Model industrial. Contract de cesiune a drepturilor conferite de certificatul de înregistrare. Validitate
| Comentarii |
|
Legea nr. 129/1992, republicată, art. 2 lit. m) I}
1. Reclamantul a transmis în mod valabil drepturile decurgând din certificatul de înregistrare a modelului industrial, al cărui titular devenise prin cesiune.
Susţinerea potrivit căreia reclamantul a semnat contractul de cesiune ca autor al modelului nu poate fi primită, deoarece obiectul cesiunii nu putea fi calitatea de autor al modelului, pentru a fi necesar consimţământul autorului, ci calitatea de titular al drepturilor patrimoniale de utilizare a modelului industrial decurgând din certificatul de înregistrare a acestuia la O.S.I.M., pentru
transmiterea căreia era necesar consimţământul titularului, adică
i 7
al reclamantului.
2. Chiar dacă s-ar primi punctul de vedere al reclamantului-recurent, conform căruia a semnat contractul ca autor al modelului şi ca reprezentant al unei societăţi comerciale care nu mai era titulară a drepturilor conferite de certificat, tot nu s-ar putea constata nulitatea contractului.
Aceasta, deoarece înstrăinarea unui drept aparţinând altuia nu este nulă absolut, ci anulabilă la cererea celui care dobândeşte un atare drept, pentru eroare asupra calităţii de proprietar a transmiţătorului; or, în speţă, cel care invocă o atare cauză de anulabilitate este chiar cedentul.
3. De asemenea, nu ar putea fi vorba nici despre o conivenţă frauduloasă între cocontractanţi, în dauna adevăratului proprietar, deoarece aşa-zisul fals cedent a fost reprezentat la încheierea contractului chiar de titularul dreptului, deci transmisiunea s-a făcut cu ştiinţa şi prin intermediul acestuia; prin urmare, nu poate invoca propria turpitudine pentru declararea nulităţii actului.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 4691 din 8 iunie 2007, nepublicată
" în urma modificării Legii nr. 129/1992 republicată, prin Legea nr. 280/2007 (M. Of. nr. 729 din 26 octombrie 2007), prevederile art. 2 lit. m) se regăsesc în art. 2 lit. 1).
Prin cererea înregistrată la 20 aprilie 2005, reclamantul A.A. a chemat în judecată pe pârâtul D.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la data de 9 decembrie 2004 între SC S. SA Botoşani şi pârât şi, totodată, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 800.000.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de solicitarea pârâtului privind publicarea contractului de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - O.S.I.M.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a SC S. SA Botoşani, solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenţii, chemata în garanţie să-l despăgubească.
Prin sentinţa civilă nr. 563 din 5 aprilie 2006, Tribunalul Botoşani, Secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului şi ca lipsită de interes cererea de chemare în garanţie formulată de pârât.
Pentru a pronunţa accastă hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul a solicitat constatarea nulităţii contractului de cesiune, cu motivarea că, la data încheierii acestuia, el era de fapt titularul drepturilor conferite de certificatul de înregistrare a modelului industrial „Set berărie” nr. 0000093 eliberat de O.S.I.M., şi nu ccdcnta SC S. SA Botoşani.
Dar, cu ocazia încheierii contractului, cedenta a fost reprezentată chiar prin reclamantul A.A., care nu poate invoca acum propria turpitudine.
Pe de altă parte, tribunalul a mai reţinut că reclamantul a convenit în aceeaşi zi, 9 decembrie 2004, să revoce contractul de cesiune încheiat anterior, respectiv la data de 20 octombrie 2004, aşa încât titularul certificatului de înregistrare să fie SC S. SA Botoşani.
Prin urinare, contractul a cărui nulitate se invocă a fost valabil încheiat, iar cererea pârâtului de înregistrare a acestuia la O.S.I.M. este licită.
Ca urmare a respingerii acţiunii principale, se impune şi respingerea ccrerii de chemare în garanţie ca fiind lipsită de interes.
Prin decizia civilă nr. 221 din 5 octombrie 2006, Curtea de Apel Suceava, Secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei, cu următoarea motivare:
Prin certificatul de înregistrare nr. 000093 din 31 martie 2003,
O.S.I.M. a recunoscut dreptul SC F.T.C. SRL din Botoşani asupra modelului industrial „Set berărie”, drept care a fost cesionat ulterior SC S. SA Botoşani; reclamantul apare ca autor al modelului.
La data de 20 octombrie 2004, SC S. SA, reprezentată prin administrator A.E., soţia reclamantului, a cedat acestuia din urmă drepturile născute din certificatul de înregistrare a modelului industrial.
La data 11 noiembrie 2004, între reclamant şi pârât se încheie un precontract pentru cesionarea mai multor certificate de desene şi modele industriale, printre care şi cel care face obiectul litigiului.
La data de 9 decembrie 2004 se încheie contractul de cesiune a cărui nulitate se solicită a se constata, între SC S. SA Botoşani, reprezentată prin A.A., şi pârâtul D.M., iar încheierea de legalizare a contractului cuprinde menţiunea că autorul A.A. a semnat atât ca reprezentant al SC S. SA, cât şi în nume propriu.
In atare condiţii, contractul apare ca fiind întocmit cu respectarea art. 2 lit. m) din Legea nr. 129/1992, potrivit căruia titularul este persoana fizică sau juridică cărcia îi aparţin drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului industrial pentru carc sc eliberează certificatul de înregistrare.
In opinia curţii de apel, menţionarea în contract a SC S. SA se explică numai prin incertitudinea existentă cu privire la înregistrarea la O.S.I.M. a cesiunii din 20 octombrie 2004, care, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 129/1992, îşi putea produce cfcctc faţă de terţi doar din acest moment.
In orice caz, procedura de înregistrare a cesiunii efectuate la 20 octombrie 2004 era începută la data de 25 noiembrie 2004, fiind ulterior finalizată, în sensul recunoaşterii calităţii de titular a reclamantului.
In schimb, declaraţia autentificată din 9 decembrie 2004 nu a mai fost înregistrată, nefiind opozabilă terţilor, iar din comportamentul ulterior al părţilor reiese că au înţeles să o denunţe.
Curtea de apel concluzionează că adevăratul cesionar din contractul în litigiu este chiar reclamantul, neputând fi reţinută transmisiunea bunului altuia şi nici nulitatea convenţiei pentru lipsa cauzei.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Deşi a invocat trei motive de recurs diferite, recurentul nu le-a dezvoltat separat, iar majoritatea criticilor formulate de recurcnt privesc situaţia de fapt şi aprecierea probelor, aspecte care nu intră sub cenzura instanţei de recurs.
Astfel, recurentul prezintă istoricul încheierii contractului de cesiune cu pârâtul, arătând că acesta nu a urmărit decât să neutralizeze certificatul de înregistrare a modelului industrial al rccla-
mantului, deoarece deţinea un model industrial asemănător; totodată, pârâtul nu şi-a respectat angajamentele financiare luate faţă de reclamant.
Declaraţia prin care SC S. SA s-a arătat de acord cu rezilierea contractului de cesiune din 20 octombrie 2004 nu are nicio valoare, întrucât rezilierea este specifică contractelor cu executare succesivă şi nu are efect retroactiv.
Prin urinare, contractul de cesiune dintre SC S. SA şi reclamant este perfect valabil, iar cesiunea făcută ulterior de aceeaşi societate comercială către pârâtul D.M. este nulă, fiind vândut un bun care nu mai aparţinea vânzătorului.
Recurentul susţine că a semnat contractul nu în calitate de cedent, ci în aceea de autor al modelului; cea care a semnat contractul în calitate de ccdentă a fost SC S. SA.
Motivele invocate de Tribunalul Botoşani se anulează unul pe celălalt, ceea ce dovedeşte fară dubiu netemeinicia sentinţei.
In ceea ce priveşte instanţa de apel, deşi aceasta îi dă dreptate cu privire la „declaraţia de reziliere” şi nu-i recunoaşte nicio valoare juridică, consideră că ccl care a cedat drepturile conferite de certificatul de înregistrare este reclamantul.
Or, înregistrarea la O.S.I.M. şi publicarea ulterioară a contractului din 20 octombrie 2004 arată că parte în contractul de cesiune este SC S. SA, contractul fiind greşit interpretat de către curtea de apel, printr-o motivare care este contradictorie.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, dar a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, solicitând şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este, într-adevăr, nefondat, şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Contrar susţinerilor recurentului, motivarea deciziei curţii de apel nu este contradictorie, hotărârea nu se bazează pe interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi nu este nici nelegală.
Faptul că nu a dat eficienţă juridică „declaraţiei de reziliere” a contractului de cesiune din 20 octombrie 2004 şi că, în acelaşi timp, a menţinut ca valabil contractul de cesiune din 9 dcccmbrie 2004 nu înseamnă că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre ale cărei motive se contrazic.
Lipsa de eficienţă a declaraţiei din data de 9 decembrie 2004 -prin care se convenise asupra reîntoarcerii certificatului de înregistrare a modelului industrial în patrimoniul SC S. SA - are drept consecinţă doar pe aceea că dreptul litigios a rămas în patrimoniul reclamantului, astfel cum fusese dobândit prin contractul de cesiune din 20 octombrie 2004.
In schimb, coroborând toate probele dosarului şi în special multitudinea de acte juridice având ca obiect modelul industrial „Set berărie”, curtea de apel a stabilit, ca situaţie de fapt, că atunci când a semnat contractul de cesiune a cărui anulare o solicită, reclamantul a acţionat atât ca reprezentant al SC S. SA, cât şi în nume propriu.
In această din urmă calitate, reclamantul a transmis în mod valabil drepturile decurgând din certificatul de înregistrare a modelului industrial, al cărui titular devenise prin cesiunea din 20 octombrie 2004.
Susţinerea potrivit cărcia reclamantul a semnat contractul de cesiune ca autor al modelului nu poate fi primită, dcoarcce obiectul cesiunii nu putea fi calitatca de autor al modelului, pentru a fi necesar consimţământul autorului, ci calitatca de titular al drepturilor patrimoniale de utilizare a modelului industrial decurgând din certificatul de înregistrare a acestuia la O.S.I.M., pentru transmiterea căreia era ncccsar consimţământul titularului, adică al reclamantului.
Chiar dacă s-ar primi punctul de vedere al reclamantului-recurent, conform căruia a semnat contractul ca autor al modelului şi ca reprezentant al SC S. SA, care nu mai era titulară a drepturilor conferite de certificat, tot nu s-ar putea constata nulitatea contractului.
Aceasta, deoarece înstrăinarea unui drept aparţinând altuia nu este nulă absolut, ci anulabilă la cererea celui care dobândeşte un atare drept, pentru eroare asupra calităţii de proprietar a transmiţătorului; or, în speţă cel care invocă o atare cauză de anulabilitate este chiar cedentul.
De asemenea, nu ar putea fi vorba nici despre o conivenţă frauduloasă între cocontractanţi, în dauna adevăratului proprietar, deoarece aşa-zisul fals cedcnt a fost reprezentat la încheierea contractului chiar de titularul dreptului, deci transmisiunea s-a făcut cu ştiinţa şi prin intermediul acestuia; prin urmare, nu ar putea invoca propria turpitudine pentru dcclararca nulităţii actului.
Motivele pentru care cesionarul a încheiat contractul nu au relevanţă în cauză, iar faptul că acesta şi-a luat anumite angajamente financiare faţă de reclamant, pc care nu le-a onorat, nu fac obiectul litigiului.
Pentru aceste considerente, decizia curţii de apel apare ca fiind
legală şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a menţinut-o şi a respins recursul ca nefondat.
In baza art. 274 C. proc. civ., înalta Curte l-a obligat pe recurent la plata sumei de 600 RON cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariul de avocat.
Capitolul al IV-lea Dreptul de autor şi drepturile conexe
| ← Drept de autor. Prezumţia calităţii de autor al operei.... | Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Legea... → |
|---|
