Notarea somaţiei de executare silită. Admisibilitatea plângerii împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus notarea în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de admitere a plângerii împotriva unei încheieri anterioare.
| Comentarii |
|
Căi procesuale opţionale pentru partea interesată. Notarea somaţiei de executare silită imobiliară în situatia în care debitorul este o altă persoană decât proprietarul tabular
NCC, art. 893, art. 902 alin. (2) Legea nr. 7/1996, art. 50
Prin adresa O.C.P.I. - Biroul de Carte Funciară Sector 2 Bucureşti a fost înaintată spre competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti plângerea formulată de către petentul I.S. împotriva încheierii nr. 1005723/2007.
Pe rolul acestei instanţe, cauza a fost înregistrată la data de 25.10.2007 sub nr. x/300/2007.
Prin plângerea formulată împotriva încheierii de respingere nr. 1005723, pronunţată de O.C.P.I. - Biroul de Carte Funciară Sector 2 Bucureşti, petentul I.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C.L., BEJ E.P. şi O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, să se dispună desfiinţarea încheierii atacate, să fie respinsă cererea intimaţilor de înscriere în cartea funciară a dreptului de executare silită şi să se dispună radierea notării soluţiei instanţei de judecată din cartea funciară.
In motivarea plângerii, s-a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 5644/
06.07.2007, pronunţată în dosarul nr. y/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a fost soluţionată în mod greşit cererea pe-tenţilor, deoarece nu s-a ţinut seama de faptul că executarea silită nu poate purta asupra unor drepturi, respectiv a vreunei cote-părţi ideale, ci numai asupra bunurilor mobile şi imobile.
S-a mai învederat că prin decizia civilă nr. 46/10.01.2006, pronunţată în dosarul nr. z/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât că admiterea în parte a contestaţiei vizează numai cota de 1/2, însă o astfel de hotărâre este lipsită de efecte juridice şi nu poate fi adusă la îndeplinire, pentru că în cadrul contestaţiei la executare instanţa nu
putea transforma dreptul devălmaş într-unul indiviz, neputându-se vorbi despre o cotă determinată în sensul art. 493 alin. (2) CPC, întrucât susceptibile de a fi urmărite în materia executării silite sunt numai bunurile debitorului, iar nu dreptul devălmaş.
Petentul a precizat că admiterea notării este greşită, deoarece bunul nu aparţine debitoarei, iar cererea ar fi trebuit respinsă pentru că sunt aplicabile dispoziţiile art. 493 alin. (1) CPC, care se referă la creditorii personali ai unui codevălmaş, iar nu prevederile art. 493 alin. (2) CPC, care se referă la o cotă-parte determinată, în condiţiile în care devălmăşia nu se transformă ope legis în indiviziune. Bunul urmărit nu aparţine debitoarei N.L. deoarece, potrivit sentinţei civile nr. 4686/15.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. t/2004, petentul este proprietarul exclusiv al apartamentului nr. 108 din str. R., sector 2, înscris la O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, astfel că nu poate forma obiectul executării silite împotriva debitoarei N.L., fosta soţie a petentului, şi, pe cale de consecinţă, dreptul la executarea silită nu poate fi înscris în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 9222/15.11.2007, pronunţată în dosarul nr. x/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis plângerea formulată de către petentul I.S., a respins cererea formulată de intimaţii C.L. şi BEJ E.P. de înscriere în cartea funciară a dreptului de executare silită şi a dispus radierea notării în baza sentinţei civile nr. 5644/06.07.2007, pronunţată în dosarul nr. y/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti prin încheierea nr. 1005723/
23.09.2007.
Prin decizia civilă nr. 1108A/26.09.2008 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, a fost admis apelul formulat de intimata C.L., a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă cererea în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti ca fiind introdusă împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 275/17.02.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a, a fost admis recursul dcclarat de intimata C.L., a fost casată în parte decizia recurată în sensul că a fost admis apelul intimatei, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în ceea ce priveşte acţiunea îndreptată împotriva pârâtei C.L.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti cauza a fost înregistrată la data de 11.05.2009 sub nr. x/300/2007.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine că, prin încheierea nr. 1005723/26.09.2007, O.C.P.I. -Biroul de Carte Funciară Sector 2 Bucureşti a dispus, în baza sentinţei civile nr. 5644/06.07.2007, pronunţată în dosarul nr. y/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, notarea soluţiei instanţei prin care s-a dispus „Admite plângerea formulată de petenţii C.L. şi BEJ E.P. în contradictoriu cu O.C.P.I. Sector 2. Dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de executare silită în favoarea petentei C.L.”.
Aşa fiind, în temeiul acestei încheieri, s-a efectuat notarea corespunzătoare în cartea funciară a imobilului situat în mun. Bucureşti, sector 2, intabulat pe numele petentului I.S.
Pentru pronunţarea încheierii nr. 1005723/26.09.2007 s-a avut în vedere sentinţa civilă nr. 5644/06.07.2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. y/300/2007, având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, formulată de petenţii C.L. şi BEJ E.P., în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. Sector 2. Astfel, această instanţă a reţinut că petenta C.L. este creditoarea numitei I.L. cu suma de 4000 USD, în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 146/21.01.2004 la BNP L.P. şi în această calitate s-a adresat BEJ E.P. în vederea executării silite a creanţei sale, fiind emisă către debitoare somaţia nr. 243/26.06.2006. Totodată, executorul judecătoresc a solicitat înscrierea somaţiei în cartea funciară, cerere care a fost respinsă, cu motivarea că proprietar în cartea funciară apare numitul I.S., iar nu I.L., debitoarea somată. Cu toate acestea, instanţa a apreciat că soluţia de respingere este neîntemeiată şi a dispus notarea dreptului de executare silită, deoarece trebuie avută în vedere decizia civilă nr. 46/10.01.2006 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. z/2/2005, prin care s-a statuat că înstrăinarea cotei de Zi proprietatea personală a debitoarei nu este opozabilă creditoarei, putând urmări imobilul în limita cotei de Zi, conform art. 493 alin. (3) CPC.
Instanţa mai reţine că imobilul situat în mun. Bucureşti, sector 2 a fost intabulat pe numele petentului I.S., în baza actelor de proprietate reprezentate de certificatul de moştenitor nr. 234/21.11.2003, emis de BNP E.C., coroborat cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 27612/ 25.11.1993, şi de sentinţa civilă nr. 4686/15.06.2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Din considerentele deciziei civile nr. 46/ 10.01.2006, pronunţată în dosarul nr. z/2/2005 de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a, irevocabilă, rezultă că debitoarea I.L.
deţine o cotă de 1/2 din imobil ca bun propriu, iar restul cotei de 1/2 reprezintă bun comun al soţilor I.S. şi I.L., dar cu prilejul partajului intervenit între foştii soţi întregul bun a fost atribuit petentului I.S. Ca urmare, s-a reţinut efectul translativ de drepturi al tranzacţiei intervenite pentru stingerea stării de devălmăşie, deoarece bunul imobil ce a format obiectul ei nu s-a aflat decât în cotă de 1/2 în devălmăşia soţilor, în timp ce restul de 1/2 era proprietatea exclusivă a soţiei, care, în schimbul unei sume de bani, a cedat nu doar partea sa din bunul comun în cotă de 1/2, ci şi în întregime cota de 1/2 din bun, deţinută în proprietate exclusivă. Curtea de apel a mai reţinut, în aceeaşi decizie, că încheierea tranzacţiei între foştii soţi şi atribuirea întregului imobil către petent au avut loc după ce fusese emisă somaţia de executare împotriva debitoarei I.L., astfel că s-a făcut aplicarea sancţiunii inopozabilităţii faţă de creditoarea C.L., conform art. 497 alin. (4) CPC, şi s-a concluzionat că în limita cotei de 1/2 din bun, cotă ce reprezintă proprietatea exclusivă a debitoarei, se poate proceda la executarea silită în vederea satisfacerii creanţei, graţie intervenţiei sancţiunii inopozabilităţii, o atare posibilitate fiind permisă de art. 493 alin. (2) CPC.
Faţă de cele arătate, având în vederea plângerea formulată, în temeiul art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, de către petentul I.S. în contradictoriu cu intimata C.L., instanţa urmează a verifica legalitatea măsurii dispuse de O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti prin încheierea nr. 1005723/26.09.2007.
Astfel, în conformitate cu art. 26 alin. (4) din legea sus-men-ţionată, înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri, respectiv intabularea, înscrierea provizorie şi notarea. Potrivit alin. (4) lit. c) al acestui articol, notarea poate avea ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor judiciare referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, a acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară. De asemenea, art. 19 alin. (1) pct. B lit. e) din Legea nr. 7/1996 prevede, printre altele, că se înscriu în cartea funciară faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la proprietate în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară.
In acord cu principiul legalităţii care presupune exactitatea, corectitudinea şi certitudinea înscrierilor în cartea funciară, registratorul este chemat să respecte legalitatea formală şi legalitatea materială. în primul rând, acesta poate să încuviinţeze numai înscrierile
actelor şi faptelor anume prevăzute de lege sau, după caz, permise,
şi nu se poate sprijini decât pe cererea şi actele care o însoţesc. In al doilea rând, acesta trebuie să cerceteze dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întruneşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege şi dacă din cuprinsul cărţii funciare nu există vreo piedică la săvârşirea înscrierii.
Verificând respectarea acestor cerinţe de către registratorul de carte funciară care a admis notarea dreptului de executare silită prin încheierea nr. 1005723/26.09.2007, instanţa constată că acesta a respectat întocmai legalitatea formală şi materială, potrivit prevederilor Legii nr. 7/1996.
Cât priveşte legalitatea formală, se observă că notarea a vizat dreptul de executare silită în favoarea intimatei C.L., în baza somaţiei nr. 243/26.06.2006, emisă de BEJ E.P., o astfel de notare fiind prevăzută expres de dispoziţiile art. 19 alin. (1) pct. B lit. e) şi art. 26 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, care menţionează notarea tuturor măsurilor de indisponibilizare în legătură cu un imobil înscris în
cartea funciară. In acest sens, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 497 alin. (4) CPC, care se referă expres la notarea somaţiei în cartea funciară pentru a face inopozabile faţă de creditorul urmăritor sau adjudccatar drepturile reale înscrise ulterior notării. De asemenea, pentru soluţionarea cererii de înscriere în cartea funciară, registratorul s-a bazat exclusiv pe sentinţa civilă nr. 5644/06.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de executare silită în favoarea creditoarei C.L. Cu alte cuvinte, accsta a procedat la executarea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile, care a intrat în puterea lucrului judecat şi care este prezumată că reflectă adevărul.
In privinţa legalităţii materiale, se constată că înscrisul ce a stat la baza notării îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru valabilitatea sa, respectiv este vorba despre o hotărâre judecătorească ce suplineşte consimţământul proprietarului I.S. şi care poartă însemnele autorităţii emitente, nefiind revelat vreun aspect care să creeze vreun dubiu în privinţa valabilităţii sale.
In aceste condiţii, având în vedere limitele verificărilor efectuate de către registratorul învestit cu soluţionarea cererii de faţă, instanţa consideră că sunt îndeplinite în cauză cerinţele art. 47-48 din Legea nr. 7/1996, astfel că în mod legal şi temeinic s-a admis cererea de notare a dreptului de executare silită în favoarea intimatei C.L., în baza sentinţei civile nr. 5644/06.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Instanţa a analizat în continuare susţinerile petentului în sensul că notarea este nelegală întrucât imobilul respectiv este proprietatea sa exclusivă, iar nu a debitoarei I.L.
In primul rând, această chestiune nu poate conduce la admiterea prezentei plângeri, întrucât, pe de-o parte, se opune natura necon-tencioasă a litigiului, văzând Decizia în interesul legii nr. 72/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe de altă parte, aceeaşi problemă a fost analizată în cadrul contestaţiei la executare formulate împotriva actelor de executare al BEJ E.P., contestaţie ce a fost soluţionată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 46/10.01.2006 a Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, prin hotărârea judecătorească menţionată, pronunţată în contradictoriu cu ambele părţi C.L. şi I.S. şi care se bucură de autoritate de lucru judecat între acestea, s-a statuat faptul că în privinţa cotei de 1/2 din imobilul situat în mun. Bucureşti, sector 2, transferul dreptului de proprietate către petent nu constituie un impediment la executarea silită îndreptată împotriva debitoarei I.L., actul translativ fiind inopozabil în privinţa cotei de 1/2 din imobil, subliniindu-se legalitatea continuării executării silite în această limită.
Aşa fiind, deşi la data de 01.03.2005, imobilul în discuţie era intabulat pe numele proprietarului I.S., Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat la o dată ulterioară, respectiv la data de 10.01.2006, o soluţie favorabilă creditoarei C.L., prin care i s-a recunoscut cu autoritate de lucru judecat dreptul de a urmări silit cota de 1/2 din imobilul petentului, pentru valorificarea unei creanţe deţinute faţă de fostul coproprietar I.L., fiind validat dreptul de executare silită înscris la data de 25.05.2004, în dosarul de executare silită nr. 149/2004 al BEJ E.P. Cu alte cuvinte, chiar dacă imobilul în discuţie este intabulat în cartea funciară pe numele petentului nedebitor, pentru cota dc 1/2 din imobil s-a recunoscut legalitatea executării silite şi, implicit, notarea dreptului de executare silită a creditoarei intimate în cartea funciară.
In al doilea rând, aşa cum s-a arătat mai sus, notarea dispusă prin încheierea nr. 1005723/26.09.2007 s-a făcut în baza sentinţei civile nr. 5644/06.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pronunţată într-un litigiu având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, formulată de numita C.L., în calitate de petentă. Această hotărâre judecătorească, fiind pronunţată într-o procedură necontencioasă, astfel cum s-a stabilit prin Decizia în interesul legii
nr. 72/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, putea forma obiec
tul căii de atac pentru orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii, cum prevede art. 336 alin. (3) CPC. Aşa fiind, petentul, în calitate de proprietar, avea deschisă calea apelului şi recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus notarea dreptului de executare silită, chiar dacă nu a fost citat la soluţionarea plângerii respective.
In al treilea rând, sunt neîntemeiate apărările legate de faptul că executarea silită nu poate purta asupra unei cote-părţi ideale din dreptul de proprietate, ci doar asupra unor bunuri privite în ma-terialitatea lor. In acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 493 alin. (2) CPC, în conformitate cu care „creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fară a mai fi necesar să ceară împărţeala”, fiind de subliniat faptul că respectiva cotă de Zi nu este rezultată ca urmare a sistării stării de devălmăşie, ci reprezintă proprietatea exclusivă a debitoarei I.L., fară a se pune problema transformării stării de devălmăşie în stare de coproprietate pe cote-părţi.
In fine, trebuie precizat că nu constituie o piedică pentru efectuarea notării faptul că proprietar figurează o altă persoană decât debitorul, atât timp cât înscrierea s-a făcut tocmai împotriva petentului, iar nu a debitoarei neproprietare, având la bază o hotărâre judecătorească pronunţată în contradictoriu cu acesta şi care se bucură de autoritate de lucru judecat, respectiv decizia civilă nr. 46/10.01.2006, pronunţată în dosarul nr. z/2/2005 de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a. Nu s-ar putea pretinde înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobil pe numele debitoarei I.L., deoarece transferul dreptului de proprietate către petentul I.S. este inopo-zabil exclusiv faţă de creditoarea C.L., iar nu faţă de ceilalţi terţi. Dacă nu s-ar permite notarea dreptului de executare silită asupra imobilului intabulat pe numele petentului, hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în cadrul contestaţiei la executare ar rămâne lipsită de efecte juridice şi ar permite înstrăinarea imobilului de către actualul proprietar, cu nesocotirea drepturilor creditoarei intimate, ceea ce, evident, nu poate fi primit.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. B lit. e), art. 26 alin. (4) şi art. 47-48 din Legea nr. 7/1996, având în vederea că sunt supuse notării în cartea funciară toate măsurile de indisponibilizare a imobilelor înscrise în cartea funciară, inclusiv dreptul de executare silită imobiliară, iar registratorul de carte funciară s-a conformat sentinţei civile nr. 5644/06.07.2007 a
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, respectând legalitatea formală şi materială a înscrierilor de carte funciară, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul I.S., în contradictoriu cu intimata C.L., împotriva încheierii nr. 1005723/26.09.2007 pronunţată de O.C.P.I. - Biroul de Carte Funciară Sector 2 Bucureşti, considerând că măsura este legală potrivit Legii nr. 7/1996fl).
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 6910 din 14 august 2009, nepublicată
Comentarii: Este deschisă calea de atac a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, prevăzută de art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, inclusiv în situatia în care încheierea atacată vizează no-tarea în cartea funciară efectuată în temeiul unei hotărâri judecătoreşti anterioare pronunţate în aceeaşi cale de atac a plângerii.
într-un asemenea caz, persoana interesată are opţiunea între a urma calea plângerii, conform art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, şi a exercita calea de atac a apelului şi recursului împotriva hotărârii judecătoreşti anterioare pronunţate în plângerea iniţială, în condiţiile în care rezolvarea plângerii se realizează după regulile procedurii necontencioase. Aşa fiind, calea de atac în procedura necontencioasă poate fi formulată de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii.
în ipoteza desfăşurării unei executări silite imobiliare având ca obiect un imobil intabulat în favoarea altei persoane decât debitorul, este posibilă notarea somaţiei de executare silită, atât timp cât debitorul urmărit a transmis dreptul de proprietate către actualul proprietar tabular printr-un act inopozabil creditorului care a declanşat executarea silită, sancţiunea inopozabilităţii fiind constatată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, care beneficiază de puterea lucrului judecat.
Atât timp cât proprietarul tabular a fost parte în procesul în care s-a constatat inopozabilitatea, nu se poate considera că prin notarea somaţiei s-ar încălca principiul relativităţii.
| ← Notarea în cartea funciară a somaţiei de plată, în cazul... | Momentul până la care subzistă notarea unui litigiu în... → |
|---|
