Argumente privind necesitatea administrării probei cu expertiză în structura ADN pentru stabilirea filiaţiei
| Comentarii |
|
Expertiza în sistem HLA, deşi mult mai complexă decât cea serologică, nu conferă siguranţa dată de o expertiză care are la bază structura ADN.
C.A. Suceava, dec. civ. nr. 1 din 12 ianuarie 2005, în B.J. semestrul 12005, p. 220-221
Potrivit reglementărilor din Codul familiei, acţiunea juridică a copilului pentru stabilirea raportului de filiaţie cu tatăl său urmăreşte modificarea statutului de copil născut în afara căsătoriei (al cărui tată nu este cunoscut) cu acela asemănător al copilului născut în timpul căsătoriei, caz în care copilul dobândeşte faţă de părintele său (şi rudele acestuia) aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie (art. 63 C. fam.).
Desigur, probele ştiinţifice de clasare a grupelor sangvine şi măsurătorile antropometrice, însemnările făcute de organele medicale în documentele care se încheie cu ocazia naşterii şi care consemnează trăsăturile caracteristice anatomo-fiziologice ale noului-născut pot ajuta la stabilirea paternităţii, având în vedere existenţa (dovedită) a unor legături de fapt între mamă şi pretinsul tată.
Insă, datorită progresului marcat de cercetarea ştiinţifică a zestrei genetice pe care fiecare individ o moşteneşte, s-a făcut posibilă stabilirea paternităţii chiar în cazul în care mama a întreţinut relaţii, în perioada de concepţie posibilă, cu mai mulţi bărbaţi.
Legislaţia civilă în vigoare nu aduce nici o restricţie în ceea ce priveşte mijloacele de probă ce trebuie folosite în dovedirea paternităţii.
în speţă, pârâta, în recursul declarat, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., apreciind că greşit instanţa de apel i-a respins proba cu efectuarea unei expertize ADN, prin luarea în considerarea doar a expertizei în sistem HLA, care, deşi mult mai complexă decât cea serologică, nu conferă siguranţa dată de o expertiză care are la bază structura ADN.
Expertiza în sistem HLA este una complexă, însă nu conferă siguranţa dată de o expertiză ce are drept temei structura ADN, motiv pentru care instanţa de control judiciar, apreciind că judecarea cauzei s-a făcut fără cercetarea fondului, iar proba solicitată era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi nu se poate administra în această fază procesuală, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a admis recursul, casând decizia tribunalului şi trimiţând cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
| ← Probe în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei.... | Dovedirea filiaţiei. Condiţii privind folosirea probei cu martori → |
|---|
