ORDIN DE PROTECŢIE NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR DE ADMISIBILITATE
| Comentarii |
|
Judecătoria LIPOVA Sentinţă civilă nr. 275 din data de 21.06.2013
Prin sentința civilă nr.275/21.06.2013 pronunțată în dosar nr.635/250/2013, Judecătoria Lipova a respins cererea formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., pentru emitere ordin de protecție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2013 reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., a solicitat emiterea unui ordin de protecție, solicitând obligarea pârâtului, fostul soț al reclamantei, să păstreze distanța minimă de 100 m față de reclamantă și fiul său, în temeiul disp.art.23 litera d din Legea nr.217/2003 așa cum a fost modificată și completată în anul 2012, obligarea pârâtului de a nu se deplasa/de a nu se afla pe următoarele străzi din orașul L.: strada N. T., strada A. V., strada Ș.M., străzi pe care reclamanta și fiul său își au domiciliul sau le frecventează, fie în scopul de a ajunge la serviciu, fie în scopul de a ajunge la grădiniță, în temeiul art.23 litera e din aceeași lege, obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică în temeiul art.23 al.3 din legea specială, pe durata maximă legală a ordinului, respectiv de 6 luni de la emiterea ordinului.
Solicită ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen, în temeiul art.29 din legea antemenționată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că părțile au fost căsătorite, iar din relația de căsătorie a părților a rezultat minorul R. D., născut la data de 2.08.2008.
Arată că minorul s-a aflat într-o stare psihică ce a necesitat consult medical de urgență, diagnosticare și apoi tratament, iar grija și preocuparea reclamantei este absolut în direcția unei bune dezvoltări fizice și psihice a copilului.
Arată că hotărârea de divorț este definitivă în ceea ce privește capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei, iar pârâtul pune permanent în pericol dezvoltarea fizică și psihică a copilului, prin caracterul său agresiv, și al consumului de băuturi alcoolice, acesta fiind raliat în concubinaj cu o femeie care a abuzat emoțional de copil, cerându-i copilului să o numească "mamă";.
Învederează că pericolul pe care îl exercită asupra minorului și a reclamantei este extrem de grav, aspect pe care reclamanta l-a sesizat și anterior în fața autorităților, însă în prezent agresivitatea pe care o manifestă pârâtul, îl face pe copil să se teamă, îl face impulsiv și neliniștit atât în timpul zilei cât și în timpul nopții.
Arată că starea minorului este cauzată de pârât, care l-a bătut pe copil, iar în prezent, după ce s-a emis ordonanță președințială și a fost pusă în executare în cadrul dosarului execuțional nr.41/2012 al BEJ R.G., îl caută în continuare pe copil la grădinița pe care o frecventează, unde pârâtul s-a prezentat în stare avansată de ebrietate și a făcut scandal public.
Faptul că minorul a fost bătut, este dovedit cu certificatul medico-legal nr.794/21.09.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad.
Arată că la data de 14.05.2013, pârâtul s-a dus la grădiniță și s-a purtat amenințător, supunându-l pe minor unui șoc, iar la data de 16.05.2013 reclamanta l-a dus pe minor la o consultație la psihiatru, ocazie cu care copilul a declarat că a fost bătut de tată și că acesta i-a spus că mama a murit.
La un consult anterior la un specialist N.P.I. i s-a explicat reclamantei că minorul nu are voie să stea într-un mediu necorespunzător nici măcar o zi și că fiecare manifestare necorespunzătoare pe care o vede, are consecințe grave asupra psihicului lui, minorul aflându-se în prezent sub tratament medicamentos.
Apreciază că cererea trebuie analizată atât prin prisma pericolului pe care pârâtul îl are asupra psihicului minorului dar și prin prisma pericolului asupra fizicului minorului, iar prezentul demers judiciar l-a demarat pentru înlăturarea stării de pericol.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat repingerea cererii de emitere a unui ordin de protecție ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta, fosta sa soție, solicită emiterea unui ordin de protecție în raport cu persoana pârâtului, întemeindu-se pe prevederile Legii nr.217/2003 modificată.
Apreciază că această cerere, reprezintă fără echivoc, o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, cu deducerea în justiție a unei stări de fapt fără corespondent în realitate, după cum urmează:
Cu toate că în conținutul cererii se face mențiunea caracterului definitiv al hotărârii de divorț sub aspectul desfacerii căsătoriei, în mod deliberat apreciază pârâtul, nu se face o subliniere adecvată a momentului judiciar în care părțile se află, respectiv reclamanta din prezenta cauză are calitatea de recurent-reclamant în dosarul nr.---- pendinte în fața Curții de Apel Timișoara, recursul reclamantei poartă asupra modalității și structurii de desfășurare a programului de legături personale acordat de Judecătoria Lipova prin sentința civilă nr.1052/20.11.2012 menținută de Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.87/A/07.09.2012.
Apreciază că prezenta cerere de emitere a unui ordin de protecție are un prim scop real, preconstituirea de probe potențial a fi prezentate instanței de recurs în argumentarea solicitării privind modificarea modalității de desfășurare a programului de legături personale cu minorul.
De asemenea, în aria scopului real care a determinat promovarea prezentei cereri este dezamorsarea consecințelor unui incident petrecut la data de 14.05.2013 la sediul grădiniței cu orar prelungit din localitatea L., grădiniță frecventatră de minor, incident constând în comportament abuziv, atitudine de desconsiderare față de pârât, menită de a interzice în totalitate posibilitatea pârâtului prezent la sediul grădiniței la ora 9,00, de a se interesa de situația fiului său, de a-l vedea fără a influența într-un anume fel programul său și de a-i oferi cadoul pârâtului constând în dulciuri și jucării.
Atitudinea personalului grădiniței care la data de 14.05.2013 l-a determinat să se deplaseze imediat la Arad la sediul I.Ș.J. Arad, unde negăsind la sediul instituției pe inspectorul școlar competent pe segmentul preșcolar, a luat legătura telefonic cu doamna inspector Ș. E., pârâtul solicitând a se face verificări imediate la sediul grădiniței.
În urma verificărilor efectuate, doamna directoare a grădiniței Ș. V., a informat-o pe doamna inspector școlar că deține o hotărâre judecătorească care îi interzice pârâtului orice modalitate de acces în raport cu fiul său.
Deîndată, doamna directoare l-a chemat pe pârât la sediul grădiniței pentru o discuție directă care a avut loc în biroul său, discuție care a însemnat de fapt, rugămintea doamnei directoare să nu îi facă neplăceri pentru că de fapt nu deține nicio hotărâre judecătorească.
Ca urmare a acestei situații, pârâtul a solicitat punctual, atente verificări din partea I.Ș.J.Arad la sediul grădiniței, comunicând acestei instituții hotărârile judecătorești pronunțate până în prezent, prin care se dispune și se menține exercitarea autorității părintești de către ambii părinți și stabilirea unui program precis de legături personale cu minorul pentru pârât.
Arată că situația anterior expusă a fost cea care a declanșat necesitatea promovării prezentei cereri de emitere a unui ordin de protecție pentru a aduce o notă de legalitate și justificare a comportamentului abuziv avut de către personalul grădiniței și a atenua într-o oarecare măsură dezinformarea gravă pe care doamna directoare a grădiniței a făcut-o cu ocazia verificării exercitate de către inspectoratul școlar.
Pentru a aprecia instanța măsura gravă în care reclamanta distorsionează realitatea, solicită a se avea în vedere aspectul, că la data de 14.05.2013 pârâtul a condus autoturismul proprietatea sa personală din localitatea C. în localitatea L., apoi ca urmare a abuzurilor exercitate asupra sa de către personalul grădiniței, a efectuat deplasarea conducând autoturismul de la L. la A. la sediul I.Ș.J.Arad., apoi a condus autoturismul de la A. la L., apoi la C., apreciind că o persoană aflată într-o stare avansată de ebrietate, așa cum susține reclamanta că s-ar fi aflat pârâtul, nu putea să conducă un autoturism pe un asemenea traseu.
În ce privește referirea reclamantei cu privire la faptul că minorul va fi luat de lângă ea și va fi dus la pârât și concubină, acest motiv este fără echivoc scopul real de preconstituire a obținerii unui act care potențial ar putea fi prezentat ca înscris în faza de jurisdicție a recursului în sprijinul motivelor de recurs.
Pe lângă acest real scop urmărit, susținerile nu au o bază reală, ele se configurează într-o zonă care excede oricărui control, rezultând din relația directă mamă-copil, diagnosticul medical invocat, respectiv tulburarea anxioasă a copilului, se poate datora condițiilor în care copilul crește în prezent dar este cu totul absurd a relaționa această tulburare cu atitudinea cooperantă a minorului în vârstă de 4 ani cu medicul său pentru determinarea motivelor anxietății sale.
Se subliniază în motivarea cererii faptul că minorul ar fi fost bătut, invocându-se aspectul așa-ziselor vătămări, consecință a unei agresiuni, sunt evidențiate de un certificat medico-legal emis la data de 21.09.2012 în condițiile în care copilul a fost luat într-o stare perfectă de sănătate sub raport de integritate fizică și psihică, de la domiciliul pârâtului și al părinților săi, la data de 17.09.2012, iar în situația în care reclamanta ar fi sesizat la momentul luării copilului de la domiciliul pârâtului existența reală a unor asemenea vătămări, este ilogică atitudinea reclamantei de a mai fi așteptat încă 5 zile până la prezentarea minorului în fața medicului.Apreciază că în aceste 5 zile, numai reclamanta ar putea povesti ce anume s-a întâmplat cu minorul la domiciliul acesteia, stabilirea reclamantei la domiciliul părinților săi împreună cu minorul nu a fost una agreată într-un spațiu restrâns de 2 camere și bucătărie, acolo locuind părinții reclamantei, fratele acesteia despre care pârâtul nu cunoaște dacă se mai află în cursul unei relații și reclamanta cu minorul, ceea ce a generat o incomoditate evidentă.
Un alt motiv căruia i se conferă prin cererea prezentă o finalitate cu interpretare în defavoarea pârâtului, este aceea că minorul ar fi primit din partea medicului de specialitate recomandarea de a nu sta într-un mediu necorespunzător, cu manifestări necorespunzătoare, care ar putea avea consecințe grave asupra psihicului lui, pârâtul apreciind că medicul de specialitate nu se poate referi decât la condițiile curente de mediu care îi sunt acordate minorului, aceste condiții sunt cele oferite în prezent de către reclamantă, în limita posibilităților conferite de spațiul locativ care aparține părinților săi și strict dependent de modalitatea în care părinții și fratele reclamantei înțeleg să confere prin comportamentul lor în fața minorului, un mediu echilibrant pentru creștere și educație. Medicul care a dat această recomandare, nu avea posibilitatea concretă de a se referi la pârât, deoarece pârâtul nu a fost chemat în fața medicului de specialitate, nu a fost intervievat asupra condițiilor pe care pârâtul la poate oferi copilului minor, iar dacă medicul a ajuns să își formeze o concluzie în abstract, aceasta se datorează relatărilor caracterizate de o totală rea-credință cu privire la pârât făcute de către reclamantă, în fața medicului.
Apreciază că în această situație, aceste recomandări medicale nu îi pot fi opozabile, neputând duce la argumentarea modificării programului de legături personale cu minorul sub aspectul modalității, în mod evident acesta fiind scopul tuturor demersurilor extrajudiciare și judiciare prin prezenta cerere promovată de către reclamantă.
Arată că reclamanta solicită instanței să analizeze prezenta cerere prin prisma pericolului pe care pârâtul îl determină asupra psihicului minorului cât și asupra fizicului minorului, iar unei asemenea afirmații, pârâtul nu poate răspunde decât că în mod evident lipsește expertiza cuvintelor folosite și o absență totală de apreciere a consecințelor care pot să rezulte din astfel de afirmații, dar care nu vor putea fi reținut nici un moment de către instanță.
Reclamanta fără a da explicații cuvenite, motivează solicitarea emiterii ordinului și raportat la propria persoană pentru că pârâtul ar tulbura grav echilibrul întregii familii deoarece reclamanta este nevoită să plece de la serviciu dacă copilului i se întâmplă ceva, pârâtul neînțelegând în ce constă pericolul, despre ce tulburare gravă efectiv poate fi vorba, iar de echilibrul întregii familii nu înțelege la ce se referă, deoarece reclamanta de bună voie a hotărât să se întoarcă în casa părinților săi, hotărând astfel ca ei să nu mai fie o familie.
Se arată că minorul care nu a avut nicio problemă de sănătate până la plecarea de la domiciliul pârâtului, de la naștere în luna august 2008 și până în septembrie 2012, când a plecat la domiciliul părinților reclamantei, ar avea nevoie în prezent de îngrijiri speciale.
Inserarea generică a motivelor cererii prezente care vizează plângeri penale și rezervarea dreptului formulării și altor cereri la organele cu activitate jurisdicțională, nefiind nominalizate, le conferă finalitatea de a impresiona instanța aspura amplorii și gravității situației, pârâtul neputând formula un punct de vedere, datorită caracterului generic al afirmațiilor urmând ca la momentul la care se vor putea confrunta punctual cu aceste noi demersuri, să formuleze apărarea în consecință.
Solicită a se avea în vedere faptul că la prezenta cerere se anexează acte medicale care pârâtului nu i-au fost comunicate, ceea ce îl determină să aprecieze că sunt aceleași acte precum cele depuse în fața instanței de fond în procesul de divorț, aceste acte fiind cenzurate de către instanță și se găsesc în considerentele sentinței civile nr.1052/2012, ceea ce nu permite o reapreciere a acestor acte în circumstanțierea lor ca dovezi la prezenta cerere pentru a ajunge la o soluție diametral opusă cu dispozițiile sentinței civile deja pronunțate de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1052/22.11.2012 pronunțată în dosar nr. 997/250/2012 al Judecătoriei Lipova s-a desfăcut căsătoria dintre reclamanta R. C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., din vina pârâtului.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanta.
După divorț reclamanta și-a reluat numele avut anterior căsătoriei, acela de "P";.
S-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului R.D., născut la data de 02.08.2008 în Arad, să se facă în comun de ambii părinți.
S-a stabilit domiciliul minorului la reclamantă, în localitatea L, str. Ș.M., județul Arad.
A fost obligat pârâtul să plătească minorului o pensie de întreținere în sumă de 175 lei lunar, începând cu data de 23.07.2012, până la majoratul minorului sau noi dispoziții, urmând ca fiecare dintre părinți să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorului.
S-a stabilit ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul după următorul program: în prima și a treia săptămână a lunii de sâmbătă de la ora 12:00 până duminică la ora 18:00 la domiciliul pârâtului, în perioada vacanței de vară o lună, luna august la domiciliul pârâtului, sărbătorile religioase ortodoxe anual, alternativ, Crăciun 2012 la pârât, Paști 2013 la pârât, Crăciun 2013 la reclamantă, Paști 2014 la reclamantă, Crăciun 2014 la pârât și la fel în continuare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul stabilirii în favoarea pârâtului a dreptului de a avea legături personale cu minorul conform următorului program: în prima și a treia sâmbătă din lună la domiciliul său timp de 3 ore.
Prin decizia civilă nr.87/7.03.2013 a Tribunalului Arad s-a respins apelul declarat de reclamanta R.C., împotriva sentinței civile antemenționate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, fără a se cunoaște soluția, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Timișoara, fiind stabilit termen în luna septembrie 2013.
La data de 17.09.2012 în dosarul execuțional nr.41/2012 Birou executor judecătoresc R.C., pârâtul a fost somat să se conformeze dispozitivului sentinței civile nr.760/21.08.2012 pronunțată de Judecătoria Lipova, în dosar nr.1038/250/2012, prin care a fost stabilit domiciliul minorului R.D. la domiciliul reclamantei, mama sa, din L,str.Ș.M., jud.Arad, până la soluționarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr.997/250/2012.
Din certificatul medico-legal nr.794/A2 din 21.09.2012 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad, s-a constatat că minorul a prezentat următoarele leziuni traumatice: frontal anterior latero-median dreapta placard excoriat acoperit cu crustă hematică de culoare brună, cu dimensiuni de 1,5/1,5 cm, parieto-occipital dreapta, placard excoriat acoperit cu crustă hematică de culoare brună, cu dimensiuni 1.5/1 cm, braț dreapta, 1/3 medie, fața anterioară, echimoză de culoare galben-verzuie cu dimensiuni de 2/2,5 cm, coapsă dreapta, fața externă, treime superioară,placard excoriat acoperit cu crustă hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimensiuni de 3/3,5 cm, genunchi drept, fața anterioară, placard excoriat acoperit cu crustă brună hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimensiuni de 2/3 cm, gambă dreaptă, fața anterioară, treime medie, placard excoriat acoperit de crustă hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimensiuni de 5/2 cm, genunchi stâng, fața anterioară, placard excoriat acoperit cu crustă hematică fină, discontinuă, de culoare brună, cu dimeniuni de 1,5/3 cm, prezentând și cicatrici vechi pe brațul drept, antebrațul stâng, a căror vechime nu poate fi precizată, concluzionându-se că au o vechime de 4-7 zile față de data examinării medico-legale ( adică 21.09.2012) și necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații.
La data de 12.03.2013 reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru infracțiunea de abandon de familie prev. de art.305 Cod penal.
De asemenea, din înscrisul de la f 54 rezultă că reclamanta a formulat trei reclamații la Poliția oraș Lipova împotriva pârâtului, dintre care două au fost soluționate, iar cea cu nr.131653/14.05.2013 care se referă la un scandal provocat de pârât la grădinița unde este înscris fiul părților, se află în lucru.
Din înscrisurile medicale de la f 14-23, rezultă că minorul R.D. suferă de anumite afecțiuni psihice, respectiv tulburări afective f 20, tulburări anxioase f 21, fiindu-i prescris tratament cu F., C., ș.a.
Din adeverința emisă de medicul dr.G. A. la data de 11.10.2012, rezultă că de la naștere până în luna august 2012, nu iese în evidență cu boli cronice sau neurologice.
Din adeverința de la f 57 rezultă că minorul a fost înscris în anul școlar 2012-2013 la grădinița cu program prelungit L., grupa mijlocie.
Din depoziția martorei T.M. rezultă că la data de 7.03.2013 pârâtul și mama sa au fost la grădiniță și au făcut scandal, la fel și în data de 13.05.2013, a sunat-o directoarea pe reclamantă să meargă la grădiniță deoarece pârâtul și mama sa fac scandal la grădiniță, spunând că s-au speriat copiii, rezultând din depoziția aceluiași martor că pârâtul a mers la grădiniță de mai multe ori să facă scandal.
Din depoziția martorului R.V. mama pârâtului, rezultă că a fost pârâtul la domiciliul reclamantei, să vadă minorul dar nu a fost primit.
Din depoziția martorului C.D. care a fost împreună cu pârâtul la grădiniță să-și viziteze copilul, dar care a așteptat afară, rezultă că reclamanta a venit cu un taxi și l-a luat pe copil de la grădiniță.
Din depoziția martorilor V.E., educatoarea minorului și Ș.V., directoarea grădiniței, nu rezultă că pârâtul ar fi făcut scandal la grădiniță, ci doar faptul că a solicitat să-și vadă copilul, în luna decembrie 2012, când pârâtul a venit să-și vadă copilul, inițial minorul a avut o reținere spunând ";nu vin cu tine"; , apoi a rămas cu tatăl său și au discutat, minorul nemaiavând nicio reținere.
Referitor la incidentul din 13-14.05.2013 când a venit pârâtul să-și vadă copilul la grădiniță, minorul a manifestat reținere, pârâtul fiind invitat să părăsească încăperea, pârâtul s-a conformat, creându-se o stare miniconflictuală față de ceilalți copii.
După incidentul din luna mai, minorul nu a mai fost dus la grădiniță de către reclamantă.
Instanța a înlăturat depoziția martorei T.M. sub aspectul că pârâtul a făcut scandal la grădiniță, declarația acesteia necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarații de martor.
Instanța a pus în discuția părților ascultarea minorului, încuviințând solicitarea reprezentantei reclamantei ca minorul să fie ascultat în prezența unui psiholog, față de vârsta fragedă a minorului.
La data de 21.06.2013, în Camera de consiliu, a fost evaluat minorul R.D. de către psihologul C.C.V., desemnat de către D.G.A.S.P.C. Arad.
Din înscrisul emis de către Biroul de evaluare și consiliere psihologică din cadrul D.G.A.S.P.C. Arad rezultă că datorită timpului scurt și mediului total inadecvat în care a avut loc ascultarea minorului, nu s-a putut realiza un raport de specialitate, recomandându-se menținerea unei legături constante cu ambii părinți.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, în baza art. 23 alin.1, 3 din Legea 217/2003 a respins cererea formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâtul R.D., pentru emitere ordin de protecție, văzând că reclamanta nu a dovedit existența unor acte de violență din partea pârâtului, certificatul medico-legal fiind emis în luna septembrie 2012 și folosit și la procesul de divorț, după cum rezultă din sentința civilă nr.1052/20.11.2012 a Judecătoriei Lipova, neexistând probe și neexistând certitudinea că minorul a fost agresat de tatăl său, cu atât mai puțin existența pericolului, faptul că în considerentele sentinței de divorț rezultă că pârâtul a agresat-o fizic și verbal pe reclamantă nu are relevanță în această cauză, aceste motive ducând la destrămarea relațiilor conjugale dintre părți, respectiv divorțul și la desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, în prezent părțile nemaicoabitând împreună, părțile locuind în localități diferite, iar de la separarea în fapt a părților nu există alte probe care să indice acte de violență din partea pârâtului, astfel, ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat decât în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură, instituția ordinului de protecție reglementată prin Legea nr.25/2012 având o natură exhaustivă de drepturi, negăsindu-și aplicabilitatea decât în condițiile dovedirii necesității măsurii solicitate.
Împotriva sentinței antemenționate a formulat recurs reclamanta P.C..
Prin Decizia civilă nr.980/17.07.2013 pronunțată de Tribunalul Arad, a fost respins recursul formulat de reclamanta P.C..
| ← Drept la moştenire. Vocaţie generală şi vocaţie concretă.... | Dreptul de regres al asiguratorului Casco. Limită. → |
|---|
