Opoziţie la înregistrarea mărcii. Mărci similare (AQUAREUAQUAROM). Produse identice şi servicii similare. Risc de confuzie directă şi indirectă
| Comentarii |
|
Legea nr. 84/1998, art. 6 lit. c)
Drepturile conferite de marca anterioară sunt protejate împotriva înregistrării, pentru produse/servicii identice sau similare, a unui semn identic sau similar cu marca anterioară, dacă există un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a semnului cu marca.
Riscul de confuzie poate privi confuzia directă, respectiv riscul substituirii involuntare la produsele marcate de semnele aflate în conflict, ori riscul atribuirii aceleiaşi provenienţe produsului marcat de semnul supus înregistrării cu cel marcat de mărcile
anterioare, sau confuzia indirectă, respectiv riscul considerării că între cei doi producători diferiţi ar exista vreo legătură economică, juridică etc.
Riscul de asociere nu constituie o alternativă la riscul de confuzie, iar cel dintâi nu îl implică cu necesitate pe cel din urmă.
întrucât mărcile se află în grad ridicat de similaritate vizuală şi fonetică, diferenţele, cu grad redus, de ordin conceptual nu sunt în măsură să neutralizeze gradul ridicat de similaritate vizuală şi fonetică decât sub aspectul riscului de confuzie directă în forma substituirii involuntare a produselor.
Consumatorul mediu român, vizat de produsele marcate, nu va cumpăra un produs „AQUAREL” crezând că a cumpărat în fapt un produs „AQUAROM” sau invers.
Confruntat cu produse identice (sau servicii complementare acestora), purtând semnul supus înregistrării, consumatorul român mediu, vizat de produsele (sau serviciile) respective, îşi va aminti semnul verbal ce compune mărcile anterioare, şi, deşi nu va substitui involuntar produsele, va putea considera că produsul marcat de semnul supus înregistrării are aceeaşi provenienţă cu cel marcat de mărcile verbale anterioare ori că între cei doi producători diferiţi ar exista vreo legătură.
C.A. Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 227/R
din 8 noiembrie 2005, nepublicată
Sub nr. 2456/15.10.2004, pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, a fost înregistrat apelul declarat de apelanta S.P.N. SA împotriva Hotărârii nr. 85/30.06.2004 a Comisiei de reexaminare mărci din cadrul O.S.I.M. prin care a fost respinsă contestaţia formulată de către apelantă împotriva Deciziei nr. 1017/07.10.2003 a Comisiei de examinare opoziţii din cadrul O.S.I.M..
Sub nr. 101323/24.07.2003, apelanta a înregistrat la O.S.I.M. opoziţia la înregistrarea mărcii individuale, verbale „AQUAROM”, de către intimata SC R.G. SA, invocând anterioritatea mărcilor verbale ,AQUAREL”, una înregistrată internaţional, cu ţară desemnată România, cealaltă înregistrată naţional, cesionată în favoarea apelantei de către titularul iniţial, pentru produse identice şi similare, aparţinând clasei 32.
Prin decizia nr. 1017/07.10.2003 a Comisiei de examinare opoziţii din cadrul O.S.I.M. opoziţia a fost respinsă, constatându-se că, deşi mărcile încep fonetic la fel, din punct de vedere semantic marca
„AQUAROM” sugerează ideea de apă românească, în timp ce mărcile opuse sugerează ideea de acuarelă, apreciindu-se că se evită riscul de confuzie şi riscul de asociere pentru consumator.
In motivarea apelului, apelanta invocă faptul că orice analiză comparativă a mărcilor aflate în conflict trebuie să pornească de la realitatea incontestabilă a dreptului de monopol pe care aceasta îl deţine asupra mărcilor anterioare ce beneficiază de protecţie pe teritoriul României. Mărcile aflate în conflict sunt similare, cinci litere fiind comune ambelor mărci. Particulele „EL” şi „OM" nu sunt în măsură să asigure o diferenţiere suficientă, atât sub aspect vizual, cât şi auditiv, care să asigure eliminarea riscului de confuzie pentru potenţialii consumatori. Prefixul comun „AQUA" creşte riscul de confuzie. In condiţiile în care Comisia de reexaminare mărci din cadrul O.S.I.M. reţine caracterul fantezist al mărcilor în raport cu produsele, analiza lor semantică nu se justifică. Dată fiind similaritatea mărcilor, potenţialul consumator va confunda produsele şi le va asocia, în sensul că ar putea avea un producător comun. Trebuia avut în vedere consumatorul mediu, pentru care ,AQUAROM” poate fi o variantă a mărcii apelantei, „AQUAREL”. Comisia de reexaminare îşi întemeiată decizia şi pe argumentul că marca „AQAUROM” ar putea forma o familie de mărci cu mărcile anterioare ale intimatei „ROMAQUA” şi „AQUATIQUE”.
Prin decizia civilă nr. 62/A/02.08.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în dosar nr. 2456/2004, apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că între mărcile aflate în conflict există diferenţe atât din punct de vedere fonetic, cât şi din punct de vedere semantic sau conceptual. Din punct de vedere fonetic, deşi mărcile încep cu particula „AQUA”, comună şi la alte mărci înregistrate pentru aceleaşi produse sau servicii, terminaţia lor diferă, ceea ce face ca ele să se diferenţieze şi să nu existe risc de confuzie sau de asociere. Din punct de vedere semantic, denumirea „AQUAROM” sugerează apa din România, iar „AQUAREL” se referă la acuarele sau multitudine de culori. S-a apreciat că mărcile nu sunt similare, neexistând posibilitatea pentru consumatorul de pregătire medie de a confunda aceste mărci, fiind exclus riscul de confuzie şi cel de asociere, astfel încât mărcile pot coexista pe piaţa românească.
împotriva acestei decizii, apelanta a declarat recurs motivat, legal timbrat, în termen legal, reiterând motivele de apel şi invocând abordarea simplistă şi comodă a cauzei, în sensul preluării întocmai a consi
derentelor comisiilor de specialitate din cadrul O.S.I.M. şi aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Prin întâmpinare scrisă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând faptul că nu poate fi luată în considerare exclusivitatea asupra cuvântului „AQUA”, cuvânt uzual pentru clasa de produse 32. Comercializarea apelor minerale se face în ambalaje proprii, modele industriale protejate, iar, în conformitate cu normele Uniunii Europene, pe etichetă se menţionează producătorul, sigla societăţii, coordonatele societăţii, neexistând nici un risc de asociere a mărcilor, indiferent de clasa de produse pentru care a fost solicitată înregistrarea. Apele minerale purtând marca recurentei nu sunt produse sau distribuite în România. Noţiunile de „drept anterior protejat” şi „similitudine” se interpretează în strânsă legătură cu produsul ce se comercializează, numele comercial al societăţii ce îmbuteliază produsul şi riscul de confuzie sau de asociere ce se poate crea pentru public. Analiza mărcilor se face în totalitatea elementelor ce le compun, şi nu separat. In acest caz, nu există posibilitatea pentru cumpărătorul mediu de a confunda marca „AQUAROM”, îmbuteliată şi comercializată de SC R.G. SA, cu menţionarea pe etichetă şi a indicaţiei geografice, a sursei din România, cu marca „AQUAREL”, comercializată de N., cu menţionarea sursei din diferite ţări europene unde se îmbuteliază.
Analizând acte şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ce se subscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea reţine caracterul fondat al recursului.
Instanţa de apel a procedat la o greşită interpretare a prevederilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, apreciind în mod greşit lipsa similarităţii mărcilor aflate în conflict, precum şi lipsa riscului de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a semnului supus înregistrării cu marca anterioară.
Anterioritatea mărcii înregistrate naţional sau internaţional (cu România ţară desemnată iniţial sau prin extindere) nu constituie în sine un criteriu de apreciere a similarităţii produselor/serviciilor sau a mărcilor, aşa cum susţine implicit recurenta atunci când se referă la aşa-numitul „drept de monopol” pe care aceasta îl deţine asupra mărcilor anterioare ce beneficiază de protecţie pe teritoriul României.
Invocarea anteriorităţii, în condiţiile art. 6 lit. c) raportat la art. 3 lit. b) din lege, constituie doar premisa de la care porneşte aprecierea asupra condiţiei de registrabilitate de fond negative, prevăzută de textul menţionat, fară nicio relevanţă în sine asupra aprecierii gradului
de similaritate în legătură cu riscul de confuzie, incluzând şi riscul de asociere.
Drepturile conferite de marca anterioară sunt protejate împotriva înregistrării, pentru produse/servicii identice sau similare, a unui semn identic sau similar cu marca anterioară, dacă există un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a semnului cu marca.
Riscul de confuzie poate privi confuzia directă, respectiv riscul substituirii involuntare la produsele marcate de semnele aflate în conflict ori riscul atribuirii aceleiaşi provenienţe produsului marcat de semnul supus înregistrării cu cel marcat de mărcile anterioare, sau confuzia indirectă, respectiv riscul considerării că între cei doi producători diferiţi ar exista vreo legătură economică, juridică etc.
Riscul de asociere nu constituie o alternativă la riscul de confuzie, iar cel dintâi nu îl implică cu necesitate pe cel din urmă.
Existenţa riscului de asociere este determinată de prefixul comun semnelor aflate în conflict, respectiv „AQUA”, a cărui prezenţă determină, de altfel, şi necesitatea cercetării ipotezei de refuz prevăzute de art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Riscul de asociere implică cu necesitate posibilitatea pentru consumatorul mediu vizat ca, la momentul confruntării cu una dintre mărci, aceasta să îi amintească cealaltă marcă.
Riscul de confuzie trebuie apreciat global, ţinând seama de toţi factorii pertinenţi în speţă, aprecierea globală implicând o anumită interdependenţă între factorii luaţi în considerare, în special similaritatea mărcilor şi cea a produselor/serviciilor marcate, un grad scăzut de similaritate între produse/servicii putând fi compensat de un grad ridicat de similaritate între mărci şi invers.
înainte de a proceda la analiza mărcilor aflate în conflict, trebuie apreciat, aşadar, asupra identităţi sau similarităţii produselor sau serviciilor marcate de acestea.
Simplul fapt că produsele se află în aceeaşi clasă (clasa 32) nu prezintă nicio relevanţă, produse/servicii din aceeaşi clasă putând fi diferite, iar produse/ servicii din clase diferite putând fi similare.
Ceea ce trebuie reţinut în speţă este identitatea produselor pe care tinde a le proteja semnul aflat în procedura de înregistrare ca marcă cu produsele protejate de mărcile cu care acesta vine în conflict, ambele privind toate produsele din clasa 32, respectiv similaritatea serviciilor din clasele 35 (publicitate şi afaceri) şi 39 (transport, ambalare şi depozitare), aflate în raport de accesorialitate cu produsele din clasa
32, fiind vorba despre servicii complementare.
în ceea ce priveşte similaritatea produselor marcate „AQUAREL” cu serviciile din clasele 35, respectiv 39, pentru care intimata a solicitat înregistrarea mărcii „AQUAROM” exclusiv ca servicii complementare pentru produsele din clasa 32, se pune problema gradului de similaritate a acestora pentru aprecierea riscului de confuzie, acesta constituind unul dintre factorii pertinenţi în cazul aprecierii; în caz de produse similare şi mărci similare, un astfel de factor îl constituie şi independenţa dintre cele două grade de similaritate.
Aşa cum am arătat, similaritatea serviciilor din clasele 35 (publicitate şi afaceri) şi 39 (transport, ambalare şi depozitare) cu produsele din clasa 32, aflate în raport de accesorialitate, este rezultatul caracterului complementar al serviciilor în raport de produse, serviciile de publicitate şi afaceri, de transport, ambalare şi depozitare privind produsele ce fac obiectul publicităţii, afacerilor, transportului, ambalării sau depozitării. Nu prezintă nicio relevanţă sub acest aspect faptul că aceste servicii ar putea constitui obiect exclusiv de activitate al intimatei cu privire şi la alte produse decât cele din clasa 32, aparţinând nu numai intimatei, ci şi/sau numai terţilor. Pe de o parte, o astfel de ipoteză nu a fost nici invocată şi, prin urmare, nici dovedită în cauză, iar, pe de altă parte, intenţia intimatei a fost aceea de a înregistra marca cu privire la servicii exclusiv complementare produselor din clasa 32.
In ceea ce priveşte gradul de similaritate a serviciilor din clasa 35 şi 39 cu produsele din clasa 32, dat fiind caracterul complementar al serviciilor în raport de produse, acesta nu poate fi decât unul ridicat.
In caz de produse identice şi mărci cu privire la care se pune problema similarităţii, factor pertinent în aprecierea riscului de confuzie îl reprezintă doar gradul de similaritate a semnului cu mărcile anterioare, în percepţia de ansamblu a fiecăruia dintre semnele aflate în conflict, produsele fiind identice.
Această etapă fiind finalizată, în vederea identificării cauzei de refuz de înregistrare, respectiv a temeiul de drept al acesteia, se trece la aprecierea identităţii/similarităţii semnului cu mărcile cu care vine în conflict.
Percepţia pe care consumatorul mediu vizat de produsele/serviciile în cauză o are asupra mărcilor în conflict joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului de confuzie. Or, consumatorul mediu vizat percepe în mod normal marca precum un tot şi nu recurge la examinarea diferitelor detalii.
Trebuie luat în considerare faptul că nivelul de atenţie al consumatorului este susceptibil de a varia în funcţie de categoria de produse/servicii. Fiind vorba despre produse de larg consum (apă minerală, printre altele), ţinând seama de faptul că nivelul de atenţie al consumatorului vizat de produsele marcate variază în funcţie de natura produselor respective, la aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie avut în vedere consumatorul mediu, normal informat, rezonabil de atent şi de avizat.
Pe de altă parte, trebuie ţinut seama de faptul că acesta nu are decât rareori ocazia de a proceda la o comparaţie directă a diferitelor mărci şi trebuie să se încreadă în imaginea imperfectă a mărcii, pe care o păstrează în memorie.
Aprecierea globală a riscului de confuzie, în ceea ce priveşte similaritatea vizuală, fonetică sau conceptuală a mărcilor aflate în conflict, trebuie să fie fondată pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ţinând cont în special de elementele lor distinctive şi dominante.
In speţă, nu s-a procedat, însă, la aprecierea similarităţii şi a percepţiei de ansamblu de către consumatorul mediu, rezonabil de atent şi de precaut, ci au fost evidenţiate doar diferenţele de ordin fonetic şi conceptual.
Fiind vorba despre produse de larg consum (şi servicii complementare acestora), susceptibile a fi comercializate pe piaţa românească atât în sistem de autoservire, cât şi direct, implicând obligatoriu comunicarea verbală (între vânzător şi consumator), astfel încât, cu ocazia cumpărării, consumatorul mediu vizat percepe marca fie vizual, fie auditiv, trebuie acordată importanţă dublei similarităţi, vizuală şi fonetică, a mărcilor aflate în conflict, cu consecinţe asupra gradului de similaritate în percepţia globală şi aprecierea riscului de confuzie.
Sub aspect vizual, prefixul comun „AUQA'’, respectiv particula fantezistă „AQUAR”, ce reprezintă ponderea cea mai însemnată în reprezentarea grafică a ambelor mărci, respectiv cinci caractere grafice din totalul de şapte ce compun fiecare dintre cele două mărci, denotă un grad ridicat de similaritate vizuală între mărcile aflate în conflict.
In aprecierea similarităţi vizuale, respectiv a gradului de similaritate vizuală, nu prezintă nicio relevanţă modul în care, de regulă, sunt comercializate pe piaţa românească produse identice de către alţi producători (comercianţi, în general). Faptul că, de regulă, marca este imprimată pe eticheta produsului alături de numele comercial al producătorului (ori de alte mărci ale aceluiaşi producător) şi de sursa
(izvorul) apei minerale, pe ambalaje diferite, nu prezintă nicio relevanţă.
Pentru a putea fi avut în vedere, modul de folosire a mărcii pe piaţa vizată trebuie invocat şi dovedit în legătură cu mărcile conflic-tuale ale părţilor în litigiu, iar nu generic, ca regulă în ceea ce priveşte producătorii/comercianţii de produse identice sau similare, alte pieţe sau alte mărci ale părţilor litigante. Pe de altă parte, modul de folosire a mărcii pe piaţă este reţinut doar ca factor pertinent în aprecierea similarităţii în legătură cu riscul de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a semnului cu marca, în percepţia de ansamblu ponderea acestuia fiind diferită de la caz la caz.
De asemenea, nu prezintă nicio relevanţă, din perspectiva prevederilor art. 6 lit. c) din lege, faptul nefolosirii mărcii anterioare pe teritoriul de protecţie (în speţă, al României). In sistemul atributiv, consacrat de prevederile art. 4 raportat la art. 9 din Legea nr. 84/1998, marca este protejată independent de folosirea acesteia pe teritoriul de protecţie. Consecinţa nefolosirii nejustificate a mărcii anterioare, pe teritoriul de protecţie, este expres prevăzută de lege, iar pentru constatarea acesteia trebuie îndeplinite anumite condiţii prevăzute de lege, fiind necesară o procedură distinctă, neputând fi invocată pe cale incidentală în procedura de înregistrare a mărcii conflictuale.
Sub aspect fonetic, prezenţa elementului verbal „AQUA” , chiar cu caracter uzual în raport de natura sau compoziţia produsului, acelaşi număr de silabe (trei), la fel accentuate, respectiv pe ultima silabă, ce debutează cu aceeaşi consoană puternică „R”, denotă, de asemenea, un grad ridicat de similaritate.
Sub aspect conceptual, ambele denumiri sunt fanteziste, în raport de produs, în sensul lipsei unui corespondent identic în dicţionarul limbii române.
In ceea ce priveşte clementul verbal „AQUAREL", cel mai apropiat cuvânt din limba română este „acuarelă”, ce provine din franţuzescul „aquarelle”. Această apropiere cu un cuvânt ce se găseşte în dicţionarul limbii române face posibilă aprecierea la nivel conceptual. Apropierea de cuvântul „acuarelă” face ca semnul verbal să evoce în mintea consumatorului român mediu vizat semnificaţia uzuală a acestui cuvânt, respectiv aceea de vopsea solidă, de diferite culori, care se diluează cu apă, folosită pentru a picta, semnificaţie cu care acesta asociază semnul verbal.
Potrivit „Dicţionarului explicativ al limbii române”, „acuarela” este definită ca fiind „tehnica picturală în care sunt întrebuinţate culori
diluate cu apă” sau „vopsea solidă care se întrebuinţează în acuarelă” sau „pictură executată în acuarelă”.
Nu se poate reţine evocarea unei multitudini de culori în sine, ci doar a culorilor din acuarelă, în sensul de obiect ce conţine vopsele solide, de culori diferite, care, diluate cu apă, pot fi folosite pentru a picta, ceea ce echivalează cu evocarea unuia dintre sensurile cuvântului apropiat.
In ceea ce priveşte elementul verbal „AQUAROM”, aşa cum au reţinut cele două comisii de specialitate din cadrul O.S.I.M., precum şi instanţa de apel, cea mai apropiată semnificaţie este determinată de separarea celor două particule („AQUA” şi „ROM”) şi transformarea lor în cuvinte cu semnificaţie proprie, în sintagma „apă românească” (sau „apă din România”).
In principiu, similaritatea vizuală şi fonetică a două mărci poate fi neutralizată, într-o largă măsură, de diferenţele conceptuale. O astfel de neutralizare presupune ca cel puţin una dintre mărci să aibă, în percepţia publicului vizat, o semnificaţie clară şi determinată, de aşa manieră încât este susceptibilă a fi sesizată imediat; dacă celălalt semn nu are o astfel de semnificaţie ori are o semnificaţie cu totul diferită, similitudinile vizuale şi/sau fonetice existente între cele două mărci sunt susceptibile a fi neutralizate într-o largă măsură.
In speţă, ambele semne verbale sunt susceptibile de o semnificaţie, însă parţial clară şi parţial determinată, iar sub această semnificaţie se suprapun parţial, ambele evocând un aspect ce are legătură cu prefixul comun „AQUA”.
Niciuna dintre mărci nu este susceptibilă de o semnificaţie proprie, fiind vorba de mărci fanteziste, ce împrumută semnificaţia unui cuvânt, respectiv a unei sintagme apropiate, iar prezenţa prefixului „AQUA”, uzual în raport cu produsul, face ca ambele mărci să fie slabe, sub aspectul gradului de distinctivitate.
Prin urmare, la nivel conceptual, niciuna dintre cele două mărci aflate în conflict nu are o semnificaţie integral clară şi nici suficient de determinată, iar semnificaţiile parţiale şi determinabile ce pot fi deduse de consumatorul român mediu vizat nu sunt total diferite, ci se suprapun prin elementul principal ce intră în compoziţia produsului, şi anume apa; în cazul mărcii „AQUAREL”, apa este necesară pentru diluarea vopselei folosite pentru a picta, iar în cazul „AQUAROM”, apa este prezentă mai pregnant în semnificaţia dată de sintagma „apă românească” (sau „apă din România”).
La acestea se adaugă şi faptul că niciuna dintre cele două semnificaţii nu este susceptibilă a fi sesizată chiar imediat de consumatorul român mediu vizat, ci presupune efectuarea legăturilor cu cuvântul, respectiv sintagma apropiată.
Toate aceste aspecte denotă un anumit grad de similaritate conceptuală, iar nu diferenţe semnificative la nivel conceptual, de natură a neutraliza similaritatea ridicată la nivel vizual şi fonetic.
Produsele fiind identice, iar serviciile similare în grad ridicat, dat fiind caracterul lor complementar, întrucât mărcile se află în grad ridicat de similaritate vizuală şi fonetică, diferenţele, cu grad redus, de ordin conceptual nu sunt în măsură să neutralizeze gradul ridicat de similaritate vizuală şi fonetică, decât sub aspectul riscului de confuzie directă în forma substituirii involuntare a produselor.
Consumatorul mediu român, vizat de produsele marcate, nu va cumpăra un produs „AQUAREL” crezând că a cumpărat în fapt un produs „AUQAROM” sau invers.
Confruntat cu produse identice (sau servicii complementare acestora), purtând semnul supus înregistrării, consumatorul român mediu, vizat de produsele (sau serviciile) respective, îşi va aminti semnul verbal ce compune mărcile anterioare, şi, deşi nu va substitui involuntar produsele, va putea considera că produsul marcat de semnul supus înregistrării are aceeaşi provenienţă cu cel marcat de mărcile verbale anterioare ori că între cei doi producători diferiţi ar exista vreo legătură.
Sub cel dintâi aspect (al confuziei directe prin atribuirea aceleiaşi provenienţe) se pune şi problema considerării mărcilor ca aparţinând aceleiaşi familii; „AQUAROM” ar putea face parte mai degrabă din aceeaşi familie de mărci cu marca ,AQUAREL”, decât din aceeaşi familie cu mărcile intimatei, respectiv „ROMAQUA” şi „AQUATIQUE”.
Apartenenţa clară la familia de mărci aparţinând aceluiaşi titular poate constitui un factor pertinent în aprecierea gradului de similaritate în legătură cu riscul de confuzie, incluzând şi riscul de asociere.
Familia de mărci înregistrate sau aflate în curs de înregistrare de către acelaşi titular trebuie să se caracterizeze printr-o mult mai puternică similaritate vizuală, fonetică şi conceptuală, decât mărcile aflate în conflict, de o asemenea manieră încât să fie percepute fiecare, în ansamblu, printr-un element dominant puternic distinctiv, ceea ce nu este cazul în speţă, elementul comun „AQUA” fiind slab distinctiv, cu caracter uzual în raport de produs. Dacă am admite criteriul prefixului uzual „AQUA” pentru a lua în considerare apartenenţa uneia dintre
mărcile aflate în conflict la o familie de mărci, toate mărcile pentru apă minerală, aparţinând unor titulari diferiţi, ar putea fi considerate ca făcând parte din aceeaşi familie de mărci, cu consecinţe asupra condiţiei de registrabilitate a disponibilităţii.
Diferenţele reduse de ordin conceptual nu sunt de natură a înlătura nici riscul de confuzie directă în forma atribuirii aceleiaşi provenienţe (în ceea ce priveşte produsele identice, în sensul considerării acestora ca fiind variante ale aceluiaşi produs, aparţinând aceluiaşi producător), nici riscul de confuzie indirectă, respectiv asocierea pe care o poate face consumatorul român mediu vizat între producătorii diferiţi ai produselor identice, sub aspectul posibilei legături economice, juridice sau de altă natură dintre aceştia.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a modificat în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului şi desfiinţării hotărârii Comisiei de reexaminare, a admis, în temeiul art. 81 alin. (l)-(2) din Legea nr. 84/1998, contestaţia formulată de contestatoarea S.P.N. SA împotriva Deciziei nr. 1017/07.10.2003 a Comisiei de examinare opoziţii din cadrul
O.S.I.M., pe care a desfiinţat-o, a admis opoziţia formulată de S.P.N. SA şi a respins cererea de înregistrare a mărcii „AQUAROM”, în temeiul art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, existând un risc de confuzie pentru consumatorul român mediu vizat, incluzând şi riscul de asociere a semnului cu marca anterioară, „AQUAREL”.
| ← Opoziţie la înregistrarea mărcii. Semn similar cu o marcă... | Acţiune în demolarea construcţiilor executate fără autorizaţie. → |
|---|
Interesant caz, cu argumentatie solida. Ar fi foarte interesant daca ati publica si o speta privind marci similare prin traducere. Ex CASA/ HOME
Va multumesc si va doresc succes!