Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin.1pct.1 cod procedură civilă. inadmisibilitate în cazul invocării nepronunţării pe excepţii şi apărări ce nu vizează obiectul cererii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 657 din data de 20.09.2017
Motivul de revizuire prevăzut de art.509 alin 1 pct 1 C.proc.civ. are în vedere trei ipoteze, prima fiind de extra petita, a doua de minus petita iar a treia de plus petita. Toate cele trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, adică pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată: cererea principală, cererea reconvențională, cererea de intervenție.
În ceea ce privește ipoteza a doua minus petita,, aceasta are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional, singura condiție fiind ca aceste cereri să vizeze obiectul litigiului.
Nu se poate vorbi de minus petita în cazul omisiunii instanței de a se pronunța asupra altor cereri decât cele privind obiectul cererilor de chemare în judecată, cum ar fi: asupra cererilor privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător; asupra unei excepții procesuale; asupra unei apărări ( argument) invocată de parte etc. De asemenea nu se poate vorbi de minus petita nici atunci când instanța nu s-a pronunțat pe fond, deoarece a rezolvat cauza pe baza unei excepții peremptorii.
Susținerile privind excepția de inadmisibilitate și neândeplinirea în concret a condițiilor cerute de art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezintă apărări ale pârâtei-interveniente, nicidecum capete de cerere ( pretenții concrete) aferente obiectului cererii principale sau ale cererii de intervenție, astfel că aceste susțineri nu pot fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin 1 pct 1 ipoteza a doua C.proc.civ..
Prin sentința nr.46/2017 din 31 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr.10624/63/2015/a1, s-a admis acțiunea formulată de petentul, ARA, în contradictoriu cu debitorul SCEUCSRL prin administrator judiciar CIGMCSPRL și intervenienta BCISANPAOLORSA. A fost obligat lichidatorul să încheie cu petentul contractele de vânzare cumpărare privind bunurile imobile situate în Craiova,str. Deceneu, nr.13, constând în: garsoniera 4E4 cu o suprafață utilă de 33 mp și cotă indiviză aferenta din spațiile comune blocului de 1993/74922 și cotă parte din terenul aferent de 2283/93000, cu nr. cadastral 204476 și înscris în CF nr. 204476 a localității Craiova, garsoniera 1E6, situata la etajul 6 în suprafața de 33,45 mp împreuna cu cota indiviza din spatiile blocului 2020/74922 precum si cota parte din terenul aferent de 2314/93000 și apartament 2E6 , situat la etajul 6 în suprafață de 48,30 mp împreuna cu cota indiviza aferenta din spatiile blocului de 2916/74922 si cota parte din terenul aferent de 3341/93000, după achitarea de către petent a sumei de 67.883,79 lei, reprezentând diferența de preț. A fost obligat lichidatorul la vânzarea bunului descris anterior liber de orice sarcini. S-a respins cererea de intervenție formulata de BCISANPAOLORSA.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intervenienta BCISANPAOLORSA prin BCISRSAB - SC, susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Prin Decizia nr.467/07.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova -Secția a II-a Civilă, în dosarul nr.10624/63/2015/a1, s-a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienta BCISRSA prin BCISRSB - SC, în contradictoriu cu intimatul reclamant ARA și intimata pârâtă CIGMCSPRL - administrator judiciar al debitoarei SCEUCSRL și a fost obligată apelanta intervenientă la 3.100 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant ARA.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat că, în mod corect, judecătorul fondului a respins excepția inadmisibilității acțiunii considerând că nu au fost încălcate atribuțiile exclusive ale lichidatorului judiciar prevăzute de art.131 din Legea 85/ 2014.
Art.131 alin.1 din Legea nr.85/2014 prevede atribuția administratorului/ lichidatorului judiciar de a executa obligațiile ce rezultă dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii împotriva promitentului-vânzător, la cererea promitentului-cumpărător dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de legiuitor respectiv:- prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător;- prețul nu este inferior valorii de piață a bunului;- bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui pan de reorganizare;- în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea funciară.
Acțiunea în obligare la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare este o acțiune prin exercitare căreia una din părțile semnatare ale unui antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară poate cere instanței judecătorești competente să dea o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare în cazul în care cealaltă parte refuză să se prezinte la notarul public în vederea autentificării vânzării.
Pentru exercitarea unei acțiuni, de acest gen, se cer a fi întrunite, alături de elementele constitutive ale oricărei acțiuni, anumite condiții specific, în speță, condițiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2014 pe care reclamanta le-a îndeplinit, astfel că lichidatorul judiciar poate fi obligat să execute antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu.
Curtea a constatat că, după deschiderea procedurii insolvenței, reclamantul din prezenta cauză, cumpărător-promitent în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNPIVF, a solicitat administratorului judiciar (filele 28-29 dosar fond) executarea obligațiilor ce îi reveneau debitoarei în calitate de vânzător-promitent și anume vânzarea liberă de sarcini,privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre, de orice fel a imobilului achiziționat însă administratorul judiciar nu s-a conformat solicitării acestora situație în care reclamantul au intentat prezenta acțiune în temeiul art.131 din Legea nr.85/2014.
Curtea a constatat că nu este încălcat principiul electa una via, așa cum a invocat apelanta prin motivele de apel, deoarece cererea reclamantei de înscriere la masa credală a debitoarei și acțiunea prin care lichidatorul judiciar este obligat să execute antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu au regimuri și consecințe juridice diferite, neexistând posibilitatea pronunțării a două hotărâri judecătorești contradictorii.
Fiind vorba de două cereri distincte, formulate în etape diferite a procedurii insolvenței, Curtea a apreciat că înscrierea la masa credală nu are efecte asupra admisibilității cererii în obligația de a face.
S-a reținut că nefondată este și susținerea privind prematuritatea cererii motivată de apelantă pe aspectul că nu a fost respectată procedura stabilită de legiuitor în sensul că reclamanții nu au formulat cerere la lichidatorul judiciar, iar acesta din urmă nu a asigurat respectarea drepturilor stabilite de lege în favoarea creditorilor deținători ai unor creanțe ce beneficiază de cauze de preferința asupra bunurilor ce urmează a se înstrăina.
S-a mai reținut că reclamanta a solicitat la data de 23.12.2015, administratorului judiciar să se prezinte la notar pentru a executa obligațiile ce îi reveneau debitoarei din antecontractul de vânzare-cumpărare și că în urma refuzului de a-și îndeplini obligațiile aceasta a promovat acțiunea întemeiată pe art.131 din Legea nr.85/2014.
În ceea privește drepturile care trebuie respectate de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, aceste sunt stabilite de art.131 alin.2 din Legea nr.85/2014 și sunt următoarele:- dreptul de a beneficia cu prioritate de orice sume încasate în averea debitoarei în baza contractelor de vânzare încheiate în condițiile alin. (1) potrivit prevederilor art.159;- dreptul de a beneficia de o măsură privind asigurarea unei protecții corespunzătoare, respectiv una dintre următoarele măsuri: 1.primirea unei sume reprezentând maximum valoarea de piață a bunului din care se deduc cheltuielile prevăzute de art.159 alin.1 pct.1 (cheltuieli privind onorariul administratorului/ lichidatorului și cheltuieli administrative); 2.primirea unei garanții reale cu valoarea egală cu valoarea de piață a bunului stabilită în cadrul procedurii, printr-un raport de evaluare actualizat ce va fi întocmit de către un evaluator desemnat potrivit prevederilor art.61;3.primirea unei scrisori de garanție bancară pentru o sumă egală cu valoarea de piață a bunului stabilită în cadrul procedurii, dar nu mai mult decât valoarea creanței acestora înregistrată în tabelul de creanțe în vigoare.
Curtea a constatat că Legea nr.85/2014, aduce un echilibru între drepturile creditorilor garantați și cele ale părților semnatare ale antecontractelor care vizează imobile ipotecate.
Astfel, creditorii garantați (beneficiari ai unei cauze de preferință) își câștigă prin noile prevederi, dreptul de a beneficia cu prioritate de sumele încasate de debitor din antecontracte semnate înainte de declanșarea insolvenței.
Art.131 alin.1 din LPI statuează că obligațiile rezultate dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cu dată certă încheiată anterior deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzator intră în procedură, urmează a fi executate de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:
- prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului cumpărător;- prețul nu este inferior valorii de piață a bunului;- bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui pan de reorganizare;- în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea funciară.
Curtea a reținut că reclamantul, în calitate de promitent-cumpărător, a încheiat la data de 06.10.2010 cu SCEUCSRL în calitate de promitentă-vânzătoare, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNP IVF, prin care a achiziționat un spațiu, la etajul 6, compus situat în ansamblul de locuințe ce urma să fie realizat de către promitenta vânzătoare, în Municipiul Craiova, str.Deceneu, nr.13, jud. Dolj, a cărui suprafață a fost aproximată la 72 mp construiți, spațiul urmând a fi predat fără finisaje interioare, pentru suma de 40.000 euro.
Prin această promisiune de vânzare-cumpărare, promitenta vânzătoare s-a obligat ca până la 31.10.2013 să predea bunul imobil cu caracteristicile constructive și finisajele prevăzute în convenție și să încheie actele de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Ulterior, prin actul aditional autentificat la nr.4029/19.10.2015 la BNP Ionașcu Nicolae și Curea Ionel, părțile au convenit să modifice obiectul promisiunii, în vânzarea garsonierei 1E6 în suprafață utilă de 33,45 mp și cota indiviză aferentă precum și în vânzarea apartamentului nr.2E6 în suprafață utilă de 48,30 mp și cota indiviză aferentă apartamentului dar și termenul pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare (care a fost prelungit până la data de 31.l1.2015), celelalte clauze din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNP Ilie Victor Florea rămânând neschimbate.
Reclamantul a achitat prețul în totalitate dovada fiind făcută cu facturile depuse la dosar (filele 11-22 dosar fond) a fost pus în posesia bunului imobil iar contractul nu a mai fost încheiat întrucât ulterior la 30.10.2015 vânzătorul a intrat în insolvență.
Astfel, în prezenta cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.131 alin.1 din Legea 85/2014, respectiv prețul a fost achitat în totalitate, bunul imobil e în posesia cumpărătorului, promisiunea a fost notată la cartea funciară, prețul nu este inferior valorii de piață a bunului (așa cum reiese din raportul de evaluare), iar bunul nu are o importanță deosebită pentru reușita unui plan întrucât debitoarea este supusă procedurii simplificate și care exclude posibilitatea propunerii unui plan.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire BCISRSA prin BCISRSAB - SC, solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecința modificării în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și admiterii cererii de intervenție.
În motivare, a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității, în soluționarea acesteia, instanța de apel neținând cont de baza juridică și motivarea excepției.
Astfel, instanța de apel s-a limitat doar la a constata că reclamantul i-a solicitat lichidatorului judiciar să încheie contractul de vânzare și că acesta nu a răspuns. Nu se analizează însă care ar fi fost remediul pe care reclamantul l-ar fi avut la dispoziție în această situație (o acțiune în obligarea lichidatorului la soluționare cererii sau la încheierea contractului de vânzare).
A susținut că neluarea în considerare a motivelor invocate în susținerea excepției de inadmisibilitate echivalează cu nesoluționarea excepției de inadmisibilitate, prin urmare, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 din Cod proc. civ.
Revizuienta a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la criticile vizând aplicarea în speță a măsurilor de protecție prevăzute de art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.
A mai arătat că nicăieri în cuprinsul considerentelor deciziei din apel nu se analizează, în concret, dacă măsurile de protecție prevăzute de lege au fost sau nu asigurate în speță. Se face doar referire, în mod generic, la prevederile legale care reglementează dreptul creditorilor deținători ai unei cauze de preferință de a beneficia cu prioritate de distribuirile rezultate din încasarea prețului stipulat în antecontracte. Instanța de apel nu a analizat dacă acest drept de preferință este realizabil în cauza dedusă judecății în condițiile în care mare parte din prețul stipulat în antecontractul încheiat de debitoare cu reclamantul a fost încasat anterior intrării debitoarei în insolvență.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu poate încheia contractul de vânzare cu reclamanta dacă nu s-au asigurat măsurile de protecție creditorilor garantați. Textul de lege prevede în mod expres că mai întâi se asigură măsurile de protecție creditorilor garantați și că, abia ulterior, se încheie contractul de vânzare cu promitenții cumpărători.
A mai susținut că în condițiile în care a solicitat prin apel să se analizeze dacă i s-au asigurat măsurile de protecție la care consideră că are dreptul în temeiul art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, iar instanța de apel s-a limitat doar la a analiza dispozițiile legale care reglementează aceste măsuri de protecție, este evident că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru care i-a fost cerut, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 din Cod proc. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 din Codul de proc. civ., precum și celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul cererii.
Intimata CIGMCSPRL - administrator judiciar al debitoarei SCEUC SRL, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire .
În motivare, a arătat că motivele cererii de revizuire reprezintă de fapt o nemulțumire a reclamantei față de soluția dată de instanța de apel și sunt încadrate forțat în prevederile art.509 alin. 1 pct.l, soluția pronunțata de Curtea de Apel Craiova fiind o modalitate de interpretare și/aplicare a legii la un caz determinat, în care se reflectă opțiunea legiuitorului care a înțeles să protejeze stabilitatea raporturilor juridice constituite înainte de deschiderea procedurii insolvenței și, implicit, drepturile promitentului-cumpărător care, în lipsa acestor prevederi, ar fi obligat să achite, pe lângă prețul imobilului, și contravaloarea ipotecii la care acesta nu s-a obligat prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Intimatul ARA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
A invocat tardivitatea cererii de revizuire iar pe fond a arătat că motivele invocate nu se circumscriu exigențelor art.509 alin 1 C.proc.civ. ele fiind simple nemulțumiri ale petentei care ar conduce la o reevaluare a probelor și a motivelor de apel.
În drept a invocat disp. art. 205 raporatat la art. 509 alin 1 pct 1 C.proc.civ.
Analizând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, susținerile din întâmpinări și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea a reținut următoarele:
Revizuienta își întemeiază cererea pe disp. art. 509 alin 1 pct 1 N.C.proc.civ. iar ca argumente de fapt arată, în sinteză, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii reclamanților și nici cu privire la criticile vizând aplicarea în speță a măsurilor de protecție prevăzute de art. 131 alin 2 din Legea nr. 85/2014.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C.proc.civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice și adevărul ce se presupune că este conținut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.
Potrivit disp. art. 509 alin 1 pct 1 N.C.proc.civ., invocat în cauză, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:... 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; ..
Acest motiv de revizuire este o aplicație a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății. Potrivit art. 9 alin 2 C.proc.civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar conform art. 22 alin 6 C.proc.civ. judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăși limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel. Prin urmare, instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluționeze pricina în întregul ei.
Din textul legii rezultă că motivul de revizuire prevăzut de art.509 alin 1 pct 1 C.proc.civ. are în vedere trei ipoteze, prima fiind de extra petita, a doua de minus petita iar a treia de plus petita. Toate cele trei ipoteze au în vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, adică pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată: cererea principală, cererea reconvențională, cereri de intervenție.
În ceea ce privește ipoteza a doua minus petita invocată în cauză, aceasta are în vedere situația în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere, mai exact când nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizată instanța, formulate în termen, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau adițional, singura condiție fiind ca aceste cereri să vizeze obiectul litigiului.
Nu se poate vorbi de minus petita în cazul omisiunii instanței de a se pronunța asupra altor cereri decât cele privind obiectul cererilor de chemare în judecată, spre exemplu: asupra cererilor privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător; asupra unei excepții procesuale; asupra unei apărări ( argument) invocată de parte etc. De asemenea nu se poate vorbi de minus petita nici atunci când instanța nu s-a pronunțat pe fond, deoarece a rezolvat cauza pe baza unei excepții peremptorii.
În cauză, apelanta are calitatea de intervenient principal dobândită prin cererea de intervenție principală înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 8054/29.02.2016 f. 43 și urm vol I d.f. în care a invocat dreptul de ipotecă asupra imobilului ce face obiectul litigiului, drept protejat prin dispozițiile art.131 alin 2 din Legea nr. 85/2014. În ceea ce privește cererea principală, în calitatea sa de pârât-intervenient, a invocat excepția inadmisibilității acesteia susținând că o astfel de cerere se soluționează de către administratorul judiciar cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.131 din Legea nr. 85/2014 fiind inadmisibil ca promitenții cumpărători să se adreseze direct instanței de judecată și faptul că cererea este nefondată deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2014, susțineri reiterate în motivarea cererii de revizuire.
Din conținutul cererii de intervenție rezultă fără dubiu că susținerile privind excepția de inadmisibilitate și neândeplinirea în concret a condițiilor cerute de art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezintă apărări ale pârâtei-interveniente, nicidecum capete de cerere ( pretenții concrete) aferente obiectului cererii principale sau ale cererii de intervenție, astfel că aceste susțineri nu pot fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin 1 pct 1 ipoteza a doua C.proc.civ..
De asemenea Curtea a constatat că aceste susțineri nici nu sunt întemeiate, din considerentele Deciziei nr. 467/07.06.2017 rezultând că apărările apelantei au fost analizate de instanța de apel care a motivat amănunțit motivele pentru care nu au putut fi reținute. Astfel, referitor la cele două susțineri, în considerente f.62 verso și 63 d.a. instanța de apel a arătat că: " în mod corect judecătorul fondului a respins excepția inadmisibilității acțiunii considerând că nu au fost încălcate atribuțiile exclusive ale lichidatorului judiciar prevăzute de art.131 din Legea nr. 85/2014";; "; nefondată este și susținerea privind prematuritatea cererii motivată de apelantă pe aspectul că nu a fost respectată procedura stabilită de legiuitor în sensul că reclamanții nu au formulat cerere la lichidatorul judiciar iar acesta din urmă nu a asigurat respectarea drepturilor stabilite de lege în favoarea creditorilor deținători ai unor creanțe ce beneficiază de cauze de preferință asupra bunurilor ce urmează a se înstrăina";; "susținerea apelantei că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile obligatorii prevăzute de lege în materie pentru a se putea admite o astfel de cerere, este nefondată";.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea a constatat că raportat la motivul de revizuire invocat, respectiv cel întemeiat pe art. 509 alin 1 pct. 1 ipoteza a doua C.proc.civ., prin respingerea apelului formulat de pârâta-intervenient principal împotriva Sent. nr. 46/31.01.2017 instanța de apel s-a pronunțat exact asupra ceea ce s-a cerut, nefiind incident cazul de revizuire reglementat de respectivul text de lege.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Pchenitchny c. Rusiei, hotărârea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14.02.2008).
Pronunțându-se în cauza Mitrea vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental"; care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În consecință, căile extraordinare de atac nu pot fi admise decât în cazul existenței unor "defecte fundamentale"; ale hotărârii, iar raportat la speța de față - revizuirea Deciziei 467/07.06.2017 - Curtea nu a identificat nici o circumstanță substanțială și imperativă de natură să justifice redeschiderea procesului, astfel că a respins cererea de revizuire formulată de intervenientul principal.
| ← Condiţii de desfiinţare a hotărârii adunării creditorilor... | Cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor. termen... → |
|---|
