Minori si familie, stabilire drept de vizita minori
| Comentarii |
|
Judecătoria INEU Sentinţă civilă nr. - din data de 05.05.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR…..
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Președinte : ….
Grefier : ….
S-a luat în examinare cauza civilă formulată de către reclamanta I. C.-D. împotriva pârâtului I. P.-A., pentru stabilire program de vizită minori.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei avocat C. P.-F. din cadrul Baroului Arad, cu delegație la fila 5 dosar și reprezentantul pârâtului avocat B. D. din cadrul Baroului Arad cu delegație la fila 36 dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 27.04.2015 au fost audiați minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 și I. A. B., născută la data de 21.11.2007, în Camera de consiliu potrivit art.226 c.pr.civilă, procesul verbal de consemnare a opțiunii minorilor fiind atașat la dosar.
Pentru termenul de azi reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri, probele de la dosar fiind concludente și suficiente soluționării cauzei, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată în scris, stabilirea unui program de vizită minori în favoarea reclamantei.
Arată că cererea reclamantei este admisibilă, având în vedere că dreptul de vizită este conceput ca un drept fundamental al copilului de a avea relații personale cu ambii părinți, dar și a părinților de a păstra legături cu copii săi, deci garantat atât copilului, cât și părintelui sau familiei cu care copilul nu locuiește în mod statornic de a păstra în continuare legăturile afective.
În ceea ce privește programul de vizită, o obiecție o va putea face distanța mare dintre localitatea A. si orașul B., unde părțile domiciliază, însă apreciază că o relație afectivă, reală, între mamă și copii se poate face doar în locuința mamei din orașul B., și în nici un caz în locuința tatălui, unde mama nu se poate simți în largul său și nu poate avea o relație afectivă normală cu copii .
În situația în care se va aprecia ca această distanță este de natură a perturba vizitarea normală a copiilor, solicită a se stabili dreptul de vizită în zona S.-I., într-o locație neutră.
În ceea ce privesc vacanțele școlare, reprezentantul reclamantei apreciază că acestea reprezintă o perioadă destul de îndelungată de timp liber al copiilor, astfel încât dreptul de vizită al copiilor să poate fi exercitat la locuința mamei din orașul Bacău.
Referitor la faptul că procesul de divorț dintre părți este încă pe rol, reprezentantul reclamantei apreciază că acesta nu este un impediment de a se stabili dreptul de vizită, tocmai datorită faptului că acest drept este garantat atât copilului cât și mamei de a păstra relațiile afective, cât și ca un mijloc de a ajuta copii de a trece mai ușor peste despărțirea părinților și peste surparea întregii vieți pe care aceștia o duceau până atunci, așa cum o conștientizau minorii.
În ceea ce privește susținerea pârâtului, respectiv că pe mamă a apucat-o dorul de copii după 9 luni de zile, reprezentantul reclamantei arată că abia în timpul procesului de divorț aprecia că această apărare este nefondată, în condițiile în care în mod evident nu se poate nega dragostea mamei față de copii și există o împiedicare efectivă din partea tatălui ca mama să își contacteze copii, tatăl fiind conștient că un timp petrecut împreună cu mama ar schimba complet atitudinea acestora, în fapt, mama ar recâștiga cu ușurință dragostea copiilor.
Cu privire la refuzul minorilor de a-și vizita mama, așa cum s-a constatat în urma audierii acestora, această situație a fost prevăzută și a fost reglementată în mod expres de către legiuitor, fiind frecventă în realitatea obiectivă, dar, deoarece această atitudine de respingere a unuia dintre părți nu poate ține în nici un fel de o stare de normalitate, reprezentantul reclamantei apreciază că stabilirea dreptului de vizită se impune chiar și în această situație, pentru a se putea face uz de dispozițiile legale, fiind evident că minorii suferă de un abuz subtil emoțional din partea familiei tatălui care tinde să îndepărteze copii de mamă, tocmai pentru ca în procesul de divorț șansele tatălui de a dobândi copii să fie mari, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului, avocat B. D. solicită respingerea acțiunii așa cum arată prin întâmpinare.
Dezvoltarea relației firești între mamă și copii ar fi de natură normală, dar nu în condițiile în care este cerut.
Cu privire la insinuarea așa numitului abuz parental de care ar da dovadă tatăl, care le-ar interzice copiilor să nu își vadă mama, reprezentantul pârâtului arată că acest lucru nu este adevărat, întrucât divorțul părinților i-a maturizat pe copii și mai ales de fiecare dată tatăl le-a spus că este dreptul copiilor să i-a legătura cu mama.
Într-adevăr, copii refuză datorită exclusiv comportamentului mamei ,iar pentru acest motiv reprezentantul pârâtului se opune ca copii să meargă la B.,
De asemenea, arată că tatăl a spus că ori de câte ori mama dorește să-și
vadă copii în zonă, pârâtul nu se opune.
Cu privire la locuința reclamantei din Bacău, reprezentantul pârâtului arată că dacă se compară adresa pe care reclamanta și-a indicat-o în acțiunea de divorț, respectiv B., strada …., nr…., cu adresa pe care a indicat-o în prezenta cauză, B., strada ….., nr. …, se constată că sunt două adrese diferite, la divorț, în momentul în care Primăria B. a încercat să efectueze ancheta socială la imobilul din strada …., nr…. nu a găsit pe nimeni.
În aceste condiții, reprezentantul pârâtului arată că nu se poate pune problema ca minorii să meargă în B. într-o locație necunoscută.
Față de ancheta socială care a fost efectuată într-un apartament din B., Primăria B. a învederat că reclamanta nu a putut prezenta nici un contract de locațiune a acestui apartament, nu s-a dovedit prin nici o probă că mama efectiv locuiește în acest apartament pe str…..
Pe cale de consecință, reprezentantul pârâtului arată că ideea de a trimite copii într-o locație necunoscută, nu poate fi discutată.
În legătură cu restul problemelor, cu modalitatea în care s-a propus dreptul de vizită, reprezentantul pârâtului arată că acest lucru nu se impune la vârsta copiilor, mai ales că copii sunt conștienți și de aceea nici nu vor să meargă datorită concubinului mamei lor. Minorii au spus foarte clar că atâta timp cât acest concubin locuiește cu mama, nu se pune problema să meargă în locuința acesteia la B., indiferent unde locuiește, pentru că este persoana care i-a despărțit pe cei doi părinți.
De asemenea arată că susține integral poziția exprimată în întâmpinare.
În consecință, solicită respingerea acțiunii așa cum este formulată și în scris cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța de plată onorariu avocat.
În replică, reprezentantul reclamantei avocat C. P. arată că în ceea ce privesc cele două adrese indicate de către reclamantă, există o diferență de 7 luni, deci adresa inițială la pornirea în acțiunea de divorț nu mai este cea actuală.
Față de contestarea părții adverse, solicită acordarea unui termen în pronunțare pentru a face dovada reședinței reclamantei, în locuința unde s-a efectuat ancheta socială, respectiv cu viza de reședință a acesteia.
În ceea ce privește proba pe care pârâtul a adus-o în format electronic, respectiv discuția înregistrată cu minora, reprezentantul reclamantei solicită a se observa dispozițiile procedurale în materie în asemenea gen de probe și a se avea în vedere condițiile în care s-ar fi putut obține o astfel de probă.
Or, în mod evident un copil de 7 ani poate fi obligat fie prin persuasiune fie prin presiune să declare orice pentru a i se înregistra o declarație pe format electronic.
În replică, reprezentantul pârâtei avocat B. D. arată că se opune acestei probe pentru că primăria la momentul efectuării anchetei socială a cerut documentele oficiale, iar în legătură cu înregistrarea, minora spune clar "să nu știe tata acest lucru";.
Cu privire la situația CD-ului la care se face vorbire, instanța constată că acesta nu s-a depus în dosar, iar în aceste condiții dacă se solicită se poate atașa dosarul.
Reprezentantul pârâtului arată că dosarul având ca obiect ordonanța președințială nu a sosit din apel.
Cererea este legal timbrată conform art.15 lit.f din OUG nr.80/2013.
J U D E C A T A,
Asupra acțiunii civile de față înregistrată la această instanță la data de 02.03.2015, legal timbrată potrivit art.15 lit.f, din OUG nr.80/2013, constată că reclamanta I. C.-D. CNP …., domiciliată în B., strada …., nr…., bl…., sc…. ap…. județul …, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. P.-A., domiciliat în …, ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească un drept de vizită al minorilor I. L.-D., născut la data de 28.12.2002 și I. A.-B., născută la data de 21.11.2007, în favoarea reclamantei, respectiv în fiecare a treia săptămână din lună, de vinerea de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00, la domiciliul reclamantei din B.; în perioada de vară din 15 iulie și până la 31 august, la domiciliul reclamantei din B.; la fiecare doi ani minorii să-și petreacă în întregime sărbătorile de Paști la domiciliul reclamantei din B., din joia precedentă sărbătorii până în miercurea ce urmează; la fiecare doi ani minorii să-și petreacă în întregime sărbătorile de Crăciun la domiciliul reclamantei din B., din data de 22 decembrie, ora 16,oo până în data de 28 decembrie, ora 16,oo; la fiecare doi ani minorii să-și petreacă în întregime Anul Nou la domiciliul reclamantei din B., din data de 28 decembrie, ora 16,oo până în data de 03 ianuarie, ora 17,oo, cu obligarea reclamantei să ia minorii de la domiciliul pârâtului, iar la încheierea programului de vizită să îi aducă pe minori la domiciliul pârâtului.
În fapt, reclamanta arată că se află în proces de divorț cu pârâtul, cauza făcând obiectul dosarului nr. …/180/2014. Deoarece minorii se află în prezent la domiciliul tatălui din localitatea A., care îi refuză dreptul de a întreține relații personale cu copiii săi prin posibilitatea de a petrece un timp cu acești la domiciliul său din B., reclamanta a promovat prezenta acțiune pentru a-și realiza drepturile și pe perioada derulării procesului de divorț, litigiu care s-ar putea prelungi datorită divergențelor privind stabilirea locuinței minorilor.
Reclamanta consideră întemeiată cererea în condițiile în care dreptul de vizită este un drept fundamental atât al părintelui de a se implica în creșterea copilului și de a avea relații personale cu acesta, cât și al copilului de a avea relații personale cu ambii părinți și este gândit ca un mijloc de a evita percepția minorului de destrămare completă a relațiilor de familie așa cum acestea au fost trăite până în momentul separării părinților.
Reclamanta menționează faptul că tatăl trebuie să înțeleagă faptul că, nici măcar prin stabilirea judecătorească a locuinței copiilor, aceștia nu sunt atribuiți și în proprietate, copiii având dreptul să dezvolte relații personale cu ambii părinți, iar ambii părinți trebuie să se implice responsabil în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor, reclamanta dorindu-și această implicare.
Relevant în dezlegarea pricinii și în înțelegerea rațiunii care a determinat-o să promoveze prezenta acțiune este faptul că, de opt luni, de când durează separarea părților în fapt, copii nu au vizitat-o pe reclamantă la domiciliul său, aceste vizite fiindu-le interzise de pârât pentru a o constrânge să se întoarcă de dorul copiilor, la casa părinților lui unde a avut domiciliul conjugal.
Conduita pârâtului de interzicere a unor relații firești ale copiilor cu reclamanta periclitează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială a minorilor, fiind extrem de nocivă pentru aceștia și nu ține seama de interesul superior al copiilor și de nevoia acestora de a-și cunoaște și mama.
Pe acest fond, este posibil ca în prezent să existe o înstrăinare a copiilor față de reclamantă și un refuz, cel puțin al minorului de a o vizita la domiciliul său, situație în care nu își va putea realiza dreptul de vizită nici măcar prin intermediul executorului judecătoresc.
În ciuda acestui aspect, recunoașterea dreptului de vizită prin hotărârea unei instanțe este necesară, fiind singurul mijloc prin care poate apela la consilierea psihologică a minorilor în cadrul DGASPC, în condițiile art.912 c.pr.civ., consiliere care consideră că este utilă atât pentru copii cât și pentru pârât.
Reclamanta face trimitere și la Convenția cu privire la drepturile copilului ratificată de România prin Legea nr.18/1990 prin care a fost consacrat dreptul copilului de a nu fi separat și de a avea relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
În drept, s-au invocat disp.art.401 și art.404 N. c.civil.
Prin întâmpinarea depusă la fila 11-13 dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la circumstanțele cauzei, pârâtul arată că în toată perioada căsătoriei, s-a înțeles bine cu reclamanta până în vara anului 2014 când reclamanta a început să întrețină relații extraconjugale cu o altă persoană, astfel că părțile s-au despărțit.
Cu privire la evenimentele despărțirii părților, pârâtul arată că s-au produs în jurul datei de 24 iunie 2014, reclamanta a plecat cu copilul la părinții săi. La câtva timp, pârâtul a plecat cu celălalt copil, dar pe drum reclamanta l-a informat despre legătura sa, aceasta plecând de acasă de la părinții săi.
Pârâtul arată că a luat legătura cu tatăl acesteia care i-a promis că va face tot posibilul să o recupereze pe reclamantă de la acel bărbat, lucru care s-a și întâmplat.
Pârâtul împreună cu soția sa și cei doi copii au stat la hotel și de aici reclamanta a plecat direct la acest bărbat, pârâtul rămânând în hotel cu cei doi copii.
Pus în fața acestei penibile situații, pârâtul a fost silit să-și ia copii și să se întoarcă în Aldești, unde de fapt au conviețuit timp de 15 ani cu reclamanta.
În prezent, pârâtul arată că este în proces de divorț sub dosar nr…./180/2014 și în acțiunea inițial depusă reclamanta nu a solicitat să fie stabilită locuința copiilor la aceasta, fiind de acord ca cei doi copii să rămână la pârât. La primul termen de judecată reclamanta și-a schimbat poziția și a "inventat"; motive de divorț și a cerut stabilirea locuinței copiilor la aceasta.
În ceea ce privește acțiunea reclamantei, respectiv cu privire la stabilirea unui drept de vizită a minorilor rezultați din căsătorie, pârâtul consideră cererea total inacceptabilă, opunându-se categoric unui astfel de demers.
Referitor la stabilirea dreptului de vizită a minorilor în fiecare a treia săptămână din lună de vinerea de la ora 16 până duminica la ora 19 la domiciliul reclamantei din B., pârâtul arată că, copii merg la școală, astfel ar însemna ca minorii lunar să absenteze de la școală cel puțin 3-4 zile. Astfel ar trebui să plece din A. joi seara, să călătorească toată noaptea pentru a fi a doua zi, vineri la B.
De asemenea, minorii ar trebui să călătorească toată noaptea de duminică spre luni pentru a se reîntoarce în A., astfel că de cererea nu este în interesul minorilor.
O astfel de deplasare este dărâmătoare pentru psihicul copiilor, un calvar de neimaginat pentru doi copii de 12 și 7 ani, și totul numai pentru a satisface orgoliul reclamantei (care i-a părăsit și timp de 9 luni nu s-a mai interesat de minori).
Pârâtul nu este de acord nici cu stabilirea dreptului de vizită în perioada vacanței de vară, respectiv din 15 iulie până în 31 august , deoarece ar însemna ca aproape toată vara copii să fie la reclamantă ținând cont de acești vor fi vacanță aproximativ în jurul datei de 15 iunie, iar pârâtul nu poate să fie cu aceștia decât cel puțin o lună.
Mai arată pârâtul că nu este lămurită situația locativă a reclamantei și nici nu cunoaște unde locuiește. Astfel, pârâtul arată că în procesul de divorț la depunerea acțiunii a indicat o adresă în B., iar apoi reclamanta a indicat o altă adresă dar, nefiind făcută ancheta socială și nefiind din zonă, pârâtul nu poate ști ce reprezintă . Indiferent ce adresa ar oferit reclamanta ca "domiciliu"; aceasta nu este o certitudine, una estre domiciliul procesual și alta este domiciliul unde să meargă copiii, nu cunoaște câte camere are acea locuință, nu s-a depus un contract de închiriere pentru acel spațiu.
Pe de altă parte, această locuință ar trebui să aibă cel puțin 3 camere întrucât în una ar dormi reclamanta cu concubinul, iar în fiecare celelalte două ar dormi un copil.
Având în vedere antecedentele reclamantei, pârâtul arată că acel spațiu este doar de complezență, sens în care nu este de acord ca cei doi copii să meargă spre un loc total necunoscut. Ca mamă, reclamanta a ales să sacrifice copii pentru a merge până la B., în loc să vină aceasta în A., unde este oricând bine primită să îi viziteze pe copii și să păstreze legături cu aceștia.
Cu privire la stabilirea dreptului de vizită prin care minorii să-și petreacă în întregime sărbătorile de Paști la domiciliul reclamantei, pârâtul arată de asemenea că nu este de acord cu această cerere pentru motivele arătate, respectiv incertitudinea așa-zisului domiciliu.
Arată că, vacanța copiilor este acea perioadă de refacere fizică și psihică și nicidecum un prilej de tracasare a copiilor. Prin modul cum a cerut exercitarea acestui drept, reclamanta dovedește că nu are nici o grijă față de copii.
Așa cum a arătat mai sus, incovenientele transportului sunt mari și de asemenea ar presupune ca cei doi copii să lipsească de la școală numai pentru un capriciu al reclamantei.
Pârâtul arată că nu este de acord cu cererea reclamantei, întrucât din nou se ivesc incovenientele transportului pe timp de iarnă, mama preferând să-și deplaseze copii, în loc să vină în acele perioade la domiciliul comun pentru a sta cu copii.
În fine, pârâtul arată că este de acord ca oricând reclamanta să vină la A., să ia legătura cu copii, să simtă copii că au doi părinți și că mama lor se sacrifică pentru ei, făcând un efort deosebit pentru a-i vizita.
Referitor la motivele invocate în cerere, pârâtul arată că este de acord cu aceste afirmații, cu condiția de a fi acoperite de realitate.
De asemenea, arată că este perfect conștient că ambii părinți trebuie să-și crească împreună copii, dar este total inacceptabilă deplasarea copiilor la B.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 20.04.2015, filele 29-30 dosar dosar, reclamanta arată că poziția exprimată de pârât prin întâmpinare demonstrează cu claritate că acesta are o conduită de împiedicare a prezervării relațiilor firești dintre reclamantă și copii, în ciuda argumentelor aparent raționale prin care încearcă să-și justifice poziția.
Reclamanta arată că circumstanțele prezentate de pârât în preambulul întâmpinării sunt false, respectiv este fals că relațiile dintre părți au fost armonioase până în anul 2014, în realitate pârâtul i-a spulberat reclamantei toate speranțele pe care și-a pus în conviețuirea cu acesta încă de când avea 19 ani și a fost adusă din Tg…. în satul A., fiind obligată să locuiască împreună cu socrii și fratele pârâtului.
Primul conflict major l-a avut curând după încheierea căsătoriei, când a avut îndrăzneala să propună să construiască o bucătărie și o baie separată, iar socrul reclamantei i-a pus două genți cu îmbrăcăminte în mâini și a alungat-o din casă, ascunzând timp de 15 ani realitatea acestei relații de teama de a nu afecta cariera și imaginea soțului în societate.
Referitor la despărțirea în fapt, arată că în realitate, în iunie 2014 reclamanta a plecat cu copii în vacanță la părinții săi, pârâtul grăbindu-se să vină după aceștia, motivând că lipsa acestora de acasă a fost observată și dă naștere unor bârfe în sat.
Reclamanta i-a cerut pârâtului să nu vină pentru că are nevoie de o perioadă de liniște în care să-și limpezească gândurile, nicidecum despre vreo legătură cu un alt bărbat, relația cu un alt bărbat pe care o evocă pârâtul cu obstinație a fost consecința despărțirii în fapt și ulterioară acestui moment, și nicidecum cauza despărțirii.
Reclamanta arată că a intrat în această relație extra-conjugală într-un moment în care era alungată și de soț și de părinții acestuia, care au crezut afirmațiile și reproșurile pârâtului din acea perioadă și nu infidelitatea.
De asemenea, arată că este fals că a inventat motive de divorț, schimbându-și poziția pe parcursul procesului, în realitate în momentul promovării cererii de divorț, reclamanta a sperat că se va putea înțelege cu pârâtul și a încercat să-și motiveze cererea într-un mod care să nu-i afecteze și mai mult cariera.
Reclamanta arată că timp de 9 luni de zile a încercat să contacteze telefonic copiii, dar nu a reușit decât foarte rar, în prima perioadă a despărțirii în fapt, copiilor le-au fost luate telefoanele.
Este nereală susținerea pârâtului că nu a fost împiedicată să aibă legături personale cu minorii, această împiedicare a devenit și mai evidentă în condițiile în care, la termenele avute în procesul de divorța reclamanta a rămas în orașul Ineu, de marțea până vinerea, tocmai pentru a vedea copii, iar pârâtul a ascuns copii în toată această perioadă în diferite locații.
Reclamanta arată că are convingerea că minorii sunt supuși unui abuz emoțional subtil, aspect sesizat și de instanța de fond în procesul de divorț, în urma audierii minorilor, încuviințându-se evaluarea psihologică a minorilor și evaluarea psihologică a părinților.
În ceea ce privește programul de vizită solicitat, reclamanta precizează că în cazul în care se apreciază ca distanța mare dintre A. și B. ar fi de natură să bulverseze programul normal al copiilor, înțelege să solicite să fie acordat acest drept într-un spațiu neutru, ales de aceasta, în zona S.-I., în mod obiectiv neputând dezvolta relații personale și afective cu copii în locuința pârâtului, în prezența permanentă a acestuia sau a altui membru al familiei sale.
În ciuda acestui fapt, reclamanta dorește ca dreptul de vizită să fie exercitat la locuința sa din B. apreciind că distanțele nu mai constituie impedimente în lumea contemporană, dată fiind varietatea mijloacelor de transport de care se dispune, apreciind că minorii nu pot dezvolta legăturile personale la care sunt îndreptățiți cu familia reclamantei decât la locuința sa din B.
Cu privire la perioada vacanțelor școlare, reclamanta solicită a se avea în vedere că acestea constituie un interval de timp liber destul de îndelungat încât să nu existe o bulversare a copiilor, în ciuda distanței dintre A. și B., această distanță încetând să mai constituie un impediment în exercitarea dreptului solicitat, date fiind mijloacele de transport contemporane.
Pentru soluționarea cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele :chitanța de plată a taxei judiciare de timbru f.4, împuternicire avocațială f.5, întâmpinare f.11-13, anchetă socială efectuată de Primăria comunei B. f.24-26, note f.29-30, memoriu f.31-32,. Cerere de amânare f.34, împuternicire avocațială f.36, raport de anchetă socială efectuat de Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul primăriei municipiului B. f.37-39,42-43, chitanța de plată onorariu avocat B. D. f.47copie CI reclamantă -reședință reclamantă f.48 dosar.
Din coroborarea probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta I. C.-D. este căsătorită cu pârâtul I. P.-A., din relația acestora rezultând minorii I. L.-D., născut la data de 28.12.2002 și I. A. B., născută la data de 21.11.2007.
În prezent, părțile se află în proces de divorț, ce face obiectul dosarului nr…./180/2014.
După separarea în fapt, minorii au rămas să locuiască cu pârâtul, în localitatea A., jud.Arad, în timp ce reclamanta s-a stabilit în municipiul B.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei B., fila 24-26 dosar, instanța reține că în prezent pârâtul are domiciliul stabil în sat A., județul Arad, unde locuiește împreună cu mama și minorii I. L.-D. și I. A. B., ambii minori frecventând Școala Generală I-VIII din orașul S.
Pârâtul este profesor la Liceul Teoretic S., familia minorilor se susține financiar din salariul pârâtului, pensia bunicii paterne și alocația minorilor.
Potrivit raportului de anchetă socială efectuat de către Compartimentul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei municipiul B., fila 42 dosar, instanța reține că în prezent reclamanta locuiește în municipiul B., strada …, nr…, sc… ap…, împreună cu partenerul actual, care este titularul contractului de închiriere locuința acesteia este mobilată și utilată modern, prevăzută cu îmbunătățiri, foarte bine întreținută, curată și igienizată.
În ceea ce privește situația reclamantei, venitul reclamantei este reprezentat de salariul realizat la Școala Gimnazială "Domnița Maria"; B., cu funcția de profesor învățământ primar.
Cu ocazia audierii minorilor în Camera de Consiliu, la data de 27.04.2015, minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 și I. A. B., născută la data de 21.11.2007 arată că au rămas în îngrijirea pârâtului, în comuna B., sat A., unde se află și în prezent, au păstrat legătura cu reclamanta doar prin telefon, mai precis în cazul minorei I. A. B.
Minorii au arătat că, cu ocazia sărbătorilor Pascale, reclamanta le-a cumpărat minorilor haine, respectiv pantaloni și rochiță, iar pentru minor o bluză, pe care le-a trimis prin colet.
Ambii minori au relatat că nu doresc să își întâlnească mama, deoarece aceasta a plecat cu numitul C.
În drept, potrivit art.401 c.civil ,,În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.,,
Potrivit art.35 și 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului , copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
De asemenea, la art. 17 din aceiași lege se arată că ,, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.,,
În fine, la art.18 din aceiași lege se arată că relațiile personale se pot realiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informații copilului cu privire la părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul; întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.,,
La alin.3 din același text, este prevăzut că părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. 1 din același text.
Codul civil actual, consacră principiul interesului superior al copilului la art.263 c.civil, astfel:,, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.,,
Printre criteriile recomandate de legislația internațională privitoare la minori, în aplicarea interesului superior al minorului se regăsesc: siguranța și bunăstarea copilului, capacitatea părintelui de a putea aplica dispozițiile instanței de a îngriji și educa minorul și de a răspunde nevoilor acestuia, și nu în ultimul rând opiniile și preferințele copilului minor în măsura în care pot fi verificate în mod rezonabil.
Instanța are în vedere deci, prioritar, interesul superior la minorilor, precum și faptul că nici una din părți nu a administrat probe neechivoce cu privire la susținerile formulate, urmând a se avea în vedere poziția minorilor și referatele autorităților tutelare competente.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art.8 din C.E.D.O. Procedurile legate de exercitarea autorității părintești necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copil și părintele care nu locuiește cu acesta( cauza Ignaccolo -Zenide c.Romania, 25.01.2000).
În fine, tot CEDO, în cauza Fușcă c.Romaina-13.07.2010, a statuat că legăturile personale dintre părinți și copilul său reprezintă un fundament al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o atare relație constituie o ingerință în dreptul la viață privată familială, protejată de art.8 al Convenției.
În cauză, luând în considerare și opțiunea minorilor, iar pe de altă parte chiar dacă există în prezent o ruptură emoțională între minori și reclamantă, afirmată de minori, instanța constată că este în interesul superior al acestora de a se păstra o legătură cât mai firească, prin stabilirea unui program de vizitare minorii având posibilitatea de relaționare cu mama naturală.
Deoarece nu s-a dovedit că prin luarea minorilor la domiciliul reclamantei, evident cu acceptul acestora, acestora le este afectată integritatea fizică sau emoțională, având în vedere poziția reprezentantului reclamantei cu privire la modalitatea de vizitare expusă la termenul de dezbateri, și anume ca acesta să se realizeze într-un loc neutru sau la locuința minorilor, date fiind circumstanțele separării soțior precum și a relațiilor actuale dintre aceștia, iar pe de altă parte faptul că ambii minori sunt integrați într-un program școlar bine stabilit, iar pârâtul și-a arătat disponibilitatea de a permite reclamantei vizitarea minorilor la locuința acestora, și în același timp pentru ca reclamanta să aibă posibilitatea relaționării cu minorii în condiții de intimitate, instanța consideră că se impune ca în timpul anului programul de vizită să se facă la locuința minorilor sau, după caz, într-o locație neutră pe o rază de maxim 30 km de locuința acestora.
Referitor la perioada vacanțelor școlare, pentru ca ambii părinți să beneficieze în mod egal de prezența minorilor în perioada sărbătorilor Pascale respectiv a sărbătorii Crăciunului și a Anului Nou, pentru considerentele deja menționate, instanța apreciază că se impune ca acesta să se facă partajat, alternativ pentru fiecare dintre cei doi părinți.
În fine, pretențiile reclamantei cu privire la perioada vacanței de vară apar ca parțial fundamentate, perioada solicitată de petrecere a timpului cu minorii la locuința reclamantei din jud.B. nefiind justificată din prisma condițiilor actuale locative ale reclamantei precum și a relațiilor afective cu minorii, care să justifice petrecerea de către minori a unui timp mai îndelungat în afara locuinței acestora, considerent pentru care instanța apreciază că două săptămâni sunt suficiente pentru deplasarea minorilor la locuința reclamantei.
Pe cale de consecință, văzând prevederile art.401 c.civil, prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, pentru considerentele de mai sus, se va admite în parte acțiunea reclamantei, în sensul că va reglementa dreptul de vizită al reclamantei cu privire la minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 și I. A. B., născută la data de 21.11.2007 în cursul anului după următorul program: în fiecare a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00, la locuința minorilor sau într-o locație neutră pe o rază de maxim 30 km de locuința acestora, iar în perioada vacanțelor școlare, în următoarea modalitate: în anii impari o săptămână începând cu data de 22.12 ora 16,00 până la data de 28.12 ora 16,00 la locuința reclamantei, în anii pari o săptămână începând cu data de 28.12 ora 16,00 până la data de 03.01 ora 16,00 la locuința reclamantei; în anii impari în perioada vacanței de primăvară incluzând sărbătorirea Paștelui, începând cu ziua de vineri anterior sărbătorii, ora 16,00 până în ziua de miercuri ce urmează sărbătorii, ora 16,00 la locuința reclamantei, respectiv în perioada vacanței de vară primele două săptămâni din luna august la locuința reclamantei, cu obligația pentru reclamantă de a readuce minorii la locuința lor, după fiecare vizită.
Se vor respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Cu privire la cheltuieli de judecată ocazionate, potrivit prevederilor art.453 alin.2, c.pr.civ. instanța va obliga reclamanta la 100 lei, cheltuieli de judecată parțiale către pârât, justificate prin onorariu de avocat.
Pentru aceste motive, instanța în numele legii,
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta I. C.-D. CNP…., domiciliată în …. împotriva pârâtului I. P.-A., domiciliat în …., pentru stabilire drept de vizită minori și în consecință:
-reglementează dreptul de vizită al reclamantei cu privire la minorii I. L.-D. născut la data de 28.12.2002 și I. A. B., născută la data de 21.11.2007 în cursul anului după următorul program: în fiecare a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16,00 până duminica la ora 19,00, la locuința minorilor, sau într-o locație neutră pe o rază de maxim 30 km de locuința acestora, iar în perioada vacanțelor școlare, după cum urmează:
-în anii impari o săptămână începând cu data de 22.12.ora 16,00 până la data de 28.12.ora 16,00 la locuința reclamantei,
-în anii pari o săptămână începând cu data de 28.12.ora 16,00 până la data de 03.01. ora 16,00 la locuința reclamantei;
-în anii impari în perioada vacanței de primăvară incluzând sărbătorirea Paștelui, începând cu ziua de vineri anterior sărbătorii, ora 16,00 până în ziua de miercuri ce urmează sărbătorii, ora 16,00 la locuința reclamantei;
-în perioada vacanței de vară primele două săptămâni din luna august la locuința reclamantei, cu obligația pentru reclamantă de a readuce minorii la locuința lor, după fiecare vizită.
-respinge restul pretențiilor.
Obligă reclamanta la 100 lei, cheltuieli de judecată parțiale către pârât.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2015.
Președinte, Grefier
| ← Anulare titlu de proprietate; dovada mandat acordat pentru... | Contestaţie la executare. termen introducere. anulare executare... → |
|---|
