Nepublicitatea şedinţei de judecată. Consecinţă: trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei care a pronunţat o hotărâre nelegală.
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia Penală Decizie nr. 170/R din data de 11.07.2013
Prin încheierea penală nr. 1639 din 4 iulie 2013 a Judecătoriei Baia Mare s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul MUREȘAN ANDREI NICOLAE, împotriva căruia s-a dispus măsura arestării preventive pe o durată de 19 zile prin Încheierea penală nr. 1457/12.06.2013 a Judecătoriei Baia Mare, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 55/U/12.06.2013.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că prin prin Încheierea Penală nr. 1457 din 12.06.2013 pronunțată în dosar nr. 7266/182/2013 al Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 146/R/15.06.2013 a Tribunalului Maramureș, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și, în baza art. 1491 raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Mureșan Andrei Nicolae, pentru o durată de 19 de zile.
S-a considerat că în cauză există probe și indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că petentul este autorul infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Analizând măsura preventivă dispusă față de inculpatul Mureșan Andrei Nicolae, din perspectiva prezentei cereri, instanța a constatat că aceasta a fost luată în condițiile art. 143, respectiv 148 lit. f Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul, împreună cu alți 3 inculpați, a săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care au dovedit săvârșirea infracțiunii de viol, au rezultat din următoarele mijloace de probă administrate până la data trimiterii în judecată, respectiv și data formulării prezentei cereri în cauză: declarațiile date de inculpați, declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de examinare îmbrăcăminte, proces-verbal de recunoaștere după fotografii, declarații martori, act medico-legal.
Potrivit prevederilor legale incidente, acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului. Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și ale art. 5 alin 5 din Codul de procedură penală, nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune, atât verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1602 din Codul de procedură penală, cât și a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri. Deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, prin raportare la condițiile de admisibilitate și având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii instanței asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, aceasta trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată arătând însă că acestea au fost consimțite, este elev.
În motivarea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică, judecătoria a apreciat că se impun a fi menționate următoarele aspecte raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei: pe timp de noapte, de către mai multe persoane, după ce inculpații s-au înțeles să o conducă pe partea vătămată la o casă în construcție, acesteia spunându-i că acolo va putea înnopta, însă în realitate urmărind întreținerea unor raporturi sexuale, prin constrângerea unei părți vătămate în vârstă de 15 ani și virgină să întrețină raporturi sexuale normale și orale cu 4 bărbați.
Desfășurarea normală a relațiilor sociale necesită un climat de conviețuire pașnică, de securitate și încredere reciprocă, un climat în care fiecare persoană, având o conduită demnă, se bucură de stima și considerarea celorlalți membri ai societății. Tulburarea acestui climat prin nesocotirea acestor valori, sau prin încălcarea securității celor ce participă la viața socială, constituie o faptă periculoasă pentru societate.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret și real pentru ordinea publică, sens în care cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Mureșan Andrei Nicolae care a solicitat a i se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul minor Mureșan Andrei Nicolae, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 20.06.2013.
La data de 25.06.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia Mare dosarul nr. 7750/182/2013, cuprinzând rechizitoriul nr. 2534/P din 25.06.2013 al parchetului de pe lângă aceeași instanță, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor Mureșan Andrei Nicolae și a inculpaților major Mihuț Gabriel Ilie, Menhart Bogdan și Menhart Ioan, acuzați de comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal.
În consecință, de la data de 25.06.2013 a fost declanșată faza judecății, devenind aplicabile regulile procesuale corespunzătoare acesteia.
Potrivit art. 317 Cod procedură penală, obiectul judecății este constituit din fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și din fapta și persoana la care se referă extinderea. Astfel, judecata, în sensul art. 317 Cod procedură penală, are un caracter principal, iar toate celelalte cereri, excepții sau chestiuni prejudiciale au un caracter accesoriu, incidental față de aceasta și, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres un regim derogatoriu, urmează cadrul și regulile procesuale ale principalului.
Conform dispozițiilor art. 480 Cod procedură penală, în cazul infracțiunilor săvârșite de minori, urmărirea, judecarea, precum și punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceștia, se fac potrivit procedurii obișnuite cu completările și derogările din prezentul capitol (Capitolul II din Titlul IV al părții speciale a Codului de procedură penală) și din secțiunea IV1 al Capitolului I din Titlul IV al părții generale.
Dispozițiile art. 485 Cod procedură penală, instituie în mod expres o excepție de la regula publicității ședinței de judecată, prevăzând la alin. 2 că ședința în care are loc judecarea infractorului minor nu este publică.
Cu toate acestea, în conformitate cu dispozițiile art. 486 Cod procedură penală, când în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, printre care unii minori și alții majori, instanța judecă după procedura obișnuită, iar ședința de judecată are caracter public.
În consecință, având în vedere că cererea de liberare provizorie sub control judiciar are un caracter accesoriu față de obiectul judecății, câtă vreme legea nu prevede în mod expres un regim derogatoriu, aceasta va fi soluționată potrivit acelorași reguli procesuale ca și fondul cauzei. Cu alte cuvinte, în ipoteza în care ședința de judecată este nepublică, în condițiile art. 485 Cod procedură penală, în aceleași condiții, de nepublicitate, ar trebui soluționată și cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului minor. Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit caracter nepublic al ședinței în care este judecat minorul nu poate fi restrânsă numai la termenul de judecare a cauzei în fond, ci se extinde asupra tuturor cererilor sau excepțiilor care îl privesc pe acesta. Pe de altă parte, pentru identitate de rațiune, în ipoteza în care judecarea în fond a cauzei se face cu respectarea dispozițiilor art. 290 Cod procedură penală, în același mod se impune a fi soluționată și cererea de liberare provizorie sub control judiciar, sens în care a fost pronunțată și Decizia nr. 2/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.
Având în vedere că în dosarul nr. 7750/182/2013 al Judecătoriei Baia Mare, s-a dispus trimiterea în judecată a unor inculpați majori alături de un inculpat minor, ședința de judecată, ca regulă generală, se va desfășura în condiții publice, în conformitate cu dispozițiile art. 486 Cod procedură penală. Pe care de consecință, potrivit regulii enunțate mai sus, toate cererile și excepțiile cu caracter accesoriu și incidental, vor fi judecate, în măsura în care legea nu prevede expres altfel, în ședință publică.
Potrivit dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, nerespectarea dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată, este sancționată cu nulitatea absolută, nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod și care poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare și din oficiu.
În consecință, constatând că cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul minor Mureșan Andrei Nicolae a fost judecată în ședință nepublică, deși în conformitate cu cele expuse mai sus ședința de judecată trebuia să fie publică, tribunalul a admis recursul declarat și, constatând nulitatea absolută a încheierii atacate, a casat-o în totalitate și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va proceda la soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu respectarea dispozițiilor art. 486 Cod procedură penală raportat la art. 290 Cod procedură penală, respectiv în ședință publică.
| ← Nepublicitatea şedinţei de judecată. Consecinţă:... | Nesoluţionarea laturii civile. Consecinţa – trimiterea... → |
|---|
