Legea nr. 221/2009. Neprezentare la încorporare. Caracterul politic al condamnării. Martor al lui Iehova
| Comentarii |
|
- Legea nr. 221/2009
Persoanele condamnate definitiv pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a ţării, prevăzute de art. 334 şi 354 din Codul penal, săvârşite din motive de conştiinţă, nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice.
(Secţia civilă, sentinţa nr. 172/F/2009, nepublicată)
Prin acţiunea civilă înregistrată reclamantul B.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se constate caracterul politic al condamnării penale dispuse prin sentinţa penală nr. 175/1984 pronunţată de Tribunalul Militar Cluj prin care reclamantul a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare şi să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 50.000 Euro (echivalent în lei) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu executarea pedepsei în loc de deţinere.
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată că acţiunea nu este întemeiată şi, în consecinţă, va fi respinsă ca atare.
Prin sentinţa penală nr. 175/15 noiembrie 1984 pronunţată de Tribunalul Militar de M U. Cluj reclamantul B.M. a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neprezentare la încorporare prevăzută de art. 354 alin. 2 C. pen. în motivarea hotărârii s-a statuat că inculpatul, actualul reclamant, a fost chemat de Centrul militar judeţean Maramureş la verificarea medicală, în vederea încorporării, pentru data de 16 august 1984. S-a prezentat în faţa comisiei la termenul stabilit, dar, când i s-a pus în vedere că este încorporat şi urmează să se prezinte personal la U.M. 01038 Borşa în ziua de 31 august 1984, a declarat că se opune încorporării întrucât aparţine credinţei „martorii lui Iehova” şi aceasta îl opreşte de la satisfacerea serviciului militar. Stăruinţele depuse de membrii comisiei în a face pe inculpat să înţeleagă necesitatea îndeplinirii obligaţiilor militare au rămas fără rezultat, el situându-se în continuare pe poziţia de a se opune satisfacerii serviciului militar şi, în consecinţă, nu s-a prezentat în ziua de 31 august 1984 la unitatea la care a fost repartizat.
S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut fapta în faţa instanţei şi, invocând aceleaşi motive de credinţă, a declarat că refuză în continuare satisfacerea serviciului militar, că a cunoscut şi înţeles urmările faptei sale pentru capacitatea de apărare a patriei, consecinţele la care se expune, dar, cu toate acestea, nu revine asupra hotărârii de a se opune încorporării.
Executarea pedepsei a început la data de 26.10.1984. Pedeapsa a fost graţiată în întregime condiţionat, fiind pus în libertate la 10.06.1986.
Prin acţiunea prezentă, B.M. solicită ca în temeiul art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009 să se constate caracterul politic al condamnării sale, iar, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a), pârâtul să fie obligat să-i plătească 50.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu executare a pedepsei în loc de deţinere.
La adoptarea soluţiei respingerii pretenţiilor, instanţa are în vedere decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009 dată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 lit. a) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, prin care s-a decis că persoanele condamnate definitiv pentru infracţiunile contra capacităţii de apărare a ţării, prevăzute de art. 334 şi 354 C. pen., săvârşite din motive de conştiinţă, nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice.
Considerentele hotărârii conchid că pedepsele aplicate pentru asemenea infracţiuni, cel mai frecvent determinate de apartenenţa la Organizaţia Religioasă „Martorii lui lehova”, nu au fost dispuse pentru aderarea la un cult religios, ci pentru săvârşirea unor fapte prevăzute de norme penale care privesc organizarea şi legiferarea modului de efectuare a stagiului militar, în nevoia de ocrotire a relaţiilor sociale referitoare la capacitatea de apărare a ţării, în exercitarea dreptului suveran al unui stat de a reglementa participarea tuturor cetăţenilor apţi, fără nici o discriminare pe motive religioase sau de altă natură, la îndeplinirea unei obligaţii prevăzute prin legea fundamentală, şi că, prin urmare, condamnările penale pentru cele două infracţiuni nu au caracter politic.
Elementele speţei, aşa cum au fost descrise la început, se înscriu întrutotul în limitele situaţiei juridice tranşate de curte prin recursul în interesul legii. Chiar dacă decizia s-a dat în legătură cu aplicarea Decretului-lege nr 118/1990, aceasta devine obligatorie şi în contextul procesului de faţă, deoarece dezleagă o problemă de drept comună ambelor reglementări legale. Deşi instituie măsuri diferite, atât Decretul-lege nr. 118/1990, cât şi Legea nr. 221/2009 urmăresc realizarea aceluiaşi scop reparator, de corectare a abuzurilor săvârşite asupra unor persoane, identic prin condamnări cu caracter politic, pronunţate după 6 martie 1945, pentru fapte de împotrivire faţă de regimul totalitar.
Reţinând neîntrunirea cerinţei Legii nr. 221/2009, aceea a condamnării politice a reclamantului, acţiunea nu poate fi admisă (Judecător lacob Corina).
| ← Legea nr. 221/2009. Măsuri administrative. Caracter politic | Modalitate de partaj. Variantă necontestată de părţi → |
|---|
