Modalitatea de impartire a bunurilor comune. Jurisprudență Partaj

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul OLT Decizie nr. 203 din data de 08.03.2018

Asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. X/16.05.2017 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar X/311/2015 a fost admisă în parte și pe fond acțiunea principala formulata de reclamantul pârât SN împotriva pârâtei reclamantă M fostă SM.

A fost respinsă cererea de complinire formulata de reclamantul pârât la data de 26.11.2015, ca fiind neîntemeiata.

A fost respinsă cererea reconvenționala formulată de pârâta reclamantă la data de 10.11.2015, ca fiind neîntemeiata.

A fost admisă pe fond cererea formulată de reclamantul pârât SN în contradictoriu cu pârâta reclamantă SM și s-a dispus scoaterea de la masa de partaj a autoturismului marca Fiat Stilo cu număr de identificare, ZFA și a fost reținut în schimb un autoturism marca Fiat Stilo cu numărul de identificare ZFA, pentru care s-a reținut un drept de creanța pentru intervenient.

S-a dispus ieșirea din codevălmășie a pârâților și omologarea rapoartelor de expertiză în parte si atribuirea loturilor după cum urmează

LOTUL nr.1 în valoare de 58603,5 lei a fost atribuit reclamantului pârât, fiind compus din suma de bani pe care o va primi sub forma de sulta de la lotul nr.2.

LOTUL nr.2 în valoare de 58603,5 lei a fost atribuit pârâtei reclamantă, fiind compus din următoarele bunuri:

- apartament cu două camere situate în Slatina , jud. Olt, în valoare de 85710 lei, cu următoarele îmbunătățiri efectuate : montat tâmplărie PVC cu geamuri termopan la sufragerie, dormitor și bucătărie, montat ușa termopan la balcon, închis balcon cu zidărie BCA, construit pod deasupra apartamentului folosindu-se 20 căpriori si acoperit cu placi de azbociment, la care se vor adăuga si îmbunătățirile făcute in gospodăria părinților pârâtei reclamantă din com. V sat C, jud. Olt și anume gard la strada cu fundație din beton, stâlpi de metal si uluci cu o lungime de 20 m, gard în continuare tot la strada cu o lungime de 40 m din plasă sudată cu stâlpi metalici de susținere în valoare de 7494 lei, un cuier hol în valoare de 10 lei, două noptiere în valoare de 20 lei, frigider cu congelator în valoare de 250 lei, aragaz cu patru ochiuri și cuptor în valoare de 150 lei, mobile bucătărie cu corpuri suspendate în valoare de 20 lei, două dulapuri bucătărie în valoare de 10 lei, o chiuveta inox în valoare de 150 lei, doua dormeze de doua persoane în valoare de 100 lei, mobilă sufragerie în valoare de 200 lei, masă artizanat fără valoare, patru scaune artizanat fără valoare, un suport pentru rufe în valoare de 5 lei, un aspirator în valoare de 70 lei o masa de patru persoane,in valoare de 20 lei doua fotolii în valoare de 60 lei, o mașină de spălat automată în valoare de 400 lei, un autoturism Fiat Stilo cu număr de identificare, ZFA în valoare de 8023 lei.

Pârâta reclamantă a primit în total bunuri în valoare de 117.207 lei, fiind obligată la plata sumei de 58603,5 lei cu titlu de sultă către reclamantul pârât SN.

A fost obligată pârâta reclamantă să plătească intervenientului SOC contravaloarea dreptului de creanța pentru îmbunătățirile efectuate de acesta la imobilul bun comun al reclamantului pârât și al pârâtei reclamantă, în sumă de 14.515 lei precum și contravaloarea autoturismului marca Fiat Stilo cu numărul de identificare ZFA, în sumă de 8023 lei.

S-a constatat că următoarele bunuri mobile sunt bunuri proprii ale intervenientului: calculator, birou calculator, DVD și televizor Orion.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți fiind obligată pârâta reclamantă sa plătească reclamantului pârât suma de 6664 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

La data de 20.09.2016 prima instanță a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în parte si în principiu acțiunea având ca obiect partaj de bunuri comune.

Astfel, potrivit art. 339 cod civil "bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.";

Potrivit art.334 Cod civil "calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Similar dispozițiilor art. 30 din Codul familiei art. 343 alin. 1 din Codul civil instituie prezumția de comunitate a bunurilor dobândite în timpul comunității de bunuri, câtă vreme nu se face dovada ca acestea ar fi bunuri proprii.";

În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art. 340 din Codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.

Astfel din înscrisurile aflate la dosar și din răspunsurile date de ambele părți la interogatoriu prima instanță a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei doar o parte din bunurile solicitate prin acțiunea principală, respectiv un apartament cu două camere situat în Slatina , jud. Olt, cuier hol, doua noptiere, frigider cu congelator, aragaz cu patru ochiuri si cuptor, mobile bucătărie cu corpuri suspendate, doua dulapuri bucătărie, o chiuveta inox, doua dormeze de doua persoane, mobila sufragerie, masa artizanat, patru scaune artizanat, un suport pentru rufe, un aspirator,o masa de patru persoane, doua fotolii, o mașina de spălat automata, un autoturism Fiat Stilo cu număr de identificare, ZFA.

Totodată prima instanță a reținut la masa de partaj și îmbunătățirile efectuate la apartamentul susmenționat, respectiv : montat tâmplărie PVC cu geamuri termopan la sufragerie, dormitor si bucătărie, montat ușa termopan la balcon, închis balcon cu zidărie BCA, construit pod deasupra apartamentului folosindu-se 20 căpriori și acoperit cu placi de azbociment dar și îmbunătățirile aduse în gospodăria părinților pârâtei reclamantă din com. V sat C, jud. Olt, respectiv : gard la strada cu fundație din beton, stâlpi de metal si uluci cu o lungime de 20 m, gard în continuare tot la strada cu o lungime de 40 m din plasă sudată cu stâlpi metalici de susținere, de care s-a ocupat reclamantul pârât după ce s-a mutat la tara în gospodăria acestora, astfel cum a rezultat din răspunsurile la interogatoriu precum și din declarația martorei LM, utilizându-se resurse comune la edificarea lucrărilor deoarece și pârâta reclamantă a mai trimis bani din străinătate reclamantului pârât, care i-a folosit în acest scop, astfel că acest drept de creanța are natura juridica a unui bun comun.

În ceea ce privește cererea de complinire formulata de reclamantul pârât la data de 26.11.2015 prin care a solicitat complinirea masei de partaj cu un depozit bancar de cca. 15.000 lei constituit în timpul căsătoriei cu pârâta reclamantă la Banca Transilvania, Sucursala Slatina de aceasta, în perioada 7-10 ianuarie 2015, pe numele ei, prima instanță a reținut că fiind vorba de un bun cu o natură juridică mixtă deoarece este dobândit în timpul căsătoriei cu bunuri proprii si a fost folosită pentru nunta fiului acestora, astfel că a fost respinsă solicitarea reclamantului pârât ca fiind neîntemeiată.

Totodată în susținerea argumentării mai sus arătate se va tine seama și de dispozițiile art.249 NCPCiv potrivit cu care cel care face o susținere în fata instanței în cursul procesului trebuie sa o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

În ceea ce privește cererea formulată de pârâta reclamantă ce a făcut obiectul cererii reconvenționale prin care a solicitat să se constate că ar avea un drept de creanță asupra sumei de 3.300 euro depusă în 2014 în contul deschis la banca Raiffeisen, suma ridicată de reclamant de la banca si cheltuita exclusiv de acesta în interesul său personal, solicitând și reținerea unei cote majorate de 80% la dobândirea bunurilor comune prima instanță a apreciat-o ca fiind nedovedită.

Din ansamblul întregului probatoriu administrat în cauza nu s-au putut reține ca dovedite susținerile reclamantei pârâte cu privire la existenta sumei cerute cât și a naturii juridice pe care o are aceasta precum și a unei cote majoritare la dobândirea bunurilor comune deoarece potrivit art.634 alin 2 din NCCiv daca bunul este stăpânit în comun coproprietate se prezum până la proba contrara cotele părți ca fiind egale.

În consecință prin raportare si la dispozițiile art.357 din NCC în baza cărora pe baza contribuției fiecărui soț se determina cota parte iar pârâta reclamantă nu a făcut dovada prin nici un mijloc de proba ca a avut o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor s-a dispus respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de intervenție principala formulata de intervenientul SOC, prima instanță a reținut următoarele :

Potrivit art. 61 alin. 2 NCPCiv "intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.";

Plecând de la acest principiu de drept și ținând seama de întregul material probator administrat în cauza, respectiv înscrisurile atașate la filele 131-145 precum și răspunsurile la interogatoriu si declarația martorului CMI, prima instanță a apreciat că s-a dovedit că acesta are un drept de creanță asupra următoarelor îmbunătățiri efectuate la imobilul bun comun al părinților acestuia și anume : cumpărat si montat centrala termica cu cinci calorifere si instalație aferenta, achitat lucrare de izolație termica, montat parchet dormitor hol, sufragerie bucătărie, cumpărat si montat chiuveta bucătărie si baterie, schimbare instalație si alimentare cu apa rece si calda baie si bucătărie precum si piesele folosite, achitat si montat ușa de interior la dormitor si bucătărie, renovat si modernizat baie si anume gresie, faianță, obiecte sanitare, instalație alimentara cu apa, dărâmat si reconstruit din BCA, plasa sudata a peretelui despărțitor dinspre dormitor si respectiv hol, schimbat instalație electrică, prize întrerupătoare, doze, montat calorifer port prosop baie, zugrăvit apartament, reparat șpaleți, geamuri si uși interioare.

Totodată prima instanță a reținut că următoarele bunuri mobile sunt bunuri proprii ale intervenientului . calculator, birou calculator ,DVD si televizor Orion.

De asemenea s-a constatat că intervenientul are un drept de creanța și asupra autoturismului marca Fiat Stilo cu numărul de identificare ZFA, achiziționat în noiembrie 2011 după ce intervenientul a contractat un credit de la BRD, fiind trecut ca si titular cumpărător reclamantul pârât care avea deja achiziționat în martie 2011 tot un autoturism marca Fiat Stilo care a avut un alt număr de identificare.

Referitor la cota de contribuție la dobândirea bunurilor de către cei doi foști soți, s-a reținut că, contribuția soților se referă la bunurile luate in ansamblu si nu prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri, încât cota de contribuție este unica pentru toate bunurile comune, neputându-se stabili o cota de contribuție pentru bunul imobil si o alta cota de contribuție pentru cele mobile.

Întrucât nu s-a făcut dovada faptului ca vreuna din părți ar fi avut o cotă majorată la dobândirea bunurilor, instanța a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, astfel cum au fost reținute.

Potrivit art. 355 alin. 1 Cod civil la încetarea comunității aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act notarial autentic, iar conform art. 357 alin. 1 Cod civil in cadrul lichidării comunității fiecare dintre soți preia bunurile proprii, după care se procedează la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate instanța apreciază că în prezenta cauză părțile au avut o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor de câte ½ fiecare în parte.

Sistarea efectivă a codevălmășiei s-a realizat prin formarea loturilor si atribuirea bunurilor reținute la masa de partaj fiecăreia dintre parți, împărțeala urmărind atribuirea pe cât posibil de cantități egale de bunuri de aceiași natură, de creanțe și datorii, iar egalitatea valorică a loturilor se asigură prin stabilirea de sulte.

Potrivit art. 987 Cod procedură civilă "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama după caz de acordul parților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților, iar inegalitatea valorică a loturilor se va înlătura prin atribuirea în loturi a unor sume denumite sulte.";

Din analiza coroborată a rapoartelor de expertiza tehnica efectuate in cauza constata ca valoarea masei partajabile este de 117.207 lei, respectiv suma de 58.603,5 lei fiind valoarea fiecărui lot.

În consecință instanța a admis ieșirea din codevălmășie a părților, omologarea rapoartelor de expertiză și atribuirea loturilor, respectiv bunurile în integralitatea lor au fost atribuite pârâtei reclamantă care a fost obligată să plătească un echivalent bănesc sub forma de sultă reclamantului pârât.

La data de 14.09.2017 pârâta reclamantă SM a declarat apel împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20.09.2016 și a sentinței civile nr. X/16.05.2017 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 5334/211/2015, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în parte a sentinței apelate.

Prima critică vizează împrejurarea că în mod eronat prima instanță a reținut pentru foștii soți o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, precizând că în opinia sa contribuția sa a fost în proporție de 80 % și nu 50 %, motivând că a realizat venituri neîntrerupt, spre deosebire de reclamant care nu a mai fost încadrat în munca din anul 1998 iar în ultimii ani când a muncit în Italia, veniturile sale au fost consistente.

A două critică vizează împrejurarea că în mod greșit prima instanță nu a reținut la masa de partaj și suma de 3.300 Euro, reprezentând bani câștigați din salariul ei și care au fost retrași de reclamantul pârât SN de la Banca Raiffeisen și cheltuiți de acesta în interes propriu fără știința sa.

Că, deși prima instanță a reținut că această susținere nu a fost probată, totuși trebuia să se aibă în vedere că de vreme ce acesta nu a mai fost încadrat în muncă din 1998, nu ar fi avut cum sa constituie astfel de depozite, singurele sale venituri fiind banii câștigați de pârâtă si trimiși în țară către reclamant.

A treia critică a vizat împrejurarea că reclamantul nu a produs venituri care sa poată acoperi cheltuielile ocazionate de renovările apartamentului comun și că suma de 7.494 lei este contribuția sa exclusivă și ar fi trebuit scăzută din valoarea de evaluare a apartamentului comun.

A patra critică a vizat împrejurarea că prima instanță a calculat greșit cuantumul sultei la care a fost obligata la plata către reclamant.

Astfel, instanța de fond a omologat raportul de expertiza prin care a fost stabilita valoarea imobilului, fără îmbunătățiri la suma de 85.710 lei, îmbunătățiri comune în cuantum de 7.494, bunuri mobile auto la val de 8.023 lei si alte bunuri reținute la valoarea de 1.465 lei. La stabilirea sultei, instanța de fond, a adunat sumele de mai sus cu valoarea îmbunătățirilor aduse de intervenientul SO și a împărțit la 2 suma totala de 117.207 lei, rezultând o sulta in cuantum de 58.603,5 lei.

Daca mergea mai departe, pe acest raționament, la stabilirea obligațiilor de plata către intervenient, în cuantum de 22.538 lei (îmbunătățiri imobil suma de 14.515 lei și autoturism în valoare de 8.023 lei) se impunea obligarea la plata a foștilor soți, către acesta.

Arată că instanța în mod greșit a obligat doar pe pârâtă la plata către intervenient a sumei de 22.538 lei, deși la stabilirea sultei instanța a adăugat atât îmbunătățirile cât si valoarea auto, majorând în mod nelegal sulta către reclamant și că astfel aceasta beneficiază numai de circa 30% din suma de împărțit (scăzând sulta si îmbunătățirile pe care a fost obligata sa le plătească intervenientului).

Ultima critică a vizat împrejurarea că a fost stabilit greșit cuantumul cheltuielilor de judecată.

Astfel, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâta la plata sumei de 6.664 lei cheltuieli de judecata dar acestea trebuia să fie stabilite conform cotelor ce au fost stabilite de instanța, hotărârea profitând ambelor părți.

În dovedirea susținerilor sale a solicitat proba cu înscrisuri.

Intimatul reclamant SN a depus la dosar întâmpinare prin solicită respingerea apelului formulat de apelanta SM.

În motivare a arătat referitor la criticile apelantei pârâte că pentru a stabili o cota majorata a contribuției uneia dintre părți la dobândirea bunurilor comune, trebuie să se aibă în vedere masa bunurilor de împărțit, privita ca o universalitate, cota stabilindu-se pentru întreaga masa a bunurilor, și nu în mod individual, precum și data dobândirii bunurilor si veniturile realizate de către părți de-a lungul timpului.

A arăta că părțile în cauza de față au dobândit în timpul căsătoriei un apartament si bunuri mobile și din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare cu plata în rate iar în momentul dobândirii acestui bun, intimatul realiza venituri foarte mari deoarece lucra ca șofer profesionist, spre deosebire de apelantă care nu realiza la acea vreme venituri din munca. Astfel suma de 96.845 lei reprezentând contravaloarea apartamentului a fost achitata in întregime de către intimatul - parat, existând dovezi în acest sens.

Bunurile mobile cu care a fost mobilat si utilat apartamentul au fost dobândite tot in perioada în care intimatul parat realiza venituri mari, fiind angajat pana în anul 1998 când a ieșit la pensie.

A menționat că deși apelanta reclamantă a afirmat că a lucrat în străinătate unde a obținut venituri consistente și a reușit să economisească sume mari de bani, nu a depus înscrisuri doveditoare în acest sens și nu a precizat perioada în care a lucrat in străinătate.

În ceea ce privește suma de 3300 de euro despre care face vorbire reclamanta, acesta a fost un depozit care a fost constituit împreună la banca, având deci caracter de bun comun, banii fiind retrași si cheltuiți împreună și nu în interes propriu, fără ca apelanta să probeze această susținere.

Critica referitoare la împrejurarea că intimatul parat nu are nicio contribuție la efectuarea îmbunătățirilor în apartament este nefondată deoarece din actele depuse la dosar a rezultat că a lucrat tot timpul și în anul 1998 a devenit pensionar.

Referitor la suma de 7494 lei intimatul a arătat că instanța nu a fost investita cu o astfel de cerere, astfel că nu se putea pronunța asupra acestui drept de creanța.

In mod corect instanța de fond a împărțit întreaga suma rezultata din adunarea sumelor de bani deoarece bunurile se împart la valoarea de circulație la momentul partajului și întrucât bunurile au fost atribuite exclusiv acesteia, este corecta soluția instanței și în ceea ce privește obligarea apelantei reclamante la plata îmbunătățirilor făcute de intervenient.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat si a dispozițiilor legale incidente in cauză, tribunalul reține următoarele:

Prima critică referitoare la împrejurarea că în mod eronat prima instanță a reținut pentru foștii soți o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune este nefondată.

În mod corect s-a reținut și motivat că bunurile dobândite de foștii soți trebuie privite în ansamblu și nu prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri, cota de contribuție fiind unica pentru toate bunurile comune, neputându-se stabili o cota de contribuție pentru bunul imobil si o alta cota de contribuție pentru cele mobile.

În cauză nu s-a făcut dovada faptului ca vreuna din părți ar fi avut o cotă majorată la dobândirea bunurilor, astfel că instanța a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, astfel cum au fost reținute.

A două critică referitoare la împrejurarea că în mod greșit prima instanță nu a reținut la masa de partaj și suma de 3.300 Euro, reprezentând bani câștigați de apelanta pârâtă și ulterior retrași de reclamantul pârât SN de la Banca Raiffeisen este nefondată.

Tribunalul reține că salariul încasat are caracterul de bun comun iar depozitele financiare constituite din sume încasate de oricare dintre soți cu titlu de salariu sunt bunuri comune. În plus, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că sumele retrase de intimatul reclamant din depozitul de 3300 euro constituit de foștii soți au fost cheltuite de acesta în folosul său personal.

A treia critică referitoare la împrejurarea că reclamantul nu a produs venituri care sa poată acoperi cheltuielile ocazionate de renovările apartamentului comun și că suma de 7.494 lei este contribuția sa exclusivă este nefondată.

Așa cum s-a arătat în cele de mai sus și îmbunătățirile aduse imobilului bun comun au la rândul său caracterul de bun comun. Or, pentru bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei nu se "calculează"; câte o cotă distinctă, ci, bunurile dobândite de foștii soți trebuie privite în ansamblu și nu prin diferențierea cotelor în raport de categoriile de bunuri, consecința fiind aceea că cota de contribuție este unica pentru toate bunurile comune.

Prin urmare, de vreme ce s-a stabilit că îmbunătățirile aduse imobilului cumpărat de soți în timpul căsătoriei fac parte din masa (codevălmașă) partajabilă de bunuri, este evident că și asupra acestui bun se răsfrânge cota de ½ parte, neputând fi privită ca un bun separat, dobândit prin aportul exclusiv al apelantei pârâte.

A patra critică referitoare la împrejurarea că prima instanță a calculat greșit cuantumul sultei la care a fost obligata la plata către reclamant este fondată.

Astfel, însumând valoarea bunurilor ce compun masa partajabilă, astfel cum a fost stabilită aceasta de experții evaluatori, se obține suma de 102.692 lei iar valoarea fiecărui lot, ținând cont de cota de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, așa cum s-a arătat în precedent, este de 51.346 lei în loc de 58603,5 lei, cum în mod greșit s-a stabilit de prima instanță.

La stabilirea valorii masei partajabile nu s-a avut în vedere de instanța de apel suma de 14.515 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor achitate de intervenientul SO la apartamentul părinților săi, respectiv : cumpărat si montat centrala termica cu cinci calorifere si instalație aferenta, achitat lucrare de izolație termică, montat parchet dormitor hol, sufragerie bucătărie, cumpărat si montat chiuveta bucătărie și baterie, schimbare instalație si alimentare cu apă rece și caldă la baie și bucătărie precum și piesele folosite, achitat si montat ușa de interior la dormitor si bucătărie, renovat si modernizat baie si anume gresie ,faianța obiecte sanitare, instalație alimentara cu apa, dărmat si reconstruit din BCA, plasa sudata a peretelui despărțitor dinspre dormitor si respectiv hol, schimbat instalație electrică, prize întrerupătoare, doze, montat calorifer port prosop baie, zugrăvit apartament, reparat spaleti geamuri si uși interioare.

Ultima critică referitoare la împrejurarea că au fost stabilite greșit d eprima instanță cheltuielile de judecată este fondată.

Tribunalul reține că părțile au efectuat:

- la fond cheltuieli de judecată în sumă totală de 11.840 lei, din care apelanta pârâtă suma de 8900 lei iar intimatul reclamant suma de 2940 lei;

- în apel cheltuieli de judecată în sumă totală de 7.025 lei, din care 2200 lei intimatul reclamant și 4825 lei apelanta pârâtă;

Având în vedere că fiecăreia dintre părțile în cauză apelantă și intimat i s-a reținut o cotă egală la dobândirea bunurilor comune urmează ca și în privința cheltuielilor de judecată sumele să fie suportate în mod egal.

Prin urmare, în raport de considerentele ce preced tribunalul va dispune în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 2 din NCPCiv admiterea apelului, va schimba sentința în sensul că :

Va constată că valoarea masei partajabile este de 102.692 lei iar valoarea fiecărui lot este de 51.346 lei.

Va păstra sentința apelată sub aspectul componenței loturilor atribuite.

Va obliga pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât reconvențional sultă în valoare de 51.346 lei.

Va păstra în rest dispozițiile sentinței apelate și în totalitate ale IAP-urilor.

Va constata că la fond părțile au efectuat la fond cheltuieli de judecată în sumă totală de 11.840 lei, din care 8900 reclamantul pârât și 2940 lei pârâta reclamantă.

Va compensa în parte cheltuielile de judecată, în sensul că va obliga pârâta reclamantă să plătească reclamantului pârât suma de 2980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.

Va constata că părțile au efectuat în apel cheltuieli de judecată în sumă totală de 7.025 lei, din care 2200 lei intimatul reclamant pârât și 4825 lei apelanta pârâtă reclamantă.

Va compensa în parte cheltuielile de judecată, în sensul că va obliga intimatul reclamant pârât să plătească apelantei pârâtă reclamantă suma de 1312,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Data publicarii pe portal:04.06.2018

← Hotarare care sa tina loc de act autentic. Jurisprudență...		Revizuire in baza art.322 pct.4 vechiul cod de procedura civila →

Modalitatea de impartire a bunurilor comune. Jurisprudență Partaj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Modalitatea de impartire a bunurilor comune. Jurisprudență Partaj