ACŢIUNE ÎN CONSTATARE GRUPA A II-A DE MUNCĂ
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 4 din data de 12.01.2016
Prin acțiunea civilă formulată la data de … reclamantul P.I., a solicitat instanței , în contradictoriu cu pârâții BIROUL JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN și BNP C. SPRL, constatarea că perioadele 01.01.1976-31.12.1981 lucrată în funcția de mecanic auto la fosta Î.T.A., devenită ulterior SC T SA; 01.01.1982-31.12.1985 lucrată în funcția de mecanic auto la fosta Î.T.A.; 01.01.1986-31.12.1987 lucrată ca mecanic auto la fosta (ITSAIA) care a preluat toate autobazele din industria alimentară, inclusiv ICIL Teleorman, cu personalul aferent; 01.01.1988-01.07.1996 lucrată în cadrul (ICIL), devenită ulterior SC L. SA, apoi SC S. SA Teleorman, în funcția de mecanic auto, reprezintă vechime lucrată în condițiile grupei a II-a de muncă.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că a lucrat în funcția de mecanic auto, iar încadrarea în muncă de la o unitate la alta s-a realizat prin transfer în interesul serviciului - carnetul de muncă fiind întocmit de unitatea angajatoare ITA.
Arată reclamantul că a plecat de la ultima unitate la care a fost angajat în 1996 , când a început privatizarea SC S SA - numită anterior ICIL Teleorman și L SA însă nu și-a ridicat carnetul de muncă, astfel că urmare a faptului că aceasta a fost radiată din registrul comerțului, și-a reconstituit carnetul de muncă pe cale judecătorească, respectiv prin sentința civilă nr… pronunțată în dosarul ….
Precizează reclamantul că SC T. SA Alexandria, fostă ITA Teleorman, a fost radiată de la Registrul comerțului , arhivele acesteia fiind predate către Biroul Județean al Arhivelor Naționale Teleorman, motiv pentru care s-a adresat acestei instituții pentru eliberarea unei adeverințe privind activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, însă cererea nu a fost soluționată favorabil, întrucât i s-a comunicat că nu deține arhiva privind încadrarea în grupe de muncă a personalului ITA.
Mai arată reclamantul că realizarea sarcinilor de serviciu aferente funcției de mecanic auto în perioadele pentru care solicită acordarea grupei a II-a de muncă s-a făcut în condiții dificile , prin expunere la factori de risc și toxicitate, în condiții de microclimat defavorabil, fără căldură sau chiar în aer liber, astfel că apreciază că îi devin aplicabile dispozițiile art.2,3,6,7,8 și 13 din Ord.50/1990 completat cu Ord.125/1990 - pct.184 anexa 2.
În drept își întemeiază acțiunea reclamantul pe dispozițiile art.35 Cod procedură civilă, Ord.50/1990 completat cu Ord.125/1990 - pct.184 anexa 2.
În susținerea acțiunii depune reclamantul în xerocopie acte (f5-11).
Pârâtul BIROUL JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN a formulat la data de 12.11.2015, întâmpinare în cauză prin care în esență arată că reclamantul s-a adresat cu o cerere pentru eliberarea unui certificat privind încadrarea în grupa a II-a de muncă , ce a fost înregistrat sub nr…. fiindu-i comunicat că nu figurează pe listele cu personalul încadrat în grupă de muncă prin adresa nr. …
Arată pârâtul că în inventarul documentelor cu valoare istorică nu se regăsesc informații privind încadrarea personalului T. SA în grupa a II-a de muncă, singurele documente unde se specifică încadrarea în grupe de muncă fiind statele de plată a salariilor din perioada aprilie 1992 - decembrie 1995, perioadă în care reclamantul nu era angajatul SC T. SA, însă nu deține documente create de fosta ITA, devenită ulterior SC T. SA, recomandându-i-se să se adreseze persoanei juridice care a cumpărat patrimoniul societății T. SA.
Precizează pârâtul că din documentele verificabile aflate în evidențele sale nu rezultă că activitatea și locul de muncă în care a lucrat reclamantul în perioadele menționate în preambulul cererii de chemare în judecată sunt încadrate în grupa a II-a de muncă.
În susținerea întâmpinării depune pârâtul în xerocopie acte (f22-35).
În temeiul art.223 Cod procedură civilă solicită și judecata în lipsă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în esență următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 18.09.2015 reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții BIROUL JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN BNP C SPRL, constatarea că perioadele 01.01.1976-31.12.1981 lucrată în funcția de mecanic auto la fosta Î.T.A, devenită ulterior SC T. SA; 01.01.1982-31.12.1985 lucrată în funcția de mecanic auto la fosta (ICIL); 01.01.1986-31.12.1987 lucrată ca mecanic auto la fosta (ITSAIA) care a preluat toate autobazele din industria alimentară, inclusiv ICIL Teleorman, cu personalul aferent; 01.01.1988-01.07.1996 lucrată în cadrul (ICIL), devenită ulterior SC L. SA, apoi SC S. SA, în funcția de mecanic auto, reprezintă vechime lucrată în condițiile grupei a II-a de muncă.
Acțiunea este nefondată.
Reclamantul a lucrat în funcția de mecanic auto la fosta Î.T.A., devenită SC T. SA, iar ulterior în aceeași funcție la (ICIL), (ITSAIA).
Aceste perioade au fost recunoscute ca fiind lucrate în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată prin sentința civilă nr.. … pronunțată în dosarul nr. … a … (f8-11).
Susține că perioadele 01.01.1976-31.12.1981 lucrată în funcția de mecanic auto la ÎTA, devenită SC T. SA; 01.01.1982-31.12.1985 lucrată în aceeași funcție la (ICIL); 01.01.1986-31.12.1987 lucrată la (ITSAIA) și 01.01.1988-01.07.1996 lucrată (ICIL), devenită ulterior SC L. SA, apoi SC S. SA Teleorman, reprezintă vechime în grupa a II-a de muncă.
Cu cererea înregistrată sub nr. . .. s-a adresat pârâtei BIROUL JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN pentru eliberarea unui certificat din care să reiasă că a beneficiat de grupa a II-a de muncă (f22).
Pârâta BIROUL JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN a arătat că ÎTA s-a transformat în SC T. SA Alexandria , iar ÎTA s-a transformat în SC T. SA Alexandria, fondul fiind preluat , iar documentele create de această ultimă unitate, au rămas în păstrarea și administrarea SC A.I.R. SA.
Pârâta BIROUL JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN arată că în urma cercetării fondului de documente preluat de la ITA, corespunzătoare perioadelor solicitate de reclamant s-a constatat că nu există informații pentru încadrarea personalului muncitor în grupa a II-a de muncă, singurele documente referitoare la acordarea unor salariați a acestei grupe fiind perioada aprilie 1992-decembrie 1995 însă în acea perioadă reclamantul nu a fost salariatul SC T. SA.
Prin adresa nr. … pârâtul a comunicat reclamantului că nu deține documente privind încadrarea în grupe a personalului de la ITA pentru perioada ianuarie 1976- octombrie 1978 și în perioada octombrie 1978-decembrie 1981 (f7).
Instanța reține că reclamantului nu i s-a emis de foștii angajatori nicio adeverință din care să rezulte că anumite perioade sunt recunoscute ca fiind încadrate în grupa a II-a de muncă .
Mai mult, s-a făcut dovada în cauză că nu există documente privind încadrarea personalului în grupa a II-a de muncă pentru perioadele solicitate.
Reclamantul nu a putut dovedi cu înscrisuri în ce condiții de lucru și-a desfășurat activitatea în perioadele menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată , pentru ca instanța să aprecieze dacă activitatea desfășurată de acesta ar putea fi încadrată în grupă de muncă.
Simpla enumerare din cuprinsul cererii fila 3- condiții dificile, expunere de factori de risc și toxicitate etc, reprezintă de fapt o reluare a condițiilor menționate în Ord.50/1990, fărăm însă a putea fii dovedite.
Proba cu martori solicitată de reclamant a fost respinsă la termenul din 12.01.2016, fiind apreciată ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei, atâta timp cât nu există nici un înscris sau măcar un început de dovadă scrisă care să conducă instanța la formarea unei convingeri asupra condițiilor de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea.
Pentru încadrarea personalului în grupa I și II de muncă unitatea economică ar fi trebuit nu numai să fie nominalizate și să obțină avizele pentru locurile de muncă, dar ar fi trebuit să achite către bugetul statului și o cotă suplimentară de CAS.
Ca regulă, pentru perioadele 1976-1988, așa cum au fost identificate de reclamant, încadrarea în grupă de muncă ar fi trebuit făcută de angajator pe baza condițiilor de muncă ce au existat la acea dată și de cadrul legal aplicabil, respectiv Ord.nr.105/1976 și nr.210/1977 al MM și MS.
Aceste ordine și-au încetat aplicabilitatea și au fost înlocuite ulterior de Ord.50/1990 al MM și MS.
Încadrarea în grupele I și II de muncă reprezintă un atribut al angajatorului care se exercită în condițiile Ord.50/1990 și Ord.MMPS 125/1990, rezultând astfel că încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuie să se efectueze în momentul apariției fiecărui act normativ, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente.
Simplele acte normative Ord.50/1990 și Ord.125/1990 al MMPS, nu deschid vocația personalului salariat care a desfășurat activitate în funcțiile care sunt enumerate de acesta de a beneficia de grupe de muncă.
Faptul că deși fondul de documente create de ITA, ulterior T. SA Alexandria, este în deținerea BIROULUI JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN, însă nu s-a constatat existența de documente privind încadrarea personalului salariat, nu numai a reclamantului, în grupe de muncă - reprezintă un fapt în plus care conduce la concluzia că această unitate nu a avut nominalizări în grupă de muncă pentru personalul salariat.
Pârâtul BIROUL JUDETEAN AL ARHIVELOR NATIONALE TELEORMAN a recomandat reclamantului să se adreseze și la A.I.R. SA, care este și ea pentru anumite perioade deținător de arhive însă acesta nu a întreprins demersuri în acest sens.
Pe de altă parte, din sentința civilă nr. … pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. … (f8-11) reiese că reclamantul care s-a judecat cu pârâta Casa Județeană de Pensii pentru rectificarea vechimii în muncă pentru anumite perioade a depus (f10) adeverințe privind retribuirea și meseria avută la ITA Teleorman pe care însă nu le-a mai depus și în cauza de față, adeverințe în care însă nu au existat mențiuni privind beneficiul vreunei grupe de muncă.
În cauză nu a depus reclamantul carnetul de muncă făcând doar mențiunea că nu îl mai are, pentru perioadele solicitate, vechimea de muncă fiind constatată prin hotărâre judecătorească (f8-11).
Ori în conformitate cu art.1(1) din decretul nr.92/1976, art.1(1), carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie, specialitate, timpul lucrat în condiții deosebite de muncă, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în ea.
Pe de altă parte se mai reține că pct.184 din anexa 2 a Ord.50/1990, completat de Ord.125/1990, vorbește de activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări din întreprinderea de reparații auto,tractoare și utilaje în vederea reparării, activități care nu au putut fi probate ca fiind executate de reclamant.
Dacă instanța ar aprecia că reclamantul a desfășurat activitate în perioadele solicitate, respectiv activitate în grupa a II-a de muncă, atâta timp cât nu sunt îndeplinite cerințele Ord.50/1990 și 125/1990 al MMPS și atâta timp cât nu s-a făcut dovada că unitățile la care acesta și-a desfășurat activitatea au fost nominalizate ca având personal muncitor încadrat în grupe de muncă și nici că s-a plătit cotă suplimentară de CAS, astfel încât la obținerea drepturilor la pensie aceștia să beneficieze de facilitățile acestora pentru perioadele lucrate în grupe de muncă și dacă ar fi existat înscrieri în carnetul de muncă sau măcar un început de dovadă scrisă, nu ar face decât să adauge la lege.
Față de aceste considerente urmează a se respinge ca nefondată acțiunea
| ← REZOLUTIUNE CONTRACT. Jurisprudență Rezoluţiune | CERERE ACORDARE DREPTURI BĂNEŞTI SUB FORMA COMPENSAŢIILOR → |
|---|
