REZOLUTIUNE CONTRACT. Jurisprudență Rezoluţiune
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 11 din data de 13.01.2016
Prin decizia civilă nr. 11/13.01.2016, tribunalul a admis excepția inadmisibiliății cererii privind înlocuirea întreținerii, cu plata unei sume de bani.
A respins ca inadmisibilă cererea.
A respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât SMT.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A la data de 07.07.2014 sub nr. 3025/740/2014, reclamanții SM și SA au chemat în judecată pe pârâtul SMT, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de BNP TM.
În motivare acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de întreținere nr. 592/07.03.2005 au transmis pârâtului în proprietate imobilul, casă de locuit compusă din sufragerie, două dormitoare, verandă, două holuri, bucătărie, în suprafață de 46,61 mp, anexe gospodărești, respectiv bucătărie și magazie, garaj, anexă, precum și suprafața de 1057,73 mp teren intravilan, rezultată din măsurători (în acte 1071 mp), situat în T 40, P 2354, 2355, 2356, din localitatea B, județul T, iar în schimbul acestui imobil pârâtul și-a asumat obligația de a le acorda întreținere și îngrijire până la sfârșitul vieții și de a suporta cheltuielile impuse de înmormântare.
Au mai arătat că potrivit clauzelor contractului, pârâtul era obligat să le asigure permanent alimente, medicamente, asistență medicală, încălzire, îmbrăcăminte, menaj, însă niciuna din aceste obligații nu a fost respectată, acesta venind în domiciliul lor de 2-3 ori pe an, toate cheltuielile de întreținere fiind suportate de ei, din veniturile pe care le obțin, iar în ultimii ani au fost ajutați de fiica lor SS, care a renunțat la locul de muncă pe care îl avea în Spania pentru a fi alături de ei ajutându-i și îngrijindu-i.
Reclamanții au mai menționat că în tot acest timp, pârâtul a continuat să aibă aceeași atitudine față de ei, în sensul că nu îi ajută, nu îi întreține, îi vizitează foarte rar, nu le trimite niciun fel de bunuri, nu le asigură lemne pentru iarnă și medicamente, susținând că sunt suficiente pensiile lor pentru a se întreține.
Au mai precizat reclamanții, că au depus diligențe pentru a-l determina pe pârât să-și respecte obligațiile asumate și având în vedere că acesta nu a înțeles să execute conztractul, se văd nevoiți să solicite rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de BNP TM, astfel încât să redevină proprietari ai imobilului sus menționat.
În drept , au fost invocate dispozițiile art. 2254 și urm Cod civil, art. 113 alin. 1, pct. 2 și 3 și art. 453 C.pr.civ.
În susținere, reclamanții au depus în copie următoarele înscrisuri: contract de întreținere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de B.N.P. TM, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 2503/02.06.2014, certificat de căsătorie seria Ca nr. 688591, titlu de proprietate nr. 2100439, încheierea nr. 2271/17.03.2005 a O.C.P.I. T, extras de carte funciară.
La data de 15.09.2014, pârâtul ST a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că la rugămintea părinților săi s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub numărul 592/07.03.2005 de B.N.P. TM, prin care aceștia i-au transmis imobilul - teren și casă - situat în comuna B, județul T, în schimbul întreținerii pe timpul vieții și în cazul decesului, înmormântarea după legea creștină.
A mai arătat pârâtul că au fost respectate clauzele contractuale de către ambele părți, până în cursul anului 2014, când a intervenit sora sa, care dorește ca întreaga avere a părinților să-i revină, astfel că i-a determinat pe reclamanți să solicite rezoluțiunea contractului de întreținere.
Pârâtul a precizat că susținerile reclamanților nu sunt reale, întrucât de la încheierea contractului a întreținut gospodăria, a construit o dependință compusă din două camere, fiecare măsurând 3,5x2,5 m, un garaj și un grajd, toate din bolțari, acoperite cu plăci de azbociment, numai prin contribuție proprie, o magazie pentru cereale, anexe pentru cărbuni și lemne, cocină porci și coteț pentru păsări, având 10 m lungime și 3 m lățime, toate construite din bolțari cu țarc din șipci de metal de 1,20 m lungime, acoperite cu tablă galvanizată și o cameră pentru baie 3x3 m, tot din bolțari, pus faianță, gresie, rigips, izolație, acoperită cu tablă zincată, cu toate utilitățile achiziționate și tot în această perioadă a renovat și modificat acoperișul casei, înlocuind țigla cu tablă zincată, tâmplăria din lemn cu geamuri termopan, precum și un gard de la stradă din metal, pe vechiul soclu, cu o lungime de 28-30 m și o înălțime de 1,20 m.
În drept, au fost invocate disp. art. 201 și art. 206 C.pr.civ.
În cauză, au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și interogatorii reciproce, precum și proba testimonială .
Prin sentința civilă nr. 2715 din 16 iulie 2015, Judecătoria A a admis acțiunea formulată de reclamanții SM și SA, în contradictoriu cu pârâtul SMT.
A dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți și autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de BNP TM și a obligat pârâtul la plata sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că între reclamanții SM și SA, în calitate de creditori ai obligației de întreținere și pârâtul ST, în calitate de debitor al obligației de întreținere s-a încheiat contractul de întreținere autentificat la Biroul Notarului Public TM sub nr. 592/07.03.2005.
Prin contractul încheiat, reclamanții au transmis în deplină proprietate imobilul cu nr. cadastral 313, situat în com. B, jud. T, pârâtului ST, căsătorit cu SȘ (în prezent, decedată), imobil compus din sufragerie, două dormitoare, verandă, două holuri, bucătărie, în suprafață de 46,61 mp, anexe gospodărești, respectiv bucătărie și magazie, garaj, anexă, precum și suprafața de 1057,73 mp teren intravilan, rezultată din măsurători (în acte 1071 mp), situat în T 40, P 2354, 2355, 2356.
Totodată, pârâtul și-a asumat, prin contractul de întreținere autentificat la Biroul Notarului Public TM, obligația de a le asigura reclamanților întreținere și îngrijire pe tot restul vieții, până la deces și să se ocupe de înmormântare.
Întreținerea trebuia sa fie acordată creditorilor în următoarea modalitate: alimente, asistență medicală, încălzire, îmbrăcăminte, menaj.
Instanța a reținut că acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere introdusă de reclamant este supusă dispozițiilor Codului civil adoptat în anul 1864, contractul de întreținere fiind încheiat la data de 07.03.2005, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil, așa încât a analizat temeinicia acesteia prin raportare la dispozițiile legale în materie de rezoluțiune, prev. de art. 1020-1021 C. civ. anterior.
Astfel, instituția juridică a rezoluțiunii are caracterul unei sancțiuni ce intervine în ipoteza în care una din părțile contractului sinalagmatic nu își execută în mod culpabil obligațiile asumate față de cocontractant, consecința acestei sancțiuni constând în desființarea retroactivă a contractului, cu repunerea părților în situația avută anterior încheierii acestuia.
Condițiile de admisibilitate a rezoluțiunii judiciare sunt următoarele: una din părți să nu-și fi executat obligația ce-i revine, iar neexecutarea să-i fie imputabilă acesteia. Astfel, atât neexecutarea obligației, cât și culpa debitorului trebuie dovedite pentru a considera îndeplinite aceste condiții.
În speță, instanța a constatat că reclamanții au făcut dovada existenței obligației de întreținere în favoarea lor și în sarcina pârâtului și a actului care a dat naștere obligației de întreținere, respectiv contractul de întreținere autentificat la Biroul Notarului Public TM sub nr. 592/07.03.2005.
A reținut că pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii în mod corespunzător a obligației de întreținere față de reclamanți, creditorii obligației de întreținere, nici că neexecutarea acesteia este justificată sau că se datorează culpei creditorilor.
În acest sens, sunt chiar o parte din răspunsurile la interogatoriul formulat și administrat părților, de unde rezultă că obligația de întreținere a pârâtului față de reclamanți era executată parțial și cu întreruperi, în sensul că asistența medicală era acordată creditorilor întreținerii sporadic (cu mult timp în urmă, când reclamanta a fost arsă la picior-întrebarea nr. 14 și nu în totalitate, în înțelesul termenilor contractuali de unde rezultă că pârâtul nu a achiziționat vreodată combustibil pentru iarnă reclamanților, aspect recunoscut de reclamantul însuși prin răspunsul la întrebarea nr. 6 la interogatoriu.
Pe de altă parte, pârâtul admite faptul că în pofida vârstei înaintate a reclamantei, aceasta din urmă a pregătit masa în gospodărie în perioada când pârâtul venea să locuiască în casa reclamanților din com. B, niciodată în timpul iernii .
Deși există indicii temeinice a crede că părțile au colaborat pentru efectuarea unor îmbunătățiri la imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreținere, instanța a considerat că acesta este un aspect care nu poate fi clarificat în cadrul procesual ocazionat de prezentul litigiu ce vizează strict verificarea îndeplinirii obligației de întreținere ce incumbă pârâtului față de reclamanți.
Chiar și din depozițiile martorilor audiați în cauză, GM și MM, s-a reținut că transpare, în esență, nemulțumirea reclamanților față de modul necorespunzător în care pârâtul înțelegea să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate, acesta neînțelegând că reclamanții, din cauza vârstei, având probleme de sănătate, au nevoie de îngrijire permanentă, ceea ce înseamnă exact transpunerea în concret a termenilor convenției părților: menaj, alimente, îmbrăcăminte, încălzire, asistență medicală.
Or, este greu de admis că pârâtul era în măsură să se plieze pe nevoile reclamanților dacă îi vizita în medie de 5-6 ori pe an și nu se ocupa decât de întreținerea imobilului ce i-a revenit în proprietate.
În plus, martorul GM a precizat că în fapt, executarea obligației de întreținere s-a realizat, de circa 2-3 ani de către fiica reclamanților și sora pârâtului, venită din Spania, care obișnuiește să le gătească reclamanților și să le asigure atât menajul în locuință, cât și accesul la asistența medicală de specialitate.
Mai mult decât atât, martorii audiați au arătat că pârâtul nu a mai acordat întreținere reclamanților din momentul în care fiica lor a revenit din Spania și s-a apropiat de părinții săi, acordându-le atenție.
Instanța de fond din mijloacele de probă administrate în cauză, a apreciat că se poate constata o neexecutare culpabilă din partea pârâtului a obligațiilor asumate prin contractul încheiat care să atragă rezoluțiunea actului juridic ce face obiectul cauzei, pârâtul nedovedind că s-a străduit să asigure întreținerea reclamanților, cel puțin în perioada ultimilor 2-3 ani.
În considerarea caracterului alimentar al obligației de întreținere ce presupune executarea unor prestații succesive, împrejurarea că au existat anumite perioade de timp în care reclamanții să nu fi beneficiat de întreținere din partea pârâtului (după momentul introducerii acțiunii în justiție împotriva lor) este imputabilă tot acestuia din urmă, reprezentând o neexecutare suficient de importantă a obligațiilor ce îi revin, în condițiile în care, în fapt, reclamanții primesc întreținere de la o altă persoană -chiar fiica lor - și căreia îi cer întreținere.
Față de aceste considerente, constatând că în cauză rezultă întrunirea cerințelor art. 1021 C. civ. 1864 pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 592/07.03.2005 de catre BNP TM, instanța a admis acțiunea.
În temeiul art. 451-453 C. proc. civ., instanța a avut în vedere faptul că reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată, iar cum pârâtul a pierdut procesul și se află în culpă procesuală, instanța l-a obligat la plata către reclamanți a sumei de 2000 lei reprezentând onorariu avocat, prezenta acțiune fiind scutită de plata taxei judiciare, potrivit art. 29 alin. 1 lit. c din OUG nr. 80/2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâtul ST, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
A motivat că instanța de fond a interpretat și analizat probele într-un singur sens.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost introdusă de reclamanți, nu îndeplinea cerințele prevăzute de art. 194 C. proc. civ. , fiica acestora negăsind persoane care să depună mărturie împotriva lui, nefiind indicate numele și prenumele acestora.
Sub acest aspect, apelantul a mai menționat că martorii au fost audiați la două termene de judecată, astfel că fiica reclamanților a avut timp să-i influențeze, însă, aceștia au declarat că părțile din proces s-au înțeles foarte bine, relatând că discuțiile dintre acestea au apărut la momentul în care sora sa s-a întors din Spania.
Apelantul a mai susținut că motivarea instanței de fond că are o culpă în executarea contractului este contrazisă de probele administrate (interogatoriul reclamanților și depozițiile martorilor), vinovăția aparținând reclamanților care l-au izgonit din domiciliul comun și refuză orice discuție cu el și primirea oricărui folos, astfel că, obligația de întreținere poate s-o înlocuiască cu o sumă de bani.
În același timp, apelantul a mai susținut că hotărârea instanței de bazează și pe unele probe care nu au fost administrate, făcând referire în acest sens la martora SP care nu a fost audiată, în realitate fiind audiați alți martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-471 C. proc. civ.
La data de 28 octombrie 2015, intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat.
Au motivat că martorii au fost audiați la două termene de judecată, întrucât ambele părți au solicitat înlocuirea a câte unui martor care nu s-au putut prezenta, cerere admisă de instanță .
Intimații au mai arătat că nu l-au izgonit pe apelant din locuință, susținerile sale fiind contrazise chiar de răspunsul său la interogatoriu, iar toți martorii au declarat că acesta nu locuiește permanent cu ei, ci vine pe la ei de câteva ori pe an pentru diferite perioade.
Cât privește pretinsele influențe pe care le-ar fi exercitat fiica lor, au precizat că nu sunt reale și că nimic nu l-ar împiedica pe apelant să-i respecte obligațiile asumate, în sensul de a se muta la B și astfel, să le asigure menajul zilnic, să le asigure combustibil, hrana zilnică, medicamentele și asistența medicală, astfel cum s-a obligat.
Au mai învederat că niciodată nu au refuzat ajutorul apelantului, ci l-au solicitat, iar acesta nu le-a trimis nicio sumă de bani, nici măcar după promovarea acțiunii, fiind nevoiți să se întrețină doar din veniturile lor, din care au și plătit taxele și impozitele pentru imobil.
Față de probele administrate și răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului, intimații au considerat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât ei sunt persoane în vârstă, nu se pot îngriji singuri, având nevoie de o persoană care să stea cu ei tot timpul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 și urm. C. proc. civ.
La data de 13 noiembrie 2015, apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimaților, care încearcă să răstoarne situația de fapt prin tot felul de manevre neloiale, pentru a da aparența de credibilitate în fața instanței.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2016, intimații au invocat excepția inadmisibilității cererii formulate de apelantul pârât, prin care a solicitat înlocuirea întreținerii cu plata unei sume de bani.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată și reține următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de transformare în bani a obligației de întreținere, invocată de intimați, care va fi analizată cu prioritate în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ. se apreciază că este întemeiată.
Astfel, se observă că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională prin care să fi dedus judecății la instanța de fond, soluționarea unei cereri având ca obiect transformarea în bani a obligației de întreținere, ci doar în cuprinsul întâmpinării depuse a inserat că în cazul în care reclamanții numai doresc prestarea în natură a întreținerii, solicită înlocuirea acesteia printr-o sumă de bani.
Întrucât o astfel de cerere nu a format obiectul judecății la instanța de fond, instanța nu s-a socotit învestită cu o astfel de cerere, iar apelantul nu a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că aceasta nu s-ar fi pronunțat asupra cererii sale, este evident că acea cerere a fost considerată ca pe o apărare, având în vedere și termenii în care a fost formulată (dacă reclamanții nu doresc prestarea în natură a întreținerii).
Prin urmare, solicitarea formulată de apelant prin cererea de apel, în sensul de a se dispune înlocuirea obligației de întreținere cu plata unei sume de bani este o cerere nouă în sensul art. 478 alin.3 C. proc. civ., astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă, ca efect al admiterii excepției invocată de intimați.
În ce privește critica potrivit căreia instanța de apel a interpretat probele numai în favoarea reclamanților și că nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 194 C. proc. civ. cererea reclamanților, întrucât nu au fost indicate numele martorilor, se apreciază că nu este întemeiată.
Din cuprinsul acțiunii formulate de reclamanți rezultă că aceștia au solicit în dovedirea cererii proba cu înscrisuri, interogatoriu și cu trei martori, fără a indica numele acestora.
Prin adresele din 23.07.2014 instanța de fond a solicitat reclamanților să complinească lipsurile cererii, în sensul de a indica numele martorilor, aceștia conformându-se la data de 24.07.2014, prin depunerea listei cu martori.
Prin urmare, nu se poate reține că a operat sancțiunea decăderii din proba cu martori, în condițiile în care lipsurile au fost complinite în termenul acordat de instanță în acest sens.
Nici susținerea potrivit căreia martorii au fost audiați la instanța de fond la două termene de judecată, astfel că fiica reclamanților a avut posibilitatea să-i influențeze nu poate fi primită.
Potrivit art. 260 alin.1 C. proc. civ., administrarea probelor se face în ordinea stabilită de instanță, alin.2 al aceluiași articol prevăzând că probele se vor administra la termenul fixat în acest sens.
La termenul de judecată din 2 aprilie 2015, instanța de fond a luat interogatorii părților și a audiat câte un martor pentru fiecare parte, dispunând ascultarea celorlalți martori pentru termenul acordat la data de 14 mai 2015.
Apelantul nu a făcut dovada că prin ascultarea martorilor la două termene de judecată, i s-ar fi produs o vătămare, în sensul că martorii ascultați ulterior ar fi fost influențați de fiica reclamanților.
Sub acest aspect, se cuvine menționat că martorii au depus jurământ în fața instanței înaintea audierii lor, li s-a atras atenția asupra consecințelor penale în cazul în nu spun adevărul și nu a rezultat că aceștia au avut o atitudine nesinceră.
Pe de altă parte, în situația în care apelantul pârât avea dubii în ce privește sinceritatea acestora și dovezi că asupra acestora s-au exercitat influențe de sora sa, avea posibilitatea formulării unei plângeri penale.
Referitor la critica apelantului potrivit căreia motivarea instanței de fond că are o culpă în executarea contractului este contrazisă de probele administrate (interogatoriul reclamanților și depozițiile martorilor), se constată caracterul nefondat al acesteia.
Prin contractul autentificat prin încheierea nr. 592 din 7 martie 2005 a BNP TM, reclamanții au transmis în deplină proprietate imobilul cu nr. cadastral 313, situat în com. B, jud. T, pârâtului ST, căsătorit cu SȘ (în prezent, decedată), imobil compus din sufragerie, două dormitoare, verandă, două holuri, bucătărie, în suprafață de 46,61 mp, anexe gospodărești, respectiv bucătărie și magazie, garaj, anexă, precum și suprafața de 1057,73 mp teren intravilan, rezultată din măsurători (în acte 1071 mp), situat în T 40, P 2354, 2355, 2356., în schimbul obligației de întreținere, în sensul de a le acorda întreținere și îngrijire până la deces și a le face înmormântarea.
Noțiunea de întreținere are caracter complex, ea incluzând o serie de prestații precum procurarea hranei, cumpărarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, efectuarea curățeniei locuinței și curții, plata consumului de electricitate, apă, canal, combustibil și acordarea de îngrijiri medicale (cumpărare de medicamente, controale medicale etc.).
În ceea ce privește obligațiile întreținătorului este de precizat că acestea constau în prestarea întreținerii, care este în esență, o obligație de a face, care se execută zi de zi .
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că pârâtul venea în locuința reclamanților de câteva ori pe an, iar în perioada concediului de odihnă rămânea mai mult și că reclamanții sunt neputincioși, atât din cauza vârstei, dar și a problemelor de sănătate, astfel că au nevoie de ajutorul altei persoane în gospodărie.
Martorii propuși de pârât au relatat cu precădere aspecte care țin de faptul că acesta a efectuat îmbunătățiri cu privire la imobilul care a făcut obiectul contractului de întreținere și că acesta mai achiziționa combustibil pentru iarnă pentru locuința părinților săi, în parte și cu contribuția acestora.
Deși din declarația martorului MM rezultă că între pârât și sora acestuia au apărut discuții de circa 2-3 ani de când aceasta s-a întors din Spania, care ar fi influențat relațiile și cu părinții lor, acesta a relatat că pârâtul nu-și mai ajută părinții așa cum se întâmpla anterior.
Prin urmare, nu se poate reține că intimații reclamanți ar fi refuzat întreținerea și că apelantul nu ar avea culpă în neexecutarea contractului, astfel cum acesta a susținut.
Mai mult, martorul GM a precizat că executarea obligației de întreținere s-a realizat de circa 2-3 ani de către fiica reclamanților și sora pârâtului, venită din Spania, care obișnuiește să le gătească reclamanților și să le asigure atât menajul în locuință, cât și accesul la asistența medicală de specialitate.
În același timp apelantul pârât nu a dovedit că locuiește în comuna B, astfel cum a susținut, pentru a face dovada că se poate adapta nevoilor părinților săi, care din cauza vârstei, având probleme de sănătate, au nevoie de îngrijire permanentă, ceea ce înseamnă exact transpunerea în concret a termenilor convenției părților: menaj, alimente, îmbrăcăminte, încălzire, asistență medicală.
În raport de cele expuse, se apreciază că instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat reținând că debitorul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract, care presupunea îndeplinirea unui cumul de prestații, zilnic și nu intervale mari de timp.
În fine, nu poate fi reținută nici susținerea apelantului potrivit căreia hotărârea instanței se bazează și pe unele probe care nu au fost administrate, făcând referire în acest sens la martora SP care nu a fost audiată, în realitate fiind audiați alți martori.
Din considerentele sentinței apelate nu rezultă că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe declarația martorului SP, care nici nu a fost ascultată, fiind înlocuită la termenul de judecată din 5 februarie 2015, ci în partea în care au fost indicate dovezile propuse de părți, din eroare a fost menționate numele acesteia.
Față de considerentele expuse, se constată că nu sunt întemeiate criticile formulate, motiv pentru care, în baza art. 480 alin.1 C. proc. civ., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat.
| ← CEREREA PENTRU STABILIREA SALARIULUI DE BAZĂ. Jurisprudență | ACŢIUNE ÎN CONSTATARE GRUPA A II-A DE MUNCĂ → |
|---|
