Casare cu trimitere.Nesolutionarea fondului.
| Comentarii |
|
Instanţa de fond nu a pus în discuție şi nu s-a pronunţat cu privire la cererile în probaţiune formulate de petentă prin plângerea contravențională. Mai mult, astfel cum reiese din considerentele hotărârii analizate, s-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că petenta nu a adus în sprijinul afirmaţiilor sale nicio probă. raportat la dispoziţiile art. 129 alin. 5 coroborat cu art. 167 şi art. 268 din Codul de procedură civilă, instanţa avea îndatorirea de a se pronunţa motivat cu privire la cererile în probaţiune formulate în cuprinsul plângerii, în sensul admiterii sau, după caz, în sensul respingerii, chiar şi în situaţia în care părţile nu s-au prezentat, solicitând judecarea cauzei şi în lipsa lor de la dezbateri. Omiţând a se pronunţa asupra probelor propuse de recurentă, situaţie care echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pronunţând o hotărâre susceptibilă de a fi casată. Prin aceasta a fost cauzată recurentei o vătămare prin nesoluţionarea practic în fond a pricinii.
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.
Şedinţa publică din Completul compus din: PREŞEDINTE : JUDECĂTOR: JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat în cauză de către recurentul, în contradictoriu cu intimatul DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE COMUNITARĂ Cluj-Napoca – Serviciul Control Urbanism şi Disciplină în Construcţii, împotriva sentinţei civile nr. în dosarul cu nr. /2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanţa constată că este legal
investită cu soluţionarea cauzei, recursul a fost formulat în termen, motivat şi comunicat cu intimatul.
De asemenea instanţa constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă
astfel încât, nemaifiind cereri ori excepţii de formulat declară închisă faza de cercetare judecătorească şi reţine cauza în pronunţare pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin Sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul cu nr. /2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins plângerea contravenţională formulată de petenta în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA- DIRECŢIA POLIŢIA COMUNITARĂ- SERVICIUL CONTROL URBANISM ŞI DISCIPLINA ÎN CONSTRUCŢII, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr., emis de intimat la data de ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a retinut că, prin
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr., emis de intimat la data de, petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, reţinându-se în sarcina acesteia faptul că la data de ora 10.20, la şantierul de pe din Cluj-Napoca a amplasat două panouri publicitare cu dimensiunile de cca 3mx5m fără a deţine autorizaţie de construire în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, faptă prev. şi sancţ. de art.26, al.1, lit. a din L.50/1991 cu amendă de la 1.000 lei până la 100.000 lei. De asemenea, agentul constatator a dispus sesizarea Primăriei Municipiului Cluj- Napoca de a analiza situaţia, în vederea soluţionării acesteia cf. art.28 coroborat cu art.32 din L.50/1991.
Procesul verbal a fost încheiat la data de 25.03.2011, comunicat petentei la data de 30.03.2011. Aceasta a formulat în termen legal plângere contravenţională, solicitând anularea procesului verbal.
Instanţa, verificând din oficiu procesul-verbal atacat, a constatat că sunt respectate prevederile art. 17 din OG 2/2002, cu modificările ulterioare, astfel că nu există nici un motiv de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal.
Conform art. 26, al.(1), lit. a din L.50/1991 « Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni: executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la lit. b), de catre investitor si executant »
Art. 3 din acelaşi act normativ prevede « Construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru » : iar la lit. h sunt enumerate : lucrări de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, copertine şi pergole situate pe căile şi spaţiile publice, anexe gospodăreşti, precum şi anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan.
Art. 31 din L.50/1991 prevede că dreptul de a constata contraventiile si
de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.
În cauză petenta a invocat faptul că era prescris dreptul de a sancţiona
contravenţia câtă vreme panoul a fost edificat în cursul lunii februarie 2009, deci cu mai mult de 2 ani înainte de data constatării faptei contravenţionale.
Petenta nu a adus în sprijinul afirmaţiei sale nicio probă prin care să dovedească acest lucru. Or, potrivit art. 129, al.1, C.pr.civ. părţile au obligaţia să îşi probeze pretenţiile şi apărările, însă petenta nu s-a prezentat în instanţă, nici personal, nici prin reprezentant, fiind legal citată (f.4), nu a indicat care sunt mijloacele de probă pe care se sprijină apărările sale, astfel că instanţa nu poate reţine aceasta apărare pentru a răsturna forţa probatorie a procesului- verbal de contravenţie.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de nulitate al procesului-verbal,
instanţa a reţinut că art. 17 din OG 2/2001 prevede că « lipsa mentiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata şi din oficiu. »
Prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii, s-a statuat că
“în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu ( art.17 din ordonanţă) se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act,(…), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
În cauză, petenta nu a făcut dovada existenţei vreunei vătămări ca
urmare a faptului că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent, câtă vreme agentul constatator a motivat acest aspect, prin urmare această apărare nu poate fi reţinută ca un caz de nulitate a procesului-verbal.
Prin urmare, faţă de toate aceste aspecte, instanţa apreciază că petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinută în sarcina sa, prev. de art.
26, al 1, lit a rap. la art. 3 lit h din L nr. 50/1991, fapta fiind constatată prin
propriile simţuri de către agentul constatator, astfel cum reiese şi din planşa foto (f.18), nefăcând de altfel dovada că ar fi avut autorizaţie pentru montarea acelui panou publicitar.
Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin probe, care însă nu s-a efectuat în cauză.
În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, raportat la dispoziţiile art. 21 din
OG 2/2001, instanţa a apreciat că nu se impune vreo reindividualizare a acesteia, fiind îndreptată către minimum.
Recurenta a formulat recurs solicitânt admiterea recursului, modificarea
în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii plângerii si anulării procesului- verbal de contravenţie nr. cu exonerarea de la plata amenzii. In subsidiar, a solicitat casarea sentinţei si trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În motivarea recursului a arătat că instanţa de fond nu a pus in discuţie admisibilitatea probei cu martori, a respins apărările fara un motiv întemeiat, arătând doar ca nu ar fi adus in sprijinul afirmaţiei nicio proba prin care sa-şi dovedeasca afirmatiile.
Recurenta a mai arătat că procesul-verbai de constatare si sancţionare a
contravenţiei se bucura de prezumţia de legalitate, insa, atunci când este formulata o plângere împotriva acesteia, este contestata chiar prezumţia de care se bucura. In acest caz, instanţa de judecata trebuia sa administreze probele prevăzute de lege, necesare in vederea verificării legalităţii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sa isi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecata obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului.
S-a mai învederat că, aşa cum se poate observa din chiar plângerea
formulata împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, s-a indicat ca se doreşte audierea de martori pentru a demonstra fapta edificării panoului publicitar inca in anul 2009, astfel că instanţa trebuia sa pună in vedere sa se indice numele martorilor, după admiterea acestei probe. Cu toate acestea nici nu a pus in discuţie admisibilitatea probei cu martori si, trecând peste aceasta, instanţa a respins plângerea pe motiv ca nu ar fi fost probate afirmaţiile.
Chiar daca art. 47 din O.G. nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului
de procedura civila, instanţa de judecata nu poate face aplicarea stricta a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contra, trebuie sa manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia intra sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale. Prin urmare nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probei.
Arată recurenta că a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil, un proces in care părţile sa beneficieze de aceleaşi arme juridice, aşa cum prevede art. 6 paragraful 3 lit. b) si c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale.
S-a mai apreciat că dispoziţiile cu privire la prescripţie sunt aplicabile in
cauză, respectiv dispoziţiile art. 31 din Legea 50/1991. Astfel, intervalul in care intimata poate sa emită procesul verbal de constatare a contravenţiei se înscrie in termenul de 2 ani de ia data săvârşirii faptei. Daca legiuitorul dorea
sa arate ca fapta de edificare a unei construcţii fara autorizare de construcţie reprezintă o fapta continua si poate fi constatata oricând, cu condiţia ca aplicarea amenzii sa se facă in intervalul de maxim 2 ani de la data constatării, ar fi prevăzut-o ca atare in Legea nr.50/1991. per a contrario, daca legea nu prevede expres, înseamnă ca faptele de contravenţie care nu au fost descoperite in termenul de 2 ani de la data săvârşirii se prescriu, iar agentul constatator nu poate dispune aplicarea amenzii pentru o fapta prescrisa. Edificarea unei construcţii nu reprezintă o acţiune continua, ci este o fapta care s-a realizat si epuizat odată cu finalizarea construcţiei. De la acel moment curge termenul de prescripţie, fiind in obligaţia agentului constatator sa fie diligent in constatarea contravenţiilor. Este greşita aprecierea instanţei de fond conform căreia agentul constatator poate aplica amenda oricând, din moment ce nu deţinem autorizaţie de construire.
Intimatul Municipiul Cluj-Napoca, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile atacate ca temeinică şi legală.
În motivare a arătat că prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, instanţa de fond în mod legal şi temeinic, după o justă apreciere a probatoriului administrat în cauză, a respins plângerea contravenţională formulată de petenta şi astfel a fost menţinut în întregime procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 30/25.03.2011.
Cu privire la motivele de recurs formulate, că nu a fost încuviinţată proba cu martori, arată faptul că aceştia nu au prezentat până la primul termen de judecată numele martorilor asupra cărora instanţa de fond să se pronunţe.
Cu privire la prescripţia faptei invocate de petenta se indică prevederile art. 37 alin. 5 din Legea 50/1991, conform cărora construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea acestora, nu se consideră finalizate, astfel se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege.
Potrivit art. 13 alin.2 din OG2/2001 contravenţia este continua în
situaţia în care încălcarea obligaţiei durează în timp, or în speţa, în sarcina contestatoarei a fost reţinuta o fapta cu caracter continuu, respectiv executarea de lucrări de construcţii fara autorizaţia prevăzuta de lege, fapta ale cărei efecte s-au prelungit în timp pana la efectuarea controlului care a întrerupt rezoluţia contestatoarei şi în aceasta situaţie, data epuizării faptei este însăşi data controlului care a fost indicata în cuprinsul procesului verbal.
Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor
recurentei, Tribunalul constată că recursul este fondat, pentru
următoarele considerente:
Astfel cum reiese din cuprinsul plângerii contravenționale (f. 2-3) cu care a fost învestită instanța de fond, petenta a solicitat, în susținerea cererii formulate, încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori. La primul termen de judecată acordat în cauză, respectiv, Judecătoria Sectorului 1
Bucureşti a pronunțat sentința civilă nr., prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, fără a se dispune vreo altă măsură în cauză.
Judecătoria Cluj-Napoca a soluționat plângerea contravenţională la primul termen de judecată acordat după înregistrarea dosarului pe rolul acestei instanței, prin sentința civilă nr.
Astfel cum reiese din cuprinsul acestei sentințe (f. 6-7), instanţa de fond nu a pus în discuție și nu s-a pronunţat cu privire la cererile în probaţiune formulate de petentă prin plângerea contravențională. Mai mult, astfel cum reiese din considerentele hotărârii analizate, s-a reținut de către instanța de
fond împrejurarea că petenta nu a adus în sprijinul afirmaţiilor sale nicio probă.
Prin urmare, instanţa de fond a ignorat cererile în probaţiune propuse
prin cererea de chemare în judecată de către petentă, omiţând a se pronunţa asupra acestora, soluţia dându-se exclusiv pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Tribunalul reţine că raportat la dispoziţiile art. 129 alin. 5 coroborat cu art. 167 şi art. 268 din Codul de procedură civilă, instanţa avea îndatorirea de a se pronunţa motivat cu privire la cererile în probaţiune formulate în cuprinsul plângerii, în sensul admiterii sau, după caz, în sensul respingerii, chiar şi în situaţia în care părţile nu s-au prezentat, solicitând judecarea cauzei şi în lipsa lor de la dezbateri.
Omiţând a se pronunţa asupra probelor propuse de recurentă, situaţie care echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pronunţând o hotărâre susceptibilă de a fi casată. Prin aceasta a fost cauzată recurentei o vătămare prin nesoluţionarea practic în fond a pricinii.
Astfel, neanalizând în niciun mod cererea de probe a reclamantei, instanţa de fond a sancţionat-o în realitate pe acesta cu decăderea din dreptul de a solicita şi administra dovezi, ca parte componentă a dreptului său la o procedură echitabilă, fără să motiveze care sunt argumentele aplicării acestei sancţiuni.
Tribunalul reține, asupra acestui aspect, că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, revine jurisdicţiilor naţionale sarcina de a aprecia probele administrate şi pertinenţa celor propuse de părţi, în cadrul unei proceduri care respectă principiul contradictorialităţii, instanţele naţionale putând confirma procesul-verbal de contravenţie pe bază de probe considerate ca pertinente şi suficiente şi prin hotărâri amplu motivate în fapt şi în drept (cauza Neață c. României).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art.
304 pct.5 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. /2011 şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu îndrumarea pentru completul învestit cu soluţionarea plângerii contravenționale de a se pronunţa cu privire la cererile în probaţiune formulate în cauză, în condiţiile legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Admite recursul declarat de împotriva Sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul cu nr. /2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează si dispune trimiterea spre rejudecare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la
PRESEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
| ← Exceptia nelegalei timbrari | Casare cu trimitere.Nesolutionarea fondului. → |
|---|
