Exceptia nelegalei timbrari
| Comentarii |
|
Reprezentantul legal al contestatoarei a trimis la data de 29.03.2011, prin fax, orele 09,17, o cerere de strigare a cauzei după orele 12,30, sus-numitul neputându-se prezenta mai repede în ziua respectivă la termenul de judecată fixat în prezenta cauză, având o altă cauză la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş. Totodată, prin Serv. Registratură al Jud. Cluj-Napoca, a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru şi timbru judiciar.
Înscrisurile de mai sus au ajuns la dosar după terminarea şedinţei de judecată, conform menţiunilor făcute pe acestea.
Având în vedere ora trimiterii cererii de strigare a cauzei, mai sus menţionată şi care ar fi trebuit să ajungă la dosar înainte de închiderea dezbaterilor, aspect care nu îi este imputabil contestatoarei, plus dovada achitării taxei de timbru şi timbru judiciar, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, se impune respingerea excepţiei nelegalei timbrări.
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. Şedinţa publică de la Instanţa compusă din: PREŞEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
S-a luat spre examinare recursul declarat de către contestatorul-recurent A împotriva sentinţei penale nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca privind şi pe intimat, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentantul contestatorului recurent, av., cu delegaţie avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului Garda Financiară - Secţia Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul contestatorului-recurent depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 120 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.
De asemenea, depune la dosar în copie, dovada depunerii prin poştă a recursului, respectiv borderou corespondenţă şi recipisa de expediere.
Instanţa întreabă părţile dacă sunt alte cereri de formulat sau excepţii de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, instanţa declară
închise dezbaterile şi acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul contestatorului-recurent susţine recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia pentru motivele arătate în scris.
T R I B U N A L U L
Prin Sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisă excepţia netimbrării invocată din oficiu de instanţă.
S-a anulat ca netimbrată contestaţia introdusă de contestatoarea in contradictoriu cu Garda Financiară - Secţia Cluj, cu sediul in Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu, nr.19,jud. Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin
contestaţia la executare formulată de contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Garda Financiară - Secţia Cluj, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe
care o va pronunţa în cauză, urmare a efectuării controlului legalităţii derulării procedurii de urmărire silită să se desfiinţeze titlul executoriu în baza căruia a fost emisă decizia atacată, respectiv procesul verbal seria încheiat la Cluj-Napoca la data de; să se dispună anularea tuturor măsurilor de executare efectuate în temeiul respectivului titlu executoriu; să se dispună anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. emisă de Garda Financiară – Secţia Cluj; să se dispună suspendarea executări silite până la soluţionarea prezentei contestaţii; cu cheltuieli de judecată.
MOTIVE: În fapt:
În urma controlului efectuat de reprezentanţii intimatei la sediul contestatoarei s-a încheiat procesul verbal încheiat la Cluj-Napoca la data de.
În virtutea celor reţinute în cuprinsul procesului verbal atacat, s-a emis
decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.
Prin procesul verbal atacat, intimata reţine că pentru o parte din cursanţii contestatoarei pregătirea teoretică se realizează prin personalul propriu iar pregătirea practică se realizează prin instructori autorizaţi, fără a exista contracte de prestări servicii între şcoală şi aceşti instructori, încălcându-se în acest mod prev. art. 48 ind. 14 alin. 13 din OUG 109/2005 şi ale art. 4 alin. 12 din Anexa 5
la OMT nr. 1019/2009.
Împotriva procesului verbal atacat contestatoarea, în temeiul prev. art. 205 şi urm. C.p.f. a formulat contestaţie pe care în termen legal a dresat-o organului emitent.
Având în vedere prev. art. 399 alin. 3 C.p.c. precum şi faptul că legea nu prevede o cale de atac specifică procesului verbal atacat, contestatoarea înţelege să invoce pe calea prezentei contestaţii şi apărări de fond împotriva procesului
verbal ce constituie în virtutea legii titlu executoriu.
Astfel, procesul verbal sus arătat este netemeinic şi nelegal pentru următoarele:
Aşa cum a învederat şi agenţilor constatatori cu ocazia controlului în baza căruia s-a încheiat procesul verbal atacat, între absolut toţi instructorii autorizaţi cu care contestatoarea colaborează şi contestatoare există încheiate valabil
contracte de prestări servicii.
Sub aspectul naturii juridice a contractelor de prestări servicii încheiate între contestatoare şi instructorii colaboratori – persoane fizice autorizate, în lipsa unor reglementări legale exprese, apreciază că acestea au valoarea unor contracte civile simple, fiind guvernate de dreptul comun în materie.
Astfel că sub acest aspect, contestatoarea respectă întocmai prev. art. 48 ind. 14 alin. 13 din OUG 109/2005 şi ale art. 4 alin. 12 din Anexa 5 la OMTI nr.
1019/2009.
De asemenea, între tţi cursanţii care urmează cursurile de instruire organizate de contestatoare şi contestatoare, s-au încheiat contracte de şcolarizare.
În ceea ce priveşte preţul şcolarizării, arată faptul că pentru toţi cursanţii preţul contractual al pregătirii a fost fixat la 1000 lei.
În continuare, arată că în ceea ce priveşte cursanţii pentru care contestatoarea a organizat inclusiv cursurile de pregătire practică, contestatoarea a facturat acestora întreaga sumă contractual stabilită.
Acest aspect este reţinut şi de agenţii constatatori.
Problema reţinută de agenţii constatatori vizează situaţia cursanţilor - în număr total de 461 în cursul anului 2010 – cu privire la care contestatoarea a
apelat la prev. art. 48 ind. 14 alin. 13 din OUG 109/2005 şi a încredinţat pregătirea practică instructorilor colaboratori – persoane fizice autorizate – cu care, aşa cum a arătat avea încheiate convenţii civile de prestări servicii.
Cu privire la aceasta, solicită a se avea în vedere faptul că, aşa cum rezultă din cuprinsul contractelor de colaborare cu instructorii colaboratori – persoane fizice autorizate, plata serviciilor prestate de aceştia contestatoarei prin perspectiva realizării pregătirii practice cu cursanţii, se face prin intermediul unei
cesiuni de creanţă ce are ca obiect creanţa pe care contestatoarea o are asupra fiecărui cursant în parte în virtutea contractului de şcolarizare.
Astfel, chiar dacă prin contractul de şcolarizare contestatoarea şi elevul stabileşte că preţul serviciilor de instruire teoretică şi practică este de 1000 lei, întrucât contestatoarea în virtutea contractelor încheiate cu instructorul cesionează parţial creanţa - respectiv suma de 900 lei instructorului, urmând să
factureze elevului în discuţie numai diferenţa, respectiv 100 lei.
Apreciază ca fiind vădit abuzivă şi fără suport legal, pretenţia agenţilor de control ca, contestatoarea să nu ai aplice instituţia cesiunii numai pentru a mări încasările de TVA.
În continuare, arată că regimul fiscal al încasărilor nu poate să îngrădească capacitatea civilă a contestatoarei şi să-i facă inaccesibile diverse instituţii de drept - în cazul de faţă instituţia cesiunii de creanţă.
Contestatoarea este de acord că are datorii fiscale relativ la sumele încasate, respectiv la profitul realizat.
Apreciază însă că nu poate fi socotită decât abuzivă pretenţia de a avea datorii fiscale pentru sume încasate legal de alte persoane.
Astfel, solicită a se observa că, contestatoarea la rândul său cesionează
creanţele în discuţie către terţe persoane înregistrate fiscal, care la rândul lor sunt
ţinuţi a plăti datoriile fiscale aferente respectivelor sume, raportat la regimul fiscal care le guvernează activitatea, şa cum acesta este reglementat de legea română.
Apreciază deci că prejudiciul evaluat prin procesul verbal atacat, este artificial creat, fără a avea o acoperire materială şi pornind de la o bază de calcul imaginar creată de agenţii constatatori.
În continuare, solicită a se avea în vedere şi un ultim argument:
Contestatoarea, are în mod vădit şi incontestabil un drept legal de dispoziţie asupra creanţelor datoratei ei de debitori în virtutea unor contracte legal încheiate.
Astfel, întrucât contestatoarea are inclusiv posibilitatea de a face aplicarea prevederilor legale relative la remiterea de datorie, în virtutea principiului de drept „qui protest plus, protest minus” contestatoarea poate înţelege să procedeze
la facturarea şi respectiv încasarea/recuperarea creanţelor restante, datorate acesteia de către debitori.
Şi consecutiv acesteia la plata datorilor fiscale aferente acestor sume.
Cu alte cuvinte, numai contestatoarea are dreptul dea pretinde executarea contractului. Şi nu organul de control care ne indică că ar fi trebuit să emită facturi pe respectivele sume şi să încaseze TVA în mod contestatoarei de plată
TVA pentru respectivele sume.
Apreciază din nou ca fiind abuzivă şi nelegală aprecierea de către agenţii de control asupra certitudinii, exigibilităţii şi lichidităţii creanţelor sale născute din contractele de şcolarizare încheiate cu nişte terţi, astfel încât sumele respective să îi fie socotite în baza de impunere.
Ca un ultim argument, solicită să se observe că nu poate fi decât vădit nelegal, netemeinic şi cu influenţă în zona materiei penale – regimul
discriminatoriu impus de organele de cercetare care:
- pe de o parte, în cazul în care a cesionat creanţe în discuţie unor terţi plătitori de TVA apreciază operaţiunea ca fiind legală şi temeinică - unicul considerent fiind acela că se încasează TVA pentru respectivele sume;
- pe de altă parte, în cazul în care a cesionat creanţe în discuţie unor terţi neplătitori de TVA apreciază operaţiunea ca fiind ilegală – unicul considerent
fiind acela că respectivii terţi, raportat la regimul lor fiscal concret, nu încasează şi nu plătesc TVA pentru respectivele sume;
Având în vedere faptul că atât contestatoarea cât şi terţii colaboratori desfăşoară o activitate comercială în condiţiile unei pieţe libere şi concurenţiale, apreciază ca fiind o imixtiune din nou abuzivă, nelegală şi nedorită - în cazul de faţă a organului de control -în regulile pieţei libere şi concurenţiale cu menirea de a avantaja activitatea economică a persoanelor cu un regim fiscal legal de
plătitori de TVA în defavoarea persoanelor care desfăşoară legal această
activitate, dar nu au calitatea de plătitori de TVA.
Pentru aceste motive, solicită să se constate c procesul verbal atacat este netemeinic şi nelegal şi în consecinţă să se dispună desfiinţarea acestuia ca atare.
În ceea ce priveşte Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii precum şi celelalte acte de executare silită efectuate, arată următoarele:
În primul rând, solicită a se observa că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a fost emisă în mod abuziv şi fără a fi întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 129 alin . 2 din C.p.f. pentru emiterea unei astfel de decizii:
Astfel, potrivit prev. art. 129 alin. 2 C.p.f. măsurile asiguratorii se pot dispune num ai în măsura în care există riscul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ri să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considera bil colectarea.
În continuare, învederează instanţei faptul că prev. art. 129 al. 5 C.p.f.. impun organului care emite o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii în temeiul alin. 2 al aceluiaşi articol, obligaţia de a motiva respectiva decizie.
Decizia ce face obiectul prezentei contestaţii, nu a fost motivată în nici un fel, fiind astfel emisă cu nesocotirea normelor imperative care-i guvernează aplicabilitatea şi regimul juridic.
Astfel organul emitent nu arată care sunt motivele – aspecte de fapt constatate - care, raportat la prev. art. 129 alin . 2 fac să existe un pericol ca, contestatoarea să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă averea sau patrimoniul.
Organul nu arată care sunt aceste motive, pentru că ele nu există.
Aşa cum se reţine în cuprinsul Deciziei atacate, în conturile contestatoarei se regăsesc sume suficiente pentru acoperirea datoriei fiscale imputate.
Motivul pentru care contestatoarea nu înţelege să plătească respectivele
datorii constă în aceea că nu este de acord cu faptul că ar datora respectivele sume. Iar nu faptul că nu ar avea resurse pentru a le achita. Şi nici faptul că intenţionează să se sustragă de la executare.
Contestatoarea este o societate viabilă în continuă şi neîntreruptă
dezvoltare de 20 de ani.
În aceste condiţii solicită să se constate că Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii atacată este ilegală, fiind emisă abuziv şi fără un temei, motiv pentru care solicită anularea ei ca atare.
În temeiul art. 403 alin. 1, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
Având în vedere faptul că pe de o parte , contestatoarea, contestă procesul
verbal încheiat, acesta impunându-se în mod vădit ca fiind netemeinic şi ilegal încheiat ar pe de altă parte arată că este dispusă şi are resurse financiare să achite sumele conţinute în acesta în măsura în care instanţa de judecată în urma efectuării controlului judecătoresc va constata că datorează respectivele sume şi raportat la faptul că instituirea măsurilor asiguratorii precum şi alte acte de executare o pune în postura de a avea grav perturbată desfăşurarea activităţii, în temeiul art. 403 alin. 1, solicită suspendarea executării până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.
În drept: art. 399 şi urm.C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Ministerul Finantelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Garda Financiară – Secţia Cluj a solicitat instanţei respingerea contestaţiei la executare formulată de contestatoare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. şi împotriva
procesului verb al seria şi menţinerea acestora, ca fiind temeinice şi legale, pentru următoarele
MOTIVE:
În fapt, în data de 22a fost întocmit de către intimată, procesul verbal seria CJ nr, care reprezintă un act constatator al unei stări de fapt privind verificarea respectării de către contestatoare a prevederilor OUG nr. 109/2005 modif. şi compl. privind transporturile rutiere aferente perioadei ianuarie-iulie 2010 şi a
prevederilor OMTI nr. 1019/2009.
Prin acest proces verbal s-a estimat ca obligaţie de plată în sarcina contestatoarei a sumei de 66.245 lei reprezentând TVA.
În temeiul art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare şi al art. 129 din G 92/2003 privind C.pr.fisală, cu modificările şi completările ulterioare a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.
În drept,
În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a procesului verbal invocă inadmisibilitatea acţiunii ce face obiectul dosarului de faţă, întrucât procesul verbal în baza căruia s-a emis decizia contestată nu reprezintă un titlu de creanţă fiscală care să îndreptăţească organele fiscale să procedeze la o executare silită împotriva societăţii contestatoare.
În conformitate cu prevederile art. 172 din OG nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, contestaţia la executare se poate face doar împotriva actelor de executare silită greşit efectuate prin greşita aplicare a prevederilor C.pr.fiscală.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 3 din G nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, procesele-verbale pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicaţiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume de natură
fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligaţii accesorii acestora, şi nu constituie titluri de creanţă fiscală.
Aşadar, procesul verbal contestat nu reprezintă un act administrativ fiscal astfel cum acesta definit de prevederile art.43 din OG 92/2003 privind C.pr.fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie titlu de creanţă în baza căruia societatea să poată fi obligată la plata unei sume de bani,
acesta putând fi valorificat doar cu respectarea prevederilor art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, sens în care un exemplar din procesul verbal s-a transmis Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în vederea constatării existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. a şi b din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale precum şi stabilirea persoanelor vinovate de săvârşirea acestora, iar un exemplar s-a transmis DGFP Cluj - Activitatea de
Inspecţie Fiscală, pentru efectuarea controlului fiscal şi stabilirea întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat consolidat.
În concret, reclamantei nu i s-a produs nici un prejudiciu prin existenţa acestui proces verbal, nici moral şi nici material, întrucât aceasta are posibilitatea să constate actele administrative emise de către DGFP pe calea contestaţiei prevăzută de C.pr.fiscală respectiv să constate actele de urmărire penală potrivit
normelor din C.pr.penală.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatoarei de a anula Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. solicită instanţei să constate că în mod corect şi legal a fost emisă această Decizie, în temeiul prevederilor art. 129 alin. 4 din OG nr.
92/22003 privind C.pr.fiscală şi art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, conform cărora:
Art.129 alin. 4 „Măsurile asiguratorii se dispun prin decizie emisă de
organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz măsurile asiguratorii vor fi ridicate.”
Art. 7 lit. f „sa constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente, potrivit
Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare,
republicata, cu modificările ulterioare, luarea masurilor asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală”.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 172 alin. 1 din C.pr.fiscală, la care face trimitere art. 129 alin. 11 din acelaşi act normativ, care se referă expres la măsurile asiguratorii, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva
oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor C.pr.fiscală, de către organele de executare, iar potrivit prevederilor art. 129 alin. 1-4, măsurile asiguratorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent şi pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare, iar odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executării.
Solicită a se constata că Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii a cărei anulare se solicită, a fost emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de formă cerute de lege, în cuprinsul deciziei fiind menţionat faptul că a fost emisă „în vederea recuperării parţiale a prejudiciului cauzat de societate bugetului general consolidat al statului în urma tranzacţiilor comerciale derulate de către aceasta”, astfel încât nu se poate susţine că aceasta nu a fost motivată.
Prin această Decizie, contestatoarei nu i s-a produs nici un prejudiciu, nici moral şi nici material, instituirea acestor măsuri asiguratorii nu influenţează cu nimic activitatea contestatoarei, ele nefiind măsuri execuţionale, nu blochează activitatea, nu se diminuează averea, instituirea acestor măsuri reprezentând doar o asigurare ca bunurilor asupra cărora s-au instituit aceste măsuri nu vor fi sustrase sau ascunse.
Motivele de netemeinicie a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii
nr. 3423/22.09.2010 invocate de contestatoare nu pot fi luate în considerare la soluţionarea cauzei întrucât în conformitate cu prev. art. 48 ind. 13 din OUG nr.
109/2005 privind transporturile rutiere: „(1) Pregătirea teoretică şi practică a unei persoane în vederea obţinerii permisului de conducere sau a unei noi categorii ori subcategorii a acestuia se realizează numai într-o şcoală de con ducători autorizată, în condiţiile existenţei unui contract încheiat între persoană şi
şcoala respectivă, potrivit dispoziţiilor legale, iar, în conformitate cu disp. art. 49 in d. 14 alin. 1 şi 3 din OUG nr. 109 „(1) Pregătirea practică în vederea obţinerii permisului de conducere pentru categoriile A, B şi BE şi subcategorii ale acestora, efectuată de şcolile autorizate se poate realiza şi cu instructori de pregătire practică atestaţi, care sunt persoane fizice înregistrate la oficiul registrului comerţului, atestate şi autorizate de către autoritatea competentă, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului transporturilor şi
infrastructurii (3) Instructajul prevăzut la alin. 1 poate efectua activitate de pregătire practică a persoanelor , în condiţiile prevăzute la art. 48 ind. 13 alin. 4, numai pe baza unui contract de prestări servicii încheiat de instructor şi cu şcoala respectivă în condiţiile OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în MO, Partea I nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu
modificările ulterioare”.
Încredinţarea pregătirii practice a celor 461 de persoane fizice unor instructori persoane fizice atestaţi s-a efectuat de către contestatoare cu încălcarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, în sensul că nu s-au încheiat contracte de prestări servicii între SC Alfa Instruire a Conducătorilor Auto Amatori SA şi instructori autorizaţi.
Cu cei 461 de cursanţi, contestatoarea a încheiat contract doar pentru
pregătirea teoretică cu tariful de 100 lei/persoană, iar tariful pentru pregătirea practică s-a încasat direct de către instructori, persoane fizice autorizate, înregistrate în scopuri de TVA.
Contestatoarea a emis facturi fiscale doar pentru suma de 100 lei şi nu de
1000 lei ca obligaţie a cursantului către şcoală, în calitate de subiect în raportul juridic civil cu şcoala.
Întocmirea eronată a facturilor către cursanţi a avut drept consecinţă faptul
că nu a fost evidenţiată, înregistrată şi virată la bugetul general consolidat al statului, TVA aferentă părţii de tarif încasată în mod ilegal direct de către instructorii neplătitori de TVA.
TVA estimată a fi sustrasă de la plată şi calculată în conformitate cu prevederile art. 140 din Legea nr. 571/2003 este în sumă totală de 66.245 lei.
Aşadar, în cauză nu există nici un motiv de nelegalitate a executării silite
de natură să justifice anularea măsurilor asiguratorii luate de către intimată împotriva contestatoarei. Scopul pentru care au fost instituite aceste măsuri a fost acela de a înlătura pericolul a societatea debitoare să-şi sustragă de la urmărire bunurile până la finalizarea inspecţiei fiscale, măsurile dispuse având caracter provizoriu până la finalizarea controlului.
Aceste măsuri se vor ridica dacă se constată că nu mai există creanţa estimată prin procesul verbal.
Analizând actele şi lucrările dosarului s-a reţinut în fapt următoarele: Contestatoarea nu a timbrat acţiunea conform dispoziţiilor instanţei de la
termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2011
Potrivit art.1 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2011 instanţa i-a pus în vedere contestatoarei să timbreze contestaţia cu 204 lei, taxă judiciară de timbru,
8 lei timbru judiciar şi 90 lei cauţiune.
Contestatoarea nu a achitat taxa de timbru până la termenul stabilit. Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Aşa fiind judecătoria a anulat acţiunea de faţă, ca netimbrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cluj-Napoca ca instanţă competentă să judece cauza în primă instanţă, unde solicită admiterea contestaţiei formulate.
În motivare se arată că, în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii formulate şi a anulat cererea formulată reţinând că „contestatoarea nu a achitat taxa de timbru până la termenul stabilit” în condiţiile în care, subscrisa a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii formulate, în cuantumul stabilit de instanţă cu aproape două săptămâni înainte de termenul stabilit de instanţă şi a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare şi timbru judiciar aferent.
Prin întâmpinarea depusă de intimata Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secţia Cluj a solicitat respingerea recursului formulat de petenta împotriva sentinţei civile nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca şi menţinerea acesteia în totalitate, ca fiind legală şi temeinică.
În motivare se arată că, în mod corect şi legal instanţa de fond a anulat ca netimbrată contestaţia la executare, deoarece contestatoarea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu a achitat taxa de timbru până la termenul de judecată
din data de 18.01.2011.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul constată că recursul declarat în cauză este fondat.
Astfel, reprezentantul legal al contestatoarei a trimis la data de 29.03.2011, prin fax, orele 09,17, o cerere de strigare a cauzei după orele 12,30, sus-numitul neputându-se prezenta mai repede în ziua respectivă la termenul de judecată fixat
în prezenta cauză, având o altă cauză la Parch. de pe lângă Curtea de Apel Târgu- Mureş (
Totodată, prin Serv. Registratură al Jud. Cluj-Napoca, a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 240 lei şi timbru judiciar în sumă de
10 lei (f.34-35 dos. fond).
Înscrisurile de mai sus au ajuns la dosar, după terminarea şedinţei de judecată, conform menţiunilor făcute pe acestea.
Având în vedere ora trimiterii cererii de strigare a cauzei, mai sus menţionată şi care ar fi trebuit să ajungă la dosar înainte de închiderea dezbaterilor, aspect care nu îi este imputabil contestatoarei, plus dovada achitării taxei de timbru şi timbru judiciar, tribunalul, în baza art.20 al.3 din Legea
146/1997, va respinge excepţia nelegalei timbrări.
Pe cale de consecinţă, în baza art.312 al.5 rap. la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de petenta împotriva Sentinţei civile nr. din pronunţată în
dosarul nr. Cluj-Napoca pe care o va casa în întregime şi va trimite cauza spre
judecare pe fond, la Judecătoria Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nelegalei timbrări.
Admite recursul declarat de împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o casează în întregime şi trimite cauza spre judecare pe fond, la Judecătoria Cluj-Napoca.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din
| ← Cheltuieli de judecata. | Casare cu trimitere.Nesolutionarea fondului. → |
|---|
