Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 433 din data de 25.01.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 16829/ 180 / 20.11.2013 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamanta A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B ca instanța să dispună partajul bunurilor comune dobândite în timpul concubinajului și căsătoriei, în cote de 1/ 2 pentru fiecare.
Prin încheierea de ședință din data de 19 martie 2014, dată în soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de respingere a ajutorului public judiciar din 03.03.2004, reclamanta a fost scutiră de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2283,33 lei.
În motivare reclamanta a arătat în esență că în anul 2004 a început o relație de concubinaj cu pârâtul,locuind și gospodărind împreună în orașul macerata - Italia, că în data de 03.06.2006 din această relație s-a născut copilul minor X, întrucât părțile doreau să se căsătorească, ceea ce s-a și întâmplat în anul 2008, au hotărât să achiziționeze o suprafață de teren pe care să construiască o casă, bunurile urmând să devină proprietate comună, că în anul 2006, cu banii dobândiți la botezul copilului, la care s-a adăugat o sumă de 500 euro primită de la mama sa și altă sumă de 500 euro, primită de la fratele pârâtului, acesta s-a deplasat în România și a negociat cumpărarea unei suprafețe de tern, că invocând faptul că dumneaei nu era în țară, pârâtul a împuternicit-o pe V, soția fratelui dânsei,. să cumpere terenul pe numele său; astfel,prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 2817/21 a cumpărat suprafața de 1518 mp teren intravilan, cu număr cadastral M nr. înregistrare B la ANCPI - OCPI Bacău, că deși cumpărat anterior căsătoriei pe numele pârâtului,la momentul dobândirii voința părților a fost să dobândească în coproprietate acest teren, că pe acest teren soții au început construirea unei case de locuit și a unei împrejmuiri, conform autorizației de construire nr.A din 17.07.2009,deși autorizație a fost eliberată pe numele pârâtului, consecință a faptului că ternul era înscris la numele său, finanțarea construcțiilor s-a făcut cu bani comuni, iar acestea urmau să aibă același regim juridic ca și terenul, respectiv să devină bunuri comune. A specificat reclamanta că solicită să se constate calitatea de bun comun și să dispună partajarea următoarelor bunuri: suprafața de 1518 mp teren intravilan, situat în sat N, dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717, că valoarea terenului este de 3082,90 lei; o casă construită din cărămizi, tip BCA, cu 5 încăperi ( două camere, hol,baie , bucătărie, sufragerie ),acoperită cu tablă Lindab, tâmplărie exterioară și interioară din PVC termopan ș grajd împrejmuitor, în valoare de 40152 lei; două sobe, un frigider mare marca Arctic, o mașină de spălat rufe marca Bosh, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, un pat, o bibliotecă, o a doua bibliotecă și că în prezent toate bunurile menționate în acțiune sunt în posesia și folosința exclusivă a pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art 36 cod fam, 375 cod civ și 194 cod proc civ.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, cu martorii X și Y și că expertize de evaluare a terenului, construcțiilor și bunurilor mobile.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională ( fl 103 - 104) în termenul stabilit de instanță conform art 201 al 1 cod proc civ. prin care a solicitat respingerea capătului de cerere formulat de reclamantă referitor la suprafața de 1518 mp teren intravilan situat în B; reținerea în sarcina sa a unei cote majorate de contribuție din bunul imobil casă având o valoare de 46 620 lei,cu obligarea dumnealui la plata sultei în favoarea reclamantei -pârâte, atribuirea în lotul său a imobilului casă dat fiind accesiunea imobiliară, terenul pe care este construită fiind bun propriu, reținerea în favoarea sa a unei cote de contribuție de 80 % din bunurile mobile: două sobe, un frigider mare marca Arctic, o mașină de spălat rufe marca Bosh, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, cu obligarea sa la plata unei sulte către reclamantă.
În motivare a arătat în esență că s-a căsătorit cu reclamanta în 12.07.2008 însă sunt despărțiți în fapt din vara anului 2013, că în acțiune în mod nereal reclamanta susține că ar avea o contribuție la cumpărarea terenului în suprafață de 1518 mp intravilan situat în comuna B, în condițiile în care terenul a fost cumpărat de dumnealui în baza antecontractului de vânzare - cumpărare nr. A, apoi ca bun propriu prin contractul de vânzare - cumpărare nr. B, că părțile s-au căsătorit în anul 2008, că uniunea consensuală a două persoane sau concubinajul nu este reglementată ca tare în dreptul civil român, drept urmare regimul juridic al bunurilor dobândire de către soți, proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor indiferent de durata conviețuirii acestora, că prezumția comunității de bunuri prevăzută de art 30 cod fam nu este aplicabilă decât soților, că mai mult decât atât, în speța dedusă judecății nu se poate vorbi de de dispozițiile codului familiei în condițiile în care se aplică dispozițiile art 6 al 6 cod civ, că împrejurarea unei relații de concubinaj a părților nu conduce automat la concluzia că bunurile dobândite de unul din concubini au regimul juridic de bunuri dobândite în indiviziune și celălalt concubin este îndreptățit la a le pretinde și a i se recunoaște un drept de proprietate asupra acestora, motiv pentru care solicită scoaterea terenului de la masa de partaj, că nu rezultă din nici un înscris achiziționarea bunului în comun, iar mijloacele de probă propuse de reclamantă nu primează înscrisului autentic. A mai arătat reclamantul că la dobândirea bunurilor a contribuit cu o cotă majorată întrucât a fost singurul care a adus venituri în casă, că actele necesare pentru construirea casei și contractele privind utilitățile sunt pe numele dumnealui și că trebuie avute în vedere dispozițiile art 577 cod civ cu privire la succesiunea imobiliară artificială.
În drept au fost invocate dispozițiile art 205 coroborat cu art 209 cpc, 979 cpc, 339, 356, 357, 577 cod civ.
În probațiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri,interogatoriul reclamantei, martorii X și Y și expertiză tehnică construcții.
Prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2014 pârâtul a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru aferente cererii reconvenționale și de la plata onorariilor pentru expertizele ce vor fi stabilite în sarcina sa.
Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională ( fl 123 ) prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivare a arătat în esență că terenul a fost cumpărat cu mijloace materiale comune, în perioada concubinajului ( recunoscut și de pârât ) cu intenția și voința declarată ca acesta să devină bun comun la căsătorie, că apărarea pârâtului este inexactă, iar în cauză este util și pertinent orice mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât la data achiziționări bunului erau concubini,aveau un copil, locuiau și gospodăreau în comun intenționând să legalizeze relația, ceea ce s-a și întâmplat ulterior, că nu se pune problema încheierii vreunui act juridic cu privire la condițiile dobândirii proprietății ( actul de vânzare fiind încheiat de sora fratelui dumneaei, B, în calitate de procurator al pârâtului, întrucât acesta fusese în România la acel moment în condițiile în care dânsa rămăsese să aibă grijă de copil ), că solicită respingerea cererii pârâtului de constatare a unei cote majorate la dobândirea casei sau de constare a accesiunii imobiliare, întrucât și acest bun a fost dobândit cu mijloace materiale comune,pârâtul având și la acea dată o situație materială precară, refuzând să presteze o muncă care să asigure condiții materiale corespunzătoare familie sale, că solicită atribuirea bunurilor coproprietarului acre are mai mare nevoie de ele, că dumneaei are în întreținere copilul rezultat din relația de concubinaj, astfel încât urmează a fi apreciate în favoarea dânsei criteriile de atribuire și că în contraprobă solicită audierea martorilor A și B
Părțile au fost legal citate.
Reclamanta a împuternicit să în vederea reprezentării în fața instanței pe X cu procură specială autentificată sub numărul A în fața BNP .
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2015 a fost admisă în principiu și în parte cererea principală de partaj bunuri comune, în principiu și în parte cererea reconvențională de partaj bunuri comune, s-a constat că părțile au avut o relație de uniune consensuală începând cu anul 2004, până la data de 12 iulie 2008, data încheierii căsătoriei acestora, s-a constat că în această perioadă părțile au achiziționat în cote părți de 50% fiecare următorul bun imobil în suprafața de 1518 mp teren intravilan situat în sat B și că părțile au avut calitatea de soți, s-a constata că în timpul căsătoriei următoarele bunuri imobile o casă cu împrejmuire situată în comuna B și mobile în cote de contribuție de 50% pentru fiecare parte.
Au fost efectuate expertize de specialitate în cauză: construcții, topocadastru și bunuri mobile..
Expertiza construcții întocmită de domnul expert N ( fl 246 - 288 ) a fost contestată de reclamantă ( fl 303 ), prima obiectiune fiind respinsă,iar a doua, referitoare la atribuire,calificată drept apărare de fond ( prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2015, fl 325 )
Expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert Vrabie Elena ( fl 289 - 293 ) nu a fost contestată de părți
Expertiza topocadastru întocmită de doamna expert M ( fl 309 - 324 ) nu a fost contestată de părți
Din actele si lucrările dosarului instanța retine ca:
Părțile au avut calitatea de soți căsătoria acestora încheiată la data de M fiind desfăcută prin sentința civilă de divorț nr. 5633 din 20 octombrie 2014 pronunțata de Judecătoria B în dosarul nr. 16841/180/2013, definitivă cu privire la divorț în data de 20.10.2014.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2015 instanța a reținut că anterior căsătoriei acestea au avut o relație de concubinaj, din care a rezultat minorul A,.
La interogatoriul ce i s-a luat ( întrebările 1 și 7, fl 159 ) pârâtul a indicat drept an de debut al relației de concubinaj 2005, cu precizarea că în același an au părțile au fost despărțite câteva luni, spre deosebire de soția sa care a plasat începutul relației de uniune consensuală în anul 2004.
În sensul celor arătate de reclamantă au declarat martorii X ( fl 204-205 ) și Y ( fl 206 - 207 ), specificând că părțile s-au cunoscut în anul 2003 , că în anul 2004 au început o relație de concubinaj, conviețuirea nefiind întreruptă până la momentul căsătoriei.
Martorul V ( fl 202 ) a arătat însă că nu cunoaște dacă în momentul achiziționării terenul de către pârât conviețuia sau nu cu reclamanta sau dacă aveau un copil, necunoscând nici momentul în care soții s-au căsătorit. Nici cel de-al doilea martor al pârâtului nu a putut furniza detalii legat de perioada de conviețuire a părților, de veniturile acestora sau de bunurile achiziționate de acestea.
În consecință, instanța a apreciat ca fiind probate susținerile reclamantei în sensul începerii relației de concubinaj a părților în anul 2004 și derulării acesteia în mod continuu, până la data căsătoriei.
In acest interval de timp, prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul N încheiat între promitentul - vânzător M și promitentul - cumpărător J s-a promis vânzarea, respectiv cumpărarea unei suprafețe de teren de 1632 mp situată în comuna B sola 16,parcelele 717, 719/1 și 719. S-a specificat în act că la data autentificării promitentul - cumpărător a primit prețul de 5000 lei, urmând ca diferența de 3000 lei să fie achitată până la data de 22.12.2006, dată la care s-a stipulat că se va încheia contractul de vânzare - cumpărare.
Deși prin întâmpinare pârâtul nu a contestat existența relației de concubinaj anterior amintite, făcând referire doar la natura bunurilor dobândite în perioada legăturilor de uniune consensuală, pe parcursul cercetării judecătorești acesta a lăsat să se înțeleagă că în perioada achiziționării terenului părțile erau separate în fapt, aspect nerecunoscut însă de reclamantă.
Astfel, prin modalitatea de redactare a întrebărilor nr. 3 și 4 ale interogatoriului luat reclamantei ( fl 158 ) pârâtul a sugerat faptul că în momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, deși reclamanta era însărcinată, între părți nu mai exista o relație, conviețuirea fiind reluată la aproximativ trei săptămâni după încheierea actului. Întreruperea conviețuirii nu a fost recunoscută de reclamantă. În același sens a fost și răspunsul pârâtului la interogatoriul luat de reclamantă ( întrebările 9 și 13 ), ocazie cu care a arătat că atunci când a cumpărat pământul copilul nu era născut.
Instanța a reținut că din actele dosarului a rezultat însă o altă situație de fapt decât cea prezentată de pârât, respectiv că fiul părților s-a născut în data de M, deci anterior încheierii atât antecontractului ( 25.08.2006 ), cât și contractului de vânzare - cumpărare ( 21 decembrie 2006 )
Cu referire intenția părților la dobândirea acestui bun, pozițiile acestora sunt total opuse. Astfel, reclamanta a susținut în mod constant, atât în cererea de chemare în judecată cât și la interogatoriu ( întrebarea nr. 2, fl 158 ) că părțile au avut reprezentarea achiziționării în coproprietate a imobilului teren, în timp ce pârâtul a subliniat că a intenționat, cu banii strânși de dânsul din munca desfășurată pe teritoriul Italiei, să dobândească în proprietate exclusivă un teren ( întrebările 1,2 ale interogatoriului luat reclamantei, fl 158).
Martorul X ( fl 206 )a specificat că după nașterea copilului părțile au cumpărat un teren în M, dânsa fiind desemnată împuternicit al pârâtului întrucât reclamanta nu putea veni în țară, copilul fiind mic.
Pârâtul a susținut faptul că imobilul a fost achiziționat cu venituri proprii și cu bani împrumutați de la șeful său, N ( întrebarea 6, fl 158 ), în timp ce reclamanta a arătat că bunul a fost cumpărat cu banii dobândiți la botezul copilului, la care s-a adăugat o sumă de 500 euro primită de la mama sa și altă sumă de 500 euro, primită de la fratele pârâtului.
Cu referite la acest aspect martorul Y ( fl 204 )a relatat că în toamna anului 2006 pârâtul a venit în țară pentru a cumpăra un teren în comuna B, în apropierea locuinței dumneaei, acesta comunicându-i personal că banii pentru achiziționarea bunului proveneau din suma încasată la botezul copilului și din veniturile încasate de părți în Italia. Această depoziție se coroborează cu cea a martorului X, mandatarul reclamantului, care a specificat la rândul său că banii de achiziție a terenului erau de la botezului copilului( în jur de 1500 - 2000 euro ), de la părinți ( 500 euro ) și din veniturile părților. A mai arătat acest din urmă martor că, deși părțile nu erau căsătorite, administrau veniturile în comun.
Martorii X ( fl 202 ) și Y au specificat că nu cunosc sursa banilor de achiziție a ternului în litigiu.
În data de 21 decembrie 2006, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul M ( fl 12 ) a fost achiziționată de către cumpărătorul F,necăsătorit, prin mandatar J, de la vânzătorul M , suprafața de 1518 mp teren intravilan situat în sat B, dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717. S-a menționat în contract că prețul terenului, de 5000 lei, a fost primit integral mai înainte de încheierea actului.
Desemnarea în calitate de mandatar a cumnatei reclamantei ( sora fratelui acestuia ) pentru încheierea actului de vânzare a fost justificată de pârât la interogatoriul ce i s-a luat prin aceea că nu avea rude în țară, iar mandatarul era din același sat ( întrebarea 17, fl 160 ). La întrebarea nr. 15 a aceluiași interogatoriu ( fl 160 ) pârâtul a recunoscut însă că figurează doar dânsul în calitate de cumpărător în act întrucât numai dumnealui a venit în România și a dat mandatarului procură să cumpere terenul.
Pe acest teren, după căsătoria părților, acestea au edificat în comun o locuință, aspect necontestat de vreuna din părți.
Instanța a reținut că regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora. Prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 357 cod civil nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situația concubinilor, în ceea ce privește relațiile patrimoniale dintre aceștia, avem de-a face cu situația eventuală a coproprietății relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuția fiecăruia pentru fiecare bun individual.
Specifică relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile.
Proprietatea comună pe cote părți este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizează prin aceea că un bun aparține concomitent mai multor titulari, fiecare din ei având o cotă parte ideală din acest drept. În raporturile dintre concubini izvorul coproprietății poate fi convenția părților, fie ea expresă sau tacită, însă doar cu condiția ca să fie neechivocă.
Existenta unei convenții de dobândire în comun a terenului de către părțile în proces nu trebuie să fie demonstrată, în principal, prin existența unui instrument probator respectiv a unui înscris (presupunându-se, în mod justificat, că relația apropiată dintre părți a împiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte), ci prin dovada certă și de netăgăduit că părțile au intenționat să achiziționeze în proprietate comună aceste bunuri.
Totodată, întocmirea actelor de vânzare-cumpărare doar prin menționarea pârâtului ca unic proprietar achizitor nu ar putea fi, în sine, o dovadă absolută a proprietății exclusive asupra imobilului, dacă probele administrate dovedesc existența prealabilă a intenției de dobândire în comun a bunurilor.
In ceea ce priveste inadmisibilitatea administrarii probei cu martori in dovedirea de catre reclamantă a contributiei personale la achizitionarea imobilului, invocată de pârât, instanta a reținut că deși de principiu, potrivit art 309 al 5 cod proc civ proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris și nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, există situații de excepție prevăzute la alin. (4) al aceluiași articol, în speță fiind incidente cele de la pct 1, referitoare la imposibilitatea morală sau materială de a se întocmi un înscris.
Totodată, legat de puterea doveditoare a unui act autentic instanța a reținut că exced autenticității și prezumției de validitate declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic, întrucât agentul instrumentator nu poate controla sau asigura corespondența acestora cu realitatea, ci doar ia act de prezentarea lor în mod public. Conținutul declarațiilor acestora (valoarea de adevăr a celor declarate de parte, voința sub care s-a realizat declarația etc.) face probă în fața instanței numai până la dovada contrara, dovadă care trebuie cerută de partea care contestă realitatea sau valabilitatea declarației. Tot până la dovada contrară fac dovada și mențiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al părților, fără a constitui obiectul principal al actului (astfel, mențiunea că prețul a fost deja plătit de cumpărător; valabilitatea consimțământului exprimat de părți în fața agentului etc ).
Ori, în contextul anterior amintit, intenția părților de achiziționare în proprietate comună a terenului a rezultat din probatoriul administrat în cauză, atâta timp cât bunul a fost achiziționat la interval de doi ani de la debutul relației de concubinaj, după ce părților li s-a născut un copil, majoritar din banii dobândiți în urma botezului fiului, printr-un mandatar cumnat cu reclamanta, neindicarea în act a reclamantei fiind justificată prin motive obiective. Sunt argumente în același sens și faptul că ulterior părțile s-au căsătorit, iar pe acest teren au construit o locuință în proprietate devălmașă.
În privința cotelor de achiziție a acestui bun, instanța a avut în vedere pe lângă cele anterior prezentate, cu referire la proveniența banilor de achiziție a terenului, și depoziția martorului Bucătaru Cristina ( fl 206 ) care a arătat că, până ca reclamanta să rămână însărcinată au lucrat ambele părți, ulterior aceasta stând în concediu de creștere copil doi ani și jumătate. A specificat însă că activitatea lucrativă a reclamantei s-a desfășurat continuu, în timp ce pârâtul a stat o perioadă acasă fiind bolnav.
În consecință, instanța a apreciat că foștii concubini au achiziționat bunul în cote de contribuții egale.
Ulterior, în data de 12 iulie 2008 părțile s-au căsătorit.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri
• imobile:
o casă cu împrejmuire situată în B, edificată potrivit autorizației de construire nr. N emisă de Consiliul Local M( fl 13, 14 ) urmare a cererii adresate de pârâtul X
• mobile
un frigider Arctic, o mașină de spălat rufe, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, un pat, două biblioteci.
Pentru a reține aceste bunuri instanța a avut în vedere cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, răspunsurile părților la interogatoriu și depozițiile martorilor audiați în cauză.
Imobilul casă cu împrejmuiri a fost reținut la masa de partaj luând în considerare conținutul autorizației de construire nr. N emisă de Consiliul Local M, pozițiile părților și depozițiile martorilor audiați.
Astfel, la interogatoriul ce i s-a luat ( întrebarea nr. 21, fl 161 ) pârâtul a recunoscut edificarea acestui bun în cadrul comunității, din mijloace comune soților.
Si martorii X , Y și Z , audiați la solicitarea ambelor părți, au relatat că pe ternul cumpărat în comuna B, după căsătorie, soții au început să edifice o locuință.
X ( fl 202 -203) a arătat în plus că în perioada căsătoriei ambii soți lucrau în Italia, dar reveneau alternativ în România participând la lucrările casei.
Aceste lucrări au fost efectuate de o echipă de muncitori coordonată de un fratele reclamantei, după cum a arătat atât martorul sus amintit cât și B ( fl 204 -205 ). Fratele reclamantei, X s-a ocupat și de achiziționarea materialelor de construcție, aspect arătat de martorii X ( fl 204 -205 ) și Y ( fl 206 -207 ).
Toți martorii anterior amintiți au specificat însă lucrările si materialele necesare ridicării casei au fost finanțate din veniturile soților care lucrau în Italia.
Cu referire la bunurile mobile instanța a constatat că a fost solicitată reținerea acestora la masa de partaj prin acțiunea principală.
La interogatoriul ce i s-a luat ( fl 162, întrebarea nr. 35 ) pârâtul a recunoscut că a dobândit în timpul căsătoriei parte din aceste bunuri, respectiv: un frigider mare marca Arctic, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, o bibliotecă, o a doua bibliotecă.
Despre mașina de spălat rufe marca Bosh acesta a arătat că a primit-o cadou de la fratele său din Italia în anul 2006, iar dobândirea unui pat nu a recunoscut-o.
Martorii X ( fl 204 ) șu Y ( fl 206 ) au menționat însă printre bunurile achiziționate de soți obiecte de mobilier și mașină de spălat, motiv pentru care bunurile contestate de pârât au fost reținute la masa de partaj.
Instanța nu a reținut cele două sobe ca fiind bunuri mobile, întrucât acestea deservind un imobil fac parte integrantă din construcție și vor fi evaluate ca atare.
În privința cotelor de contribuție instanța a reținut următoarele:
Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. Conform art 357 al 2 cod civil până la proba contrară se prezumă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Pentru stabilirea cotelor de contribuție ale soților instanța a avut în vedere mai multe criterii, precum veniturile realizate de soți în gospodărie, măsura în care soții alocă cheltuielilor comune veniturile realizate, munca depusă în gospodărie, ajutorul părinților etc.
Reclamanta a solicitat reținerea unor cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în timp ce pârâtul a apreciat propria contribuție ca fiind de 80%, în considerarea faptului că a fost singurul care a adus venituri în casă.
Instanța a reținut pentru început că potrivit depozițiilor martorilor audiați ( X, Y și Z ) ambii soți au lucrat în Italia pe parcursul căsătoriei. Reclamanta s-a aflat în concediu de îngrijire copil aproximativ doi ani și jumătate ( potrivit depoziției martorului Xa ), după care minorul a fost adus în România și lăsat în grija unui frate al soției, părțile continuând să lucreze deopotrivă în Italia ( conform declarației martorei X ). Aceste depoziții se coroborează cu recunoașterea pârâtului la interogatoriu ( fl 161, întrebările 24 și 25 ), împrejurare în care a arătat că în perioada 2008 - 2010 fiul părților a fost crescut în sat N în familia fratelui reclamantei, X, pentru ca ambii soți să poată munci și să acumuleze veniturile necesare terminării casei.
Pârâtul a probat cu înscrisuri ( fl 167 - 182 ) că în perioada 2007 - 2010 a avut calitatea de salariat.
Cu referire la cuantumul veniturilor câștigare de soți martorul X a arătat că erau apropiate, pârâtul lucrând la un patron cu carte de muncă, iar reclamata ca îngrijitoare, în acea perioadă câștigând cam șase euro pe oră.
Ceilalți martori nu au putut face referiri la venitul net încasat de soți lunar.
Dincolo de situația veniturilor părților instanța a avut în vedere și sprijinul familiei reclamantei pentru realizarea lucrărilor de supraveghere la ridicarea a construcției și pentru creșterea copilului minor al părților, ajutor care în lipsă de dovadă contrară se prezumă că a fost dat în favoarea acesteia și reprezintă un aport la achiziționarea bunurilor comune.
Conform recunoașterii pârâtului la interogatoriu ( fl 161, întrebările 31, 32 și 33 ) în perioada 2010 - 2013 soții au locuit în N, perioadă în care însă reclamanta a lucrat șase luni în Italia, în 2011 și 2013, iar soțul acesteia a lucrat în sat cu ziua.
În concluzie, raportat la situația de fapt reținută, instanța a reținut că nu s-a dovedit existența unor discrepanțe majore între soți în privința aportului de ordin material ( venituri ) sau a muncii prestate in gospodarie. Astfel că, față de cele anterior menționate, luând în considerare și sprijinul dat soților de familia reclamantei, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu a fost de natură a răsturna prezumția de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Au fost efectuate expertize de specialitate în cauză construcții și auto pentru identificarea și evaluarea bunurilor reținute la masa de partaj.
În cauză au fost efectuate expertize de specialitate.
Expertiza construcții întocmită de domnul expert M ( fl 246 - 288 ) a fost contestată de reclamantă ( fl 303 ), prima obiecțiune fiind respinsă, iar a doua, referitoare la atribuire, fiind calificată drept apărare de fond.
Locuința cu împrejmuire reținută la masa de partaj a fost evaluată de expertul desemnat la suma de 63 966 lei urmare a abordării prin costuri.
Potrivit lucrării sus amintite imobilul, cu regim de înălțime P, are o suprafață construită de 78,57 mp, iar împrejmuirea din țeavă și plasă de sârmă este de 68 mp. Accesoriu clădirii au fost identificate următoarele imobile care îl deservesc: platforme betonate curți ( de 337 mp, beci din beton neacoperit, de 12 mp, cămin exterior aferent hidroforului, bazin vidanjabil.
Prin expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert V ( fl 289 - 293 ) au fost identificate și evaluate bunurile reținute la masa de partaj,valoarea acestora fiind stabilită în sumă de 2917,9 lei.
Potrivit lucrării sus amintite patul matrimonial și salteaua erau lipsă, iar una din bibliotecile reținute a fost identificată ca fiind mobilier copil.
Prin expertiza topocadastru întocmită de doamna expert G ( fl 309 - 324 ) a fost identificată și evaluată suprafața de 1518 mp teren intravilan situat în sat B. Valoarea suprafeței de tern sus amintite a fost stabilită de expert la suma 2948,3 lei.
În privința atribuirii bunurilor instanța reține că împărțirea bunurilor comune ale soților trebuie făcută de regulă în natură, numai în situația în care nu este posibilă atribuirea de bunuri către fiecare copartajant urmând să fii compensate în bani drepturile lor.
La formarea loturilor instanța are în vedere criteriile stabilite de art. 988 C.pr.cv, și anume acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupația părților, etc.
Reclamanta a solicitat atribuirea casei și a terenului în lotul său ( conform variantei 1 a expertizei construcții și variantei 1 a expertizei topocadastru ). Bunurile mobile a solicitat a fi partajate conform expertizei întocmite în cauză. A argumentat această solicitare prin aceea că i s-a încredințat copilul prin hotărârea de divorț, situație în care trebuie să-i asigure un spațiu de locuit.
La rândul său pârâtul a solicitat atribuirea casei și a terenului în lotul său ( conform variantei 2 a expertizei topo și a primei variante a expertizei construcții ). Bunurile mobile a solicitat a fi partajate conform expertizei întocmite în cauză.
Cu referire la imobilul construcție reținut la masa de partaj au fost efectuate prin expertiza construcții întocmită de domnul expert M ( fl 206 - 226) mai multe variante de lotizare, respectiv în sensul atribuirii imobilului integral în lotul părților, respectiv în sensul atribuiri de părți din construcție.
Prin expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert V ( fl 289 - 293 ) a fost propusă o variantă de lotizare a bunurilor mobile, în sensul atribuirii acestora în natură, în două loturi,unul în valoare de 1400 lei iar altul de 1517,9 lei.
Prin expertiza topocadastru întocmită de doamna expert G ( fl 309 - 324 ) a efectuat două variante de lotizare, cu atribuirea terenului integral în lot unei părți, nerecomandând fragmentarea bunului din cauza conformației terenului, a existenței construcției pe acesta și a accesului la teren.
Instanța reține că prin sentința civilă nr. 5633/20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 16841/180/2013 urmare a desfacerii căsătoriei părților s-as stabilit ca autoritatea părintească cu privire laminorul X, născut în data de B să se exercite exclusiv de reclamantă iar locuința copilului a fost stabilită la mamă în Italia, .
Analizând criteriile prevăzute de dispozițiile art 988 cod proc civ instanța reține că părțile au cote de contribuție egale atât la bunul dobândit în cadrul concubinajului cât și la cele dobândite în timpul căsătoriei. Totodată, niciunul dintre ei nu realizează venituri, ambii beneficiind pe parcursul procesului de ajutor public judiciar. Nu s-a probat nici faptul că părțile au alte locuințe în proprietate sau că vreuna dintre acestea ar ocupa cu caracter de continuitate imobilul care face obiectul litigiului.
În consecință, în condițiile sus amintite, instanța apreciază că mai mare nevoie de bun are reclamanta , în condițiile în care trebuie să asigure copilului său un spațiu de locuit.
Astfel că instanța urmează a atribui bunurile astfel:
- în lotul reclamantei -pârâte următoarele bunuri
• suprafața de 1518 mp teren intravilan situat în sat X, dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717,achiziționat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul N, în valoare de 2948,3 lei.
• o casă cu împrejmuire situată în N N, edificată potrivit autorizației de construire nr. 7 / 17.07.2009 emisă de Consiliul Local N județul B ( fl 13, 14 ) urmare a cererii adresate de pârâtul X, în valoare de 63 966 lei
• următoarele bunuri mobile: frigider Arctic, aragaz Beko, recamier, mobilier copil ( biblioteca ), în valoare de 1400 lei
Valoarea lotului atribuit reclamatei este de 68 314, 3 lei.
- în lotul pârâtului - reclamant următoarele bunuri mobile
• mașină de spălat rufe, vitrină, covor ( traversă ), pat matrimonial și saltea, bibliotecă, în valoare de 1517,9lei
Valoarea lotului atribuit pârâtului este de 1517,9 lei.
Pentru egalizarea loturilor va obliga reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant cu titlu de sultă a sumei de 33 398,2 lei.
În consecință, pentru aceste motive, în temeiul art 355 alin. 1 C.civ a art. 6 alin. 6 raportat la art.. 983, 978 C.pr. civ. instanța va admite acțiunea, va dispune ieșirea părților din starea de devălmășie și va atribui bunurile conform celor menționate anterior.
În condițiile în care fiecare din părți a beneficiat de ajutor public judiciar ( reclamata pentru taxa de timbru de 3491,56 lei , conform încheierii de ședință din data de 19 martie 2015 și dispozițiilor instanței de la termenul din 11 ianuarie 2016 iar pârâtul pentru de 50 lei taxă de timbru și sumele de 565 lei reprezentând onorariu expertiză construcții, 250 lei onorariu expertiză bunuri mobile, 400 lei onorariu expertiză topocadastru, conform încheierii de ședință din data de 19 mai 2015 și dispozițiilor instanței de la termenul din 11 ianuarie 2016 ), iar prin prezenta hotărâre au dobândit bunuri sau drepturi a căror valoare depășește cuantumul ajutorului public acordat ( fiecare fiind îndreptățit la a primi bunuri sau drepturi în valoare de 34 916,1 lei ), în baza art 50.2 din OUG 51 / 2008 va dispune ca la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii să restituie către stat ajutorul public judiciar acordat.
În baza art 453 cod proc civ va compensa onorariile de avocat și onorariile expertizelor efectuate în cauză.
Va compensa restul cheltuielilor de judecată ( taxă judiciară de timbru ) până la limita sumei de 50 lei și obligă pârâtul - reclamant la plata către reclamanta -pârâtă a sumei de 1720,78 lei cheltuieli de judecată suportate în plus de aceasta. pentru a stabili astfel instanța a avut în vedere că în total s-a achitat taxă judiciară de timbru de 3541, 56 lei și că potrivit cotelor de contribuție fiecare parte trebuie să suporte cheltuieli in sumă de 1770,78 lei. ca atare, pârâtul - reclamant va fi obligat la plata către reclamanta - pârâtă a sumei de 1720,78 lei cheltuieli de judecată suportate în plus de aceasta.
| ← Reziliere contract de locaţiune. Jurisprudență Reziliere | Partaj judiciar. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri → |
|---|
