Notarea în cartea funciară a soluţiei de suspendare a judecăţii într-un litigiu notat deja în cartea funciară. Admisibilitatea notării. Legătura cu imobilul înscris în cartea funciară. Principiul publicităţii integrale
| Comentarii |
|
NCC, art. 876 alin. (2), art. 902 alin. (2) Legea nr. 7/1996, art. 20, art. 47, art. 48
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/300/2007, la data de
23.11.2007, petenta SC P.M. SA a formulat plângere împotriva încheierii nr. 1025907/08.10.2007, emisă de către O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a imobilului a soluţiei prin care s-a dispus, în baza art. 183 CPC, suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 a înscrisurilor defăimate în vederea cercetării falsului.
Prin sentinţa civilă nr. 646/25.01.2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC P.M. SA, în contradictoriu cu intimata SC C. SA.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că plângerea este neîntemeiată, atât timp cât notarea este permisă în situaţia menţionată.
Prin decizia civilă nr. 1462A/17.11.2008, Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de petentă, reţinând faptul că obiectul disputei îl constituie legalitatea notării în cartea funciară a măsurii luate de instanţa de judecată prin încheiere în sensul suspendării judecăţii unui litigiu a cărui existenţă era deja notată.
Notarea a fost definită în doctrină ca acea înscriere în cartea funciară prin care se asigură opozabilitatea faţă de terţi sau, după caz, informarea acestora în cazurile anume prevăzute de lege, cu privire la drepturi personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu imobilul cuprins în cartea funciară.
Notarea soluţiei de suspendare a judecăţii unui proces civil în temeiul art. 183 CPC şi a sesizării organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări privind pretinsa săvârşire a unei infracţiuni
de fals poate fi circumscrisă instituţiei notării, în sensul că este vorba despre un raport juridic în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară.
Un ultim argument derivă dintr-un principiu fundamental al noilor cărţi funciare, şi anume principiul publicităţii integrale, care traduce în limbaj juridic postulatul că înscrierile în cartea funciară trebuie să reprezinte o oglindă cât mai fidelă a realităţii imobilului înscris, astfel că o notare care reflectă în detaliu situaţia juridică a bunului (litigios) este admisibilă.
Prin decizia civilă nr. 260R/14.05.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petentă, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri: intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare; notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Art. 42 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară prevede că „Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul”.
La alin (2) lit. k) se enumeră în această categorie „orice alte fapte drepturi personale sau acţiuni a căror notare este permisă de lege şi au legătură cu imobilul”.
Curtea a constatat că în mod corect instanţa de apel a apreciat că se încadrează în categoria înscrisurilor cu caracter temporar în legătură cu imobilul, soluţia de suspendare ce priveşte dosarul având ca obiect plângerea împotriva încheierii dc carte funciară care priveşte intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea recurentei, de vreme ce în temeiul art. 50 alin. (2) CPC, din oficiu, plângerea a fost la rândul ei notată, iar înscrisurile defăimate reprezintă chiar documentaţia ce a stat la baza intabulării.
Recurenta susţine în mod nefondat faptul că prin notarea măsurii de suspendare a judecăţii îi este îngrădită exercitarea prerogativei esenţiale a dreptului de proprietate, respectiv aceea de a dispune de
bunul respectiv, fară, însă, a arăta în ce constă vătămarea pe care o invocă.
Pe de altă parte, efectele măsurii notării plângerii formulate împotriva încheierii de intabulare au fost acceptate de recurenta-peten-tă, de vreme ce nu a fost contestată. Or, nu se poate susţine că i se aduce recurentei o îngrădire a dreptului de proprietate prin această ultimă notare, care vizează aşa cum s-a arătat anterior, suspendarea judecării cauzei având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, măsură intervenită ulterior şi cu caracter de subsi-diaritate faţă de aceea care constată existenţa litigiului şi care nu a fost contestată.
Curtea a constatat că instanţa de apel în mod corect a apreciat ca făcând parte din categoria acţiunilor în justiţie sesizarea parchetului cu săvârşirea unei infracţiuni de fals, de vreme ce acest demers poate avea ca finalitate existenţa unui proces penal.
Măsura notării suspendării judecăţii nu este, prin urmare, nelegală şi abuzivă, cum greşit susţine recurenta, cât timp înscrisurile defăimate reprezintă documentaţia ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al recurentei asupra imobilului, având, deci, o influenţă hotărâtoare asupra fondului litigiului.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ., pt. propr. int., dec. nr. 260FI din 14 mai 2009, nepublicată
Comentarii: Principiul publicităţii integrale presupune că în cartea funciară se înscriu toate drepturile, faptele şi raporturile juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară. Aşa fiind, în afara operaţiunilor juridice prin care se constituie, se transmit, se modifică sau se sting drepturile reale imobiliare, în respectarea acestui principiu art. 876 alin. (2) NCC prevede posibilitatea înscrierii şi a altor drepturi, fapte sau raporturi juridice decât drepturile tabulare, cu condiţia ca acestea să prezinte legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
Este, astfel, admisibilă notarea unui litigiu în legătură cu un imobil înscris în cartea funciară, indiferent de obiectul respectivului litigiu, iar art. 50 alin. (21) şi (22) din Legea nr. 7/1996 face referire expresă la notarea din oficiu în cartea funciară a plângerii îndreptate împotriva încheierii registratorului şef.
Aşa fiind, atât timp cât se acceptă notarea unui litigiu privind un imobil înscris în carte funciară, tot astfel trebuie să se accepte notarea soluţiilor dispuse în respectivul litigiu, fie că este vorba despre soluţii privind fondul procesului, fie despre măsuri dispuse de organul judiciar care prefigurează rezolvarea acestuia.
în cauza de faţă, prin notarea soluţiei de suspendare a judecăţii litigiului, având ca obiect plângerea împotriva unei încheieri de carte funciară se realizează, în fapt, o descriere amănunţită a litigiului respectiv, fiind informaţi terţii interesaţi despre stadiul procesual al litigiului deja notat. O astfel de notare are caracter accesoriu faţă de notarea principală a procesului, astfel încât, atât timp cât nu s-a solicitat şi nu s-a obţinut radierea notării iniţiale, este posibilă notarea actelor privitoare la respectivul litigiu.
| ← Notarea unui litigiu în cartea funciară, în baza unei... | Înscrierea provizorie. Situaţia înscrierii dreptului tabular... → |
|---|
