Modificarea măsurilor cu privire la locuinţa minorului
| Comentarii |
|
împrejurarea că minorul a locuit o anumită perioadă, cu acordul ambilor părinţi, la domiciliul tatălui, respectiv că mama minorului a parcurs o perioadă precară din punct de vedere financiar, fiind nevoită, prin urmare, să-l lase pe minor să locuiască cu tatăl său, nu sunt în măsură, în opinia instanţei, să atragă schimbarea domiciliului minorului.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 761 din 7 iunie 2012
Prin acţiunea civilă înregistrată, reclamantul P.G. a chemat în judecată pe pârâta R.A.M., solicitând instanţei reîncredinţarea în favoarea sa a minorului P.G.A., născut la data de 11.05.2006, pârâta urmând a fi obligată la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut faptul că părţile s-au căsătorit la data de 08.05.2005, iar din relaţia de căsătorie a rezultat minorul P.G.A., născut la data de 11.05.2006. Prin sentinţa civilă nr. 1512/2011 a Judecătoriei Beclean, odată cu desfacerea căsătoriei părţilor, s-a dispus ca minorul să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei, respectiv pârâtei din prezenta cauză.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că, după desfacerea căsătoriei, părţile au hotărât de comun acord ca, începând cu luna decembrie 2011, minorul să fie lăsat la domiciliul reclamantului pentru o perioadă de câteva luni (pe durata iernii), având în vedere că salariul modic (de cca. 700-800 lei lunar) pe care îl obţinea pârâta nu-i permitea acesteia să plătească chiria (de 100 Euro pe lună), celelalte cheltuieli de întreţinere, respectiv să reuşească să acopere şi cheltuielile legate de persoana minorului. Din cuprinsul aceleiaşi depoziţii, instanţa a mai reţinut că pârâta este o mamă responsabilă, respectiv că, după desfacerea căsătoriei, minorul a locuit alături de pârâtă o bună perioadă de timp în municipiul Bistriţa, timp în care pârâta s-a îndeletnicit - pe lângă serviciul stabil deţinut - şi cu menajul (scopul urmărit fiind acela de suplimentare
a veniturilor). Aceeaşi martoră a arătat că pârâta a locuit o perioadă, pe timpul iernii, la domiciliul său, întrucât renunţase la serviciul pe care-l deţinea în Bistriţa şi intenţiona să plece cât de repede în Germania (unde se află fraţii ei) pentru a-1 duce pe minor şi a-1 trata, având în vedere problemele oftalmologice ale acestuia. în acest context, pârâta a plecat la sfârşitul lunii martie 2012, împreună cu minorul în Germania, locaţie unde, în prezent, aceasta are un loc de muncă stabil şi unde este ajutată în îngrijirea minorului de fraţii ei stabiliţi în respectiva ţară.
S-a mai reţinut de către instanţă că respectiva plecare s-a realizat de la domiciliul martorei, persoană care - din convorbirile telefonice avute şi cu minorul - a aflat că, acolo în Germania, acesta frecventează grădiniţa, joacă fotbal, iar în timpul liber merge cu mama sa în parc. Martora anterior menţionată a mai învederat că minorul manifesta o stare de teamă faţă de persoana tatălui său, atunci când mama lui îl „ameninţa” cu plecarea la domiciliul tatălui, respectiv că, în prezenţa sa, minorul a afirmat că, în perioada de câteva luni cât a locuit la tatăl său, acesta l-a lovit cu palma fie în zona capului, fie în zona dorsală. Tot în această perioadă (în cursul lunii ianuarie 2012), s-a întâmplat ca martora să asiste la o convorbire telefonică purtată de către cei doi foşti soţi, ocazie cu care reclamantul i-a solicitat expres pârâtei să-l ia pe minor de la domiciliul său, cu motivarea că „se săturase” de acesta.
Din declaraţiile martorilor propuşi de către reclamant, instanţa a reţinut că, în perioada de timp cât minorul a locuit la domiciliul reclamantului, acesta a fost vizitat de către pârâtă, respectiv că minorul a frecventat grădiniţa din localitate (toate celelalte aspecte relevate de către ultimul martor fiindu-i aduse la cunoştinţă de către reclamantul însuşi şi, prin urmare, neluate în considerare de către instanţă).
Raportat la probatoriul administrat, instanţa urmează să constate că, în cauză, temeiurile avute în vedere la momentul încredinţării minorului către mama pârâtă nu s-au schimbat. Astfel, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi, reclamanta a fost şi este în continuare interesată de soarta minorului, respectiv în a-i asigura acestuia condiţii corespunzătoare creşterii şi educării, apreciindu-se că însăşi hotărârea luată de reclamantă de a pleca în străinătate a fost făcută cu intenţia de a-i oferi
acestuia un trai mai bun. In opinia instanţei, pârâta este o mamă responsabilă, conştientă de atribuţiile, deloc uşoare, ce-i revin în virtutea acestei calităţi, atribuţii pe care le exercită într-un mod corespunzător
şi benefic persoanei ce i-a fost încredinţată. împrejurarea că minorul a locuit o anumită perioadă - cu acordul ambilor părinţi - la domiciliul reclamantului, respectiv că pârâta a parcurs o perioadă precară din punct de vedere financiar - fiind nevoită, prin urinare, să-l lase pe minor să locuiască cu tatăl său - nu este în măsură, în opinia instanţei, să atragă admiterea acţiunii, respectiv schimbarea domiciliului minorului. Este, prin urmare, în interesul superior al minorului ca acesta să locuiască alături de mama lui, cu atât mai mult cu cât - faţă de tatăl său - acesta manifestă o stare de teamă raportat, cu siguranţă, şi la violenţele de natură fizică exercitate (chiar dacă sporadic) de către reclamant asupra acestuia.
| ← Stabilirea locuinţei minorului. Modificarea împrejurărilor | Stabilirea locuinţei copiilor. Interesul superior al acestora → |
|---|
