Nulitatea absolută proces-verbal de contravenţie
| Comentarii |
|
Lipsa încadrării juridice a unei a doua fapte contravenţionale reţinute în sarcina contravenientului nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenţie.
Conform dispoziţiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001, câtă vreme fapta contravenţională săvârşită a fost descrisă fără echivoc în procesul-verbal.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.2740/219/2011
DECIZIA CIVILĂ NR.320/R/2012
Şedinţa publică din 07.03. 2012
Completul compus din : PREŞEDINTE : .. Judecător : .. Judecător : ..
Grefier : ..
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe recurenta GARDA FINANCIARĂ CLUJ şi pe intimata SC cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor şi poziţia procesuală a părţilor au fost consemnate în încheierea din data de
22.02.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr.1268 din 20.10.2011 a Judecătoriei Dej a fost admisă plângerea contravenţională formulată de către petenta S.C. în contradictoriu cu intimata Garda Financiară Cluj, cu sediul în Mun. Cluj- Napoca, Piaţa Avram Iancu, nr. 19, jud. Cluj.
S-a anulat în totalitate procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor Seria H nr. 0319163, încheiat la data de 24.08.2011, în Mun. Dej, de către intimata Garda Financiară Cluj.
Au fost înlăturate pedepsele principale şi pe cele complementare aplicate petentului prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit de către intimată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la data de
25.08.2011, sub nr. 2740/219/2011, petenta SC a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata Garda Financiară Cluj, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să admită plângerea şi să dispună anularea parţială a procesului- verbal de contravenţie seria H nr. 0319163 din data de 24.08.2011 şi a măsurii privind suspendarea activităţii punctului de lucru al societăţii pentru o perioadă de 3 luni. Petenta a precizat că motivarea plângerii ar fi urmat să o facă ulterior
printr-o întregire la acţiune.
La data de 12.09.2011 petenta şi-a completat acţiunea.
Prin acţiunea completată, petenta a solicitat în principal, admiterea plângerii şi anularea în parte a procesului-verbal atacat cu consecinţa înlăturării măsurii privind suspendarea activităţii punctului de lucru al societăţii pentru o perioadă de trei luni, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii suspendării activităţii firmei pe o perioadă de 3 luni cu măsura avertismentului.
În motivarea acţiunii întregite, petenta arată că la data de 24.08.2011 s-a întocmit de către intimată procesul-verbal în cauză prin care i s-a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 500 lei şi sancţiunile complementare constând în confiscarea sumei de 525 lei, respectiv în suspendarea activităţii punctului de lucru al societăţii din Toroc, Mun. Dej, pe o perioadă de 3 luni. S-a reţinut că petenta a comercializat diverse mărfuri către clienţi persoane fizice, fără a utiliza casa de marcat electronică şi fără emiterea de bonuri fiscale.
Petenta învederează că potrivit cauzei CEDO Anghel contra României trebuie să existe o proporţionalitate între fapta contraveţională şi sancţiunea aplicată de un organ constatator. Astfel, se arată ca sancţiunea suspendării activităţii punctului de lucru al societăţii pe o perioadă de 3 luni este excesivă şi nejustificată în raport cu gravitatea redusă a faptei constatate. Astfel, arată că în data de 24.08.2011, angajata societăţii a deschis terasa cu 50 de minute înainte
de vizita inopinată desfăşurată de către organul de control. Astfel, la momentul deschiderii localului, s-a constatat că nu se putea folosi casa de marcat datorită descărcării acumulatorului, timp în care a apărut un grup de turişti care au insistat să fie serviţi. Aflată sub presiunea grupului de turişti care insistau să fie serviţi, angajata societăţii a procedat incorect la comercializarea produselor fără a putea emite bonul fiscal, urmând ca, în ora următoare, când trebuia să intre în posesia acumulatorului, să procedeze la introducerea pe casa de marcat a sumei
încasate şi implicit a produselor vândute.
Făcând trimitere la prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, petenta precizează că fapta contravenţională se încadrează la gradul cel mai scăzut de pericol social raportat la suma aferentă ca obligaţie la bugetul de stat, reprezentând TVA-ul aferent. Astfel, se precizează că intimata sancţionează în mod nediferenţiat societăţile comerciale care se sustrag de la înregistrările
corecte în contabilitate a sumelor rezultate din comercializarea produselor şi cele care nu fac acest lucru, aspect care nu contribuie la prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ci încurajează comercializarea ilegală a produselor şi serviciilor pe piaţa internă, prin faptul că o abatere de 525 lei este sancţionată la fel ca şi o abatere de 525000 lei.
În final, petenta învederează că procesul-verbal de contravenţie este nelegal, deoarece prin conţinutul său se încalcă prevederile art. 6 din Convenţia
europeană a drepturilor omului, privind dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie.
S-a cerut judecarea cauzei în lipsa părţilor la dezbateri, potrivit art. 242 alin. (2) din C. proc. civ..
În drept, petenta se raportează la dispoziţiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 6 din Convenţia europeană.
În dovedirea cererii sale, petenta înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie: procesul-verbal atacat (fila 4), chitanţele nr. 0102783/24.08.2011, respectiv nr. 0102782/24.08.2011 (fila 5).
Plângerea contravenţională este scutită, potrivit legii, de taxă de timbru şi timbru judiciar.
La data de 11.10.2011, intimata a formulat întâmpinare solicitând
instanţei respingerea plângerii contravenţionale formulată de către petentă şi menţinerea, în totalitate, a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea întâmpinării, intimata arată că în urma unui control inopinat efectuat de către aceasta la punctul de lucru al petentei din zona Toroc, mun. Dej, s-a constatat că petenta nu a emis bonuri fiscale pentru toate sumele încasate de la clienţi din vânzarea bunurilor cu amănuntul, respectiv nu s-a trecut pe aparatul de marcat electronic fiscal suma de 525 lei.
În continuare, intimata învederează că fapta petentei întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 republicată, astfel că a fost sancţionată, conform art. 5-7 din O.G. nr. 2/2001, cu sancţiunea avertismentului şi cu confiscarea sumei de 525 lei.
Totodată, intimata arată că fapta petentei, de a nu respecta reglementările emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la întocmirea şi utilizarea
documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate până la data şi ora controlului, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute în art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii, societatea fiind sancţionată în temeiul art. 42 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 cu amenda în sumă de 500 lei.
Intimata menţionează, în continuare, faptul că în nota explicativă dată la momentul controlului, administratorul societăţii a avut o cu totul altă justificare
decât cea precizată în cererea de chemare în judecată în privinţa contravenţiei reţinute în sarcina societăţii petente.
Asupra solicitării petentei de înlocuire a măsurii suspendării activităţii pentru o perioadă de 3 luni cu sancţiunea avertismentului, intimata arată că se impune a fi respinsă, întrucât măsura complementară arătată trebuie aplicată de către agentul constatator din oficiu, în mod imperativ, o dată ce s-a constatat
săvârşirea contravenţiei astfel cum prevede art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr.
28/1999.
În final, intimata învederează că proba celor invocate incumbă petentei în temeiul dispoziţiilor din 1169-1206 din C. civ.
În probaţiune, intimata a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri depunând la dosar, în copie: procesul-verbal de contravenţie atacat, monetarul efectuat la data de 24.08.2011 asupra casieriei petentei şi nota explicativă a
numitei Tecar Emilia-Mirela, în calitate de administrator al societăţii petente.
La acest termen de judecată, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
seria H nr. 0318163/24.08.2011, întocmit de către intimată, s-a reţinut, în urma
controlului efectuat la data de 24.08.2011, orele 15:30, la SC că la data de
24.08.2011, la punctul de lucru al societăţii din zona Toroc, în incinta ştrandului, agentul economic a comercializat diverse mărfuri către clienţi persoane fizice, fără a utiliza casa de marcat. Astfel, din compararea raportului x cu suma de bani din casieria casei de marcat a rezultat un plus de 525 lei, provenit din comercializarea mărfurilor fără emiterea de bonuri fiscale.
Totodată s-a constatat că agentul economic nu a depus notă de recepţie în constatare diferenţe pentru marfa achiziţionată cu factura MBCF nr.
2601317300 de la furnizorul Coca Cola. S-a reţinut în sarcina petentei contravenţia prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. Astfel, i s-a aplicat petentei sancţiunea principală a avertismentului în temeiul art. 5-7 din O.G. nr. 2/2001 şi sancţiunea principală a amenzii în cuantum de 500 lei conform art. 42 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 rep. Totodată, i s-au aplicat
petentei următoarele sancţiuni complementare: confiscarea sumei de 525 lei potrivit chitanţei 0102782/24.08.2011 aflată la dosar (fila 5) – prev. de art. 11 alin. (3) din O.U.G. 28/1999; suspendarea activităţii punctului de lucru din Toroc pentru o perioadă de 3 luni.
Din întâmpinarea depusă de către intimată reiese că în sarcina petentei s- au reţinut două contravenţii, însă din procesul-verbal atacat acest aspect nu
rezultă în mod neîndoielnic din următoarele motive:
a) deşi la prima rubrică a procesului verbal (faptele reţinute) sunt numerotate două situaţii de fapt, cea de la punctul nr. 2 este descrisă insuficient şi ilizibil;
b) la încadrarea juridică a faptelor este indicat doar temeiul legal din O.U.G. nr.
28/1999 republicată, respectiv art. 10 lit. b), ceea ce conduce la ideea că s-a reţinut o singură contravenţie.
Astfel, faţă de susţinerile intimatei din întâmpinare referitoare la faptul că
petentei i s-a reţinut contravenţia de la art. 41 pct. 2 lit. b) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, instanţa nu şi-le însuşeşte, apreciind că din procesul-verbal nu reiese în mod neîndoielnic acest aspect.
În consecinţă, în analiza legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal atacat, instanţa de fond s-a raporta la situaţia menţionată anterior.
Conform art. 34 rap. la art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanţă a observat că
plângerea a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal.
Înainte de a proceda la analiza motivelor de fapt şi de drept arătate în plângere de către petent, instanţa de fond a analizat procesul-verbal din punct de vedere al legalităţii sale.
Astfel, instanţa de fond a constatat că procesul-verbal în cauză a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sancţionate cu
nulitatea absolută.
Cu toate acestea, instanţa observă că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Faţă de cele arătate anterior, întrucât procesul-verbal atacat nu este suficient de comprehensibil, şi deoarece problema reţinerii a două
fapte contravenţionale de către agentul constatator este îndoielnică, instanţa de
fond a considerat că procesul-verbal încalcă prevederile legale menţionate, care sunt o aplicare a principiului pentru o singură faptă se poate aplica o singură pedeapsă principală/sancţiune.
Instanţa este delegată prin lege să analizeze proporţionalitatea sancţiunilor aplicate de către agenţii constatatori, însă în prezenta cauză instanţa nu poate proceda în acest sens având în vedere că sunt reţinute două pedepse
principale, neştiind la care dintre pedepse să raporteze criteriile legale cuprinse în art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
Mai mult, procesele-verbale întocmite de către agenţii constatatori în sancţionarea faptelor contravenţionale trebuie să creeze cazuistica necesară asigurării exemplarităţii, astfel încât acestea trebuie să respecte condiţiile legale statuate în acest sens. Or, în prezenta cauză, procesul-verbal de contravenţie nu îndeplineşte condiţiile necesare şi suficiente pentru asigurarea exemplarităţii şi
a „educării” persoanelor fizice, respectiv a persoanelor juridice, cu conduite şi activităţi deviante.
Considerându-se lămurită, instanţa de fond nu a mai procedat la analiza motivelor invocate de către petentă şi nici a celor menţionate prin întâmpinare de către intimată.
În consecinţă, faţă de cele statuate, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr.
2/2001, a admis plângerea petentei şi a anulat în totalitate procesul-verbal de contravenţie nelegal întocmit, înlăturând toate pedepsele aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta Garda Financiară Cluj, solicitând admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei civile recurate, în sensul respingerii plângerii şi menţinerii în totalitate a procesului verbal de contravenţie atacat şi a măsurilor dispuse prin acesta, ca fiind temeinice şi legale.
În motivare, se arată în esenţă că, în mod nelegal, prima instanţă a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie câte vreme a reţinut, în urma analizei acestuia, că a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.17 din O.G. nr.2/2001. Apoi, în mod greşit prima instanţă a reţinut că intimatei i-au fost aplicate două sancţiuni principale pentru o singură faptă, întrucât intimata a săvârşit două fapte contravenţionale distincte, menţionate în mod expres la pct.1
şi 2 din procesul-verbal de contravenţie (la pct.1 fapta prevăzută de O.U.G. nr.28/1999, iar la pct.2 fapta prevăzută de Legea nr.82/1991), pentru care a fost în mod corect şi legal sancţionată, respectiv cu sancţiunea principală a avertismentului pentru fapta de la pct.1 şi cu sancţiunea principală a amenzii în sumă de 500 lei pentru fapta de la pct.2 din procesul-verbal de contravenţie. De asemenea, sentinţa atacată a fost criticată şi pentru faptul că prima instanţă a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, în condiţiile în care
intimata a solicitat doar anularea în parte a procesului-verbal de contravenţie, cu consecinţa înlăturării măsurii privind suspendarea activităţii punctului de lucru al societăţii pentru o perioadă de 3 luni, dar instanţa de fond a anulat în totalitate procesul-verbal de contravenţie, înlăturând toate pedepsele principale şi complementare.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza
actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie,
tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că intimatei SC. i-au fost aplicate două sancţiuni principale pentru o singură faptă contravenţională, întrucât, după cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie seria H nr.0319163 din data de 24.08.2011 (f.4 dosar fond), în sarcina intimatei a fost
reţinută săvârşirea a două fapte contravenţionale, şi anume, pe de o parte, la pct.1 din procesul-verbal s-a reţinut că „agentul economic a comercializat în data de 24.08.2011 diverse mărfuri către diverşi clienţi persoane fizice fără a utiliza casa de marcat electronică fiscală din dotare; din compararea raportului x prezentat în anexă cu suma de bani din caseria casei de marcat a rezultat un plus de 525 lei provenit din comercializarea mărfurilor fără emiterea de bonuri fiscale”, iar pe de altă parte, la pct.2 din procesul-verbal s-a reţinut că „agentul
economic nu a întocmit nota de recepţie şi constatare diferenţe pentru marfa achiziţionată cu factura seria MBCF nr..2601317300 de la furnizorul Coca Cola”.
Este evident aşadar că în sarcina intimatei s-a reţinut, la pct.1 din procesul-verbal de contravenţie, că nu a emis bonuri fiscale pentru toate sumele încasate de la clienţi din vânzarea bunurilor cu amănuntul, respectiv nu s-a
marcat în aparatul de marcat electronic fiscal suma de 525 lei, sumă care nu poate fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal (faptă care întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prev. de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 republicată), iar la pct.2 din procesul-verbal s-a reţinut că intimata nu a respectat reglementările emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate (faptă
care întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prev. de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991 republicată, încadrare juridică care însă nu a fost menţionată în procesul-verbal de contravenţie, ci doar temeiul legal în baza căruia a fost aplicată sancţiunea contravenţională, respectiv prevederile art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991, din care rezultă implicit şi încadrarea juridică a faptei contravenţionale reţinută în sarcina intimatei). Oricum lipsa încadrării
juridice a celei de a doua fapte contravenţionale reţinute în sarcina intimatei nu este în măsură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenţie, conform dispoziţiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, câtă vreme fapta contravenţională săvârşită a fost menţionată în procesul-verbal, la pct.2, după cum am arătat mai sus.
Pentru fapta descrisă la pct.1 din procesul-verbal de contravenţie, intimata a fost sancţionată în temeiul art.5-7 din O.G. nr..2/2001 cu sancţiunea
avertismentului, precum şi cu confiscarea sumei de 525 lei (pentru care nu au fost emise bonuri fiscale şi care nu a putut fi justificată cu documente legale), conform art.11 alin.3 din O.U.G. nr.28/1999 republicată, fiind totodată suspendată activitatea punctului de lucru verificat pe o perioadă de 3 luni, în conformitate cu dispoziţiile art.14 alin.2 din O.U.G. nr.28/1999 republicată, iar pentru fapta descrisă la pct.2 din procesul-verbal de contravenţie, intimata a fost
sancţionată cu amendă în sumă de 500 lei în temeiul dispoziţiilor art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată.
Rezultă deci în mod limpede „că problema reţinerii a două fapte contravenţionale de către agentul constatator” nu este deloc îndoielnică, ci este clară şi neechivocă în raport cu cele menţionate mai sus, astfel încât în mod greşit prima instanţa a procedat la admiterea plângerii şi anularea procesului-
verbal de contravenţie pentru motivul că acesta ar încălca dispoziţiile art.5 alin.7 din O.G. nr.2/2001, fără a analiza „motivele invocate de petenta SC. în sprijinul plângerii contravenţionale formulate şi motivele invocate de intimata Garda Financiară Cluj prin întâmpinare”, practic fără a soluţiona fondul cauzei.
Faţă de cele menţionate mai sus şi constatând că prin hotărârea atacată nu a fost cercetat fondul cauzei, în baza art.312 alin.3 şi 6 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurenta Garda Financiară Cluj,
împotriva sentinţei civile nr.1268 din 20.10.2011 pronunţată în dosarul nr.2740/219/2011 al Judecătoriei Dej, pe care o va casa în întregime şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond - Judecătoria Dej.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta Garda Financiară Cluj, cu sediul în
Cluj-Napoca, Piaţa Avram Iancu nr.19, jud. Cluj, împotriva sentinţei civile nr.
1268 din 20.10.2011 pronunţată în dosarul nr. 2740/219/2011 al Judecătoriei
Dej, pe care o casează în întregime şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond - Judecătoria Dej.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 29.02.2012.
| ← Aplicarea sancţiunii contravenţionale pentru o altă faptă... | Recurs inadmisibil → |
|---|
