Obligaţie de a face. Branşament de apă aflat pe o proprietate, deservind şi proprietatea vecină. Obligarea la reluarea furnizării apei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 229/R din 24 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 13532/21.06.2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului M.V.. invocată de pârâţii B.V. şi M.G..
A fost admisă. în parte. acţiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâţii
B.V. şi M.G. şi în consecinţă. au fost obligaţi pârâţii la reluarea furnizării apei curente la imobilul reclamantului din Cluj-Napoca str. K. fost respins restul pretenţiilor cu privire la obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâţii B.V. şi M.G.. în contradictoriu cu pârâta Compania de Apă Someş SA şi reclamantul M.V.. ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. pentru cererea de obligare la încheierea contractului de furnizare a apei cu pârâta şi a fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâţii B.V. şi M.G.. în contradictoriu cu pârâta Companiei de Apă Someş şi reclamantul M.V.. ca inadmisibilită pentru cererile în constatare .
A fost respinsă cererea reconventionala formulată de pârâţii B.V. şi M.G.. în contradictoriu cu pârâta Companiei de Apă Someş şi reclamantul M.V. ca neîntemeiată. pentru cererea de obligare la despăgubiri.
Au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a se pronunţa această hotărâre. instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea din data de 08.03.2012. instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor reconvenţionali în a solicita obligarea Companiei de Apă Someş şi a pârâtului reconvenţional de a încheia contract de furnizare a apei. pârâţii nefiind titularii dreptului în raportul juridic dedus judecăţii. cererea reconvenţională privind obligarea pârâtului M.V. să procedeze la încheierea contractului de furnizare a apei cu pârâta SC COMPANIA DE APA SA va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererilor în constatare faţă de disp. art. 111 Cod proc.civ.. raportat la împrejurarea că există o acţiune în realizare la îndemâna părţilor. nu o acţiune în constatare. caz în care oricum nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt. ci se pot formula cereri cu privire la existenţa sau inexistenţa unui drept. prin urmare. cererea de a se constata că pârâtul M.V. nu deţine contract de furnizare a apei potabile pentru locuinţa sa şi de a se constata că pârâtul M.V. a procedat la conectarea ilegală la sursa de apă. vor fi respinse ca inadmisibile pe calea acţiunii în constatare.
Instanţa a reţinut că în privinţa cererii formulată de pârâta B.V.. privind obligarea Companiei de Apă la depunerea contractului de furnizare a apei potabile împreună cu documentaţia tehnică aferentă pentru pârâtul M.V.. s-a precizat că se susţine ca cerere în probaţiune.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului instanţa a reţinut că printre condiţiile de exercitare a acţiunii civile se numără şi calitatea procesuală. care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat. Atât la formularea acţiunii. cât şi pe parcursul judecăţii. reclamantul este obligat să facă dovada calităţii procesuale active.
Instanţa a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă în cauză raportat la împrejurarea că a făcut dovada că este proprietarul locului de consum în privinţa căruia se susţine că a fost sistată furnizarea apei curente. Prin urmare, excepţia invocată a fost respinsă.
Prin sentinţa civila nr. 5060/8.06.2007 pronunţata de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisa acţiunea civila formulata de reclamantul M.V. in contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauza si s-a dispus sistarea parţiala a stării de coproprietate asupra contracţiei existente pe terenul înscris in CF nr. 22498 Cluj-Napoca in natura. prin formarea a doua unităţi locative.
Prin ordonanţa preşedinţială nr. 8400/17.05.2011 pronunţata de Judecătoria Cluj-Napoca. au fost obligaţi pârâţii B.V. si M.G. sa reia furnizarea de apa curenta către reclamantul M.V.. sub sancţiunea de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la soluţionarea irevocabila a acţiunii civile ce face obiectul prezentului dosar. In considerentele ordonanţei s-a reţinut ca cei doi pârâţi au sistat furnizarea de apa către intimatul M.V. (motivat de neachitarea facturilor emise pentru plata apei furnizate). lipsind astfel intimatul de apa curenta. adică de o utilitate esenţială pentru desfăşurarea unei vieţi decente. Recursul declarat împotriva ordonanţei preşedinţiale menţionate a fost respins prin decizia civila nr.670/28.06.2011 pronunţata de Tribunalul Cluj.
Instanţa a reţinut că reclamantul şi pârâţii au proprietăţi învecinate. rezultate din sistarea indiviziunii asupra unei proprietăţi. iar branşamentul de apă ce alimentează cele două proprietăţi se află pe terenul pârâţilor. singurii care au acces la robinetul care închide şi deschide racordarea la apă. Această împrejurare rezultă atât din înscrisurile de la dosar cât şi din recunoaşterile pârâţilor la interogatoriu.
Reclamantul a făcut dovada că a întreprins demersuri pentru realizarea unui branşament separat pentru proprietatea sa. aşa cum rezultă şi din adresa de la fila 28 emisă de SC Compania de Apă SA. iar martorul D.I.. vecin cu imobilele părţilor. a declarat că reclamantul. motivând că pârâţii au sistat furnizarea cu apă curentă la proprietatea acestuia. s-a aprovizionat cu apă de pe proprietatea martorului. cu permisiunea acestuia din urmă.
În cauză s-a dovedit că pârâţii au sistat furnizarea cu apă curentă după cum o şi recunosc. invocând neplata consumului de apă de către pârât.
Pârâţii nu au produs vreo probă în sensul celor afirmate prin cererea reconvenţională şi nici nu s-a făcut dovada că au notificat sau formulat vreo cerere în pretenţii cu privire la contravaloarea consumului. condiţii în care nu se justifică întreruperea furnizării unei utilităţi esenţiale cum este apa curentă. astfel că atitudinea lor apare ca exercitare abuzivă a drepturilor lor.
Pe de altă parte instanţa a reţinut că nici reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat prin fapta pârâţilor de a opri furnizarea cu apă
curentă. Aceasta. în condiţiile în care pentru reglementarea situaţiei. toate părţile trebuie să-şi dea concursul. iar reclamantul nu a dovedit prejudiciul şi întinderea lui.
Daunele morale au fost apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei. integrităţii corporale şi sănătăţii. cinstei. demnităţii şi onoarei. prestigiului profesional. iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei. ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect. partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta culpabilă. Cum în cauza dedusă judecăţii. aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite. instanţa a respins cererea reconvenţională de obligare a reclamantului - pârât reconvenţional la plata daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 476/A/17.10.2012 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinţei civile nr. 13532/21.06.2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca. care a fost menţinută în totul.
Pentru a pronunţa această decizie. tribunalul a reţinut că o mare parte din memoriul cuprinzând motivele de apel. mai exact actele cuprinse în paginile 4-6. constituie motive în susţinerea primului petit. având ca obiect obligarea pârâţilor la reluarea furnizării apei. Având în vedere că acest petit a fost admis. criticile sunt lipsite de obiect. ori din cuprinsul sentinţei rezultă indiscutabil împrejurarea că instanţa s-a pronunţat asupra cererii legate de obligarea pârâţilor la furnizarea apei in locuinţa reclamantului.
Chiar dacă prima critică ar fi fost găsită întemeiată. nu s-ar fi impus anularea sentinţei in privinţa întregii soluţii dată de instanţă acţiunii reclamantului. ci doar in privinţa soluţiei dată petitului al doilea.
În ce priveşte critica dată soluţiei având ca obiect daunele morale. instanţa a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Instanţa a reţinut corect împrejurarea că reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului suferit. căci pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu este suficientă dovedirea existenţei unui prejudiciu. ci şi întinerea acestuia.
Chiar şi prejudiciile morale trebuie probate. nefiind suficient pentru a dispune obligarea la 5000 euro despăgubiri. cât pretinde reclamantul. bazat exclusiv pe prezumţia că în general lipsa apei creează disconfort.
Sub acest aspect. reclamantul trebuia să probeze de exemplu ce cantitate de apă folosea anterior sistării furnizării apei. ce activităţi consumatoare de apă avea. ce cantitate de apă aducea de la martorul
D.I.. cu ce frecvenţă.
În plus. fără a nega comportamentul abuziv al pârâţilor. reţinut deja in sentinţă. şi reclamantul avea posibilitatea să rezolve mult mai devreme situaţia lipsei de apă. prin realizarea unui branşament separat de apă separat. care să asigure furnizarea apei in locuinţa sa. cu contor separat de cel al pârâţilor.
Împrejurarea că a făcut primele demersuri in acest sens abia in iunie 2011. duce la concluzia că situaţia cu care s-a confruntat nu i-a cauzat atâta disconfort pe cât pretinde. Aceste demersuri sau fost foarte neconvingătoare. şi au constat în aprobarea unei separări de branşament.
Din cuprinsul adresei nr. 13809 din 23.06.2011 emisă de Compania de Apă Someş instituţia solicitată a comunicat că a emis solicitantului avizul de principiu nr. 13195 din 09.06.2011.
Deşi a primit acest acord de principiu pentru separarea de branşare. la dosar nu s-au depus dovezi din care să rezulte că s-a realizat branşarea separată a locuinţei reclamantului.
Critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. întrucât instanţa a analizat global îndreptăţirea la cheltuieli de judecată a părţii care a câştigat parţial litigiul. Raportat la întregul litigiu şi la partea în care reclamantul a fost câştigător. instanţa a apreciat că acesta este îndreptăţit la suma de 2200 lei din totalul cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate. Nu este obligatoriu ca instanţa să facă o defalcarea pe fiecare categorie a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul. solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului. cu consecinţa obligării pârâţilor la plata daunelor mortale în cuantum de 5000 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii şi la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.. recurentul a arătat că în cauză este vorba de un prejudiciu moral constând în afectarea standardului
său de viaţă şi a familiei sale. umilinţa la care a fost supus el şi familia lui ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de pârâţi şi nu în ultimul rând în efortul fizic suplimentar pe care l-a depus pentru a-şi asigura apa potabilă necesară trebuinţelor familiei şi gospodăriei lui.
În ce priveşte întinderea prejudiciului. recurentul a arătat că acesta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice. dar instanţa urmează să-l aprecieze în aşa fel încât suma acordată să constituie o satisfacţie echitabilă.
Recurentul a mai arătat că prin probele administrate în cauză declaraţia martorului D.I.. actele depuse la dosarul cauzei. a dovedit producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorilor. motiv pentru care instanţele de fond în mod greşit au respins ca nedovedit în ceea ce priveşte prejudiciul suferit şi întinderea acestuia. capătul de acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor la plata daunelor morale.
În finalul declaraţiei de recurs reprezentantul recurentului a arătat că soluţiile pronunţate de instanţa de fond şi apel contravin dispoziţiilor art. 998-999 C. civi coroborate cu practica C.E.D.O.. care instituie obligaţia pentru partea care solicită acordarea daunelor morale să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu şi fapta autorilor. ceea ce în speţă s-a demonstrat prin scriptele care se găsesc la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă intimaţii s-au opus admiterii recursului. arătând că nimeni nu poate invoca propria culpă în vederea obţinerii unui prejudiciu. că nimeni nu poate invoca în apărare acte normative străine de relaţia socială ce face obiectul cauzei.
Examinând recursul declarat. prin prisma motivelor invocate. curtea apreciază că este nefondat şi în consecinţă. în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În speţă obiectul acţiunii l-a constituit obligarea pârâtului la reluarea furnizări apei curente la imobilul proprietatea reclamanţilor situat în Cluj-Napoca str. K. apartamentul 1. obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii şi la plata daunelor morale.
Primul capăt al acţiunii a fost admis. reţinându-se că s-a dovedit faptul că pârâţii au sistat furnizarea de apă curentă motivat pe faptul că reclamanţii nu au achitat contravaloarea consumului de apă aferent imobilului lor.
Recurentul susţine că prin fapta lor pârâţii i-au cauzat un prejudiciu morale. constând în afectarea standardului de viaţă prin lipsa apei curente şi a efortului fizic. suplimentar pe care l-a depus pentru a asigura apa potabilă necesară gospodăriei sale.
În principiu. abuzul de drept apare atunci când titularul unui drept subiectiv îl exercită cu rea credinţă pentru a vătăma pe cineva. Abuzul de drept reprezintă o formă de manifestare a delictului civil. iar răspunderea civilă se soluţionează după regulile acestuia. presupunând întrunirea cumulativă a condiţiilor derivate din interpretarea art. 998 - 999 C. civil. adică existenţa unui prejudiciu. existenţa faptei ilicite. existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. existenţa vinovăţiei. care în cazul abuzului de drept. poate fi doar în forma intenţiei.
În concret. prin raportare la datele din cauză. legal a considerat tribunalul că o rezolvare favorabilă a cererii reclamantului impune verificarea acestor condiţii. Astfel s-a constatat că reclamantul nu a dovedit întinderea prejudiciului suferit. pe care nu l-a indicat concret. iar în ce priveşte fapta ilicită. care trebuie să fie săvârşită cu rea voinţă. s-a reţinut că sistarea apei curente de către pârât s-a făcut. fără a nega comportamentul abuziv al acestuia. urmare faptului că reclamantul nu şi-a plătit contravaloarea consumului de apă aferent gospodăriei sale.
Nu în ultimul rând. în continuarea verificării aceloraşi condiţii. instanţa a mai reţinut că
reclamantul avea posibilitatea să rezolve problema lipsei de apă în condiţiile în care Compania de Apă Someş i-a comunicat avizul de principiu. încă din data de 9 iunie 2011. dar reclamantul nu a făcut nici un demers pentru a realiza branşarea separată a locuinţei sale la conducta de apă.
Nu orice prejudiciu dă dreptul la o compensaţie bănească . ci numai acela de o anumită
gravitate. în condiţiile faptului prejudiciabil. Trebuie. aşadar. să existe indicii referitoare la existenţa prejudiciului care să permită judecătorului să aprecieze valoarea daunelor. declaraţia martorului D.I.. invocată de recurent. nefiind edificatoare în acest sens.
În concluzia celor reţinute. curtea constată că hotărârea instanţei de apel este legală. întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile. motiv pentru care. în baza art. 304 pct.9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.. va respinge recursul reclamantului.
Motivele de recurs care privesc temeinicia deciziei atacate. respectiv cele privind aprecierea probelor administrate în cauză şi modul în care instanţa a stabilit situaţia de fapt în funcţie de probele administrate. (declaraţia martorului D.I.. a scriptelor depuse la dosar). nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs în condiţiile în care art. 304 pct. 11 Cod proc.civ. a fost abrogat.
| ← Acţiune în revendicare. Imobil ce a constituit obiect al Legii... | Preţul de piaţă al apartamentului cumpărat în temeiul Legii... → |
|---|
