personal și asistat de apărătorul ales, avocat XX, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de grefierul de ședință, care învederează că în urma verificărilor efectuate în aplicația ECRIS pentru primul termen de judecată, s a constat că pe rolul Tribunalului XX - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu au fost formulate cereri privind aceleași părți, având același obiect principal și aceeași cauză cu cele ale prezentului dosar. Totodată, arată că în cadrul procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, iar pârâtul a depus la dosar precizări, cu anexe (adresa fax nr.151489 din 24.07.2017 filele 22-49) și întâmpinare, la care a anexat originalul înscrisurilor comunicate cu adresa nr. 151489 din 24.07.2017 (filele 51-76), un exemplar al acestor documente fiind comunicat reclamantului, care a formulat răspuns la întâmpinare(adresa fax fila 80).
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, verificând competența generală, materială și teritorială de judecare a pricinii, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiile Legii nr. 554/2004, este legal sesizată cu soluționarea prezentei cereri.
La întrebarea instanței, avocat XX, arată că temeiul de drept al cererii de suspendare formulată de reclamant sunt dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 și nu prevederile art. 997-999 Cod procedură civilă, care reglementează "ordonanța președințială";.
În raport de precizările formulate la acest termen de judecată de reprezentantul convențional al reclamantului privind temeiul de drept al acțiunii, instanța constată ca fiind rămasă fără obiect excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare și, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la cererea de suspendare.
Avocat XX solicită admiterea cererii de așa cum a fost formulată, în sensul suspendării executării dispoziției nr.XX din 10.07.2017 emisă de șeful poliției rutiere prin care i-a fost suspendat reclamantului XX dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 zile, până la soluționarea fondului cauzei având ca obiect anularea dispoziției nr.XX din 10.07.2017. Solicită apărătorul ales al reclamantului a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii că actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis în baza unui temei legal eronat, motiv pentru care se impune anularea acestuia, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, că reclamantul desfășoară în prezent activitate de taximetrist iar prin suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de trei luni i s-ar produce un prejudiciu iremediabil, nemaiavând posibilitatea procurării mijloacelor necesare traiului zilnic, astfel că acțiunea este întemeiată.
Președintele completului de judecată declară dezbaterile închise, după care
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul XX reclamantul XX a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului XX, suspendarea aplicării dispoziției nr. XX/10.07.2017 emisă de șeful poliției rutiere, prin care i a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 zile, până la soluționarea fondului cauzei având ca obiect anularea dispoziției.
În motivare a arătat că, la data de 26.12.2016, ora 18.20, în timp ce se deplasa pe str. Petru Rareș din mun. XX XX, pe trecerea de pietoni de la ieșirea din pasaj s a produs un incident în urma căruia s a apreciat că ar fi rănit pe persoana vătămată XX. Deși recunoaște și nu contestă producerea incidentului cu privire la acroșarea și călcarea cățelului pe care partea vătămată îl ținea în lesă, arată cu nu a rănit nici o persoană. Astfel, cățelul ținut în lesă de persoana vătămata a intrat sub mașina în timp ce se deplasa pe trecerea de pietoni, fiind călcat cu roata din spate, fetița s a speriat, a început să plângă și s a pus în șezut pe bordură, fără a fi intrat anterior în contact cu vreuna din părțile autoturismului. Acest fapt este confirmat și de lipsa unor leziuni în urma consultării acesteia Ia Spitalul Județean XX și implicit inexistenta unui certificat medico legal la dosarul penal. Simpla deplasare a unei ambulanțe la fata locului nu echivalează cu probarea existenței unei vătămări corporale. Fapta prezentată a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. XX cercetările fiind efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria XX XX. În urma cercetărilor s a constatat că reprezentantul legal al minorei, presupus persoană vătămată nu a depus plângere prealabilă, motiv pentru care procurorul de caz a dispus clasarea cauzei.
Soluția de clasare a rămas definitivă, motiv pentru care șeful poliției rutiere a emis ordinul nr. XX/10.07.2017 prin care i a fost suspendat dreptul de a conduce pentru 90 zile pentru încălcarea art. 196 din O.U.G. 195/2002.
A solicitat Tribunalului XX să constate că temeiul legal indicat în dispoziția a cărei anulare se cere este inexistent, întrucât O.U.G. nr. 195/2002 cuprinde un număr de 137 articole, neexistând art. 196, așa cum în mod greșit susține IPJ XX — Poliția Rutieră, motiv pentru care se impune anularea dispoziției legale.
Având în vedere că soluționarea litigiului pe fond se va întinde pe mai multe luni, perioada ce va depăși cele 90 zile de suspendare a dreptului de a conduce, apreciază prezenta cerere ca fiind întemeiată, întrucât în caz contrar i s ar produce un prejudiciu iremediabil, cu atât mai mult cu cât el desfășoară activitatea de taximetrist, iar suspendarea permisului de conducere echivalează cu imposibilitatea procurării mijloacelor necesare traiului zilnic.
Apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate privind emiterea unei ordonanțe președințiale, astfel: - urgența măsurii solicitate este justificată prin faptul că în prezent desfășoară activitatea de taximetrist, iar în cazul în care cererea pe fond ar fi admisă după ce au trecut cele 90 de zile de suspendare a dreptului de a conduce, hotărârea instanței nu va fi în măsura să remedieze prejudiciul suferit prin imposibilitatea desfășurării activității profesionale a subsemnatului.
- neprejudecarea fondului cauzei - analiza acestei condiții presupune un examen sumar al fondului cauzei, în concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., sens în care instanța investită cu soluționarea ordonanței președințiale nu se va pronunța pe fondul cauzei, ci doar va analiza aparenta dreptului invocat.
- vremelnicia măsurii - a solicitat admiterea prezentei cereri și pronunțarea unei ordonanțe președințiale valabile temporar, până la soluționarea cauzei pe fond privind solicitarea de anulare a dispoziției prin care mi a fost suspendat dreptul de conducere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 997-999 din NCPC.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând, în principal respingerea cererii ca inadmisibilă, iar, pe fond, ca neîntemeiată.
În motivare s a arătat că, din motivele invocate de reclamant privind procedura de urgență reiese că este vorba mai degrabă despre o dorință de a i fi soluționată cauza cu celeritate. În condițiile în care categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, respectiv păstrarea unui drept care s ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s ar putea repara precum și înlăturarea piedicilor ce s ar ivi cu prilejul unei executări nu se regăsesc în motivele invocate de reclamant, consideră că instanța nu va putea să încuviințeze prezenta ordonanță președințială.
În ceea ce privește celelalte două condiții care justifică folosirea ordonanței președințiale, respectiv caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului, consideră că nu sunt îndeplinite, deoarece pe această cale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve pe fond litigiul dintre părți și, mai mult decât atât, prin decizia nr. 779/1982 Tribunalul Suprem a decis că o obligație de a face nu poate fi dispusă prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încercarea unor acte abuzive.
Pe fond, arată că, la data de 26.12.2016, pe raza municipiului XX XX, petentul, a fost implicat într un eveniment rutier soldat cu rănirea unei persoane pe fondul neacordării priorității de trecere pietonilor, în cauză fiind întocmit dosarul de cercetare penală nr. XX. În raportul de eveniment nr. XX din 26.12.2016, agentul constatator a menționat că victima accidentului - XX, de 10 ani, a fost transportată la Spitalul județean XX, unde a fost diagnosticată cu contuzie antepicior stâng, fără a rămâne internată.
La data de 06.02.2017, dosarul, a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria XX XX, cu propunere de clasare conform prevederilor art. 315 alin. 1 lit. b și art. 16 lit. e din C. p. p., în referat, menționându se, din nou, despre vătămarea corporală a minorei XX. În baza referatului, la data de 27.03.2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria XX XX, a dispus prin ordonanța nr. XX, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C. p. p. raportat la art. 16 lit. e din C. p. p., clasarea cauzei, fără a stabili în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că fapta numitului XX ar putea constitui contravenție.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002, șeful serviciului rutier a dispus prin Dispoziția nr. XX din 06.07.2017, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 zile, sancțiunea având caracter administrativ și nu contravențional complementar.
De altfel, în Dispozițiile I.G.P.R. - Direcția rutieră nr. XX și nr. XX, se precizează clar că polițistul rutier nu poate proceda din oficiu la încheierea procesului verbal de constatare a contravenției în lipsa documentației transmise de către procuror, din care să rezulte în mod clar că fapta constituie contravenție.
Împotriva ordonanței nr. XX, petentul a formulat plângere, soluționată la data de 20.04.2017 prin Ordonanța nr. XX prin respingerea plângerii. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere la Judecătoria XX XX, soluționată la data de 29.06.2017 prin încheierea penală 1003, prin respingerea plângerii ca nefondată.
Petentului i s a comunicat măsura administrativă dispusă prin adresa nr. XX/10.07.2017 în care din eroare s a menționat art. 196 din Cod penal, infracțiune pentru care a fost cercetat, în loc de art. 103 alin. 1 lit. e din O.U.G. 195/2002 - republicat.
La data 12.07.2017, petentul a depus la Serviciul rutier din cadrul I.P.J. XX, cerere de anulare a dispoziției nr. XX/10.07.2017. În urma verificărilor efectuate, s a constatat că măsura a fost dispusă în mod legal, fiindu i întocmit răspuns petentului la data de 18.07.2017, cu adresa nr. XX.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale, astfel: condiția urgentei este justificată prin prisma faptului că dreptul ce ar fi păgubit prin întârziere consta tocmai în imposibilitatea exercitării dreptului de a conduce pe perioada suspendării dispuse de IPJ XX, cu atât mai mult cu cât soluționarea fondului, respectiv temeinicia dispoziției de suspendare ar avea loc după expirarea perioadei de 90 zile și o soluție de admitere a instanței ar rămâne practic fără obiect.
Caracterul vremelnic reiese din cuprinsul cererii formulate, respectiv suspendarea aplicării dispoziției de suspendare până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri asupra fondului;
Condiția neprejudecării fondului (și nu prejudicierea așa cum susține pârâta) este îndeplinită prin prisma faptului că pe calea ordonanței nu a solicitat soluționarea fondului cauzei, ci doar suspendarea actului atacat, pentru a evita un prejudiciu în dauna sa.
Justificarea unei presupuse erori cu privire la indicarea unui temei legal greșit în dispoziția de suspendare nu poate fi primită, întrucât o astfel de presupusa eroare atrage după sine netemeinicia întregii dispoziții atacate.
La acest termen de judecată, reclamantul și a precizat cererea, sub aspectul temeiului juridic, arătând că solicită suspendarea executării dispoziției conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 și nu în condițiile ordonanței președințiale, reglementată de art. 997-999 Cod procedură civilă.
Analizând cererea de suspendare a efectelor actului administrativ contestat din perspectiva înscrisurilor depuse în probațiune și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Dispoziția nr. XX/06.07.2017 emisă de șeful Serviciului Rutier XX - fila 29 dosar este act administrativ și a fost emisă în baza art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede că: "suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare agricole sau forestiere se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce";.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din conținutul art. 14 alin. 1 din legea nr. 554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din legea nr. 554/2004.
În speță, s a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută la art. 7, depunându se la dosar copia plângerii împotriva dispoziției a cărei suspendare se solicită - fila 6.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instanța reține că, conform art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Examinând aparența de legalitate a acestui act administrativ, instanța apreciază că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, din actele dosarului - filele 64, 65, 67, rezultând că, la data de 26.12.2016, autoturismul condus de reclamant a fost implicat într un eveniment rutier soldat cu rănirea unei persoane, pe fondul neacordării priorității de trecere pietonilor, reclamatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 din Cod penal.
La data de 06.02.2017, dosarul de cercetare penală nr. XX a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria XX XX, cu propunere de clasare conform prevederilor art. 315 alin. 1 lit. b și art. 16 lit. e din C. p. p., în referat, menționându se despre vătămarea corporală a minorei XX. În baza referatului, la data de 27.03.2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria XX XX, a dispus prin ordonanța nr. XX, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b C. p. p. raportat la art. 16 lit. e din C. p. p., clasarea cauzei, iar plângerea formulată de reclamant împotriva soluției - ce viza schimbarea temeiului de drept al clasării, a fost respinsă.
În aceste condiții, șeful serviciului rutier, în temeiul art. 103 alin. 1 lit. c O.U.G. nr. 195/2002 a emis dispoziția nr. XX/10.07.2017, prin care s a suspendat dreptul de conducere al reclamantului pentru o perioadă de 90 de zile.
Este adevărat că în adresa de comunicare a dispoziției XX/10.07.2017 - fila 4 dosar, s a strecurat o eroare materială, fiind trecută încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost cercetat reclamantul de organele de cercetare penală și nu temeiul juridic al suspendării dreptului de a conduce, însă această eroare materială nu afectează valabilitatea dispoziției de suspendare a dreptului de conducere emisă de șeful serviciului rutier. Dispoziția atacată cuprinde temeiul juridic în baza căreia a fost emisă, respectiv art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru aceste considerente, întrucât aspectele învederate de reclamant nu sunt de natură a ridica o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, nici nu se impune a se mai proceda la verificarea cerinței pagubei iminente, condițiile legale fiind cerute a se întruni cumulativ, motiv pentru care tribunalul va respinge cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELEL LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul XX, CNP XX, domiciliul în XX, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat XX, cu sediul în XX în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI XX, cu sediul în XX XX, str. XX, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul XX - Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
| ← Drept civil hotărâre care să țină loc de act autentic | Minori și familie ordin de protecție. Jurisprudență Minori → |
|---|
