Partaj judiciar. Jurisprudență Partaj

Comentarii

0

Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 5 din data de 07.03.2018

Cod ECLI ECLI:RO:JDBTS:2016:001.

Dosar nr. XXXXX/193/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOȘANI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. XXXX/2016

Ședința publică de la xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant F. M. C. și pe pârâții M. E. C. și F. A., intervenient F. M. având ca obiect "partaj judiciar ".

Cauza a rămas în pronunțare in ședința publică din data de xx.xx.xxxx susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, pentru depunerea de concluzii scrise și achitarea diferenței de onorariu de expert, instanța a amânat pronunțarea pentru data de xx.xx.xxxx și ulterior pentru data de xx.xx.xxxx, când, în aceeași compunere și pentru aceleași motive instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere,

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rol la data de xx.xx.xxxx, f.3-4, reclamantul F. M. C. a chemat în judecată ca pârâte pe cele două surori ale sale, M. E. C. și F. A., solicitând încetarea prin partaj, în cote de 1/3 a coproprietății lor asupra bunurilor mobile și imobile înscrise în certificatul de moștenitor autentificat sub nr.XXX/xx.xx.xxxx la B.N.P. R. A. din Botoșani, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, se arată că prin certificatul de moștenitor autentic indicat anterior s-a stabilit că de pe urma mamei lor, defuncta F. V., decedată la xx.xx.xxxx, au rămas următoarele bunuri mobile și imobile:

- un număr de 745 acțiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX, cu o valoare nominală de 1000 lei fiecare, deținute de defunctă la S.C. "X"; S.A. Bucecea, conform certificatului de acționar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emis de această societate comercială;

- casa situată în Botoșani, Str. X nr.Y, Jud. Botoșani, construită din cărămidă și paiantă, acoperită cu tablă și carton, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie, 2 magazii, precum și suprafața de 596 m.p. teren, aferentă acestor construcții, bunuri dobândite de defunctă în baza contractului de schimb autentificat sub nr. XXXX/xxxx la notariatul de Stat Botoșani, transcris sub nr.XXXX- XXXX din aceeași dată și la același notariat;

- casa situată în Botoșani, Str. X nr.Y, Jud. Botoșani, cu regim de S+P+E, construită din cărămidă, fundație de beton, acoperită cu tablă, dobândită de defunctă prin construcție, în baza autorizației de construire nr.X/xx.xx.xxxx, emisă de Primăria Mun. Botoșani;

- chioșcul comercial situat în Botoșani, Str. X nr.Y, Jud. Botoșani, construit din BCA, cu acoperiș tip terasă, dobândit de defunctă prin construcție, în baza autorizației de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx, emisă de Primăria Mun. Botoșani;

- teren în suprafața de 25.694 m.p., situat în Satul Bălușeni, com.Bălușeni, jud Botoșani, dobândit de defuncta prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx. emis de Comisia Județeană Botoșani (suprafețele de 803 mp și 703 mp - sola XX parcela XX din intravilanul acestei localități, au fost înstrăinate de defunctă).

Prin certificatul de moștenitor susmenționat s-a stabilit că au calitatea de moștenitori: F. M. C., M. E. C. și F. A., fiecare cu câte o cotă de 1/3.

Arată reclamantă că pârâtele au refuzat rezolvarea amiabilă a acestei probleme prin întocmirea unui act de partaj voluntar.

Se mai precizează de reclamant că, în condițiile în care pârâtele vor accepta, propun următoarea variantă de lotizare:

- În lotul pârâtelor să fie atribuită casa situată în Botoșani, Str. X nr. Y, Jud. Botoșani, cu regim de S+P+E, construită din cărămidă, fundație de beton, acoperită cu tablă, dobândită de defunctă prin construcție, în baza autorizației de construire nr.X/xx.xx.xxxx, eliberată de Primăria Mun. Botoșani, a cărei configurare permite constituirea a două unități locative independente, precum și suprafața de teren aferentă, care să aibă deschiderea de 11,16 m.l. în partea de est, câte 19, 51 m.l. adâncime pe lateralele vecinătăților dinspre nord și sud.

Solicită reclamantul să-i fie atribuită casa situată în Botoșani, Str. X nr.Y, Jud. Botoșani, construită din cărămidă și paiantă, acoperită cu tablă și carton, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie, 2 magazii (suprafață construită 77 m.p.), chioșcul comercial situat în Botoșani, Str. X nr.Y, Jud. Botoșani, construit din BCA, cu acoperiș tip terasă, dobândit de defunctă prin construcție, în baza autorizației de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx, eliberată de Primăria Mun. Botoșani, precum și suprafața de teren aferentă, care să fie învecinată cu Str. X (15,8 m.l), câte 20,53 m.l. adâncime pe lateralele vecinătăților dinspre nord și sud.

În ceea ce privește terenul în suprafață de 25.694 m.p., situat pe raza satului Bălușeni, Com.Bălușeni, Jud. Botoșani, dobândit de defunctă prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, solicită ca acesta să fie partajat în natură.

În dovedirea acțiunii solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și expertize tehnice în construcții și cadastru.

În vederea timbrării, apreciază că valoarea bunurilor partajabile este de 135.000 lei.

În drept se invocă dispozițiile art.. 669-686 Cod civil, art.30 și urm., art.148 și urm., art.192 și urm., art.453 și urm., art.979 și urm. Cod de procedură civilă.

În temeiul art.223 al.(3) Cod proc. civilă, a solicitat judecata cauzei în lipsă.

La cerere s-au atașat înscrisuri, f.5-17.

Prin precizarea depusă la f.20, reclamantul indică valoarea bunurilor din masa succesorală, arătând că :

Din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local nr. 47900 - 47 din 20.11.2014, emis de Municipiul Botoșani - Direcția Impozite și Taxe Locale, rezultă valori impozabile foarte mari pentru imobilele ce fac obiectul partajului (numai pentru construcții valoarea impozabilă este de 922.441 lei - echivalent 209.345,68 euro la un curs de 4,4 lei/1 euro).

Contestă reclamantul determinarea valorii obiectului acțiunii raportat la criteriul valorii impozabile a bunurilor, cuprinsă în certificatul fiscal indicat mai sus, întrucât aceste valori sunt în vădită discordanță cu valoarea de piață a unor imobile similare și solicită determinarea taxelor de timbru în raport cu grilele notariale care cuprind valorile orientative ale proprietăților imobiliare.

În raport de acest criteriu, valorile orientative ale imobilelor sunt următoarele:

- terenul în suprafață de 596 mp, aferent construcțiilor, situat în Mun. Botoșani, Str. X nr.Y, Jud. Botoșani - 596 x 30 euro =17.880 euro;

- casa S+P+E - 77 mp construit la sol - 77 x 3 = 231 mp x 25 euro = 5.775 euro;

- casa - suprafață construită la sol 103 mp - 103 x 25 euro = 2.575 euro;

- anexa (chioșc) suprafață construită 10,62 mp - 10,62 x 8 euro = 84,96 euro;

- 25.694 mp teren situai în extravilanul com. Bălușeni, jud. Botoșani - 25.694 mp x 0,08 euro =2.055,52 euro.

Suprafețele construite sunt cele indicate în extrasul de carte funciară nr.XXXXX/xx.xx.xxxx.

În aceste condiții, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată (valoarea totală a bunurilor imobile supuse partajului) este de 124.830.11 lei (28.370,48 euro x 4,4 lei = 124.830,11 lei), iar taxa de timbru aferentă este de 3.744,90 iei (124.830,11 lei x 3% ).

Arată că, prin acțiune a estimat valoarea bunurilor partajabile la 135.000 lei și a plătit taxa judiciară de timbru aferentă în cuantum de 4.050 lei (chitanța seria BTXWM nr.XXXXXS3 din xx.xx.xxxx, emisă de Mun. Botoșani), astfel că apreciază că obligația de plată a taxei judiciare de timbru a fost îndeplinită.

Se atașează înscrisuri, f.21-22.

Prin nota depusă la f.25 reclamantul mai precizează că, față de obligația de evaluare a celor 745 acțiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX, cu o valoare nominală de 1000 lei fiecare, deținute de defuncta F. V. la S.C. "X"; S.A. Bucecea, conform certificatului de acționar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx, emis de această societate comercială, precizează că, în conformitate cu certificatul de acționar, valoarea nominală totală a acestor acțiuni este de 102,5000 lei RON (1.025.000 ROL) și anexează copia certificatului de acționar.

Mai arată că, perolul Tribunalului Botoșani se află dosarul de faliment nr.XXXX/40/2004 (XXX/F/2004), cu termen de judecată la xx.xx.xxxx, în care S.C. "X"; S.A. Bucecea are calitatea de debitoare, iar prin sentința nr.XXX/xx.xx.xxxx s-a dispus începerea falimentului debitoarei S.C. "X"; S.A. Bucecea, Pentru dizolvarea acestei societăți comerciale fiind desemnat lichidator C.I.P.I. "D. C. L.";.

Potrivit Raportului CNVM din xx.xx.xxxx și Hotărârii adoptate de Consiliu! de Administrație al SIF Moldova în ședința din xx.xx.xxxx, s-a aprobat cesiunea către S.C. "Y"; S.A. a participațiunilor deținute de 42 de societăți aflate în faliment sau lichidare administrativă, printre care și S.C. "X"; S.A. Bucecea - poziția 28 în tabelul anexă, prețul de cesiune fiind de 1 Leu/pachet de acțiuni deținute la fiecare din cele 42 de societăți.

În aceste condiții, trebuie să se constate că cele 745 acțiuni s-au devalorizat, iar valoarea de 102,5000 lei, consemnată în certificat nu mai corespunde valorii de piață a acestora la data introducerii acțiunii de partaj (datorită pasivului patrimonial ai societății debitoare în această procedură de insolvență, este ușor de presupus că acțiunile mai au valoare patrimonială efectivă).

Se atașează taxă de timbru și extras portal, f.26-36.

*

În cauză s-a formulat la data de xx.xx.xxxx o cerere de intervenție în interes propriu din partea tatălui reclamantului și al uneia dintre pârâte, numitul F. M., f.47-48, care solicită obligarea reclamantului și a pârâtelor la plata despăgubirilor pentru sumele de bani investite de el la cumpărarea și edificarea imobilelor ce fac obiectul acțiunii.

Acesta mai precizează că locuiește în unul dintre imobile în baza unei sentințe de reintegrare și că, în prezent, există un litigiu nefinalizat cu privire la imobile.

Arată intervenientul că a fost căsătorit cu mama părților timp de 13 ani, dar că, în fapt a conviețuit 16 ani cu aceasta, timp în care a construit și dobândit casa situată în mun. Botoșani, str. X, nr. Y, cu regim S+P+E, chioșc comercial și casa în suprafața de 70 mp si teren aferent bunuri imobile înscrise in Certificatul de moștenitor nr. XXX, punctele 1,2 si 3 al defunctei F. V., din care el a fost exclus, bunurile revenindu-le doar părților din dosar, deși, este știut faptul că certificatul de moștenitor emis in virtutea Vechiului cod civil nu reprezintă act de proprietate și nu atestă calitatea de proprietar .

Mai precizează intervenientul că, în anul 2007, în dosarul nr. XXXXX/193/2007, i s-a dat câștig de cauza și i s-a recunoscut calitatea de coproprietar asupra bunurilor imobile de la pct.2-3 din CM, iar pentru imobilul de la pct.1 avocatul său a omis să solicite recunoașterea dreptului său, Pe perioada judecării recursului pe cale de ordonanța președințială s-a dispune reintegrarea sa în imobilul din str. X , nr. Y, unde a locuit timp de 16 ani si locuiește și în prezent.

Justifică interesul său legitim, născut și actual de obligare a reclamanților și pârâților la plata sumei de 600.000 lei, pentru contribuția adusă la construirea bunurilor și investițiile de o viață, precum și prin faptul că de 6 ani locuiește într-un dintre imobile ca urmare a reintegrării sale, nu mai deține alt imobil și este în vârstă de 77 de ani.

Arată că dreptul său de creanța asupra imobilelor, în baza actelor doveditoare și a declarațiilor martorilor, a fost constatat în dosarele nr. XXXXX/193/2007 si nr. XXXX/193/2010, prin Sentința civila nr. XXXX/193/2011 și Decizia nr. XXX/Ap/ din xx.xx.xxxx, hotărâri în care pârâții nu au contestat dreptul său de creanța în valoare de 600.000 lei pentru bunurile imobile de la punctele 1-2-3 din Certificatul de moștenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx.

In drept se invocă dispozițiile art. 61, 62 Cod pr. civ.

În dovedire se solicită încuviințarea probei testimoniala, înscrisuri, interogatoriul reclamatului și al pârâților din cererea principală.

Se atașează înscrisuri, f.49-55.

*

Pârâta F. A. a formulat întâmpinare, f.56-57 prin care arată că este de acord cu încetarea prin partaj în cote de 1/3 a coproprietății dintre reclamant și pârâte asupra bunurilor mobile și imobile înscrise în certificatul de moștenitor autentificat sub nr.XXX/xx.xx.xxxx la B.N.P. « R. A. » Botoșani.

In legătură cu afirmația reclamantului că aceasta și sora sa au refuzat rezolvarea amiabilă a partajului, arată faptul că nu au fost niciodată contactate în acest sens.

In legătură cu propunerea reclamatului de partajare a bunurilor mobile și imobile înscrise în certificatul de moștenitor, arată ca pârâtele nu sunt de acord cu varianta de lotizare a reclamantului.

Pârâta F. A. solicită atribuirea către pârâte a următoarelor bunuri:

- casa situată în Botoșani, str.X, nr. Y, jud.Botoșani, construita din cărămidă și paianta, acoperita cu tabla si carton, compusă din 4 camere, doua antrete, bucătărie, 2 magazii,

- chioșcul comercial situat in Botoșani, str.X, jud.Botoșani, construit din BCA, cu acoperiș tip terasa ;

- suprafața de teren aferenta învecinata cu str.X (15,8 m.l.), câte 20,53 m.l. adâncime pe lateralele vecinătăților dinspre nord si sud.

În legătură cu suprafața de teren de 25694 m.p. situat în satul Bălușeni, com.Bălușeni, jud.Botoșani, arată că este de acord cu partajarea acestuia in natura, in sensul atribuirii a cate 1/3 teren din fiecare parcela cadastrală.

In drept se invocă dispozițiile art. 150 Cod procedura civila.

În dovedire se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.

*

Reclamantul F. M. C. și pârâtele din cererea introductivă au formulat o întâmpinare, f.68-69 la cererea de intervenție în interes propriu, solicitând instanței să se pronunțe prin încheiere asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție, în sensul respingerii ca inadmisibilă a acesteia, întrucât petentul nu justifică interesul de a introduce o asemenea cerere (potrivit art.33 Cod proc. civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual), neavând, astfel, calitatea procesuala corespunzătoare (art.36 Cod proc. civilă).

Arată reclamantul că, prin acțiunea ce face obiectul dosarului civil nr. XXX/40/2014 al Judecătoriei Botoșani, intervenientul (reclamant în respectivul dosar) a solicitat obligarea sa și a celorlalte două pârâte la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând dreptul său de creanță, constând în valoarea construcției și prețul muncii efectuate de el, precum și recunoașterea dreptului său de creanță, de privilegiu și retenție asupra imobilului situat în Botoșani, Str. X nr.Y, Jud. Botoșani, înscris în cartea funciară cu număr cadastral nedefinitiv XXXX - descris sub A+1 în cartea funciară individuală nr.XXXXX/N a Mun. Botoșani.

Acesta a motivat că în perioada 1977-1990, a fost căsătorit cu defuncta F. V., că, după divorț (xx.xx.xxxx), în perioada 1991-1993, a conviețuit cu aceasta și a contribuit cu sume de bani și muncă la dobândirea și realizarea imobilelor din mun. Botoșani, str.X, nr.Y. A mai precizat că, după moartea fostei soții, a aflat de existența certificatului de moștenitor autentificat sub nr.XXX/xx.xx.xxxx, prin care toate bunurile dobândite prin contribuția sa au fost atribuite doar copiilor, fără ca el să fie consultat, că a solicitat anularea acestui certificat, în sensul de a i se recunoaște calitatea de coproprietar în cotă de 1/2 asupra imobilelor înscrise în acest certificat la pct.2 și 3 (dosar nr.XXXXX/193/2007 al Judecătoriei Botoșani).

Prin sentința civilă nr.XXXX/xx.xx.xxxx, pronunțată în dosarul nr. XXX/40/2014, Judecătoria Botoșani a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă în constatare drept de creanță și instituire drept de retenție, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de despăgubiri, acțiune pe care a respins-o ca prescrisă.

Instanța a constatat că, fiind vorba despre o cerere în despăgubiri, prescripția începe să curgă la momentul nașterii dreptului ia acțiune, care se situează la nivelul anului 1993, interval până la care însuși reclamantul recunoaște că a conviețuit cu defuncta F. V., mama pârâților, cu care a fost căsătorit din 1977 până în 1990, perioadă în care a construit imobilele în raport de care se solicită despăgubirile.

Instanța a constatat că, potrivit art.3 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data nașterii raportului juridic, termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune s-a prescris cel mai târziu la începutul anului 1997, mult anterior promovării prezentei acțiuni.

Reținând că dreptul la acțiune s-a prescris încă din timpul vieții autorului pretins debitor, instanța a precizat că nu au fost identificate temeiuri de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției invocate de reclamant și, întrucât nu s-a putut stabili în sarcina pârâților un debit care să profite reclamantului, prima instanță a apreciat drept inoportună discutarea cererii privind instituirea unui drept de privilegiu sau de retenție, respingând ca nefondată și această cerere. Apelul declarat de intervenient (reclamant) împotriva sentinței susmenționate se află pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, cu termen de judecată la xx.xx.xxxx.

În măsura în care apelul va fi respins, solicită respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă.

S-au atașat înscrisuri, f.70-85.

*

La termenul din xx.xx.xxxx instanța s-a pronunțat asupra probelor ce se impun a fi administrate în cauză, încuviințând în acest sens înscrisuri, o expertiză în construcții și o expertiză cadastrală și a pus totodată în vedere intervenientului să-și timbreze cererea cu taxă judiciară de 9.605 lei.

Prin încheierea din xx.xx.xxxx s-au stabilit obiectivele celor două expertize.

Prin încheierea dată în Camera de Consiliu în xx.xx.xxxx s-a admis cererea de ajutor public a intervenientului, în sensul reducerii cu 50% a acesteia și eșalonării în 12 rate lunare de câte 400,21 lei.

Prin încheierea din xx.xx.xxxx s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție și, simultan, s-a admis excepția autorității de lucru judecat a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani în privința acesteia, văzând că pentru aceleași despăgubiri cerute în intervenție, între aceleași părți, s-a dat deja o hotărâre definitivă.

Prin precizările de la f.120-121 intervenientul combate excepția reținută de instanță, apreciind că nu operează în cauză.

La termenul din xx.xx.xxxx instanța l-a audiat pe intervenient, f.125, din expunerea acestuia rezultând că nu a realizat niciodată un partaj de bunuri cu fosta soție din cauza amenințărilor permanente, astfel că nu a reușit să-și recupereze partea lui din bunurile comune, pe care înțelege să o pretindă prin intervenția în cauză.

Intervenientul descrie constituirea comunității devălmașe de bunuri, arătând că : s-a căsătorit cu mama părților în 1977 și a divorțat in 1990. El locuia într-un apartament cu 4 camere, care i-a fost repartizat de la Industrializarea cărnii și a locuit în acest apartament cu soția sa. Apartamentul a fost cumpărat în anul 1990, dată la care era divorțat. Din 1983 soția sa nu mai avea venituri. Precizează intervenientul că, deși era divorțat s-a lăsat convins de soția sa și a vândut acest apartament ei, după care deși el era cel care avea nevoie de casa ca să crească niște prepelițe, soția a făcut schimbul cu o casa de pe str. X, casa care se judecă in cauză. După ce s-a cumpărat casa s-a mutat acolo, casa a necesitat îmbunătățiri, un perete, tabla, care au costat in jur de 10.000 lei azi. In 1993 a fost evacuat din acea locuință si a locuit la mama sa. Menționează ca pe lângă îmbunătățirile la casa veche, pana la evacuarea sa din casa veche, a mai ridicat o construcție compusă din demisol, parter și etaj și un chioșc, care sunt incluse în masa de partaj. Relațiile dintre el și soția sa erau bune la data când au hotărât sa divorțeze întrucât pe timpul lui Ceaușescu nu puteau avea două proprietăți și ei au luat aceasta decizie pentru că intervenientul își dorea foarte mult o casă pe pământ și pentru a putea opri și apartamentul. Casa pe pământ nu a fost obținută în schimbul apartamentului, ci a fost obținută cu veniturile de la prepelițe. Mai precizează intervenientul că a cumpărat niște teren acolo pe str. X Y, tot pe numele soției, iar apartamentul a rămas pe numele său. Pe terenul de pe X o familie T. și-a construit casă, iar soția sa a avut mai multe procese cu acea familie si a reușit sa obțină de la aceștia o suma foarte mare de bani, 130.0001ei( 1.300.000 lei vechi), din care nu i-a dat nici un ban. El a cedat locațiunea de la apartamentul ce i s-a distribuit în favoarea soției si aceasta a cumpărat cu banii dați de el, pe numele ei, acest apartament. Cu acest apartament a făcut schimb cu casa de pe X unde era o construcție veche si unde a început sa construiască o construcție nouă cu demisol, parter și etajul 1 și un chioșc. Banii câștigați la prepelițe i-a depus la B.R.D. si de acolo își extrăgea banii pentru ridicarea construcției. Cam în 8-9 luni a reușit sa construiască, in tot acest timp au trăit ca o familie cu soția si copii, a locuit in ea și a adus prepelițele de la IRE, 6000 exemplare. Deși relațiile dintre ei erau bune totuși a fost evacuat in anul XXXX, în xx.xx si de atunci am locuit permanent la mama sa. Nu a reușit niciodată să partajeze contribuția pe care a avut-o la construirea construcțiilor si achiziționarea terenurilor și înțelege să partajeze prin prezentul proces. Precizează că el deja terminase casa din X și chioșcul, când soția sa a obținut banii din procesul cu familia T., pentru terenul din str. X, mult mai târziu, prin anii 2000. Nu a reușit să facă nici până în ziua de azi partajul cu soția, în partajul succesoral pe care îl fac copiii, după decesul soției sale, a înțeles să intervină pentru a face și propriul său partaj, pentru ca ei să-și împartă numai bunurile soției. Precizează ca terenul si casa deși nu figurează pe numele său, dar la care el a dat banii, a dobândit aceasta casa, deși este pe numele soției, el a plătit banii și vrea să-i revină o cota din valoare. Precizează intervenientul că dorește să-și angajeze un avocat întrucât îi este greu să formuleze cererea.

*

Instanța, văzând Decizia nr.X/xx.xx.xxxx în baza căreia s-a stabilit că atât partajul activului succesoral, cât și acela al pasivului sunt neprescriptibile și văzând că prin intervenție se urmărește separarea părții sale de bunuri comune de succesiunea defunctei, a pus în vedere intervenientului să-și precizeze cererea de intervenție corespunzător acestor pretenții, iar acesta s-a conformat depunând note scrise la f.133-135.

Intervenientul arată că nu înțelege să valorifice un drept de creanță, ci că înțelege să obțină contravaloarea cotei sale părți din bunurile comune, respectiv din :

- casa situata in Botoșani str.X, nr. Y, construita din cărămidă având o suprafața locuibila de 70 mp,

- suprafața de 596 mp teren situată în Botoșani, str.X, nr. 18

- casa situata in Botoșani, str.X, nr.Y, cu regim de S+P+E, construita din panouri prefabricate cu fundație de beton, acoperita cu tabla si

- chioșcul comercial situat in Botoșani, str. X nr. Y ,jud. Botoșani construit din BCA cu acoperiș tip terasa.

Arată că nu are drept la partajul celor 765 de acțiuni de la SC X Bucecea și 1a terenul de 25694 mp situat în comuna Baluseni care erau bunuri proprii ale defunctei sale soții F. V..

Arată că el a avut un apartament cu 4 camere situat în str.X nr.Y, al cărui contract de închiriere l-a cedat defunctei sale soții, F. V., în anul 1990. Acest apartament a fost cumpărat de fosta sa soție F. V. cu banii economisiți de el pe parcursul a 10 ani, lucrând ca tehnician principal la Industria Cărnii si apoi la IRE Botoșani.

Arată că, în afara veniturilor din salarii, începând cu anul 1983 a dezvoltat o afacere privind creșterea prepelițelor si apoi comercializarea ouălor și a cărnii. Deși în perioada comunista nu se elibera o autorizare speciala privind aceasta activitate, autoritățile încurajau acest gen de activități private. Fosta sa soție F. V. nu mai avea serviciu din anul 1985 și practic imobilele din X, începând cu suprafața de 596 mp si continuând cu casa din cărămidă de 70 mp ,casa cu regim S+P+E construita din panouri prefabricate cu fundație de beton si acoperiș de tabla, cât si chioșcul comercial situate la aceeași adresa,au fost construite cu banii obținuți de acesta din salarii si din activitățile de creștere și comercializare a cărnii si ouălor de prepelița.

Activitatea privind creșterea prepelițelor era deosebit de rentabilă, întrucât în perioada 1983-1990 avea circa 3000 de prepelițe, iar din vânzarea în regie proprie a cărnii si ouălor de prepelița obținea într-un an, venituri de circa 350.000 lei. Precizează că, până în 1990 impozitele percepute de statul comunist pentru acest gen de activități erau minime, însă după 1990 obligațiile către stat s-au dublat, iar creșterea continua a acestora l-a determinat să întrerupă activitatea.

Apartamentul din str.X nr.Y a fost cumpărat in anul 1991 cu suma de 181.000 lei de la SC Locativa, întreaga suma fiind predata de el către F. V. la momentul cumpărării. Tot in 1991 s-a perfectat Contractul de schimb intre imobilul apartament si suprafața de 596 mp din str.X nr. Y, pe care se afla construita o casa din cărămidă cu suprafața de 70 mp .

In tot acest interval de timp intervenientul precizează că a locuit împreuna cu F. V., atât in apartament, iar din 1991 în casa din str.X. Spre sfârșitul anului 1991 s-a început construirea imobilului S+P+E, autorizația de construire fiind pentru o clădire cu caracter industrial in care el dorea să mute afacerea cu prepelițe. Memoriul justificativ cu constructorul s-a făcut de firma SC O SRL al cărui asociat unic si administrator era. Practic imobilul s-a construit cu fundație de beton, subsol din beton si cadre prefabricate din beton amplasate pe stâlpi turnați tot din beton. Toata documentația tehnica a imobilului a fost pe numele SC O. SRL. ce era administrata de el,iar toate facturile privind construcția erau achitate de către el, prin bancă .

Construirea acestui imobil, care are valoarea cea mai ridicată din masa succesorală, s-a făcut exclusiv din banii săi, de către S.C. B., de la temelie până la tencuielile interioare. Subliniază că toate materialele de construcții, toată munca constructorului și toate facturile au fost achitate de către S.C. O., respectiv de către el. Imobilul era gândit de asemenea manieră încât să fie folosit pentru activitatea industriala, pentru creșterea a 3000 de prepelițe, iar aceasta activitate îi aparținea exclusiv lui, întrucât F. V. nu avea pregătirea necesara și nici răbdarea pentru a se ocupa de creșterea prepelițelor.

Subliniază faptul că toate bunurile situate în Botoșani str.X nr. Y au fost dobândite cu banii lui și în prezent sunt bunuri succesorale ce urmează a fi supuse partajului. Nu exista bunuri proprii pe care să le invoce în acest partaj succesoral, ci doar investiții personale care pot fi apreciate ca datorii ale succesiunii, făcute de el la dobândirea acestor bunuri.

In dovedire solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul paraților si expertiza tehnică.

Se atașează înscrisuri, f.136-175.

Prin nota de la f.184 intervenientul mai susține că suprafața de teren de 596 mp situată în Botoșani, str.X nr.Y și casa situată la aceeași adresă cu regim de înălțime S+P+E, construită din panouri prefabricate cu fundație de beton, acoperită cu tablă sunt bunurile lui proprii și nu ar trebui incluse în masa de partaj.

Arată că terenul reprezintă valoarea de înlocuire a unui apartament de 4 camere situat în Botoșani, str. X, nr.Y, care a fost cumpărat pe numele fostei soții, F. V., însă cu banii economisiți de el pe parcursul a 10 ani în care a lucrat ca tehnician principal la Industria Cărnii și apoi la IRE Botoșani, dar și din desfășurarea activității de creștere și valorificare a prepelițelor.

*

Reclamantul și pârâtele s-au apărat față de cererea de intervenție precizată tot prin invocarea autorității de lucru judecat, cf.f.105, sens în care invocă aceeași hotărâre judecătorească, apreciind că identitatea de cauză este evidentă, astfel că solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție. Se atașează d.c.XXX/xx.xx.xxxx, f.197-202.

Prin nota de la f.209-2011, intervenientul își justifică interesul actual și legitim de a se judeca în cauză, susținând că are un interes bine determinat, întrucât toata munca sa, de peste 30 de ani, a fost investita în cumpărarea acelui teren și în edificarea construcțiilor, din care imobilul S+P+E reprezintă bun propriu, la fel ca si suprafața de 596 mp teren.

Legitimitatea interesului presupune conformitatea sa cu ordinea de drept si cu regulile de conviețuire sociala. Interesul este legitim doar atunci când este în concordanta cu dreptul obiectiv, adică numai daca pretențiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege, iar în cauza se observă ca această condiție este întrunită. Interesul trebuie sa fie personal, adică sa fie propriu celui care promovează acțiunea. De la regula potrivit căreia interesul trebuie sa fie născut si actual, textul de lege face doua excepții importante:pentru prevenirea încălcării unui drept subiectiv amenințat și pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Este de observat împrejurarea că, în situația în care nu ar fi formulat această cerere de intervenție, reclamanții si parații, ar fi împărțit imobilele, pretinzând ca sunt de la mama lor, fără a face nici o mențiune despre munca, investițiile, despre împrejurarea ca imobilul teren reprezintă valoarea de înlocuire a unui apartament cumpărat cu banii lui, precum și despre faptul ca imobilul S+P+E construit din panouri prefabricate cu fundație de beton acoperit cu tabla, a fost finanțat doar de el, prin Firma SC O.. Intr-adevăr în cauza ar fi vorba de necesitatea de a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, întrucât după pronunțarea hotărârii in partaj beneficiarii ar fi vândut bunurile, iar el ar fi fost scos în strada de către noii proprietari.

Solicit a respinge excepția lipsei interesului de a acționa.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, motivată prin soluția pronunțata in dosarul XXX/40/2014 solicită respingerea acesteia motivat de faptul că pretențiile sale, reprezentând drept creanța si instituire drept de retenție formulate în dosarul nr. XXX/40/2014, nici nu au fost analizatele fondul pricinii întrucât Tribunalul Botoșani, prin sentința XXXX/xx.xx.xxxx, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune, acțiunea pe care o respinge ca fiind prescrisa. In actualul cadru procesual a fost avuta in vedere Decizia nr.6 din 19.01.2009 privind reexaminarea recursului in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor 728, raportat la dispozițiile art.774,775,777 si 896 din Codul civil si ale art.3 din Decretul nr. 167 /1958 pronunțata de I.C.C.J. prin care s-a stabilit ca cererile privind partajul si pasivul succesoral sunt neprescriptibile in măsură în care în pasiv sunt incluse si datorii, atât in situațiile in care cererile sunt formulate în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune cat si atunci când sunt formulate pe cale separată.

Prin precizările de la f.4-6 vol.II, intervenientul arată că divorțul cu defuncta F. V., a fost unul fictiv, au recurs la acest divorț deoarece în perioada respectivă o familie nu avea voie sa dețină doua proprietăți (înainte de 1989), sugerându-i să-și ia numele ei de familie, respectiv S., ( art.383 alin 2 Cod civil), ea folosindu-se în continuare de numele F. , doar pentru a induce în eroare pe cei cu care intra in contact afectându-i imaginea și poziția sociala, ajungând să-l trimită după gratii 30 zile pentru deranjarea ordinii publice, or el nu a avut niciodată un comportament violent sau care sa deranjeze pe cineva. Menționează ca numele S., este înscris si pe piatra funerară de la mormântul ei.

Mai precizează că, în anul 1985, s-a căsătorit C. E. C. cu M. D., el fiind cel care a organizat si suportat toate cheltuielile cu nunta, fiind o nuntă cu mult fast, iar defuncta nu a contribuit cu nimic întrucât nu realiza nici un venit din anul 1983.

Arată că M. E. C. era elevă la Liceul sanitar, iar el nu a făcut diferența între ea și ceilalți copii naturali ai lui, dimpotrivă a avut grija cel puțin în egala măsură atât de ea, cât si de restul copiilor săi, însă aceștia au moștenit caracterul mamei lor, manifestând fata de el dispreț, si mai mult decât atât, au încercat pe orice căi să-l distrugă si să - l lase pe drumuri.

Menționează că imobilele de la punctele 2 și 3 din certificatul de moștenitor nu sunt bunuri proprii ale defunctei, aceste imobile au fost construite de el, proiectate si gândite ca spații de lucru, proiectele fiind elaborate, aprobate și efectuate în numele FIRMEI O., iar cheltuielile cu executarea lor au fost achitate de FIRMA O. , prin intervenient in calitate de administrator, conform documentației depusa la dosar.

Cu opisul de la f.7-8 intervenientul atașează la dosar înscrisuri : f.9-96, vol.II.

Pentru susținerea calității de bunuri proprii ale unor imobile din masa succesorală dezbătută în cauză, intervenientul arată că, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.XXX, întocmit in urma defunctei F. V., la pct.2 este înscris imobilul compus din S.P.E, si la pct.3 - chioșcul, bunuri care în realitate nu au aparținut acesteia , ele fiind bunurile sale proprii, construite și finanțate de către Firma O., iar legiuitorul face distincție si se pronunța clar prin art. 774 C civil, făra a fi existat in patrimoniul defunctului, întrucât aceste doua investiții, adică clădirea industriala conform proiect S.P. E și chioșcul comercial au fost construite de către Firma O., administrator și debitor al băncii fiind el, conform actelor depuse la dosar.

Totodată, solicită să se dispună radierea/anularea celor doua imobile de la pct. 2 si 3 din Certificatul de Moștenitor nr.XXX, întrucât nu au aparținut defunctei.

Conform contractului încheiat la data de xx.xx.xxxx între intervenient și BA. de Investiții, prin care el a finanțat edificarea acestor doua imobile, ele sunt bunuri proprii plătite de către firma O., conform actelor si contractului din xx.xx.xxxx depuse la dosar.

Arată că defuncta s-a folosit de înscrisuri false la cumpărarea apartamentului și ulterior la schimbul de proprietăți.

La dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că defuncta nu realiza nici un fel de venit din anul 1983, dimpotrivă el întreținea toata familia, adică si pe copii săi și fiica defunctei, reclamantul și pârâtele din acest dosar, inclusiv cheltuielile cu utilitățile si întreținerea întregii gospodarii( legal trebuiau sa participe și să contribuie ambii soți).

Arată ca tot el a achitat suma de 181.000 lei, reprezentând contravaloarea apartamentului, deoarece defuncta nu realiza venituri, era casnică din 1983, nu au putut dovedi ulterior defuncta și nici moștenitorii care în perioada respectiva erau minori - elevi, dovada veniturilor.

Imobilul înscris la pct. 1 din CM, compus din casa in suprafața de 90 mp și teren in suprafața de 596 mp au fost bunuri comune conform inventarului și Contractului de garanție Mobiliara încheiat între el, ca debitor și BA. de investiții la data de xx.xx.xxxx și solicită cota de 1/2 sa-i fie atribuită, cealaltă jumătate urmând a fi atribuita moștenitorilor.

Concluzionează intervenientul că:

- bunurile proprii sunt imobilele descrise la pct. 2 , -clădire industriala S.P.E, si de la pct.3, chioșcul comercial, din CM, pentru care solicită să-i fie atribuite in cota de 1/1 ( 100% );

- iar bunurile comune sunt: imobilul descris la pct.1 din CM compus din clădire de 90 mp si terenul de 596 mp; contractul de Garanție Mobiliara încheiat intre debitorul Fliscu M. si BA. de Investiții la data de 3.10.1940, incluzând si mașina proprietate personala, din care solicită sa fie atribuite în cota de ½ intervenientului și ½ comoștenitorilor..

În dovedirea intervenției în nume propriu având ca obiect partaj bunuri comune au fost audiați martori, f.128, 129, 130.

Intervenientul a precizat la f.139-141 în ce constă comunitatea bunurilor devălmașe și care au fost bunurile sale proprii, invocând întregul parcurs al relației de căsătorie cu defuncta soție și veniturile realizate de soți pe durata conviețuirii.

În acest sens arată că în perioada perioada anilor 1970 lucra ca diriginte de șantier la Industria cărnii, responsabil cu partea de instalații si utilaje, având un salariu lunar de circa 4000 lei în regim de lucru de 10 ore pe zi. In anul 1977 s-a căsătorit cu S. V. care avea un copil din prima căsătorie, C. actualmente reclamanta M. C.. În anul 1977 soția sa, V., lucra tot la Industria cărnii, inițial ca laborantă, apoi ca funcționar comercial, având un salar mediu de circa 1000 lei lunar. In anul 1980 familia a primit un apartament de 4 camere în str.X, nr.Y, având în vedere ca erau o familie, soția avea un copil din prima căsătorie si era si însărcinata. Precizează că, până la data căsătoriei a locuit la mama sa, F. C., în str.Z nr. T.. la bloc si avea economii bănești de circa 100.000 lei. Împreună cu defuncta a avut doi copii, pe reclamantul M. C., născut in 1978 și A., născută în 1981 și în toata perioada cât copiii au fost minori, adolescenți, a avut grija atât de ei, cât si de fiica reclamantei din prima căsătorie și le-a asigurat condiții bune pentru ca aceștia să crească, să aibă tot ceea ce este necesar, fără a face în nici o deosebire intre ei. In anul 1983 a început o afacere de creștere a prepelițelor pe care inițial le ținea în apartamentul din X. nr.Y, având un număr redus de păsări, de circa 50 de bucăți, iar produsele le folosea în familie. In anul 1985 când a venit prin transfer la IRE Botoșani ca tehnician principal servicii exploatare cu un salariu lunar de 3300 de lei la program de 8 ore. In acea perioada a primit aprobare de la Ministerul Energiei Electrice sa folosească 3 camere din fosta Uzina Electrica. De la et.I, care era dezafectata, pentru activitatea de creștere a prepelițelor. In acea perioada avea deja 5000 de prepelițe, iar chiria pentru spațiul din Uzina electrica era modica de circa 100 de lei lunar. Precizează că se ocupa de îngrijirea păsărilor, valorificarea ouălor si a cărnii ajutat fiind ajutat de un coleg, ing.M. V., care era pasionat de același domeniu si pe care îl plătea în principal cu produse si în mica măsură cu bani. In perioada 1985-1990 statul nu percepea un impozit anual pentru acesta activitate si prin munca susținuta reușea să câștige circa 120.000 de lei scăzând cheltuielile. In toata aceasta perioada a crescut copiii în bune condiții, a dobândit o mașina care în prezent numai există și a asigurat un nivel de viata ridicat familiei. In anul 1983 fostei soții i s-a desfăcut contractul de munca disciplinar, el rămânând singurul întreținător al familiei, munca soției constând doar în activități gospodărești privind creșterea copiilor.

In anul 1990, la Revoluție, avea o suma de peste 500.000 de lei obținuți din activitatea de creștere si valorificare a prepelițelor si a produselor acestora .

Fosta sa soție V. dorea să construiască o casă și la inițiativa acesteia și fără a avea conflicte care să ducă la destrămarea familiei au divorțat. După divorț au continuat sa locuiască împreuna ca soț si soție, să își crească împreună copii în familie în cele mai bune condiții. Întrucât el o considera în continuare soție, la rugămințile acesteia a acceptat să îi dea bani pentru a cumpără apartamentul de 4 camere, care în realitate era un bun comun doar pe numele său. Investiția de circa 100.810 lei la nivelul anului 1991 a fost suportată exclusiv din banii săi întrucât fosta soție nu mai avea serviciu din anul 1983 si toata familia trăia din salariul său de tehnician principal la E ON, de 3300 lei si banii obținuți din valorificarea prepelițelor. Consideră că dacă ar fi ajuns la un partaj partea lui de contribuție ar fi fost reținută în cotă de 70-75% întrucât munca și aportul său erau esențiale în susținerea familiei, el aducând toți banii necesari. In anul 1991, în condițiile în care trăiau împreună ca soț si soție, s-a perfectat un contract de schimb între apartamentul cu 4 camere din str.X nr.Y cu terenul cu supafața de 596 mp, situat in str.X unde se afla o construcție veche, respectiv o casa de cărămidă cu 2 camere și un hol, acoperita cu tabla pe care a modernizat-o ulterior. Subliniază faptul că, în familie, din anul 1983 și până la data decesului, soția nu a mai adus nici un ban întrucât nu avea loc de munca, iar copiii erau prea mici ca sa lucreze. Pe același teren se afla o casă veche din paianta pe care a demolat-o în 1991. La inițiativa intervenientului și prin intermediul SC O. Asociație familială s-a apucat de construirea imobilului S+P+E care a fost construit ca sediu de firma. Pentru construirea acestui imobil a apelat la inginerul M. C. care i-a întocmit un proiect si apoi a lucrat cu constructorul SC B. SA, a achiziționat panouri prefabricate de la B. SA, fosta fabrica de case și același constructor a realizat lucrarea, plata lucrărilor fiind făcută prin file C.E.C., achitate prin BA. de Investiții și B.R.D. Întrucât avea banii necesari construcția s-a realizat într-un an și în 1992 a mutat prepelițele în noul sediu unde a amenajat laboratoare și crescătorii întrucât intenția sa era să amenajeze laboratoare pentru valorificarea ouălor de prepelița în industria cosmetică pentru obținerea de creme, loțiuni, farduri, însă intenția sa nu s-a finalizat. Afacere de creștere a prepelițelor a funcționat până în ianuarie 1993, când au apărut divergente cu fosta soție V., iar aceasta, profitând de calitatea sa de unic proprietar al imobilelor a obținut o hotărâre judecătoreasca de evacuare a din imobil. După evacuarea sa prepelițele nu au mai fost îngrijite și au murit. In aceeași perioada cu ridicarea construcției S+P+E a construit în aceeași curte, tot prin investiția sa exclusivă, cu aceeași firma SC B. SA, un chioșc comercial din B.C.A. și placa de beton, cu acoperiș din tabla .

Apreciază intervenientul ca el a avut o contribuție de 75% la dobândirea apartamentului de 4 camere cu care s-a perfectat schimbul cu imobilul teren și casa din cărămidă cu 2 camere, iar cu privire al imobilul S-P-E și a chioșcului comercial a avut o contribuție de 100%, motiv pentru care solicită să i se atribuie în exclusivitate aceste bunuri.

Expertiza în construcții s-a depus la f.168-198, vol.II, iar expertiza cadastrală la f.12-22 vol.III.

Intervenientul, reclamantul și pârâta F. A. au formulat concluzii scrise prin care și-au precizat preferințele de atribuire a bunurilor în loturi.

La dosarul cauzei s-a atașat din oficiu și ds.XXXX/193/2010 cu volumele adăugate din alte judecăți ale părților pentru a se verifica incidența în cauză a autorității de lucru judecat a vreuneia din hotărârile pronunțate anterior în litigiile purtate între părți.

*

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de partaj bunuri comune formulată pe calea intervenției în interes propriu, în condițiile art.632 al.1 lit.b, 669,362 C.Civil și art.61, 162, 980-988 C.pr.civ.

Totodată instanța este investită cu judecarea unui partaj succesoral între reclamant și pârâte ca descendenți de grad I ai autoarei comune, formulat în baza art.669 C.Civ. și 980-988 C.p.c., cu aplicarea art.953, 954 și 975 C.Civil.

Cu privire la cererea de partajare a bunurilor comune formulată de intervenient, instanța reține că aceasta nu a avut o structură coerentă, ci a fost permanent circumstanțiată și precizată, rezultând ca pretenții distincte în cadrul ei :

- în varianta inițială intervenientul a cerut obligarea reclamantului și pârâtelor la plata unei sume de bani globale, ce reprezintă contribuția sa personală la dobândirea de către autoarea lor ce fac parte din masa succesorală a acesteia.

În legătură cu această pretenție instanța a reținut printr-o încheiere interlocutorie din 9 septembrie 2015, f.103 vol.I că este dată excepția autorității de lucru judecat a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, definitivă, prin care s-a respins ca prescrisă cererea intervenientului din prezenta cauză prin care acesta solicita să se constate în favoarea lui existența unui drept de creanță în sumă de 600.000 lei, cu titlu de despăgubiri constând în valoarea construcției și prețul muncii efectuate de către acesta asupra imobilului din mun.Botoșani, str.X nr.Y, jud.Botoșani.

Ulterior, prin precizări succesive, intervenientul a arătat că obiectul principal al cererii sale de intervenție este partajul de bunuri comune realizate cu fosta soția , F. V., în urma căruia să primească în lot c/valoarea contribuției/părții din bunurile comune sau bunuri în natură.

Raportat la obiectul astfel precizat, instanța a permis intervenientului să participe la judecată în continuare, cererea sa de intervenție, fiind, de altfel, încuviințată în principiu prin aceeași încheiere interlocutorie din xx.xx.xxxx, f.103, vol.I ds.

La judecarea pe fond a cererii de intervenție, instanța va analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat ce a fost din nou invocată de reclamant și pârâte și în raport de cererea precizată.

În acest scop urmează a stabili mai întâi concret ce anume s-a solicitat în cadrul cererii de partaj bunuri comune.

Astfel, potrivit apărării intervenientului de la f.120 vol.I obiectul cererii sale este acela de partaj judiciar prin care să i se atribuie contribuția sa la edificarea imobilelor supuse partajului, intervenientul asemănând situația lui cu aceea a unui creditor al succesiunii transmise de fosta lui soție către descendenți și apreciind că bunurile ce-i aparțin ori contravaloarea contribuției sale la dobândirea lor reprezintă un pasiv, o datorie transmisă prin moștenire, ce trebuie stabilită și plătită cu prioritate în condițiile art.11555 C.Civil și 983 C.p.c.

Ca temei al contribuției sale la dobândirea imobilelor supuse partajului, intervenientul invocă investițiile făcute cu bani proprii în acestea, bani obținuți prin intermediul unei societăți comerciale al cărei unic administrator și succesor era el.

Prin nota de la f.4-6 vol.II intervenientul precizează că imobilele înscrise la punctele 2 și 3 din certificatul de moștenitor nu sunt bunuri proprii ale defunctei, acestea fiind construite de el și proiectate ca spații de lucru pentru firma O., prin intermediul căreia a fost construită, scop în care firma a făcut credit garantat de intervenient.

Prin nota de la f.114-114 intervenientul afirmă că imobilul construit cu regim de înălțime S+P+E și chioșcul înscrise la pct.2 și 3 din certificatul de moștenitor emis după autoarea comună a adversarilor săi nu au aparținut niciodată acesteia, ci au fost bunurile sale proprii, dobândite în calitate de administrator al firmei O., pentru care au fost construite. În privința celorlalte bunuri dobândite de defunctă în timpul conviețuirii cu intervenientul, acesta arată că au fost achiziționate din banii săi, fiind singurul dintre soți care realiza venituri și că, prin urmare, imobilul de la punctul 1 din certificatul de moștenitor are calitatea de bun comun, urmând a-i fi atribuit în cotă de ½.

În aceeași precizare intervenientul face o mențiune despre dobândirea în timpul căsătoriei cu defuncta și a unor bunuri mobile în cote egale, bunuri menționate într-un contract de garanție mobiliară printre care se află și o mașină, însă nu le identifică și nu le evaluează concret.

Intervenientul nu face practic un inventar complet al bunurilor comune mobile și imobile și nu indică precis contribuția sa concretă la dobândirea lor, ci menționează aceste aspecte fragmentar, din nota de la f.140 rezultând că își arogă o contribuție de 75% la dobândirea apartamentului cu 4 camere predat la schimb cu imobilul compus din casă și teren, iar în privința imobilului construit S+P+E și a chioșcului comercial pretinde că au caracter de bunuri proprii a căror atribuire exclusivă o solicită.

Ca o consecință a acestor pretenții, intervenientul apreciază că în masa de partajat pe care o vor împărți descendenții defunctei intră o parte din terenul intravilan - 296 mp și cota de 50% din casa veche, restul bunurilor- cota de 50 % din aceeași casă și 300 mp teren aferent acesteia și casei noi + chioșcul urmând a-i reveni lui.

În această notă de la f.141 se concretizează loturile ce urmează a se atribui intervenientului și descendenților fostei sale soții din masa bunurilor comune.

Aceleași pretenții sunt reluate și în concluziile scrise.

Sintetizând, instanța reține că obiectul cererii de intervenție în interes propriu este compus din următoarele petite:

1.anulare certificat moștenitor, f.6, vol.II,

2.partaj bunuri comune, în cadrul căruia

-să se constate calitatea de bun propriu al său a imobilelor înscrise la pozițiile 2 și 3 în certificatul de moștenitor, cu privire la care cere consecutiv anularea,

-să se constate calitatea de bun comun în cote egale de 50% cu defuncta a bunului înscris la poziția 1 în același certificat de moștenitor,

-să se constate că foștii soți au dobândit în comun un teren pe str.X în Botoșani, ce a fost vândut doar de F. V. ce a încasat și folosit singură prețul acestui teren, precum și bunuri mobile în timpul căsătoriei ce au rămas în folosința exclusivă a lui F. V.,

-să se atribuie în lotul intervenientului bunurile imobile proprii și jumătate din terenul bun comun aferent acestora,

3.să se partajeze succesiunea defunctei după efectuarea partajului de bunuri comune, prin atribuirea către descendenți a masei succesorale astfel rezultate, în cadrul căreia lotul de la partajul de bunuri comune al defunctei să conțină construcția și terenul aferent bun comun precum și bunurile comune însușite de aceasta după separarea în fapt de fostul soț.

Raportând la acest obiect complex excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamant și de pârâte, inclusiv prin concluziile asupra fondului a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx pronunțată în ds.XXX/40/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului conform d.c.XXX/xx.xx.xxxx a C.Ap.Suceava-secția I civilă- instanța constată că excepția nu este dată, nefiind întrunită cerința triplei identități de obiect, părți și cauză.

Astfel, deși finalitatea procedurilor judiciare inițiate de intervenient după separarea în fapt de fosta lui soție, în prezent decedată, era aceea de a-și recupera cota/parte, contribuția la comunitatea de bunuri dobândită în timpul conviețuirii cu aceasta, în acest scop au fost inițiate diferite acțiuni, ce au fost respinse.

Prima acțiune, ce a făcut obiectul dosarului XXXXX/193/2007 a avut ca obiect anulare parțială certificat de moștenitor nr.XXX/xx.xx.xxxx eliberat de BNP R. A. și constatarea dreptului exclusiv de proprietate al reclamantului F. M. asupra cotei de ½ din bunurile menționate în certificat.

Deși inițial acțiunea a fost admisă prin s.c.XXX/xx.xx.xxxx, astfel cum a fost formulată, ceea ce a permis intervenientului din prezenta cauză, ce fusese anterior evacuat din domiciliul comun al familiei, să obțină o reintegrare în imobilul casă regim S+P+E, cf.s.c nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin d.c.nr.XXXR/xx.xx.xxxx, ulterior, prin decizia nr.XX A/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, menținută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx a C.Ap.Suceava sentința a fost desființată, iar acțiunea reclamantului F. M. a fost respinsă ca nefondată.

Pentru pronunțarea acestor soluții de respingere s-a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx prin care s-a respins acțiunea reclamantului F. M. de anulare a contractului de vânzare - cumpărare XXX/xx.xx.xxxx și a contractului de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx încheiate exclusiv pe numele F. V., după divorțul de soț, apreciindu-se că, în aceste condiții, încercarea fostului soț de a stabili un patrimoniu comun este nejustificată, fiind corect ca acesta să poată pretinde doar un drept de creanță pentru sumele cu care a contribuit la dobândirea imobilelor în litigiu, după cum s-a reținut în apel.

În cursul anului 2014, conformându-se recomandării din decizia XX A/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, reluată și în decizia Curții de Apel pronunțată în recurs, reclamantul F. M. a formulat cererea în pretenții pentru 600.000 lei, reprezentând dreptul său de creanță, compus din valoarea construcției și prețul muncii asupra imobilului cu regim S+P+E și chioșc comercial din str.X nr.Y, cerere ce a făcut obiectul ds.XXX/40/2014 și care a fost soluționată prin s.c.XXXX/xx.xx.xxxx în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii, soluție menținută definitiv prin decizia nr.XXX/xx.xx.xxxx a Curții de Apel Suceava.

Această hotărâre este invocată de reclamant și de pârâte ca având autoritate de lucru judecat asupra oricăror pretenții ale intervenientului.

În această sentință s-a analizat exclusiv existența dreptului de creanță pretins de reclamant în condițiile depășirii termenului general legal de prescripție de 3 ani, socotit de la data efectuării investițiilor, fără a se analiza fondul dreptului pretins.

În prezenta cauză obiectul dedus judecății pe calea intervenției este o cerere imprescriptibilă de partaj bunuri comune.

În mod evident obiectul celor două dosare este diferit, chiar dacă finalitatea și cauza litigiului este parțial comună-respectiv îndreptățirea intervenientului la preluarea din masa bunurilor comune în natură sau în bani a cotei cu care a contribuit la realizarea unor imobile din aceasta.

Ceea ce nu s-a cercetat niciodată, nici chiar în dosarul XXXXX/193/2007 este cererea de partaj bunuri comune în ansamblu, raportată la patrimoniul comun deținut de soții și ulterior divorțului concubinii F. până la separarea în fapt.

Prin urmare, deși comunitatea de bunuri dobândită în cadrul concubinajului/căsătoriei a fost cercetată parțial în ds.XXXXX/193/2007, iar în lumina titlurilor de proprietate emise pe numele fostei soții a intervenientului s-a apreciat că nu sunt bunuri comune imobilele deduse litigiului și prin urmare nu se pune problema partajării lor între părți, în prezenta cauză intervenientul deduce judecății o altă acțiune prin care se cere analiza integrală a comunității devălmașe respectiv pe cote părți obținută în timpul căsătoriei și concubinajului , în scopul identificării concrete a patrimoniului și veniturilor comune folosite pentru dobândire bunurilor atât direct, cât și ca efect al subrogației reale.

Instanța apreciază văzând acest context litigios dar și cererea dedusă judecății că nu există autoritate de lucru judecat în cauză nici a :

1.s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx dată de Judecătoria Botoșani în ds.civ.XXXX/1993, nici a

2.d.c.XX A/xx.xx.xxxx dată de Tribunalul Botoșani în ds.civ.nr.XXXXX/193/2007 și nici a

3.s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani dată în ds.civ.nr.XXX/40/2014.

1.În acest sens instanța reține că analizarea valabilității contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul deținut de soți cu titlu de contract de locațiune, precum și a contractului de schimb încheiat consecutiv, ambele pe numele F. V. a avut în vedere cu precădere acuzația lansată de F. M. la adresa fostei soții că aceasta a folosit manevre dolosive pentru a-l înlătura din postura de titular al contractului de locațiune și de a-l opri astfel să parcurgă în nume propriu sau în comun procedura de cumpărare a apartamentului prevăzută de DL XX/1990, judecata făcută în această cauză statuând că titularul F. M., prin declarația sa autentică a renunțat la beneficiul contractului de locațiune, ceea ce a permis soției acestuia să încheie legal un nou contract de închiriere pe numele ei și contractul de vânzare atacat.

Nu s-a analizat contextul în care asemenea înțelegere între soți a avut loc și nici resursele financiare alocate ca preț deși, prin comparare cu sentința de divorț în care se consemnează renunțarea în anul 1990 a lui F. V. la atribuirea beneficiului contractului de locațiune rezultă că în intervalul scurs de la divorț și până la cumpărarea apartamentului în care locuia familia F. în continuare au avut loc înțelegeri între soți pentru care s-au utilizat singurele resurse de venit, cele produse de F. M..

Așadar, prima sentință consacră cu autoritate de lucru judecat că actul prin care F. V. a cumpărat apartamentul spațiu locativ al familiei F. este legal întocmit pe numele acesteia , care a urmat procedura ca persoană divorțată și a dobândit după divorț apartamentul.

Nu rezultă în mod necesar că acest bun este bun propriu, ci că a existat între foștii soți interesul ca apartamentul să aibă pentru terți statut de bun propriu.

Dacă se analizează eforturile simultane făcute de F. V. la data de xx.xx.xxxx, cf.f.110 vol.atașatXXXXX/193/2007, când încă nu se pronunțase divorțul pentru autorizarea executării unei construcții pe str.X în suprafață de 100 mp, tip locuință cu 5 camere, subsol, parter și un etaj din zidărie de cărămidă și acoperită cu țiglă în contextul existenței interdicției legislative a cumulului de proprietăți, este de înțeles renunțarea inițială a lui F. V. la beneficiul contractului de locațiune, care însă nu a mai fost utilă atunci când foștii soți au întâmpinat probleme cu proiectul de edificare a casei în str.X și a fost necesară obținerea unei alte locații în acest scop.

Fiind deja divorțată de soț, este evidentă intenția lui F. V. de a se proteja împreună cu copiii de situația unei posibile evacuări sau a lipsirii de spațiu locativ, scop în care eforturile ei de a obține un beneficiu propriu al locațiunii și declarația autentică dată voluntar la notar de fostul soț în acest scop au sens.

Contextul în care se poate aprecia categoria de bun propriu sau comun a apartamentului cumpărat de F. V. nu este prin urmare sentința pronunțată asupra acțiunii în anulare, care, de aceea nu are autoritate de lucru judecat în cauză.

2.În ce privește d.c.XXA/xx.xx.xxxx prin care se respinge cererea reclamantului F. M. de anulare parțială a certificatului de moștenitor nr.XXX/xx.xx.xxxx și de constatare a dreptului de proprietate al acestuia asupra cotei de ½ din bunurile menționate în certificatul de moștenitor, instanța apreciază că, de asemenea, nu are autoritate de lucru judecat în cauză, deoarece întreaga dezbatere a pornit de la premisa inițială că titlurile ce consacră dreptul de proprietate al defunctei au fost obținute după divorțul de reclamant, că au fost validate de sentința anterioară și fără a se analiza evoluția patrimoniului comun al celor doi foști soți și încetarea acestuia.

Prin urmare deși s-au examinat parțial pretențiile deduse judecății și în prezenta cauză, în dosarul anterior nu s-au cercetat bunurile realizate de soții F. , mobile, imobile, sursele de venit ale familiei și încetarea patrimoniului comun, ci doar validitatea înscrierilor din certificatul de moștenitor în raport de titlurile existente pe numele defunctei, după divorțul de soț.

Chiar admise aceste pretenții soluția nu ar fi avut autoritate de lucru judecat cu privire la obiectul de partaj bunuri comune ce se judecă în cauză , decât sub aspectul cotei părți reținute și masei succesorale rămase în certificat, partajul devălmășiei/comunității pe cote părți stabilind toate bunurile precum și categoria bunurilor proprii sau comune după caz.

Nu se poate reține că soluția de respingere a acțiunii în constatare raportată la o parte din bunuri are putere de lucru judecat față de acțiunea în realizare specifică raportată la toate bunurile/drepturile și obligațiile din patrimoniul comun.

Dimpotrivă, instanța apreciază că nici nu era posibil pe calea unei acțiuni în constatare să poată fi înlăturată prezumția calității de bunuri proprii a imobilelor desprinsă din titlurile existente pe numele F. V., singurul cadru în care acest aspect poate fi cercetat integral fiind actuala cererea de partaj.

Aprecierile din considerentele deciziilor de apel și de recurs referitoare la lipsa dreptului de proprietate al lui F. M. asupra imobilelor în litigiu precum și la eventualitatea existenței a unui drept de creanță al acestuia sunt simple recomandări, supoziții, rezultate dintr-o analiză strictă a relației foștilor soți F. după divorț, care nu împiedică formularea imprescriptibilă a acțiunii de partaj, ci îngreunează, prin distanța în timp față de separarea părților implicate în achizițiile litigioase, administrarea probelor necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt.

3. În același fel , instanța apreciază că nu are autoritate de lucru judecat în cauză nici sentința pronunțată de Tribunal asupra cererii reclamantului F. M. de obligarea a părților în cauză la plata despăgubirilor ce reprezintă contribuția sa la dobândirea imobilelor cuprinse în masa succesorală a defunctei F. V., în principal ca urmare a diferenței de obiect, dar și din cauză că acțiunea în daune nu a fost examinată pe fond.

Cauza este doar în parte comună sub aspectul valorificării unui drept personal al intervenientului.

Ceea ce nu s-a cercetat niciodată , nici chiar în ds.XXXXX/193/2007 este cererea de partaj bunuri comune, precum și cererea de constatarea a calității de bunuri proprii a unor imobile din litigiu prin efectul subrogației reale cu titlu universal, apărare singulară și inedită pe care intervenientul o formulează doar în prezentul dosar, f.186, volI.

Prin urmare, deși comunitatea de bunuri dobândită în cadrul concubinajului/căsătoriei a fost cercetată în ds.XXXXX/193/2007, iar în lumina titlurilor de proprietate emise pe numele fostei soții a intervenientului s-a apreciat că nu există bunuri comune, și, prin urmare, nu se pune problema partajului, în prezenta cauză intervenientul deduce judecății o astfel de acțiune, indicând ca și cauză a comunității pe cote părți/respectiv devălmășiei de bunuri comune instituția juridică a subrogației reale ca funcție a patrimoniului.

*

În ce privește instituția subrogației cu referire strictă la patrimoniul personal al intervenientului, dar și comun, în timpul căsătoriei cu defuncta soție și în timpul concubinajului cu aceasta, după divorț, instanța reține incidența în drept a următoarelor norme:

Art.31 din Noul Cod Civil reglementează Patrimoniul, Masele patrimoniale și patrimoniile de afectațiune, statuând că :

(1) Orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate și aparțin acesteia.

(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectațiuni numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Art.32 reglementează Transferul intrapatrimonial, astfel :

1.În caz de diviziune sau afectațiune, transferul drepturilor și obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiași patrimoniu, se face cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale.

Art.33 reglementează Patrimoniul profesional individual, astfel :

1.Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate prevăzute de lege.

3.Lichidarea patrimoniului profesional individual se face în conformitate cu disp.art.1941-1948, dacă prin lege nu se dispune altfel.

O funcție importantă a patrimoniului, astfel descris generic de lege, este aceea a subrogației (înlocuirii) reale (a unui bun cu alt bun), funcție prin care se înțelege că oricare bun din patrimoniu, ce este înstrăinat, este înlocuit de prețul încasat ce dobândește același regim juridic, iar dacă prețul se investește într-un alt bun, acesta intră în patrimoniu în locul și în regimul juridic special al valorii respective.

Această funcție juridică a subrogației reale cu titlu universal invocată de intervenient în cauză are rolul de a asigura continuarea afectațiunii unui patrimoniu sau a unei mase dintr-un patrimoniu unei destinații economice concrete.

Prin urmare, intervenientul, care invocă existența în patrimoniul său a unui imobil personal, a unor sume personale, ce s-au înlocuit cu alte bunuri, face trimitere la această operațiune juridică în temeiul căreia înțelege să valorifice drepturi proprii, provenind din masa bunurilor personale, anterioare căsătoriei sau exterioare acesteia, obținute în cadrul exercitării unei activități ca profesionist ori din masa bunurilor comune obținute împreună cu fosta soție/concubină.

În cauză se mai invocă și se va verifica, pe lângă instituția subrogației reale cu titlu universal, ca funcție a patrimoniului intervenientului ce-i permite să urmărească în patrimoniul defunctei bunurile proprii sau cota-parte din bunurile comune și instituția transmisiunii universale a patrimoniului Asociației Lucrative O. către asociații foști soți, respectiv către asociatul-intervenient, după lichidarea acesteia, în temeiul căreia acesta pretinde drepturi asupra imobilului construit în regim S+P+E și chioșc ce au aparținut acestei entități.

De menționat este că în orice regim juridic s-ar fi judecat cererea prezentă de partaj, patrimoniul și funcțiile sale au fost reglementate identic, astfel că intervenientul nu beneficiază de o legislație nouă prin acțiunea introdusă în prezenta cauză, ci doar de norme mai bine organizate și ar fi putut să se judece pentru același obiect de partaj bunuri comune al unui patrimoniu comun constituit pe temeiul subrogației și în regimul Vechiului Cod Civil, însă nu a investit niciodată până acum vreo instanță cu asemenea cerere..

În fapt, patrimoniul intervenientului, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză era compus la data încheierii căsătoriei cu numita F. V., 29 ianuarie 1977 și până la data pronunțării divorțului-xx.xx.xxxx din :

-bunuri mobile menționate în contractul de garanție mobiliară întocmit în data de xx.xx.xxxx, f.151, vol.I, ds., constând în :

-autoturism Dacia 1300, X BT XXXX, an de fabricație 1980, în valoare de 88.000 lei ROL la data încheierii contractului,

-bunurile ce mobilau locuința celor doi foști soți din str.X nr.Y,sc.Z, et.T, ap.U, în valoare totală de 85.250 lei.

Deși se pronunțase divorțul soților F. M. și V. la data de xx.xx.xxxx, totuși în toamna aceluiași an aceștia colaborează în vederea obținerii unui împrumut de la BA. de Investiții din Botoșani pentru Asociația familială O., prin intermediul căruia intenționează să organizeze mai bine activitatea de creștere și valorificare a prepelițelor japoneze, care, anterior înființării "firmei"; funcționase în regim autorizat, în baza legislației specifice regimului comunist și procurase familiei F. venituri substanțiale ce i-a permis să mobileze apartamentul cu bunuri de valoare și să achiziționeze autoturismul Dacia.

În acest sens, că activitatea de creștere și îngrijire a prepelițelor era producătoare de venituri, instanța observă că declarațiile martorilor audiați în cauză susțin afirmațiile intervenientului și se coroborează cu înscrisurile ce dovedesc perioadele de activitate remunerată ale soților, precum și cu înscrisurile ce probează eforturile de exploatare organizată în cadrul unui proiect mai mare a acestei afaceri, f.136-153.

Toate aceste probe conduc la concluzia că pe durata M.jului soților F. activitatea remunerată și producătoare de venituri suplimentare a fost prestată preponderent de intervenientul F. M.. Astfel contractul de muncă al acestuia a încetat în baza art.13 lit.a din Codul Muncii, lg.10/1972 la data de xx.xx.xxxx, în ceea ce o privește pe fosta soție a acestuia, F. V., aceasta nemaiavând loc de muncă încă din anul 1983, când prin decizia nr.XXX/xx.xx.xxxx i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.

În acest context, chiar dacă F. V. a continuat să presteze activitate casnică și să crească și să îngrijească minorii rezultați din căsătorie, această muncă poate fi considerată un aport în natură de 50% din contribuția comună la dobândirea bunurilor realizate cu soțul, însă nu-i constituie în nici un caz un drept exclusiv de proprietate asupra bunurilor dobândite cu banii câștigați de acesta din muncă salarizată sau alte activități sau proveniți din creditul angajat de ea împreună cu fostul soț.

Lipsa unor venituri proprii ale lui F. V. până la divorț și chiar până la pensionarea pentru limită de vârstă în cursul anului 1997, cf.f.84 ds.atașat XXXXX/193/2007, coroborate cu împrejurarea că soții F. aveau un standard material de viață ridicat raportat la media socială din anii 90 precum și cu faptul că soțul era integrat în muncă și realiza venituri bănești suplimentare considerabile din creșterea și valorificarea prepelițelor japoneze, explică de ce în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare din xx.xx.xxxx pentru apartamentul din Botoșani, str.X nr.Y, sc. Z, et. T,.ap.U, în care soții locuiau în chirie din xx.xx.xxxx au existat o serie de litigii.

F. V. a făcut eforturi, fiind inițial susținută și de soț, în contextul în care intenționau să dobândească și o altă proprietate, să obțină contractul de vânzare-cumpărare exclusiv pe numele ei, cf.f.154, vol.I.

Este evident însă că prețul necesar cumpărării acestui apartament a fost achitat cu bani comuni, iar nu personali, ceea ce prin efectul subrogației reale universale conferă caracter comun și bunului imobil dobândit.

Interesul lui F. M. de a nu-și pierde dreptul cuvenit din comunitate rezultă din toate eforturile pe care le-a făcut începând cu anul 1993 cu acțiunea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.XXX/xx.xx.xxxx pentru apartament și a contractului de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx pentru casa din str.X nr.Y.

Intervenientul nu mai locuia în domiciliul comun din anul 1992 ca efect al s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx prin care s-a dispus evacuarea sa, în considerarea calității de bun propriu al imobilului cumpărat de către fosta soție pe numele ei.

Până în anul 1996, cf.f.26-36, ds.atașat XXXXX/193/2007, în litigiile civile purtate între foștii soți s-a analizat validitatea acestor acte juridice și, în paralel s-au făcut și cercetări penale pentru fals, finalizate cu neînceperea urmăririi penale, motivată de faptul că toate aspectele denunțate ca infracțiuni sunt de natură civilă și se vor lămuri în baza acțiunii de partaj bunuri comune (rezoluția procurorului din xx.xx.xxxx, f.76, ds.atașat XXXXX/193/2007).

În ce privește imobilele ce s-au achiziționat din banii comuni, acestea sunt toate menționate în contracte încheiate pe numele F. V., cu data dobândirii situată după divorț, argument cu care aceasta și-a arogat mult timp calitatea de unic proprietar, recomandând fostului soț să-și recupereze în justiție partea din bunuri, cf.f.71 același dosar, dar apărându-se constant împotriva pretențiilor acestuia, ceea ce a condus în lipsa unor apărări argumentate la soluții constante de respingere a pretențiilor intervenientului, în privința uneia dintre acestea invocându-se în cauză și autoritatea de lucru judecat.

Instanța observă ca prim aspect că durata efectivă a căsniciei soților F. nu coincide perfect cu durata administrării în comun a vieții de familie și a bunurilor comune.

Data pronunțării divorțului soților, xx.xx.xxxx este situată în cadrul relațiilor patrimoniale dintre soți, în momentul în care cei doi făceau eforturi de modernizare a firmei O., o structură de tip întreprindere familială care, ulterior separării în fapt a fost continuată sub numele F. V. dar cu alt fel de activitate decât cea de creștere prepelițe-respectiv mic comerț stradal în chioșcul aferent case din str.X.

Practic, în contextul în care, începând cu data de xx.xx.xxxx contractul de muncă al d-nei F. V. a încetat, cf.f.74 ds.XXXXX/193/2007, conform deciziei nr.XXX/xx.xx.xxxx a Întreprinderii de Industrializare a Cărnii Botoșani, soțul F. M. continuând activitatea până la data de xx.xx.xxxx când i s-a întocmit nota de lichidare de la locul de muncă, potrivit f.75, același dosar, în intervalul 1983-1992 veniturile cel mai consistente ale familiei proveneau, după cum atestă și martorii audiați, din activitatea de comercializare a cărnii și ouălor de prepelițe japoneze, activitate căreia i-au dedicat timp și în care s-au implicat, pe lângă soț și alte persoane, după cum atestă martorii audiați.

Față de câștigurile mari pe care le înregistrau și care le-au permis un standard de viață peste medie, apare firească intenția comună a celor doi soți de a moderniza și extinde activitatea prin construirea unui spațiu de lucru special dedicat afacerii, care funcționa într-un spațiu oferit de IRE, cu titlu de închiriere.

În anii 89-90 când au luat această hotărâre, funcționa însă interdicția cuprinsă în art.6 din Lg.9/1968 că proprietatea personală este limitată la o singură locuință, dispoziție preluată în art.5 din Legea 4/1973, în vigoare până la adoptarea Lg.50/1991.

Totodată, în baza DL 61/1990 s-a putut cumpăra apartamentul în care soții stăteau în chirie.

Intervenientul afirmă și legislația perioadei precum și situația personală a sa și a soției conduc la prezumția că este o susținere veridică, faptul că divorțul nu a fost făcut pentru a pune capăt realmente căsătoriei, ci că ar fi fost formal, pentru a se ocoli interdicția privitoare la cumulul de proprietăți, deoarece soții se angajaseră simultan într-un efort de construire a unei construcții spațioase în str.X, conform autorizației nr.X/xx.xx.xxxx, f.110 ds.atașat.

Astfel se înțelege de ce intervenientul F. M., titular al contractului de închiriere, a dat o declarație ce a permis soției sale, de care divorțase cu puțin timp înainte, să încheie un nou contract de închiriere pe numele ei și ulterior să cumpere în nume propriu apartamentul.

Intenția soților de a dobândi simultan și o casă, necesară dezvoltării afacerii cu prepelițe japoneze ce le asigura venituri substanțiale și constante nu rezultă doar din autorizația emisă pentru proiectul inițial din str.X, ci și din documentele tehnice depuse la xx.xx.xxxx la BRD de către intervenient în scopul obținerii unui credit pentru efectuarea modernizării firmei O. în sediul ce urma a fi construit în str.X, după ce soții au întâmpinat obstacole în legătură cu achiziția imobiliară din str.X, în ce privește întinderea dreptului de proprietate și s-a purtat un litigiu pentru recuperarea prețului investit în teren.

Împrejurarea că soții F. au acționat după divorț în comun în materie de achiziții imobiliare și de eforturi pentru edificarea unei case rezultă și din înscrisurile ce apar pe numele F. M. pentru casa nouă din str.X, facturi, precum și din depoziția martorului L. M., f.152, ds.atașat, care atestă că ambii soți s-au prezentat pentru încheierea contractului de executare lucrări cu firma B. pe care o conducea, lucrările fiind efectuate în cursul anului 1991.

Acest martor confirmă, de altfel, că soții locuiau împreună cu copiii lor în casa din str.X pe durata edificării construcției destinate creșterii prepelițelor.

Conviețuirea după divorț a soților, pe încă o durată de 4-5 ani, atestată de martorul M. V., f.153, a fost de natură să determine existența în continuare a unui patrimoniu comun, în care, deși bunurile nu au mai intrat în regimul coproprietății devălmașe, ci în acela al proprietății comune pe cote părți, totuși au avut regim de bunuri comune, iar nu proprii ale soțului titular de contract, după cum s-a apărat statornic defuncta F. V. în litigiile cu intervenientul și susțin și succesorii ei în continuare în prezenta cauză.

Practic, pe durata scursă de la divorț și până la separarea concretă în fapt, produsă forțat, prin evacuarea lui F. M. din locuința familiei - în cursul anului 1993, cei doi foști soți ce au conviețuit în intervalul 1989-1993 au dobândit în patrimoniul comun în regimul comunității de bunuri, pe cote părți de câte 50% cele mai importante bunuri, bunurile imobile.

Intervenientul a fost indepărtat din locuință prin arestarea sa și detenția contravențională în Penitenciarul Botoșani în perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, cf.f.73 din ds,XXXXX/193/2007.

Pe fondul unei relații încordate cu fosta soție și probabil în încercarea de a menține o relație amiabilă cu aceasta, intervenientul, deși implicat în toate aceste achiziții, prin împrumuturi de la persoane fizice, obținerea creditului bancar BRD, prin activitatea de comercializare a prepelițelor și veniturile salariale obținute până în anul 1993, a acceptat ca titulara actelor de proprietate să fie fosta soție și i-a contestat această calitate, abia după evacuarea sa din locuința comună.

Contestarea calității de unică proprietară a soției deși constantă în litigiile numeroase derulate până în prezent a ocazionat atât intervenientului cât și fostei sale soții cadrul de a-și proba veniturile și contribuțiile proprii la comunitatea de bunuri, dar, pe când F. M. a depus probe în acest sens, nici F. V. personal și nici succesorii ei nu au putut proba în ce mod a procurat aceasta singură banii necesari tuturor cumpărărilor de imobile- terenuri și apartament + casă, neavând loc de muncă și neocupându-se direct de activitatea de creștere a prepelițelor, care a încetat să mai fie o sursă de venit după ce intervenientul a fost evacuat.

Astfel cum atestă martorii A. S., f.128 și M. M., f.130, vol.II, în susținerea afirmațiilor intervenientului, prepelițele au rămas lipsite de îngrijire după plecarea acestuia din locuința comună.

La separarea în fapt a soților produsă după evacuarea intervenientului a încetat concret gospodărirea în comun a foștilor soți și dobândirea de bunuri comune, de altfel, după această dată nici nu au mai avut loc acumulări de bunuri esențiale în nici unul din patrimoniile foștilor soți, bunurile comune de interes pentru aceștia fiind bunurile imobile : apartamentul din str.Z, casa și terenul din str.X, casa și terenul din str.X și construcția nouă și chioșcul de pe același teren din str.X. Toate acestea au fost cumpărate/dobândite pe numele F. V., ceea ce a condus constant la respingerea pretențiilor intervenientului în cauză, fost soț, care a fost considerat persoană neîndreptățită la aceste bunuri , în baza aparenței titlurilor, ajungându-se astfel ca acestea să fie transmise prin succesiune la descendenții titularei dreptului de proprietate, reclamantul și pârâtele în cauză.

Aceste soluții anterioare au ignorat însă faptul că foștii soți F. V. și M. au deținut în comun un patrimoniu devălmaș, iar în timpul concubinajului pe cote părți egale, patrimoniu cu destinația economică de susținere a cheltuielilor căsătoriei/vieții în comun.

Permanent și automat valorile nou intrate în acest patrimoniu au luat locul/s-au subrogat celor ieșite, căpătând poziția juridică avută de acestea din urmă, indiferent pe numele căruia din soți s-au încheiat actele de dobândire a dreptului de proprietate.

Este, de observat, de altfel, că deși actele puteau servi scopului urmărit inițial de soții F. , respectiv de dobândirea a două proprietăți, prin menționarea doar a unui nume în acestea și a calității de persoană divorțată, poziția publică a celor doi foști soți este una ambiguă, de natură să creeze impresia unei relații conjugale funcționale, deoarece, în același timp soții locuiesc împreună, poartă același nume de familie și se adresează în cereri comune autorităților- Minister, bancă, f.68,69,83, ds.XXXXX/193/2007 pentru a obține fondurile necesare investiției în afacerea de familie și pentru aprobarea proiectului de modernizare a activității de creștere a prepelițelor.

De altfel, în societate, până la separarea în fapt rezultată din evacuarea intervenientului, defuncta F. V. și fostul soț, F. M., au acționat în comun, apărând ca persoane animate de aceleași interese, inclusiv pe durata construirii noului imobil din str.X.

Prezumția de dobândire a bunurilor imobile după divorț ca bunuri proprii de către F. V. este una relativă, iar nu absolută și este combătută atât prin înscrisurile produse de ambele părți, cât și prin modul lor de a acționa în societate.

Actele pentru dobândirea imobilelor sunt în ordine cronologică :

1.contract de vânzare-cumpărare pentru teren în suprafață de 1410 mp situat în str.X, cumpărat de F. V., divorțată, de la R. G., autentificat de fostul Notariat Județean Botoșani sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.179 ds.atașat XXXXX/193/2007, adică la o lună de la pronunțarea sentinței de divorț nr.XXX/xx.xx.xxxx.

Acest teren a fost ulterior înstrăinat de F. V., care s-a judecat într-un proces de revendicare soluționat în favoarea ei cu alți pretendenți asupra terenului prin s.c.nr.XXXX/xxxx a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin respingerea apelului și recursului.

Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.180 ds.atașat rezultă că terenul a fost vândut de F. V. cumpărătorilor T. D. și M., cumpărătorul, audiat ca martor în instanță, declarând că a plătit ca preț al vânzării un miliard și trei sute de mii de lei (ROL), ds. atașat XXXXX/193/2007, f.130.

2.contract de vânzare-cumpărare încheiat la xx.xx.xxxx pentru apartamentul de 4 camere situat în Botoșani, str.X nr.Y, între vânzătoarea IJGCL Botoșani și cumpărătoarea F. V..

3.Contract de schimb încheiat între F. V., divorțată și S. S., prin care prima obține de la cea de-a doua în schimbul apartamentului cumpărat de la IJGCL Botoșani în 1991, casa din str.X nr.Y, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie și două magazii și o suprafață de 596 mp teren aferent, f.24 ds.atașat.

Schimbul a fost autentificat de Notariatul de Stat Botoșani sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.25 ds.atașat.

4.Construcție regim S+P+M și chioșc realizată pentru Asociația Lucrativă O., constituită în baza DL XX/xxxx, pe terenul din str.X.

La construcția astfel realizată intervenientul a încheiat pe numele său contractul XXX/xx.xx.xxxx de furnizare energie electrică, f.148,149 ds.XXXXX/193/2007.

Nici la dosarul cauzei și nici în dosarele atașate nu se regăsesc documentele primare ale constituirii Asociației O., dar existența neîndoielnică a acesteia și, de altfel, necontestată, rezultă din alte înscrisuri în legătură cu aceasta, respectiv, acte de credit, f.44 ds.Tribunal XXXXX/193/2007, facturi pentru materiale de construcții , f.45 sau pentru furajele prepelițelor și, ulterior încetării acestui tip de activitate, în mai 1992 facturi ce atestă comercializarea de pufuleți, f.42.

O schiță anexă la autorizația de construire este depusă la f.105.

Cu autorizația de construire eliberată sub nr.XXX/xx.xx.xxxx pe numele F. V., f.108, ds.Tribunal XXXXX/xxxx, se probează că s-a autorizat executarea lucrărilor de construcție chioșc comercial în str.X nr.Y, iar cu autorizația nr.XXX/xx.xx.xxxx,f.107, se probează autorizarea unei construcții și a unor amenajări pentru o suprafață construită de 73,20 mp în str.X nr.Y.

La f.110 din același ds.Tribunal se regăsește autorizația de construire în copie legalizată obținută la data de xx.xx.xxxx de F. V. pentru o suprafață de 100 mp în str.X nr.Y Botoșani, în vederea edificării unei construcții - locuință cu 5 camere, subsol, parter și un etaj din zidărie de cărămidă și acoperită cu țiglă, valoarea lucrării fiind considerabilă pentru data emiterii autorizației - 302.165 lei.

Schița construcției noi din str.X este depusă la f.111 ds.Tribunal și, deși realizată la xx.xx.xxxx, menționează ca dată a eliberării autorizației inițiale nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

Piese din proiectele autorizației inițiale mai sunt depuse fragmentar la ds.Tribunal, f.114, de ex.proiectul nr.X al chioșcului de zidărie BCA datat xx.xx.xxxx.

Într-adevăr, titular al creditului pentru realizarea locuinței de la adresa X este F. V.- după cum atestă înscrisul de la f.122 ds.Tribunal- cont deschis în anul 1991 pentru un credit în valoare de 1.837.000 lei ROL, rambursat integral în anul 1998, respectiv, conform înscrisului de la f.125 PFA O. F. V. a deținut cont până în anul 1995, iar F. V. până în 1997.

De altfel, cu înscrisul emis de BRD la data de xx.xx.xxxx- carnet de cecuri cu limită de sumă rezultă că intervenientul F. M. făcea operațiuni în numele Asociației familiale O..

*

Instanța constată din cronologia evenimentelor și actelor juridice intervenite după divorțul soților F. existența unei succesiuni de fapte ce justifică întocmirea actelor, astfel :

-a existat o motivație suplimentară a soților F. de a divorța, dacă nu aceasta a fost singura, în contextul existenței interdicției legale de a dobândi două proprietăți,

-inițial F. V. a renunțat la apartament, obținând autorizație de construire în numele asociației O. pe str.X, unde a cumpărat teren,

-intervenind dificultăți în administrarea și păstrarea acestei proprietăți - aspecte probate cu procesul de revendicare purtat și cu contractul de vânzare încheiat ulterior, între foștii soți intervine o nouă înțelegere materializată în declarația din xx.xx.xxxx, f.41 ds., prin care titularul contractului de închiriere, intervenientul F. M., renunță în favoarea fostei soții F. V. la beneficiul contractului de închiriere, pentru ca aceasta să încheie în nume propriu un contract de închiriere și apoi pe acela de vânzare-cumpărare.

Reorientarea interesului lui F. V. către apartamentul din str.X, cu privire la care făcuse o declarație de renunțare în cadrul procesului de divorț nu se explică decât prin eșecul proiectului de construire pe numele ei a casei din str.X, iar gestul intervenientului de a renunța la propriul beneficiu de locațiune, deși nu era necesar, în condițiile în care amândoi figurau în contract și ar fi putut cumpăra împreună are semnificația acelei garanții cerute de F. V. pentru a fi la adăpost de o eventuală evacuare, însă îl expune pe acesta să fie evacuat ulterior.

Prin urmare contractul de vânzare-cumpărare încheiat în nume propriu de F. V. trebuie interpretat în sensul care produce efecte pentru comunitatea de venituri din care s-a achiziționat, în sensul că a adus în patrimoniul comun un bun imobil comun, asupra căruia avea în aparență drept propriu F. V. și, deci, libertatea să dispună singură prin acte juridice de bunul dobândit, prin distorsionarea convenției cu fostul soț ca titlul propriu astfel obținut să-i servească doar pentru protecție și garanție.

Așadar, în aceste împrejurări, se încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru apartament pe numele F. V. și se perfectează totodată și contractul de schimb, iar în baza s.c.XXXX/xx.xx.xxxx intervenientul este evacuat din casa veche din str.X nr.Y în care locuia cu familia, după ce noua construcție destinată creșterii prepelițelor autorizată a fost ridicată și afacerea a fost instalată în aceasta, clădirea, potrivit martorilor, nefiind finisată în exterior.

Din 1994 până în 1996 în ds.XXXX/xxxx intervenientul se judecă pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul și a contractului de schimb, acțiunea fiindu-i respinsă.

Intervenientul continuă să se adreseze instanței, după decesul fostei sale soții, produs pe xx.xx.xxxx, cu acțiunea de anulare a certificatului de moștenitor emis după aceasta în ds.XXXXX/193/2007 finalizat cu soluția de respingere în apel, menținută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx a Curții de Apel Suceava.

În anul 2009, intervenientul obține reintegrarea în locuința din str.X nr.Y, conform s.c.XXXX/xx.xx.xxxx pronunțată în ds.XXXXX/193/2009, menținută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx.

Cu acțiunea introductivă din Ds.XXXXX/xx.xx.xxxx reclamantul F. M. solicită să i se constate dreptul de proprietate - acțiune respinsă prin s.c.XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani, ce reține puterea de lucru judecat a d.c.nr.XX A/xx.xx.xxxx pronunțată de tribunalul Botoșani în ds.XXXXX/193/2007.

Această soluție e menținută de Tribunalul Brașov prin d.c.XXX Ap/xx.xx.xxxx și de Curtea de Apel Brașov prin d.c.XXX R/xx.xx.xxxx.

Tot astfel pretențiile reclamantului F. M. la un drept de creanță contra moștenitorilor pentru investițiile sale sunt respinse ca prescrise prin s.c.XXXX/xx.xx.xxxx dată de Tribunalul Botoșani, menținută prin d.c.XXX/xx.xx.xxxx a C.Ap.Suceava.

În nici unul dintre aceste litigii nu s-a judecat obiectul partaj bunuri comune despre care s-au făcut doar indirect aprecieri în sensul că nu ar fi oportun din lipsă de bunuri- concluzie rezultată din existența titlurilor de proprietate emise doar pe numele F. V..

Instanța prezentă a apreciat că, deși în certificatul de moștenitor aceste titluri au fost trecute ca activ al moștenirii defunctei F. V., ele nu sunt certe sub aspectul regimului de bun propriu al defunctei, având în vedere modul și perioada în care au fost dobândite, astfel că a încuviințat în principiu fostului soț al defunctei să intervină în cauză în interes propriu și să solicite să fie obligați moștenitorii la partajarea doar a bunurilor defunctei, ce-i revin acesteia după lichidarea comunității de bunuri din patrimoniul comun avut cu acesta în timpul căsătoriei și concubinajului.

Instanța a apreciat că acțiunea de partaj bunuri comune are natura unei acțiuni imprescriptibile ce s-a transmis odată cu bunurile din patrimoniul defunctei la descendenții ei și că aceștia nu pot culege integral bunuri în legătură cu care poate avea drepturi intervenientul ca fost soț și concubin.

Este adevărat că toate acțiunile anterioare prin care acesta a încercat să pună capăt comunității de bunuri au eșuat, dar, deși acțiunile - în anulare acte, în constatare, în valorificare drept de creanță aveau ca finalitate recuperarea cotei părți de bun comun, reclamantul nu a investit până în prezent nici o instanță cu acțiunea proprie acestei operațiuni- aceea de partaj bunuri comune.

Ca și temei al unei astfel de operațiuni, instanța reține în principal aspectul că patrimoniul succesoral al defunctei individualizat în certificatul de moștenitor nr.XXX/xx.xx.xxxx îndeplinește pe lângă rolul de a transmite descendenților în cote egale dreptul de proprietate asupra bunurilor înscrise în acesta și funcția de gaj general al creditorilor chirografari.

Drepturilor creditorilor asupra patrimoniului succesoral le corespund corelativ obligații în sarcina moștenitorilor care se înscriu în pasivul succesiunii, ce trebuie, de asemenea, suportat în cote egale.

Calitatea de creditor al succesiunii pe care o are intervenientul în interes propriu F. M. este dată de calitatea sa de cotitular alături de defuncta F. V. a unui patrimoniu comun în interiorul căruia, ca universalitate juridică, drepturile și obligațiile ce l-au alcătuit nu au dispărut prin efectul divorțului sau al separării în fapt, decât sub aspectul încetării de achiziții noi, însă acest patrimoniu nu a fost desființat niciodată, nepronunțându-se nici o hotărâre judecătorească prin care să se analizeze conținutul lui pe durata căsătoriei și concubinajului și prin care să se tranșeze problema activelor în favoarea lui F. V..

Practic patrimoniul comun a fost ignorat și s-a dat relevanță doar aparenței juridice create de titlurile- contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din str.X, respectiv contractul de schimb pentru casa din str.X, ce consacră prezumția relativă a calității de bun propriu în favoarea titularei F. V..

Apărările constante ale intervenientului F. M., care au urmărit răsturnarea acestei prezumții prin invocarea instituției subrogației reale în ce privește sumele de bani necesare dobândirii acestor imobile și construirii celor noi, sume ce erau comune și care în parte erau compuse din salariul său, iar parte din veniturile Asociației Lucrative O., continuată și lichidată fără formalități juridice de defuncta F. V., au rămas fără efect, deoarece în nici unul dintre litigiile purtate anterior , deși s-au depus înscrisuri probatorii, intervenientul nu a investit instanța cu obiectul juridic adecvat.

Scoase din contextul economic și juridic integral al dobândirii lor , imobilele cercetate în litigiile anterioare și-au păstrat statutul de bun propriu constatat de titluri.

În cauza prezentă, examinând cererea de partaj bunuri comune din intervenția în interes propriu din perspectiva amplă a patrimoniului comun deținut de soții/concubinii F. M.-F. V. pe durata conviețuirii în fapt, instanța constată că din anul căsătoriei celor doi, 1977 și până la evacuarea intervenientului din locuința comună- 1993, aceștia au dobândit cu certitudine ca bunuri comune în cote egale bunurile mobile aduse garanție mobiliară la data de xx.xx.xxxx Băncii de Investiții, cf.f.9 ds.XXXXX/193/2014 vol.II în valoare totală la acea dată de 173.250 ROL, precum și importante sume de bani din activitatea de creștere a prepelițelor japoneze și din veniturile salariale.

Aceste venituri au fost comune până în anul 1983 când contractul de muncă al lui F. V. a încetat, calitatea de salariat a lui F. M. datând până în anul 1993.

Martorii atestă că de creșterea prepelițelor se ocupa în mod profesionist intervenientul, care stăpânea tehnologia și circuitele necesare în acest scop și totodată confirmă că această activitate era rentabilă în anii 1990, ulterior fiind afectată de fiscalizare, dar și de neînțelegerile apărute între soți.

Mai este important de menționat și aspectul că, în anii 1990-1993 când foștii soți au conviețuit ca și concubini și s-au dobândit cele mai importante bunuri din patrimoniul comun, societatea românească a trecut de la legislația restrictivă în materie de proprietate, la o legislație care a reglementat treptat organizarea și impozitarea formelor de asociere lucrativă- ceea ce explică dificultățile de probare a existenței și duratei, precum și profitului obținut de Asociația O., cu atât mai mult cu cât intervenientul, ca asociat a fost lipsit de accesul la actele doveditoare ale acestor aspecte prin evacuarea din spațiul în care se aflau.

În materie de proprietate privată asupra imobilelor, foștilor chiriași li s-a permis să-și cumpere locuințele pe care le ocupau, iar după anul 1991 nu a mai existat restricția de cumul al proprietăților, ceea ce a permis ca F. V. să cumpere în nume propriu și apartamentul, dar și terenul din str.X și casa cu teren din str.X.

Prin DL XX/xxxx nu se reglementează detaliat lichidarea patrimoniului asociațiilor cu scop lucrativ constituite în temeiul acestui act normativ, arătându-se doar că acestea se autorizează de către Primării și se înregistrează la Administrația Financiară ca persoană juridică, iar încetarea și lichidarea unei asemenea structuri se face în condițiile stabilite prin contractul de asociere, cf.art.20 din lege.

Prin urmare, deși în certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei F. V. s-au înscris ca bunuri proprii ale acesteia două construcții autorizate în 1991 și 1993, probele administrate în toate cauzele au dovedit că aceste bunuri au aparținut unei asociații lucrative în care F. V. este asociată alături de F. M., așa explicându-se de ce amândoi au acționat și împreună, dar și separat în raporturile cu terții ca reprezentanți ai acestei persoane juridice.

Probele au mai relevat și că asociația avea un patrimoniu propriu și că deținea un cont bancar prin care s-au făcut operațiuni până în nul 1995, că avea ca obiect de activitate creșterea prepelițelor și că urma să se dezvolte de la o producție redusă la comerțul cu ouă și carne la produse de tip medicamente și cosmetice și că pentru instalarea păsărilor utilizate în producția respectivă s-au destinat spații distincte în care au și fost aduse, din construcția nouă aflată pe str.X.

Pe lângă bunurile din certificatul de moștenitor și bunurile mobile, instanța reține că în patrimoniul comun al foștilor soți a existat și prețul plătit pentru terenul din str.X în data de xx.xx.xxxx, în locul căruia a intrat acest teren, chiar dacă actul de proprietate s-a întocmit pe numele F. V., având, de asemenea, caracter de bun comun și prețul obținut de F. V. din vânzarea acestui bun.

Prezumția puternică de comunitate rezultă cu evidență din succesiunea rapidă a actelor încheiate pe numele F. V., imediat după pronunțarea divorțului, respectiv după data de xx.xx.xxxx :

- cumpărarea terenului din str.X s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

- declarația lui F. M. de renunțare la beneficiul contractului de închiriere în favoarea lui F. V. s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

- contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul din str.X s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

- contractul de schimb al apartamentului cu casa și terenul din str.X s-a făcut la data de xx.xx.xxxx,

- autorizații de construire în această locație s-au emis în 1991 prin modificarea celei inițial obținute pentru terenul din str.X în ce privește construirea casei și în 1993 s-a emis o autorizație pentru chioșc.

- achiziții de materiale și cheltuieli importante pentru realizarea construcțiilor și furajarea prepelițelor până la data evacuării intervenientului.

Astfel de acte și operațiuni juridice implică investirea unor resurse economice considerabile, iar în intervalul 1990-1993 veniturile familiei, folosite în acest scop, au fost salariul intervenientului, creditul bancar al Asociației lucrative O. garantat cu bunurile mobile ale celor doi soți și veniturile obținute din vânzareade carne și ouă de prepeliță.

Separarea în fapt a celor doi foști soți, respectiv concubini, a avut ca efect direct încetarea obținerii unor venituri comune prin Asociația Lucrativă O. în forma sa inițială de organizare, ce îl implica direct pe intervenient, ca urmare a morții prepelițelor ce nu au mai fost îngrijite, asociația aducându-i venituri exclusiv asociatei F. V. din micul comerț stradal cu produse alimentare. La desființarea acesteia însă bunurile imobile din patrimoniul Asociației se distribuie ambilor asociați, calitate pe care au avut-o F. V. și M..

În ce privește patrimoniul comun existent acesta nu a fost desființat prin separarea concubinilor și nici nu s-a transformat în patrimoniul personal al defunctei F. V., în lipsa unei împărțeli, aceasta fiind datoare să predea, prin succesorii ei cota parte cuvenită coproprietarului fost soț și concubin din acest patrimoniu, constituit prin efectul subrogației reale universale din imobilele dobândite cu banii comuni respectiv rezultate din încetarea Asociației Lucrative O..

De aceea, instanța va admite cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect partaj bunuri comune formulată de intervenientul F. M. cu privire la patrimoniul deținut în comun cu defuncta F. V..

Va admite totodată și cererea de partaj succesoral formulată de descendenții lui F. V..

Va constata că din masa bunurilor comune ce a aparținut foștilor soți F. M. și V. fac parte în cote de câte 50% pentru fiecare bunurile expres dezbătute de acesta și anume :

-terenul de 1410 mp situat în Botoșani, str.X nr.Y dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, cumpărat din bani comuni și prin efectul subrogației are același caracter de bun comun și prețul obținut din vânzarea acestuia, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 82.514,7 lei conform expertizei Anevar pentru piața imobiliară din Botoșani valabilă din 01 ianuarie 2016,

-apartamentul cu 4 camere și dependințe situat în Botoșani, str.X nr.Y, sc.Z, ap.T, cumpărat de F. V. prin contractul nr.XXX/xx.xx.xxxx încheiat cu IJGCL Botoșani, bun ce a fost dobândit cu preț plătit din bani comuni și care a fost locuința familiei F. atât înainte, cât și după divorț,

- ca efect al subrogației reale, din masa bunurilor comune ale foștilor soți face parte și imobilul obținut în schimbul apartamentului descris anterior, situat în Botoșani, str.X nr.Y, compus din casa construită din cărămidă și paiantă, acoperită cu tablă și carton, cu 4 camere, două antrete, bucătărie și două magazii și suprafața de 596 mp teren aferent, imobil dobândit prin actul de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 18.000 lei, locuința familie F. după divorț până la evacuarea intervenientului,

-cele două imobile construite pe terenul de 596 mp din str.X nr.Y, respectiv : casa cu regim S+P+E, construită din cărămidă, fundație beton, acoperită cu tablă, edificată în baza autorizației de construire nr.X/xx.xx.xxxx, în valoare de 197.200 lei, actuala locuință a intervenientului după reintegrarea obținută în cursul anului 2009 și chioșcul comercial construit din BCA, cu acoperiș tip terasă, edificat în baza autorizației de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 5.200 lei.

Valoarea totală a masei bunurilor comune este de 257.052,35 lei, fiecare coproprietar având dreptul de a culege din aceasta un lot în valoare de 257.052,35.

În ce privește terenul din str.X, ce nu a făcut obiectul unei evaluări în cadrul probei cu expertiza cadastrală dispusă în cauză, instanța a avut în vedere ca pretenție a intervenientului încasarea în întregime de către F. V. a sumei de 1.300.000 lei Rol, în anul 2000, valoare de piață în epocă a unui apartament cu 3-4 camere și privarea sa de cota de ½ corespunzătoare din acest preț și a apreciat că includerea în masă pentru partaj a valorii acestuia trebuie să se facă la actualele prețuri imobiliare pentru ca masa de partaj să conțină valori actuale cu privire la toate bunurile.

În acest sens a avut în vedere faptul că prețul încasat de F. V. a fost unul sincer, serios și foarte mare, deoarece a fost încasat pentru un teren intravilan valoros, care și în prezent, conform expertizei avute în vedere este evaluat la o sumă importantă și că este echitabil ca și cota parte cuvenită lui F. M., care nu a beneficiat de prețul real al terenului deși a contribuit la plata unui astfel de preț la dobândirea lui să fie exprimată într-o valoare serioasă și actuală, în scopul efectuării unei împărțeli echilibrate.

Cu privire la existența în masa bunurilor de împărțit și a unor bunuri mobile instanța nu a fost investită în mod expres și nu poate face o evaluare din oficiu a acestora, mai ales că, spre deosebire de imobile a căror valoare se conservă și chiar poate crește odată cu trecerea timpului, bunurile mobile sunt supuse uzurii mai rapid, astfel că în prezent sunt inutilizabile sau lipsite de o valoare de interes pentru partaj.

Existența lor a fost însă probată și utilă cauzei pentru recompunerea abstractă a componenței patrimoniului comun în litigiu.

În ceea ce privește componența loturilor ce se vor atribui în cadrul partajului de bunuri comune, instanța va avea în vedere posesia exercitată în prezent de intervenient asupra casei cu regim de înălțime S+P+E precum și suprafața de teren aferentă acesteia de 298 mp identificată în schița anexă 2 la raportul de expertiză efectuat de ing.M. G. C..

Se va include, prin urmare, în lotul intervenientului imobilul construit, în valoare de 197.200 lei și terenul aferent, de 298 mp,care valorează 105.595 lei în total lotul astfel format având o valoare de 302.795 lei, cu 45.742,65 lei, mai mult decât cota cuvenită.

Lotul cuvenit numitei F. V. va conține imobilele pe care aceasta le-a avut concret în posesie și pe care în prezent le stăpânesc descendenții ei, împreună cu aceștia locuind o perioadă în această locație, respectiv :

-casa cu regim de înălțime parter în valoare de 18.000 lei,

-chioșcul comercial în valoare de 5.200 lei,

-suprafața de 298 mp aferentă construcțiilor, reprezentată în schița anexă 2 la raportul de expertiză efectuat de ing.M. G. C., în valoare de 105.595 lei.

În acest lot se va include și prețul terenului din Botoșani, str.X vândut doar de aceasta, preț care în prezent la data împărțelii este de 82.514,7 lei.Instanța apreciază că numai prin împărțirea unei valori reale a terenului se face o împărțeală echitabilă în condițiile în care la data la care a beneficiat de preț, acum 17 ani copartajanta F. V. a încasat un preț de circulație real, corespunzător valorii de tranzacționare a terenului, iar nu prețul pe care l-a plătit în 1990. Și prețul plătit în anul 1990 a fost unul sincer și serios, terenul cumpărat cu el a reprezentat o investiție importantă la acea epocă. Pentru a se menține acest caracter de seriozitate al prețului investit singurul reper la care instanța se poate raporta constant este valoarea de tranzacționare pe piață a terenului pentru care s-a plătit prețul, valoare care în prezent este aceea rezultată din studiul de piață întocmit de expert Anevar T. I. valabil pentru județul Botoșani, începând cu 01. ianuarie 2016. Conform acestui studiu, terenul de 1410 mp situat în Botoșani str.X nr.Y este un teren intravilan din zona B, pentru acesta soții F. obținând inițial și autorizație de construcție, evaluat la 90 lei/mp.

Suprafața vândută de F. V. și pentru care a încasat preț este de 916,83 mp conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, f.82,83 ds.Tribunal XXXXX/193/2007.În prezent, la prețul de 90 lei/mp acest teren vândut efectiv valorează 82.514,7 lei. Deoarece F. V. și l-a însușit integral acest preț se va include în lotul ei.

Pe lângă aceste bunuri ce reprezintă cota de ½ din comunitatea devălmașă /pe cote părți din timpul căsătoriei/concubinajului cu F. M., în masa bunurilor rămase după decesul lui F. V., produs la data de xx.xx.xxxx se mai găsesc :

- dreptul de creanță împotriva intervenientului constând în sulta datorată de acesta pentru egalizarea loturilor din partajul de bunuri comune în sumă de 45.742,65 lei,

- bunurile proprii ale defunctei, respectiv terenul de 27.200 mp situat în satul Bălușeni, comuna Bălușeni, jud.Botoșani, înscris în TP XXXXXX/xx.xx.xxxx, evaluat de exp.M. G. C. la suma de 40.677 lei și 745 acțiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX cu o valoare nominală de 1000 de lei fiecare la S.C. X S.A., conform certificatului de acționar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx.

Valoarea totală a bunurilor din masă este de 169.472 lei, fiecărui succesor revenindu-i o cotă valorică de 56.490,66 lei la care se adaugă câte 248 de acțiuni pentru fiecare și cota de câte 1/3 din dreptul de creanță respectiv dreptul fiecărui moștenitor al defunctei de a încasa de la intervenient câte 15.247,55 lei fiecare.

Această componență a masei succesorale lăsată de defuncta F. V. este diferită de aceea înscrisă în certificatul de moștenitor emis după decesul acesteia, astfel că , drept consecință a admiterii cererii de partaj bunuri comune din cadrul cererii de intervenție urmează a se anula parțial certificatul de moștenitor. Prin urmare în locul masei succesorale prezentate de reclamant în acțiunea inițială instanța va împărți între descendenții defunctei F. V. masa succesorală rezultată în urma partajului de bunuri comune descris anterior, fără ca în acest fel să încalce autoritatea de lucru judecat a d.c.XXA/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani care a verificat un petit de anulare a aceluiași certificat de moștenitor consecutiv unei cereri în constatare, iar nu ca accesoriu al unei cereri de partaj bunuri comune.

Se va lichida starea de indiviziune în care se află cei trei descendenți ai defunctei F. V., reclamantul și pârâtele, prin formarea a două loturi, în funcție de interesul exprimat de moștenitori pentru atribuirea bunurilor dar și de situația lor personală.

Astfel, instanța constată din apărările făcute în cauză că reclamantul este cetățean român cu domiciliul în Italia, conform procurii autentice depuse la f.7 dosar.

Acesta a indicat de la început ca modalitate de lotizare formarea a două loturi, respectiv un lot în care să se includă casa veche și chioșcul pentru el și un lot comun indiviz pentru surori în care să se includă casa nou construită la aceeași adresă din str.X, în care locuiește în prezent intervenientul.

La rândul ei fiica intervenientului, sora reclamantului, pârâta F. A., cere la rândul ei formarea a două loturi pentru cei trei moștenitori, din care pentru ea un lot comun cu sora M. E. C., iar pentru reclamant un lot propriu în care se deduce că ar trebui inclusă clădirea nouă de la aceeași adresă în care locuiește în prezent intervenientul. Totodată mai cere formarea a trei loturi egale din terenul înscris TP.

Este evident că părțile din acțiunea inițială evită să aibă un conflict pe tema evacuării cu tatăl intervenient F. M. a cărui prezență au tolerat-o în clădirea cu regim S+P+E dar căruia nu i-au recunoscut niciodată un drept propriu locativ și cu atât mai puțin de proprietate.

Față de soluția adoptată cu privire la clădirea nouă din str.X, instanța va include intr-un lot comun al pârâtelor terenul intravilan de 298 mp și construcțiile existente pe acesta casă cu parter și chioșc comercial, bunuri în valoare de 128.795 lei, ce depășește valoarea loturilor reunite de 112.981,32 lei cu 15.813,68 lei , adică cu câte 7.906,84 lei pentru fiecare pârâtă în raport cu reclamantul ca moștenitori ai lui F. V..

La adoptarea acestei soluții de lotizare instanța are în vedere că deși și pârâtele au în prezent reședința în Italia, spre deosebire de reclamant care are și domiciliul în această țară, ele domiciliază în România și, în plus pârâta M. E. C. a exercitat o stăpânire de durată asupra acestor bunuri pe numele ei existând și contracte de închiriere. Totodată s-a ținut seama și de voința comună a celor două pârâte exprimată atât în ce privește componența lotului cât și cu privire la menținerea stării de indiviziune între acestea în cote de 1/2 pentru fiecare.

În lotul pârâtelor se vor mai include din restul bunurilor aflate în masa succesorală a defunctei autoare câte 248 de acțiuni la fiecare și dreptul de creanță corespunzător de câte 15.247,55 lei.

În lotul ce se va atribui reclamantului se va include integral terenul de 27.200 mp înscris în TP XXXXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 40.677 lei, la care se adaugă 248 de acțiuni și cele două sulte datorate de pârâte de câte 7.906,84 lei fiecare.

Văzând cheltuielile efectuate în cauză de părți, respectiv de 4.802,5 lei cu taxa judiciară de timbru în ceea ce-l privește pe reclamant, ce reprezintă 50% din taxa judiciară datorată, precum și dispozițiile art.18 din OUG nr.51/2008, instanța urmează a-l obliga pe reclamant ca parte căzută în pretenții la plata sumei de 4.802,5 lei, ce reprezintă partea din taxa de timbru de care intervenientul a fost scutit prin admiterea cererii de ajutor public judiciar. Reclamantul s-a opus concret, prin apărări scrise și constante la cererea de intervenție și, de aceea instanța va pune în sarcina lui această obligație și nu o va partaja cu pârâtele.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată făcute de reclamant în partajul succesoral cu taxa de timbru și onorariile de experți și avocat în sumă totală de 10.375 lei, acestea vor fi suportate de cei trei moștenitori în părți egale, cu mențiunea că în cazul pârâtei F. A. ce a făcut la rândul ei cheltuieli de judecată cu onorariul de avocat va opera o compensare parțială în limita sumei de 1.700 lei suportată de aceasta cu titlu de cheltuieli de judecată. În final pârâtele vor fi obligate la plata către reclamant a unor sume deosebite cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv F. A. îi va plăti suma de 1691,66 lei rezultată în urma compensării, iar M. E. C. îi va plăti reclamantului 1/3 din cheltuielile suportate numai de acesta, respectiv suma de 3391,66 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de intervenientul F. M..

Admite cererea de partaj succesoral formulată de reclamantul F. M. C., cu domiciliul la cabinet avocat B. V., mun. Botoșani, str. Aleea X, nr. Y, sc. Z, ap. T, județul Botoșani, în contradictoriu cu pârâtele M. E. C., cu reședința în Roma, X, nr. Y, sc. Z, et. interior T, Cod poștal U, Italia și F. A., cu reședința în Roma, X, nr. Y, bl. Z, sc. T, interior U, Cod postal U, Italia.

Constată că apartamentul compus din 4 camere și dependințe situat în Botoșani, str.X nr.Y, sc.Z, ap.T cumpărat de numita F. V. prin contractul nr.XXX/xxxx încheiat cu I.J.G.C.L. Botoșani are statut de bun comun în cote de 50% pentru fiecare coproprietar, făcând parte din masa bunurilor comune ce aparțin foștilor soți F. M. și F. V..

Constată că în baza subrogației în urma schimbului imobiliar realizat prin actul de schimb autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx aceste cote de drept de proprietate se aplică imobilului dobândit la schimb din Botoșani, str.X nr.Y, compus din casa construită din cărămidă și paiantă, acoperită cu tablă și carton, compusă din 4 camere, două antrete, bucătărie, și două magazii și suprafața de 596 mp, teren aferent acesteia.

Constată că are caracter de bun comun în cote de egale de câte 50% terenul în suprafață de 1.410 m.p. situat în Botoșani, str.X nr.Y, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx și prin efectul subrogației are caracter de bun comun prețul obținut din vânzarea acestuia, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx.

Constată că au caracter de bunuri comune în cote de 50% pentru fiecare dintre coproprietarii F. M. și F. V. și imobilele construite pe suprafața de teren indicată anterior reprezentate de:

-casa situată în Botoșani, str.X nr.Y, cu regim de S+P+E, construită din cărămidă, fundație beton, acoperită cu tablă, construită în baza autorizației de construire nr.X/xx.xx.xxxx eliberată de Primăria mun.Botoșani,

-chioșcul comercial situat în Botoșani, str.X nr.Y, construit din BCA, cu acoperiș tip terasă, dobândit prin construcție în baza autorizației de construire nr.XXX/xx.xx.xxxx.

Constată că valoarea construcțiilor din masa de partajat este de 5.200 lei-chioșcul comercial, 18.000 lei- casa cu regim de înălțime parter, 197.200 lei casa cu regim de înălțime S+P+E conform evaluării efectuate de exp.Ț. D.I., f.183ds., iar valoarea terenurilor este de 211.190 lei, pentru terenul aferent construcțiilor, conform aceleiași expertize și 82.514,7 lei -c/valoarea terenului din Botoșani, str.X.

Constată că valoarea totală a masei bunurilor comune este de 514.104,7 lei, fiecăruia dintre coproprietari cuvenindu-i-se câte o cotă valorică de 257.052,35 lei.

Lichidează starea de devălmășie prin atribuirea în lotul intervenientului a cotei de suparafața de 298 m.p. corespunzătoare cotei de ½ din terenul intravilan de 596 m.p din Botoșani, str.X, în valoare de 105.595 lei și a casei cu regim de înălțime S+P+E în val.de 197.200 lei, lotul rezultat valorând 302.795 lei, cu 45.742,65 lei mai mult decât cota cuvenită.

Lotul astfel atribuit este reprezentat în schița anexă nr.2 la raportul de expertiză efecuat de ing.M. G. C..

Constată că la data de xx.xx.xxxx a decedat numita F. V., titulara lotului rezultat în urma partajului de bunuri comune compus din:

-casa cu regim de înălțime parter în valoare de 18.000 lei,

-chioșc comercial în valoare de 5.200 lei,

-suprafața de 298 m.p. corespunzătoare cotei de ½ din terenul intravilan de 596 m.p. din Botoșani, str.X, aferent acestor construcții, în valoare de 105.595 lei, imobile reprezentate în schița anexă nr.2 la rap.de exp.efectuat de ing.M. G. C.,

-prețul terenului din Botoșani, str.X vândut doar de aceasta, în prezent în sumă de 82.514,7 lei.

Pe lângă aceste bunuri în masa succesorală a defunctei mai intră :

-suprafața de 27.200 m.p. teren situat în satul Bălușeni, com.Bălușeni, jud.Botoșani, înscris în T.P.XXXXXX/xx.xx.xxxx , evaluat de exp.M. G. C. la suma de 40.677 lei și

-745 acțiuni cu numerele de ordine de la XXXXXXX la XXXXXXX cu o valoare nominală de 1.000 de lei fiecare la SC X SA, deținute de autoare în baza certificatului de acționar nr.XXXXXXX/xx.xx.xxxx,

-sulta datorată de intervenient de 45.742,65 lei

Valoarea totală a bunurilor de împărțit din masă este de 169.472 lei, fiecăruia dintre succesori revenindu-i o cotă valorică de 56.490.66 lei la care se adaugă câte 248 de acțiuni pentru fiecare și dreptul de a încasa câte 1/3 din sulta datorată de intervenient, respectiv câte 15.247,55 lei pentru fiecare.

Dispune lichidarea stării de coproprietate indiviză pe cote părți prin formarea de loturi astfel :

Lotul I se atribuie în indiviziune în cote de câte ½ pârâtelor M. E. C. și F. A. și conține terenul intravilan de 298 m.p. și construcțiile existente pe acesta casă cu regim de înălțime parter și chioșc comercial , bunuri în valoare de 128.795 lei, ce depășesc valoarea loturilor reunite de 112.981,32 lei cu 15.813,68 lei, respectiv cu câte 7.906,84 lei pentru fiecare dintre pârâte.

Totodată pârâtelor li se vor atribui câte 248 de acțiuni la fiecare și partea de sultă cuvenită de la intervenient.

Lotul nr.II se atribuie reclamantului și conține suprafața de 27.200 m.p. teren situat în satul Bălușeni, com.Bălușeni, jud.Botoșani, înscris în T.P.XXXXXX/xx.xx.xxxx, în valoare de 40.677 lei, la care se adaugă 248 de acțiuni.

Obligă pe pârâte să-i plătească reclamantului fiecare câte o sultă de 7.906,84 lei.

Obligă pe intervenient să plătească reclamantului și fiecăreia dintre cele două pârâte cu titlu de sultă din partajul de bunuri comune câte o sumă de 15.247,55 lei (în total suma de 45.742,65 lei).

Obligă pe reclamant să plătească statului suma de

Constată că reclamantul a făcut următoarele cheltuieli de judecată :

-1.500 lei onorariu de avocat,

-1.200 onorariu pentru expertiza în construcții,

-1.600 lei pentru expertiza cadastrală,

-6.075 lei, taxă judiciară de timbru.

Constată că intervenientul a beneficiat de ajutor public prin reducerea taxei judiciare cu 50% -respectiv cu suma de 4.802,5 lei și că achită eșalonat diferența de 4.802,5 lei și că a mai achitat onorariu de avocat în sumă de 800 lei.

Constată că pârâta F. A. a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 1700 lei onorariu de avocat.

Obligă pe pârâta F. A. să plătească reclamantului o sumă de 1691,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe pârâta M. E. C. să plătească reclamantului o sumă de 3391,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel ce se depune la Judecătoria Botoșani, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la xx.xx.xxxx.

Președinte, Grefier,

← Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare		Servitute + obligatie de a face. Jurisprudență Servituţi →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Actiune confesorie Actiune in constatare Actiune in constatare Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare Servitute + obligatie de a face. Jurisprudență Servituţi Pretentii. Jurisprudență Plăţi Partaj judiciar. Jurisprudență Partaj Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare