Cheltuieli de judecata.
| Comentarii |
|
Concluziile scrise au fost înregistrate la data de 22.04.2011, depuse prin registratură, dar nu au fost cusute la dosarul cauzei, deşi sentinţa a fost pronunţată abia la data de 02.05.2011, după ce la data de 27.04.2011, pentru când s-a amânat iniţial pronunţarea, s-a dispus din nou amânarea pronunţării pentru data de 2.05.2011. Indiferent de împrejurarea că instanţa de fond a lecturat sau nu a avut cum să lectureze conţinutul concluziilor scrise deoarece au fost tardiv depuse la dosar, se apreciaza că, pentru munca depusă în cauză de către avocat constând în redactarea a numeroase scripte în apărare, prezentarea la termenele de judecată şi interesul depus în cauză, este justificată acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial.
Contestatorul recurent a precizat cu ocazia concluziilor scrise că solicită în principal analizarea contestaţiei la executare şi constatarea prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale şi doar în ipoteza în care această excepţie şi implicit contestaţia la executare ar fi respinse, atunci ar solicita soluţionarea plângerii contravenţionale.
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. Şedinţa publică de la Instanţa compusă din: PREŞEDINTE Judecător
Judecător
Grefier
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul contestator împotriva sentinţei civile nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca privind şi pe intimat MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA- DIRECTIA TAXE SI IMPOZITE LOCALE - SERVICIUL DE EXECUTARE SILITA CREANTE BUGET LOCAL, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentantul recurentului contestator , cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind recurentul contestator şi intimatul Mun.Cluj-Napoca – Direcţia Taxe şi Impozite Locale-Serviciul de Executare Silită Creanţe Buget Local Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentului-contestator depune la dosarul cauzei chitanţa de achitare a taxei judiciare şi timbru judiciar.
La întrebarea instanţei, reprezentantul recurentului-contestator arată instanţei faptul că în principal recursul declarat în cauză vizează doar cheltuielile de judecată, însă este nemulţumit şi de faptul că instanţa de fond nu a analizat contestaţia la executare, aceasta fiind soluţionată pe calea prescripţiei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, instanţa declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta recurentului contestator susţine recursul declarat în cauză, solicită admiterea acestuia, în principal, modificarea în parte a hotărârii, cu consecinţa admiterii cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial complet şi nu înjumătăţit cum a fost acordat de instanţa de fond, suma fiind justificată de protocolul dintre Ministerul Justiţiei şi Baroul Cluj, iar în subsidiar, admiterea contestaţiei la executare pentru motivele arătate în scris în concluziile scrise depuse la dosarul de fond; fără cheltuieli de judecată în recurs.
TRIBUNALUL
Prin sentinţa civilă nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale.
A fost respinsă ca tardivă plângerea contravenţională formulată de petentul cu în contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj – Napoca – Direcţia Poliţia Comunitară, cu sediul în CLUJ NAPOCA, str. Moţilor, nr. 1-3.
A fost admisă excepţia prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale.
A constatat prescrisă executarea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicată contestatorului prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. întocmit de Municipiul Cluj – Napoca – Direcţia Poliţia Comunitară.
A fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul în
contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj – Napoca – Direcţia – Taxe şi Impozite Locale – Serviciul de Executare Silită Creanţe Buget Local cu sediul în CLUJ NAPOCA, P-TA UNIRII, nr. 1.
Au fost anulate actele de executare întocmite în cadrul executării silite pornite în dosarul execuţional nr. 1 de către intimatul Municipiul Cluj – Napoca – Direcţia – Taxe şi Impozite Locale – Serviciul de Executare Silită Creanţe Buget Local.
A fost obligat intimatul Municipiul Cluj – Napoca – Direcţia – Taxe şi
Impozite Locale – Serviciul de Executare Silită Creanţe Buget Local să plătească
contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 251 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele : Contestatorul, la data de 29.10.2010 a primit prin poştă somaţia nr. emisă în
dosarul de executare nr. de către Serviciul de Executare Silită Creanţe Bugetul Local
– Direcţia de Taxe şi Impozite Locale al municipiului Cluj-Napoca, iar această
somaţie face vorbire de un titlu executoriu constând într-un proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. emis de către Poliţia Locală – Parcări prin care i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 500 lei. Cu privire la acest proces verbal de contravenţie, petentul a arătat că nu a avut cunoştinţă de acesta, că nu deţine în proprietate autoturisme iar procesul verbal nu face vorbire despre ce autoturism este vorba. S-a arătat că atâta vreme cât procesul verbal nu i-a fost comunicat, creanţa constând în amenda aplicată prin acesta nu este exigibilă iar astfel, executarea silită este lovită de nulitate.
Contestaţia nu a fost motivată în drept, iar în probaţiune au fost anexate cererii de chemare în judecată somaţia nr. şi dovada primirii acesteia.
Legal citat, intimatul municipiul Cluj-Napoca – Direcţia Taxe şi Impozite Locale – Serviciul de Executare Silită Creanţe Bugetul Local a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea contestaţiei la executare formulate, ca
inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată.
În apărare, intimatul a arătat că cererea contestatorului este inadmisibilă câtă vreme acesta nu a atacat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu plângere contravenţională. S-a arătat că procesul verbal amintit a fost comunicat contestatorului la data de 18.06.2010, prin afişare, iar întrucât acesta nu a fost atacat cu plângere contravenţională, a devenit titlu executoriu potrivit prevederilor art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fără
vreo altă formalitate.
Cu toate acestea, intimatul a arătat că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost în mod legal şi temeinic încheiat, acesta respectând toate condiţiile imperative prevăzute de lege. S-a arătat că, iniţial, procesul verbal a fost comunicat contestatorului la data de 18.05.2010, dar întrucât dovada s-a întors neconfirmată s-a procedat la recomunicarea procesului verbal prin
afişare, termenul cuprins între data expedierii prin poştă şi data returnării
corespondenţei neconfirmate neintrând în termenul de o lună prevăzut de lege, nefiind culpa instituţiei intimate.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi prevederile art. 172 Cod de procedură fiscală.
În probaţiune a fost ataşat dosarul execuţional nr. 172201 în cadrul căreia a fost emisă somaţia nr. 191471/29.09.2010.
Prin precizări ulterioare, contestatorul a invocat în susţinerea contestaţiei sale la executare excepţia prescripţiei executării amenzii contravenţionale. În acest sens a arătat că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost primit în mod real abia la data de 02.02.2011, data la care i-a fost comunicată întâmpinarea şi înscrisurile anexe în cadrul acestui dosar, iar procedura de comunicare prin afişare la data de 18.05.2010 depăşeşte şi aceasta termenul de o lună în care trebuie comunicat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. De asemenea, s-au
invocat o serie de neregularităţi cu privire la procedura de comunicare a procesului verbal.
Prin aceleaşi precizări, contestatorul a arătat în mod expres că înţelege să
conteste şi procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.
12135/12.05.2010.
În susţinerea plângerii contravenţionale astfel formulate, petentul a arătat că
autovehiculul cu numărul de înmatriculare aparţine în proprietate persoanei juridice, iar în această societate are calitatea de administrator şi coasociat. A arătat că a fost sancţionat fără să fi condus acea autoutilitară, cu atât mai mult cu cât nici nu deţine permis de conducere categoria C pentru un astfel de autovehicul, autoutilitară cu 3 locuri şi peste 2 tone. În motivarea nelegalităţii actului contestat, petentul a invocat prevederile art. 5 din HCL nr. 149/2009 care prevede obligativitatea de a răspunde la cererea comunicată de către Poliţia comunitară cu privire la persoana care a condus autovehiculul în discuţie.
De asemenea, s-a mai arătat că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este nelegal şi prin nerespectarea prevederilor art. 16 şi 17 din OG nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dar şi a art. 19 şi 21 din acelaşi act normativ.
În sensul netemeiniciei au fost invocate motive ce ţin de respectarea
principiului personalităţii răspunderii contravenţionale.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor iar în probaţiune s-au depus, în copie, permisul de conducere al petentului, cartea de identitate a autovehiculului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar ca urmare a plângerii contravenţionale formulate de către contestator, intimatul a invocat excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate plângerea contravenţională formulată împotriva titlului executoriu ce a stat la baza executării silite contestate, şi, totodată, excepţia tardivităţii formulate în cadrul acesteia, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 400 lei pentru oprirea, parcarea şi staţionarea autovehiculelor destinate transporturilor de persoane sau de
marfă, cu masa totală maximă autorizată de peste 2 tone pe domeniul public sau privat al municipiului Cluj-Napoca.
Astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila nr. 40 din dosar, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost comunicat petentului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, corespondenţa neputând fi predată, fiind returnată la data de 03.06.2010 pentru expirarea termenului de păstrare.
Acelaşi proces verbal a fost comunicat petentului la data de 18.06.2010, prin afişare.
Potrivit art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar potrivit art. 27 din acelaşi act normativ, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.
În raport de aceste prevederi legale, instanţa a apreciat că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost comunicat în mod legal petentului abia la data de 18.06.2010, astfel cum rezultă din procesul verbal de afişare ce poartă această dată, iar prin raportare la data formulării plângerii contravenţionale, chiar apreciată ca fiind data de 12.11.2010, termenul de 15 zile în care poate fi formulată plângerea apare ca fiind cu mult depăşit.
În consecinţă, instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale şi a respins plângerea ca fiind tardiv formulată.
Analizând contestaţia la executare formulată de contestator împotriva executării silite pornite împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de acelaşi proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, instanţa constată că în cadrul acestei acţiuni petentul a invocat excepţia prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale.
Verificând excepţia astfel invocată, instanţa a constatat că este întemeiată urmând a o admite. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa reţine că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost comunicat petentului la data de 18.05.2010.
Potrivit art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se va
comunica de către agentul constatator contravenientului care nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, în termen de cel mult o lună de la data încheierii, iar potrivit art. 14, executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.
Instanţa nu a putut reţine susţinerile intimatului în sensul că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost comunicat petentului prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire şi că termenul scurs de la data expedierii acestei comunicări până la data returnării corespondenţei pentru expirarea termenului de păstrare se deduce din termenul de o lună prevăzut de lege şi că astfel comunicarea prin afişare din data de 18.06.2010 este făcută în termenul prevăzut de lege.
În acest sens, instanţa a reţinut că susţinerile intimatului nu sunt susţinute de
nici un text legal, termenul de o lună prevăzut de lege fiind un termen de prescripţie susceptibil de suspendare şi întrerupere în cazurile expres prevăzute de lege. Ori
încercarea de comunicare a procesului verbal prin poştă, posibilitate prevăzută de lege, nu se enumeră printre aceste cauze. Atunci când legiuitorul a înţeles să instituie anumite cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripţie, acestea s-au regăsit în mod expres reglementate, cum este cazul suspendării termenului prescripţiei aplicării sancţiunii contravenţionale, prevăzute de art. 13 din OG nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Totodată, instanţa a constatat că legiuitorul a prevăzut două modalităţi alternative de comunicare a procesului verbal către contravenient, de esenţa celor două variante fiind asigurarea comunicării efective a actului sancţionator către persoana vizată. Deşi este adevărat că neridicarea corespondenţei cu confirmare de primire denotă neglijenţă, şi în final, culpă în persoana contravenientului, această atitudine nu absolvă agentul constatator de obligaţia prevăzută de lege de a asigura comunicarea procesului verbal în termenul prevăzut de lege. Legea nu face nici o distincţie în acest sens, instituţiile statului trebuie să îşi asigure resursele necesare pentru respectarea garanţiilor instituite de lege, în caz contrar acestea fiind pasibile, la rândul lor, să suporte sancţiunea propriei pasivităţi.
În aceeaşi ordine de idei, instanţa a constatat că de la returnarea corespondenţei, 03.06.2010, până la împlinirea termenului de o lună, organul constatator a mai avut la dispoziţie mai mult de 10 zile pentru a proceda la
comunicarea procesului verbal prin afişare.
Termenul de prescripţie al executării sancţiunii amenzii contravenţionale nu a fost instituit de lege doar din raţiuni pur procedurale şi celeritate în efectuarea actelor administrative, ci are în vedere suportarea sancţiunii aplicate la un moment cât mai apropiat de momentul aplicării sancţiunii, această perioadă fiind şi aşa prelungită cu termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale.
Prin urmare, în temeiul art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale şi, în consecinţă, a constatat ca fiind prescrisă executarea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 400 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 12135/12.05.2010.
În raport de cele de mai sus, instanţa a constatat caracterul întemeiat al contestaţiei la executare formulate de către petent. Astfel, prin depăşirea termenului
de o lună şi prescrierea executării sancţiunii amenzii contravenţionale, statul, prin organele abilitate, a pierdut dreptul de a-l constrânge pe contravenient să execute sancţiunea astfel implicată, titlul în baza căruia acesta putea fi constrâns pe cale de executare silită pierzându-şi puterea executorie.
Potrivit art. 372 Cod de procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu
privire la care însă a operat prescripţia executării sancţiunii amenzii contravenţionale, pierzându-şi puterea executorie, nu mai poate fi considerat un titlu executoriu apt pentru demararea procedurii executării silite, astfel cum s-a arătat mai sus.
Astfel, în raport de prevederile art. 399 alin. 2 Cod de procedură civilă potrivit cărora nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la
efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal, instanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul cu consecinţa
anulării actelor de executare întocmite în cadrul executării silite pornite împotriva acestuia în cadrul dosarului execuţional nr. de către intimatul municipiul Cluj- Napoca – Direcţia Taxe şi Impozite Locale – Serviciul de Executare Silită Creanţe Bugetul Local.
Constatând că în cadrul prezentului dosar, intimatul municipiul Cluj-Napoca – Direcţia Taxe şi Impozite Locale – Serviciul de Executare Silită Creanţe Bugetul
Local se află în culpă procesuală, instanţa a admis şi cererea contestatorului având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, însă numai în parte, obligând intimatul să plătească suma de 251 lei reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, precum şi ½ din onorariul de avocat, potrivit înscrisului aflat la fila nr. 54 din dosar.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs în termen legal recurentul contestator care a solicitata admiterea recursului şi modificarea sentinţei.
În motivare se arată că petentul a formulat contestaţie la executare (in contra executării silite pornite prin somaţia cu nr.) si totodată plângere contravenţionala in contra procesului-verbal de contravenţie in baza căruia a fost dresata somaţia (procesul-verbal nr. Argumentele contestaţiei la executare si argumentele plângerii contravenţionale au fost multiple (si decurgând unele din altele), la fel ca si cererile in probaţiune. Insa aşa cum a arătat, prezenta cauza se putea si trebuia soluţionată, in
ordinea juridica fireasca, pe baza înscrisurilor deja existente la dosar (aşa cum reiese din scriptele de la dosar; concluziile scrise depuse in data de 22.04.2011, precizarea la contestaţie, răspuns la întâmpinare si plângere contravenţionala depus la data de 17.02.2011, încheiere din 20.04.2011, etc).
Ca atare, în principal, a solicitat soluţionarea cauzei pe calea contestaţiei la executare, in baza excepţiei prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale prin raportare la dispoziţiile art.14 alin.l, art.25 alin.2 si art.26
alin.3 din Ordonanţa nr.2/2001 (excepţie invocata in scriptul depus la data de 17.02.2011, încheierea de şedinţa din data de 20.04.2011 si concluziile scrise depuse in data de 22.04.2011);
Numai în subsidiar, a solicitat soluţionarea cauzei pe calea plângerii contravenţionale. A arătat si arată expres, faptul că, chestiunea plângerii contravenţionale este subsidiară celei legate de prescripţia invocata pe calea
contestaţiei la executare - deoarece, in contextul in care intervine sancţiunea prescripţiei, procesul-verbal este lipsit de efecte, caduc. A arătat si arăta ca, in acest context al prescripţiei, problemele legate de procesul-verbal devin lipsite de relevanta juridica si de interes juridic, interesând pur si simplu doar din punctul de vedere al demnităţii umane (in cazul in speţa fiind vorba despre sancţionarea unei persoane fizice care in realitate nu a fost niciodată contravenient).
Cum instanţa de fond, la termenul de judecata din data de 20.04.2010 a respins ca lipsita de interes probaţiunea legata de contestarea procesului-verbal referitor la modalitatea de afişare a procesului-verbal (probaţiune ampla si argumentata), aspect care reiese si din însăşi încheierea din data de 20.04.2010, iar instanţa nu a disjuns soluţionarea contestaţiei la executare de plângerea contravenţionala, fiind inutil un astfel de lucru (datorita ordinii de soluţionare), a
considerat ca, instanţa de fond a achiesat la acesta ordine fireasca, insa, din cuprinsul
hotărârii atacate a constatat faptul ca mai întâi a fost soluţionată plângerea contravenţionala, după care contestaţia la executare.
Acest aspect pare, la o prima vedere, ca fiind lipsit de importanta in contextul in care, aşa cum reiese din hotărâre, contestaţia la executare a fost admisa, deci procesul-verbal a fost lipsit de efect ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei invocate - insa rămâne un aspect criticabil, deoarece, pe de o parte cererile au fost
formulate nu concomitent, ci alternativ (in principal si in subsidiar - după distincţiile menţionate mai sus), iar, pe de alta parte, intervine nu doar principiul disponibilităţii, dar si ordinea fireasca de rezolvare (aceasta pentru considerentele mai sus expuse dar si datorita faptului ca, prezentul dosar a fost iniţiat ca urmare a emiterii si comunicării titlului executoriu, care necesita primordial formularea contestaţiei la executare).
Ca atare, apreciază ca, în contextul soluţionării contestaţiei la executare si
admiterii acesteia, era si este inutila tratarea chestiunilor legate de procesul-verbal (contestat in subsidiar) si ca, doar in contextul in care contestaţia la executare ar fi fost respinsa (ceea ce nu este cazul), plângerea contravenţionala ar fi trebuit analizata (desigur insa ca, cu efectuarea probaţiunii solicitate mai ales pe chestiunile legate de afişarea/neafişarea reala a procesului-verbal, dar si pe chestiuni de nelegalitate, deoarece celelalte chestiuni, legate de fondul procesului-verbal, au fost probate in primul rând cu înscrisuri care nu lasă loc de tăgada cu privire la netemeinicia procesului-verbal).
O alta critica adusa hotărârii de fond vizează acordarea doar a 1/2 din onorariul avocaţial, respectiv doar 200 lei in loc de 400 lei.
Nu rezulta din hotărâre care este considerentul pentru care onorariul avocaţial a fost înjumătăţit.
Ori, din moment ce a fost admisa contestaţia la executare, care a fost si este
cererea principala, si care are oricum drept consecinţa lipsirea de efecte a procesului- verbal, in acest context onorariu avocaţial trebuia acordat integral. Pe de alta parte, raportat la volumul de munca (uşor de observat din volumul scriptelor depuse) si raportat la termenele de judecata (in număr de 3), se solicită a se observa faptul ca, onorariul avocaţial este unul rezonabil, fiind chiar redus. De asemenea, clientul a fost nevoit sa plătească acel onorariu avocaţial, deci nu trebuie prejudiciat in contextul in care a avut câştig de cauza, si, totodată, avocatul nu este obligat sa lucreze cu sume derizorii (de altfel, sunt litigii care nu au valoare in bani sau au valorii derizorii, deci mai reduse decât cele din prezenta cauza, insa onorariul avocaţial, inclusiv cel acordat, este mâi mare decât cel din prezenta cauza).
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului de fond şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Deşi din motivarea recursului ar rezulta că sunt două critici aduse sentinţei instanţei de fond, tribunalul constată că, în realitate, recurentul urmăreşte să obţină în totalitate onorariul avocaţial pe care l-a achitat la fond, din motivarea instanţei de fond reieşind de fapt că motivul pentru care a înjumătăţit onorariul avocaţial a fost argumentul respingerii plângerii contravenţionale ca tardivă. În ipoteza în care capătul de cerere vizând contestaţia la executare ar fi fost considerat cel principal, iar
plângerea contravenţională doar un capăt subsidiar, atunci instanţa de fond nu ar fi
avut vreun motiv să nu acorde în totalitate cheltuielile de judecată făcute de contestator.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei se constată că într-adevăr contestatorul recurent a precizat cu ocazia concluziilor scrise că solicită în principal analizarea contestaţiei la executare şi constatarea prescripţiei executării sancţiunii amenzii contravenţionale şi doar în ipoteza în care această excepţie şi implicit
contestaţia la executare ar fi respinse, atunci ar solicita soluţionarea plângerii contravenţionale.
Concluziile scrise au fost înregistrate la data de 22.04.2011, depuse prin registratură, dar nu au fost cusute la dosarul cauzei deşi sentinţa a fost pronunţată abia la data de 02.05.2011, după ce la data de 27.04.2011 pentru când s-a amânat iniţial pronunţarea, s-a dispus din nou amânarea pronunţării pentru data de
02.05.2011.
Indiferent de împrejurarea că instanţa de fond a lecturat sau nu a avut cum să lectureze conţinutul concluziilor scrise deoarece au fost tardiv depuse la dosar, apreciem că pentru munca depusă în cauză de către avocat constând în redactarea a numeroase scripte în apărare, prezentarea la termenele de judecată şi interesul depus în cauză, este justificată acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial.
Potrivit art. 274 alin. 3 din codul de procedură civilă judecătorii au dreptul să micşoreze onorariile de avocat ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mari faţă de munca îndeplinită de avocat, alt text de lege care să permită acordarea onorariului parţial, în funcţie de admiterea în totalitate sau doar parţial a pretenţiilor, neexistând.
Concluzionând, faţă de împrejurarea că petentul a precizat că solicită
examinarea în principal a contestaţiei la executare şi faţă de calitatea muncii avocatului relativ la care onorariul de 400 lei nu este absolut deloc exagerat, în
temeiul art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă se va admite recursul declarat
de recurentul împotriva sentinţei civile nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca ce va fi modificată în sensul obligării intimatului Municipiul Cluj-Napoca – Direcţia de Taxe şi Impozite Locale la plata în favoarea petentului a sumei de 452,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de împotriva sentinţei civile nr. 7421 din 02.05.2011 pronunţată în dosarul nr. Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o modifică în sensul obligării Mun. Cluj-Napoca – Direcţia Taxe şi Impozite Locale la plata în favoarea petentului a sumei de 452,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din
| ← Recurs inadmisibil | Exceptia nelegalei timbrari → |
|---|
