Obligaţie de a face. Jurisprudență Carte Funciară; Proprietate privată
| Comentarii |
|
Judecătoria INEU Sentinţă civilă nr. 892 din data de 14.06.2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA INEU, JUDEȚUL ARAD Operator 2826
DOSAR NR.992/246/2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.892/2013
Ședința publică din data de 14 iunie 2013
Judecător :
Grefier:
S-a luat în examinare, acțiunea civilă formulată de reclamantul M A în contradictoriu cu pârâtul V N pentru obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat L I cu împuternicire avocațială nr…. (fila 4), lipsă fiind reclamantul și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză conform art.117 alin.1 și art.94 pct.1 lit. j din Noul Cod proc.civ. De asemenea, se constată că cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.146/1997 și art.3 alin.2 teza a II-a din O.G. nr.32/1995.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantului, avocat L I estimează durata de soluționare a cererii la un termen.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei, în temeiul art.238 alin.1 din Noul Cod proc.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului, avocat L I, susține acțiunea astfel cum a fost formulată și învederează faptul că pârâtul nu s-a opus admiterii acțiunii.
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Având cuvântul, reprezentantul reclamantului, avocat L I, susține că este dovedită calitatea procesual pasivă a pârâtului prin acte de stare civilă și anexa 24. Solicită interogatoriul pârâtului pentru a dovedi că reclamantul este moștenitorul legal și încuviințarea probei cu martori.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantului, avocat L I, arată că nu solicită completarea acțiunii cu un alt capăt de cerere.
Instanța, în temeiul art. 248 alin.1 Noul Cod proc.civ., având în vedere că obiectul acestei cauze este pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, constată că nu se impune a se uni excepția cu fondul pentru a fi administrate probe și reține cauza pentru a soluționa cu prioritate excepția invocată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2013, reclamantul M A domiciliat în …, CNP …, în contradictoriu cu pârâtul V N domiciliat în … a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în extravilanul comunei …, pe titlu de cumpărare asupra suprafeței de 0,58 ha teren arabil situat în tarla 181, parcela 881/87 din titlul de proprietate nr…., în baza actului intitulat "Contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de 25.01.2013 cu pârâtul; hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate în CF după rămânerea definitivă a sentinței; cu cheltuieli de judecată dacă pârâtul se opune admiterii acțiunii.
În fapt, a arătat că la data de 25.01.2012 a cumpărat de la pârâtul V N terenul situat în extravilanul comunei …, în suprafață totală de 0,58 ha prin actul numit "Contract de vânzare-cumpărare"; încheiat sub semnătură privată. Prin acest act pârâtul se obligă, în schimbul sumei de 1500 lei, plătiți integral, să transmită dreptul de proprietate asupra terenului urmând să se încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În continuare, reclamantul susține că deși a solicitat pârâtului să se prezinte la notar în vederea întabulării, acesta a avut diferite probleme.
Pârâtul este unicul moștenitor în calitate de fiu după autorul din titlul de proprietate nr…..
În drept a invocat prevederile art.111, art.112 și urm Cod proc.civ. art.5 alin.2 Titlul X din Legea nr.247/2005, art.969 și urm., art.1294 și urm., art.1073 și urm., art.1077 și urm., art.1837 și urm., art.1846 și urm. Cod civ., coroborate cu prevederile art.102-189 din Legea nr.71/2011, dispoziții tranzitorii de punere în aplicare a cărții V din Noul Cod Civil, art.1669 Cod civil.
În probațiune, reclamantul a anexat cererii următoarele înscrisuri: înscris sub semnătură privată intitulat "Convenție"; din data de 25.01.2013 (fila 5), titlul de proprietate nr…. (fila 6), certificat de deces seria…, nr…. (fila 7), certificat de deces seria …, nr…. (fila 8), certificat de naștere nr…. (fila 9), act de identitate al pârâtului (filele 10, 11), certificat de naștere nr…. (fila 11), act de identitate seria …, nr.7… (fila 12), certificat de atestare fiscală nr…. (fila 13).
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 198 lei, potrivit chitanței seria …, nr…. din data de 04.04.2013 (fila 20) precum și cu timbru judiciar în valoare de 3 lei potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.146/1997 și art.3 alin.2 teza a II-a din O.G. nr.32/1995.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, înscrisul sub semnătură privată intitulat "Convenție"; din data de 25.01.2013 (fila 5) este încheiat între pârâtul V N în calitate de promitent-vânzător și reclamantul M A în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect suprafața de 0,58 ha teren arabil situat în extravilanul localității …, tarla 181, parcela 881/87, pentru suma de 1500 lei.
Imobilul care face obiectul înscrisului sub semnătură privată, este înscris în titlul de proprietate nr…., cod … (fila 6), eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din Județul Arad, pentru numitul V I decedat în data de 23.01.2004, potrivit certificatului de deces seria …, nr…. (fila 7).
Astfel cum rezultă din certificatul nr…. eliberat de BCPI Ineu (fila 21), imobilul menționat nu este înregistrat în cartea funciară.
Reclamantul susține că pârâtul V N este moștenitor în calitate de fiu al defunctului V I.
În drept, potrivit art.106 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36 din 12 mai 1995 și art.118 din Noul Cod de procedură civilă succesiunea poate fi dezbătută de către notarul public sau instanța de judecată.
Întrucât, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei probe din care să rezulte că succesiunea după defunctul V I a fost dezbătută la notarul public sau de către instanța de judecată, și nici nu a formulat în prezenta cauză un capăt distinct de cerere prin care să solicite dezbaterea succesiunii defunctului pe calea unei acțiuni oblice, instanța nu poate reține calitatea pârâtului de moștenitor al defunctului.
În consecință, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul Vesa Nicolae este proprietarul imobilului cu privire la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată menționat.
Din dispozițiile art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, art.3, 4 și art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 se desprinde regula că pentru actul juridic civil se aplică legea în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după intrarea în vigoare a unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic. Având în vedere aceste prevederi legale, întrucât înscrisul sub semnătură privată intitulat "Convenție"; este încheiat în data de 25.01.2013, instanța constată că prevederile Codului civil din 2009 sunt aplicabile în prezenta cauză.
Potrivit art.1279 alin.3 cod civil din 2009, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Această dispoziție legală are caracter general, în sensul că are vocația să se aplice promisiunii de a încheia orice contract, mai puțin în cazul promisiunii de a se încheia un contract real, precum și în cazurile în care printr-o dispoziție legală se prevede altfel.
Există însă și o aplicație particulară, anume art. 1669 alin.1 Cod civil din 2009, în temeiul căruia, când una din părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Art. 1669 alin.1 din Noul Cod civil reglementează posibilitatea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract în cazul promisiunii bilaterale de vânzare și al promisiunii unilaterale de vânzare sau, după caz, de cumpărare, în măsura în care una dintre părți refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, iar toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Din reglementările legale enunțate rezultă că, pentru admisibilitatea unei atare acțiuni, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții, și anume, să existe un antecontract valabil încheiat; antecontractul să fie dovedit potrivit dreptului comun; una din părți să refuze autentificarea actului; reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului, iar promitentul cumpărător să nu fie incapabil a dobândi acel bun la data pronunțării sentinței.
Astfel, în ipoteza refuzului promitentului-vânzător de a încheia contractul în formă autentică, promitentul-cumpărător poate cere instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Însă, întrucât această hotărâre are caracter constitutiv de drepturi, condiția esențială pentru pronunțarea ei este ca, la momentul judecății, promitentul vânzător să fie proprietar asupra bunului care face obiectul promisiunii.
Chiar dacă reclamantul nu a prezentat probe din care să rezulte că pârâtul este proprietarul imobilelor cu privire la care s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, instanța reține că înscrisul reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, respectiv un antecontract valabil încheiat.
Astfel, există posibilitatea legală pentru părți ca orice contract să fie precedat de o promisiune de a contracta, iar faptul că promisiunea privește lucruri care, la momentul încheierii convenției, nu s-ar afla în patrimoniul promitentului, nu constituie motiv pentru a se constata nulitatea ei.
Nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că promisiunea de vânzare a unui bun imobil, făcută de un neproprietar nu ar fi valabilă. Această soluție își are rațiunea în faptul că persoana neproprietară are posibilitatea să dobândească proprietatea bunului oferit spre vânzare, de la adevăratul proprietar, iar apoi să fie în măsură a perfecta vânzarea.
Astfel, instanța constată că antecontractul de vânzare-cumpărare are ca obiect o obligație de a face, de a încheia în viitor un contract autentic de vânzare-cumpărare, susceptibil de a transfera proprietatea de la vânzător la cumpărător. Instanța poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, doar dacă se face dovada că imobilul se găsește în patrimoniul vânzătorului la momentul judecății și nu există alte impedimente legale.
Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea lui procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în art.194 Noul Cod proc.civ, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente obiectul precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului.
Prin indicarea pretenției sale, precum și, a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva pârâtului.
Acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare se poate opune doar adevăratului proprietar, consecința fiind că numai acesta poate avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune cu un astfel de obiect. Cum reclamantul nu a prezentat probe cu privire la calitatea de moștenitor a pârâtului, respectiv nu a dovedit că pârâtul este proprietarul imobilului la momentul judecății, instanța constată că reclamantul nu a justificat legitimarea procesuală pasivă a lui V N, chemat în judecată în calitate de pârât.
Pentru considerentele arătate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V N și, în consecință, va respinge acțiunea formulată de reclamantul M A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V N și, în consecință,
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M A domiciliat în …, în contradictoriu cu pârâtul V N domiciliat în ….
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.06.2013.
Președinte Grefier
Red/Tehnored/
4 ex./2 com.
Se comunică:
- reclamantului: M A domiciliat în …
- pârâtului: V N domiciliat în …
| ← Succesiune şi ieşire din indiviziune. Jurisprudență... | Prestaţie tabulară. Jurisprudență Cadastru. Intabulare;... → |
|---|
