Obligaţie de întreţinere. Lipsa locului de muncă

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Apărările pârâtului, potrivit cărora el nu are un loc de muncă şi nici nu realizează venituri din muncă, nu pot fi primite de către instanţă, deoarece stabilirea şi executarea obligaţiei de întreţinere nu pot fi determinate de diligenţele debitorului în găsirea unui loc de muncă sau în prestarea unor munci ocazionale aducătoare de venituri. Atât timp cât pârâtul este apt de muncă, el nu poate fi exonerat de obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere şi educare a copilului său minor, aflat în stare de nevoie, potrivit prezumţiei instituite de art. 525 alin. (1) NCC.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 84/R din 8 martie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 3513/265/2011, pronunţată de Judecătoria Năsăud, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta D.I.A.E. împotriva pârâtului S.T. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul S.T. să-i plătească reclamantei D.I.A.E. în favoarea minorului S.T.D., născut la data 15.05.2011, o pensie lunară de întreţinere în cuantum de 167,5 lei, începând cu data de 24.11.2011 şi până la majoratul acestuia.

împotriva sentinţei expuse a declarat recurs pârâtul. Recursul declarat de pârât este nefondat.

In mod judicios prima instanţă a obligat pârâtul să plătească reclamantei în favoarea minorului S.T.D. o pensie lunară de întreţinere, reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 524, art. 525 alin. (1), art. 527 NCC. Prevederile legale arătate instituie în sarcina părinţilor obligaţia de a presta întreţinere faţă de copilul lor, iar cuantumul acestei obligaţii este prevăzut de art. 529 NCC. Apărările pârâtului, potrivit cărora el nu are un loc de muncă şi nici nu realizează venituri din muncă, nu pot fi primite de către instanţa de recurs, deoarece stabilirea şi executarea obligaţiei de întreţinere nu pot fi determinate de diligenţele debitorului în găsirea unui loc de muncă sau în prestarea unor munci ocazionale aducătoare de venituri. Atât timp cât pârâtul este apt de muncă, el nu poate fi exonerat de obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere şi educare a copilului său minor, aflat în stare de nevoie, potrivit prezumţiei instituite de art. 525 alin. (1) NCC.

In ceea ce priveşte cuantumul pensiei, tribunalul reţine că prima instanţă în mod corect s-a raportat la venitul minim pe economia naţională, stabilit prin H.G. nr. 1193/2010. De altfel, în faţa instanţei de fond, pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii şi cu stabilirea unei pensii de întreţinere în funcţie de venitul minim pe economie.

Susţinerile din recurs referitoare la paternitatea copilului nu pot fi primite, faţă de menţiunile din certificatul de naştere al acestuia, o procedură de contestare a recunoaşterii voluntare a paternităţii copilului nefiind urmată de către pârât ulterior eliberării actului menţionat.

← Obligaţie de întreţinere. Persoană majoră aflată în...  Obligaţie de întreţinere. Lipsă venituri →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligaţie de întreţinere. Lipsa locului de muncă