Nulitate titlu de proprietate. Cerere de reconstituire
| Comentarii |
|
a dreptului de proprietate formulată în baza Legii nr. 247/2005 de moştenitor. Antecesor în viaţă la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991
- Legea nr. 18/1991
- Legea nr. 247/2005
Formularea de către petent în calitate de succesor al lui P.N., a unei cereri de reconstituire a proprietăţii, în temeiul Legii nr. 247/2005 de modificare a legilor fondului funciar anterioare, nu poate suplini oii înlocui pasivitatea manifestată de antecesorul său din anul 1991 şi până la deces, în anul 2004, pasivitate a cărei semnificaţie o reprezintă înlăturarea beneficiului legilor reparatorii în patrimoniul său.
(Secţia civilă, decizia nr. 383/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 4679 din 8 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins acţiunea civilă formulată de petentul P.C.C., prin mandatar S.N., împotriva intimaţilor Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Budacu de Jos, P. T., S.G., C. I. M.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, tribunal reţine că nu sunt date motivele de casare ori modificare a hotărârii date de prima instanţă.
Solicitării recurentului de casare a sentinţei recurate nu i se poate da curs, întrucât deşi se afirmă că pricina a fost examinată prioritar şi exclusiv din perspectiva legitimării procesual active a petentului în considerentele hotărârii judecătoreşti, ce fac corp comun cu dispozitivul acesteia, se relevă atât argumentele ce susţin soluţionarea excepţiei evocate, cât şi pe cele ce argumentează tranşarea fondului pricinii, expuse începând cu par. 1 pagina 5, respectiv par. 7 al aceleiaşi pagini în numerotarea expresului hotărârii judecătoreşti.
Soluţionarea defavorabilă a demersului juridic promovat de petentul P.C.C. este judicioasă, instanţa de fond reţinând o corectă stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispoziţiilor legale în materie.
Afirmată prin însăşi acţiunea introductivă, neformularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 de către antecesorul în viaţă al petentului, P.N., este demonstrată de probele administrate. Din anul 1991 şi până la momentul survenirii decesului, 6.02.2004, P.N. nu a formulat nicio cerere de retrocedare a terenului ce face obiectul Titlului de proprietate nr. 40.131/21.02.2002 eliberat pe numele celorlalţi moştenitori ai lui P.T., respectiv C.A. şi P.T.
Contrar aserţiunilor recurentului, formularea de către petent în calitate de succesor al lui P.N., a unei cereri de reconstituire a proprietăţii, în temeiul Legii nr. 247/2005 de modificare a legilor fondului funciar anterioare, nu poate suplini ori înlocui pasivitatea manifestată de antecesorul său din anul 1991 şi până la deces, în anul
2004, pasivitate a cărei semnificaţie o reprezintă înlăturarea beneficiului legilor reparatorii în patrimoniul său. Repunerea în termenul de acceptare a moştenirii
operează în favoarea tuturor moştenitorilor în viaţă la momentul intrării în vigoare a legii ce guvernează reconstituirea finalizată cu emiterea titlului de proprietate atacat (în speţă Legea nr. 18/1991 care îi viza pe C.A., P.T. şi P.N. persoanei care nu a uzat de beneficiul legii, în cauză a lui P.N.). Decesul survenit ulterior expirării termenului de formulare a cererii nu semnifică îndreptăţirea succesorului acestuia petentul recurent P.C.C. la formularea cererii, în condiţiile în care antecesorul său, petent titular al unei atare cereri, nu a înţeles să vizeze de procedura reconstituirii. Efectele Legii nr. 247/2005, invocată de recurent, nu se produc, întrucât reconstituirea este circumscrisă prevederilor Legii nr. 18/1991, la solicitarea moştenitorilor fostului proprietar P.T., moştenitori pentru care, în lipsa cererii, nu se numără şi antecesorul recurentului. Or, beneficiul reconstituirii era în persoana tatălui recurentului, în viaţă pe toată durata termenului de formulare a cererii şi mult după expirarea acestuia şi finalizarea reconstituirii în 2002 prin eliberarea titlului de proprietate, respectiv până în anul 2004. Eronat se invocă, aşadar, reprezentarea tatălui la moştenirea bunicului în temeiul Legii nr. 247/2005 întrucât reprezentarea operează atunci când o persoană urcă în gradul şi locul unui ascendent care la data deschiderii moştenirii nu mai este în viaţă (art. 664 C. civ.). Or, actul normativ menţionat nu a introdus instituţia acceptării succesiunii în sensul afirmat de recurent, acela că fiecare lege a fondului funciar operează distinct repuneri în termenul de prescripţie al opţiunii succesorale cu drepturi depline, ci în lumina celor înainte arătate. Identic este de înlăturat şi susţinerea, făcută pentru prima dată în recurs, că în temeiul art. 33 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 247/2005 în cauză operează moştenirea prin retransmitere şi nu reprezentarea succesorală.
Tot pentru prima dată în recurs se afirmă şi teza mandatării unui singur succesor, respectiv C.A. să formuleze cererea de reconstituire în numele tuturor moştenitorilor. Aserţiunea este de înlăturat şi pentru considerentul că ea se circumscrie exclusiv afirmării, în lipsa oricărei probe care să o susţină.
Nici invocarea similitudinii de situaţie cu cea a lui P.T., beneficiar al reconstituirii, care nu a formulat personal cererea de reconstituire, nu poate fi reţinută ca temei de modificare a sentinţei, O posibilă eroare a comisiilor de fond funciar nu-i poate profita recurentului, căci ar avea semnificaţia nerespectării legii.
Critica de nelegalitate a titlului de proprietate vizând lipsa semnăturii petentei C.A. pe cererea de reconstituire, semnată fiind doar declaraţia-anexă, este de înlăturat atât pentru considerentul înainte relevat, cât mai ales întrucât ea s-a formulat pentru prima dată în recurs şi mult după expirarea termenului de motivare a căii de atac, instituit de art. 301 C. pr. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că reconstituirea circumscrisă Legii nr. 18/1991 şi finalizată prin emiterea titlului de proprietate atacat este conformă prevederilor legale ce instituie beneficiul reparaţiei este în persoana, titularilor cererilor de reconstituire printre care nu se numără şi antecesorul recurentului, în viaţă pe parcursul derulării termenului de formulare a cererii, văzând şi dispoziţiile art. 8, 13, 48, 51 din Legea nr. 18/1991 raportat la art. 13 din H.G. nr. 131/1991, ale art. 33 din Legea nr. 1/2000 şi art. I pct. 37 titlul IV al Legii nr. 247/2005, în temeiul art. 312 C. pr. civ. se respinge ca nefondat recursul declarat (judecător Năşcuţiu Camelia).
| ← Nulitate declaraţie de renunţare la moştenire. Eroare obstacol | Nulitate titlu de proprietate. Necesitatea stabilirii persoanei... → |
|---|
