Model industrial. Acţiune în anularea certificatului
| Comentarii |
|
de înregistrare. Condiţia interesului
Legea nr. 129/1992, republicată, art. 45 ])
1. Potrivit art. 45 din Legea nr. 129/1992, certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de O.S.I.M. poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul în care se constată că, la data înregistrării cererii, nu erau întrunite condiţiile pentru acordarea protecţiei.
Legea nu defineşte ce se înţelege prin „persoană interesată”, ceea ce înseamnă că rămâne la aprecierea instanţei să stabilească, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze, dacă persoana care intentează o acţiune în anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial are sau nu interes în promovarea acţiunii.
2. De asemenea, legea nu prevede că interesul într-un atare demers judiciar este condiţionat de existenţa în patrimoniul solicitantului a unui drept exclusiv asupra respectivului desen sau model industrial.
Chiar în lipsa oricărui drept al solicitantului, cererea de anulare a certificatului de înregistrare poate fi justificată de intenţia acestuia de a utiliza nestânjenit modelul sau desenul industrial, prin lipsirea de protecţie a titularului care a obţinut certificatul fără să fi fost îndeplinite condiţiile legale.
1 în urma modificării Legii nr. 129/1992 republicată, prin Legea nr. 280/2007 (M. Of. nr. 729 din 26 octombrie 2007), art. 45 alin. (1) are următorul conţinut: „înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 25 alin. (3)”. Soluţia îşi păstrează actualitatea şi în raport de noua reglementare.
3. Cum drepturile pentru care au obţinut protecţie cele două părţi litigante sunt într-un conflict care a fost dedus judecăţii, întemeiat pe existenţa în patrimoniul reclamantei a certificatelor de înregistrare a modelelor industriale a căror anulare se cere, este dreptul pârâtei să încerce să demonstreze că certificatele în litigiu au fost obţinute de reclamantă fără să fi fost îndeplinite condiţiile de registrabilitate prevăzute de Legea nr. 129/1992.
Faptul că prin acest mijloc procedural pârâta încearcă să paralizeze acţiunea în contrafacere a reclamantei nu face ca interesul urmărit de pârâtă să fie prin el însuşi unul nelegitim, câtă vreme este pus la îndemână chiar de legiuitor.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5148 din 22 iunie 2007, nepublicată
Prin ccrcrca înregistrată la 3 noiembrie 2004, reclamanta SC N. 2000 SRL a chemat în judecată pe pârâţii SC S.P. SRL şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - O.S.I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: interzicerea fabricării, comercializării sau oferirii spre vânzare a produsului „Salată de icre” de către pârâta SC S.P. SRL prin folosirea neautorizată a modelelor industriale protejate prin certificatele de înregistrare nr. 010402 din 3 decembrie 2001 şi nr. 012657 din 9 iunie 2003, carc aparţin reclamantei, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 euro/zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a obligaţiilor din dispozitiv; retragerea de pe piaţă de îndată a tuturor produselor care folosesc modelul înregistrat sub nr. 01402/3 decembrie 2001 şi sub nr. 012657/9 iunie 2003 şi marca înregistrată sub nr. 043942/17 iulie
2001, distrugerea stocurilor existente, sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii de 10.000 euro/zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin dispozitiv; obligarea pârâtei la publicarea într-un ziar de largă circulaţie a dispozitivului hotărârii, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 euro/zi de întârziere.
Prin cererea înregistrată la 28 februarie 2005, reclamanta SC N.
2000 SRL a chemat în judecată pârâtele SC S.P. SRL şi O.S.I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 012959 eliberat la 10 noiembrie 2003 de către O.S.I.M. societăţii pârâte.
Pârâta SC S.P. SRL a formulat cerere rcconvenţională, prin accasta solicitând anularea certificatelor de înregistrare a desenului
industrial nr. 010402 eliberat la 3 decembrie 2001 şi nr. 012657 din 9 iunie 2003, deţinute de reclamata SC N. 2000 SRL.
In şedinţa publică din data de 27 aprilie 2005 s-a dispus conexarea pricinilor, în dosarul nr. 2660/2004 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 626 din 3 mai 2006, această instanţă a admis excepţia lipsei de interes a pârâtei în formularea cererii recon-venţionale, cu consecinţa respingerii acestei cereri, a admis în parte cererea principală şi în tot cererea conexă; a dispus interzicerea fabricării, comercializării sau oferirii spre vânzare a produsului „Salată de icre” de cătrc pârâta-rcclamantă şi retragerea de pe piaţă a produsului menţionat, pentru carc pârâta foloseşte modelele industriale nr. 010402/2001 şi nr. 012657/2003 ale reclamantei şi marca acesteia înregistrată sub nr. 43942/2001, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 curo/zi de întârziere, până la aducerea la îndeplinire a obligaţiilor din dispozitiv; a dispus obligarea pârâtei la publicarca într-un ziar de largă circulaţie a dispozitivului hotărârii rămase definitivă şi irevocabilă; a respins capctele de cerere privind obligarea pârâtei la distrugerea stocurilor existente şi la plata daunelor cominatorii pentru ncîndeplinirea acestci obligaţii şi pentru capătul 3 al ccrerii; a dispus anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 012959/10 noiembrie 2003, având ca titular pe pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Pentru ca pârâta să poată pretinde cu real temei anularea desenelor industriale ale reclamantei trebuie să fie în măsură să îi opună ea însăşi o anterioritate distructivă de noutate şi, ca atare, să afirme un interes personal în formularea unei astfel de cereri, ţinând cont de data înregistrării modelelor industriale ale reclamantei, respectiv 3 decembrie
2001 pentru nr. 010402 şi 9 iunie 2003 pentru nr. 012657, anterioare înregistrării modelului pârâtei cu nr. 012959/10 noiembrie 2003.
Reclamanta dovedeşte că este titulară a drepturilor exclusive asupra modelelor industriale înregistrate la O.S.I.M. cu nr. 010402/2001 şi nr. 012657/9 iunie 2003, cât şi asupra mărcii cu nr. 43942/17 iulie 2001 „Produse alimentare - Floare de tip N.”, astfel încât poate să introducă o acţiune în contrafacere împotriva pârâtei.
In raport de concluziile expertizei efectuate în cauză de experta M.E., s-a reţinut că certificatele de înregistrare a modelelor industriale eliberate reclamantei au îndeplinit, la data înregistrării, condiţiilc pentru acordarca protecţiei prevăzute de Legea nr. 129/1992, iar în
raport de concluziile expertizei efectuate de experta Ţ.D., s-a constatat că societatea pârâtă, prin comercializarea produselor sale sub forma unei flori cu număr de petale cuprins între 3 şi 32, fară acordul titularului certificatelor menţionate, aduce atingere drepturilor reclamantei, conferite de respectivele certificate şi de marca nr. 43942/10 noiembrie 2000.
Faţă de aceste concluzii şi făcând o analiză comparativă a aspectului modelelor industriale ale celor două societăţi, tribunalul a reţinut că modelul industrial al pârâtei este aproape identic cu cel al reclamantei, fiind lipsite de importanţă detaliile care se referă la numărul braţelor, astfel că modelul pârâtei nu arc caracter individual, iar comercializarea unor produse identice cu cele ale reclamantei reprezintă acte de contrafacere în sensul prevăzut de art. 35 din Legea nr. 84/1998 şi art. 45 din Legea nr. 129/1992.
In conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2005, s-a dispus obligarea pârâtei la publicarea dispozitivului hotărârii într-un ziar de largă circulaţie şi respingerea, ca neîntemeiată, a cercrii de acordare a daunelor cominatorii pentru ncîndc-plinirea acestei obligaţii.
Reţinând că nu s-a făcut dovada existenţei stocurilor de produse reprezentând „salata de icre”, au fost apreciate neîntemeiate capetelc de cerere privind obligarea pârâtei la distrugerea stocurilor existente şi la plata de daune cominatorii pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.
In ceea ce priveşte cererea conexă, s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit de experta Ţ.D., modelele industriale ce fac obiectul certificatului de înregistrare a cărui nulitate se invocă nu au un aspect estetic nou, deoarece diferenţele dintre acestea şi cele protejate de certificatul DMI: 021657/19 iulie 2002, aparţinând reclamantei, nu sunt semnificative, astfel încât să le confere un aspect de ansamblu nou şi distinct pentru aceeaşi categorie de produse; astfel, nu erau îndeplinite condiţiile legale, respectiv cele ale art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 126/1992, pentru înregistrarea modelelor ce fac obiectul certificatului DMI: 021959 la data constituirii depozitului reglementar, respectiv 19 iulie 2002.
Prin decizia civilă nr. 203 din 20 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de pârâtă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 287 alin. (2) raportat la art. 292 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea care operează în situaţia în care nu se depun motivele de apel în termenul legal, este aceea a decăderii părţii din dreptul de a mai depune astfel de motive, iar calea de atac astfel exercitată se soluţionează numai în baza susţinerilor făcute de părţi în faţa primei instanţe.
Faţă de exigenţele normelor juridice menţionate, solicitarea intimatului de anulare a apelului declarat de către SC S.P. SRL pentru faptul că nu a fost motivat, este lipsită de suport legal.
Un prim aspect reţinut de curtea de apel a fost acela că soluţia ce s-ar pronunţa cu privire la fondul ccrcrii reconvenţionale - prin carc se invocă nulitatea certificatelor de înregistrare a modelelor industriale eliberate reclamantei şi carc asigură protecţia dreptului pc carc accasta îşi întemeiază pretenţiile deduse judecăţii atât prin cererea principală, cât şi prin cca conexă - este determinantă în aprecicrca temeiniciei cererilor cu care reclamanta a învestit instanţa.
Pentru acestc considerente şi având în vedere că prima instanţă nu a analizat fondul ccrcrii reconvenţionale, ci a soluţionat-o pe calca excepţiei procesuale a lipsei de interes, curtea de apel a analizat cu prccădcre chestiunea justificării de cătrc pârâtă a interesului în cererea prin carc a solicitat anularea certificatelor de înregistrare a modelelor industriale cu nr. 010402/10 noiembrie 2000 şi nr. 012657/9 iunie 2003, eliberate de O.S.I.M. reclamantei SC N. 2000 SRL.
Sub acest aspect, în mod greşit a reţinut tribunalul că pârâta nu are interes în promovarea cererii de anulare menţionată anterior, în condiţiile în care prin cererea principală şi prin cea conexă se invocă certificatele a căror anulare s-a solicitat de către SC S.P. SRL, ca temei atât pentru a se constata că aceasta desfăşoară o activitate licită, cât şi pentru a se anula un certificat de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale care asigură protecţie pârâtei pentru produsul care - în susţinerea reclamantei - este rezultatul unei acţiuni de contrafacere.
In raport de un astfel de conţinut al cererilor principală şi rcspectiv conexă, este evident că folosul practic urmărit de pârâtă prin introducerea ccrerii reconvenţionale este acela de a dovedi netemeinicia pretenţiilor reclamantei şi respcctiv de a-şi asigura continuarea activităţii de producere şi comercializare a produsului „salata de icre”, prin contestarea drepturilor exclusive pe carc reclamanta le invocă în baza cclor două ccrtificate de înregistrare a modelelor industriale eliberate de O.S.I.M. acestcia din urmă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că interesul pârâtei-reclamante - ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile - în formularea cererii reconvenţionale este pe deplin justificat, iar împrejurarea că aceasta opune sau nu reclamantei o anterioritate distructivă de noutate constituie o chestiune ce excede analizei condiţiilor ce se cer a fi întrunite pentru exerciţiul acţiunii, reprezentând mai degrabă un aspect de fond, ce ar urma să fie analizat în legătură cu aprecierea asupra vătămărilor suferite de către pârâtă, ca urinare a eliberării certificatelor a căror nulitate se invocă, faţă de împrejurarea că nulitatea constituie sancţiunea civilă carc operează în scopul înlăturării vătămărilor produse de actul juridic anulabil.
Faţă de cclc reţinute şi de faptul că soluţionarea ccrerii principale şi a cclei conexe sc află în strânsă legătură cu soluţia cc urmează a se pronunţa cu privire la fondul ccrerii reconvenţionale, cât şi de prevederile art. 297 C. proc. civ., curtca de apel apreciază că, în speţă, se impune soluţia de desfiinţare a hotărârii apelate în întregul ci, cu trimiterea cauzci spre rejudccarc aceleiaşi instanţe de fond.
S-a mai arătat că, la rejudccarca pricinii, instanţa va avea în vedere şi ccrerca de recuzare a expertei Ţ.D., care a rămas nesol u-ţionată la prima judecată în fond.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
1. In dezvoltarea primului motiv de recurs invocat, recurenta critică modul de soluţionare în apel a excepţiei lipsei interesului pârâtei în formularea cererii reconvenţionale, susţinând că:
Pârâta nu are interes în formularea cererii reconvenţionale, care ar putea consta în acela că deţine drepturi exclusive asupra unui model industrial, care să-i fi fost încălcate prin eliberarea certificatului de înregistrare a cărui anulare o solicită.
De asemenea, pentru a avea interes, pârâta ar trebui să dovedească prejudiciul pe care l-ar putea suferi prin neanularea certificatului de înregistrarea a modelului industrial aparţinând reclamantei.
Interesul pârâtei în promovarea ccrerii reconvenţionale nu este legitim, deoarece aceasta urmăreşte să paralizeze acţiunea în contrafacere intentată de reclamantă împotriva ei.
O asemenea acţiune ar putea pune pe titularul unui drept în situaţia de a nu-şi putea proteja dreptul pc cale legală, acesta fiindu-i periclitat chiar de cel care i-1 încalcă.
Interesul pârâtei nu este personal şi direct, dcoarcce pârâta nu poate opune reclamantei o anterioritate distructivă de noutate.
Interesul pârâtei nu este născut şi actual, deoarece pârâta nu urmăreşte un folos practic necondiţionat.
Astfel, chiar dacă s-ar admite cererea reconvenţională, pârâta nu şi-ar atinge finalitatea dorită, respectiv salvarea validităţii modelului propriu şi respingerea acţiunii în contrafacere, deoarece modelele înregistrate de reclamantă nu reprezintă singurul temei al acţiunii în contrafacere, ci şi împrejurarea că reclamanta este titulară a mărcii nr. 043942 din 17 iulie 2002, a cărei validitate nu a fost contestată.
2. In dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta susţine că motivarea deciziei este sumară, ccle două fraze carc o alcătuiesc nefiind suficiente pentru a se putea stabili dacă soluţia pronunţată este legală sau a fost luată sub imperiul erorii sau al înţelegerii greşite a normelor de drept procesual şi substanţial.
Obligaţia de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, de ce a admis susţinerile unei părţi şi de ce lc-a înlăturat pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau de ce i-a dat o anumită interpretare este o obligaţie esenţială a instanţei, a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe.
Intimata SC S.P. SRL a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
1. Contrar susţinerilor recurentei, decizia curţii de apel este motivată atât în fapt, cât şi în drept, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de apel a arătat de ce consideră că pârâta justifică interes în promovarea cererii reconvenţionale, care este folosul practic urmărit de aceasta şi de ce pretinsa lipsă de anterioritate a unui drept opus reclamatei, invocată de aceasta din urmă, nu lipseşte de interes cererea reconvenţională.
Referindu-se la implicaţiile soluţiei ce se va da în cererea rcconvenţională asupra judecării cererii principale şi a celei conexe, precum şi la împrejurarea că în mod greşit cererea reconvenţională nu a fost soluţionată în fond, curtea de apel a motivat şi în drept, prin raportare la dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., de ce dispune desfiinţarea întregii sentinţe şi trimiterea cauzei spre rcjudecare la prima instanţă.
Deşi susţine că decizia curţii de apel nu este suficient motivată, recurenta nu arată care sunt, în concret, lipsurile acestei motivări, limitându-se să reproducă aprecieri de ordin general referitoare la exigenţele pe care trebuie să le întrunească hotărârea unei instanţe.
De asemenea, deşi insinuează că pretinsa insuficienţă a motivării s-ar putea datora erorii în care s-a aflat instanţa la pronunţarea hotărârii sau înţelegerii greşite a normelor de drept procesual sau substanţial, recurenta nu menţionează în ce ar consta eroarea sau care sunt acele norme legale pe care curtea de apel nu le-a înţeles corect, deficitară din punct de vedere al motivării vădindu-se astfel ccrerca de recurs, şi nu decizia recurată.
2. In ceea ce priveşte soluţia dată de curtea de apel cxccpţiei lipsei de interes a pârâtei în formularea cererii reconvenţionale, aceasta este legală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 129/1992, certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de O.S.I.M. poate fi anulat, în tot sau în parte, la ccrcrca unei persoane interesate, în cazul în carc sc constată că, la data înregistrării ccrcrii, nu erau întrunite condiţii Ic pentru acordarea protecţiei.
Legea nu defineşte cc sc înţelege prin „persoană interesată”, ceea cc înseamnă că rămâne la aprecierea instanţei să stabilească, în funcţie de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze, dacă persoana care intentează o acţiune în anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial are sau nu interes în promovarea acţiunii.
De asemenea, legea nu prevede că interesul într-un atare demers judiciar este condiţionat de existenţa în patrimoniul solicitantului a unui drept exclusiv asupra respectivului desen sau model industrial.
Chiar în lipsa oricărui drept al solicitantului, cererea de anulare a certificatului de înregistrare poate fi justificată de intenţia acestuia de a utiliza nestânjenit modelul sau desenul industrial, prin lipsirea de protecţie a titularului care a obţinut certificatul fară să fi fost îndeplinite condiţiile legale.
In speţă, s-a reţinut că drepturile pentru care au obţinut protecţie ccle două părţi litigante sunt într-un conflict carc a fost dedus judecăţii şi că ccle două ccreri ale reclamantei îndreptate împotriva pârâtei
- având ca obicct încetarca actclor de contrafaccre şi, respectiv, anularea modelelor industriale ale acesteia - au ca temei existenţa în patrimoniul reclamantei a ccrtificatclor de înregistrare a modelelor industriale a căror anulare se cere.
In atare condiţii, este dreptul pârâtei să încerce să demonstreze că certificatele în litigiu au fost obţinute de reclamantă fară să fi fost îndeplinite condiţiile de registrabilitate prevăzute de Legea nr. 129/1992.
Faptul că prin acest mijloc procedural pârâta încearcă să paralizeze acţiunea în contrafacere a reclamantei nu face ca interesul urmărit de pârâtă să fie prin el însuşi unul nelegitim, câtă vreme este pus la îndemână chiar de legiuitor.
împrejurarea că pârâta opune sau nu o anterioritate distructivă de noutate este o chestiune a cărei verificare ţine de fondul cauzei, având ca obicct ccrerilc prin carc părţile solicită rcciproc anularea certificatelor de înregistrare a modelelor industriale, fiind fară relevanţă în aprecicrea caracterului personal şi direct al interesului.
De asemenea, împrejurarea că existenţa certificatelor de înregistrare a modelelor industriale pentru „salata de icre” în patrimoniul reclamantei nu este singurul impediment în folosirea neautorizată de cătrc pârâtă a acestor modele nu este aptă să lipsească de interes ccrerca de anulare a acestor certificate.
Chiar dacă reclamanta sc prevalează şi de încălcarea dreptului său la marcă, prin acccaşi activitate ilicită a pârâtei, nimic nu o poate împiedica pc aceasta din urmă să solicitc doar anularea certificatelor de înregistrare a modelelor industriale ale reclamantei, interesul său în promovarea acţiunii fiind născut şi actual, chiar dacă nu a înţeles să conteste şi înregistrarea mărcii.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte constată că interesul pârâtei în formularea cererii reconvenţionale - condiţie de exerciţiu specifică oricărei acţiuni civile - este pe deplin justificat, fiind direct, personal, legitim, născut şi actual, iar toate criticile recurentei pe acest aspect sunt nefondate.
Cu ocazia dezbaterilor din 8 iunie 2007, recurenta a criticat şi soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare la tribunal, susţinând că nu se justifică soluţionarea cererii reconvenţionale împreună cu cererea principală şi cea conexă, acestea putând fi judecate, pentru o mai bună administrare a justiţiei, separat.
Accastă critică nu a fost formulată în termenul legal de motivare a recursului şi nici nu constituie motiv de recurs de ordine publică, aşa
încât nu poate fi analizat de înalta Curte, având în vedere exigenţele art. 303 şi art. 306 C. proc. civ.
In baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a menţinut decizia atacată şi a respins recursul ca nefondat.
| ← înregistrarea mărcii în litigiu s-a solicitat sub imperiul... | Invenţie. Protectie tranzitorie a brevetului. Comercializarea... → |
|---|








