Pentru instituirea unui ordin de protecţie nu este necesar ca violenţa agresorului să fie concretizată fizic cu un nivel de gravitate semnificativ.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 829 din data de 19.08.2016
Pentru instituirea unui ordin de protecție nu este necesar ca violența agresorului să fie concretizată fizic cu un nivel de gravitate semnificativ. Sentimentul de insecuritate creat victimei este de natură a impune măsuri de protecție în ceea ce o privește.
Decizia civila nr. 829/19.08.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 1xxxx/233/2016, reclamanta P.V. l-a chemat în judecată pe pârâtul P.C., solicitând instanței să emită un ordin de protecție împotriva acestuia, prin care să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în Galați, str. av. V.C., obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă, față de locuința acesteia, și față de minorii P.M.E. si P.I.A.,interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și cu minorii.
În motivarea de fapt a cererii a arătat că este căsătorită cu pârâtul și au împreună doi copii minori, de trei ani și respectiv 6 luni. Pârâtul, pe fondul consumului de alcool, devine foarte violent atât fizic, cât și verbal, atât față de acesta, cât și față de minori.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, fiind reprezentat de apărător ales, formulându-și apărări și administrând probe, în temeiul dispozițiilor art. 273 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.
Prin sentința civilă nr. 9xx/2x.0x.2016, Judecătoria Galați a admis cererea și a emis ordinul de protecție împotriva pârâtului, pe o durată de 6 (șase) luni, de la data pronunțării hotărâri, instituind masurile solicitate de reclamanta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în comportamentul pârâtului se includ o serie de manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea emoțională a reclamantei și minorilor, manifestări care se circumscriu fenomenului violenței în familie, astfel cum a fost definită aceasta de către legiuitor.
S-a constatat că și martorul audiat în cauză a confirmat comportamentul agresiv și violent al pârâtului față de reclamantă, precum și obișnuința acestuia de a o lovi pe reclamantă și de a-i adresa cuvinte și expresii urâte, vulgare, pe fondul consumului de alcool, de care uzează.
Din această declarație s-a constatat că pârâtul, pe fondul consumului de alcool în exces, o lovea pe reclamantă ori de câte ori nu se afla la locul de muncă, acesta fiind șofer de camioane de mare tonaj.
A reținut instanța că ipoteza descrisă de reclamantă cu privire la conduita violentă a pârâtului este susținută și de planșele foto depuse de reclamantă la dosarul cauzei. A mai apreciat instanța că nu poate trece neobservată ipoteza potrivit căreia pârâtul, într-adevăr, l-a lovit pe minorul P.I.A. peste gura cu palma sau cu cureaua, așa cum au declarat martorii audiați în cauză, însă maniera de aplicare si intensitatea loviturii importă în cauza, și, în special împrejurarea potrivit căreia aceste gesturi și acțiuni ale pârâtului îndreptate către reclamantă, au loc în prezența minorului.
Din declarația martorei B.M., coroborat cu răspunsul reclamantei la interogatoriul administrat acesteia, s-a constatat că părțile se lovesc reciproc, pârâtul este alungat din locuința comună a familiei de către reclamantă, iar acesta pleca la locuința părinților săi zgâriat pe față și cu cicatrici la nivelul craniului. A mai precizat martora că reclamanta are obișnuința de a consuma băuturi alcoolice după cea de-a doua nașteri, însă amenințările și actele de violență sunt de natură să imprime o gravitate sporită comportamentului pârâtului, care a ignorat în totalitate starea de vulnerabilitate a soției sale, cărora astfel de situații îi pot crea un sentiment de insecuritate mult mai mare, afectându-i sănătatea psihică și fizică, în special ținându-se cont de împrejurarea potrivit căreia reclamanta încă hrănește în mod natural o minoră de 6 luni.
Reținându-se că potrivit art. 4 lit. b din Legea nr. 217/2003, violența psihologică este definită ca impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar, instanța a apreciat că față de frecvența scandalurilor provocate de către părți, împrejurări în care pârâtul devine violent și fizic, că s-a indus întregii familii o stare de temere.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că pârâtul, prin comportamentul său, a creat o presiune psihică și fizică asupra soției sale, manifestându-se violent fizic și verbal și creându-i reclamantei o stare de nervozitate și disconfort fizic și psihic accentuată și o stare de teamă actuală și de intimidare. A mai apreciat instanța că și reclamanta prezintă un comportament neadecvat, apreciat ca atare prin prisma existenței celor doi minori.
Instanța a mai apreciat că aptitudinea comportamentului agresorului de a inspira teamă și de a crea, la modul real, suferințe psihice victimei trebuie analizată și prin raportare la persoana acesteia, existând în mod rezonabil presupunerea că o persoană anterior agresată fizic și psihic este mai predispusă de a dezvolta reacții de teamă, neliniște, nesiguranță, chiar dacă noile violențe îndreptate împotriva sa nu au aceeași amploare. Cum situația faptică prezintă o gravitate sporită, iar consecințele acestei stări de teamă se pot accentua în sens negativ, minorii fiind nevoiți să asiste la diferitele scene de violență dintre părinți, instanța a constatat că se impunea luarea unor măsuri de protecție în privința reclamantei și a minorilor, în privința acestora din urmă în scopul protejării stării de sănătate și de dezvoltare afectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, cererea de apel nefiind motivată nici în fapt și nici în drept.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, prin prisma prevederilor art. 476 alin.2 C.pr.civ., (În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță), instanța de control judiciar a reținut că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, corect evaluate de prima instanță, a rezultat că intimata-reclamantă a suferit agresiuni specifice conceptului de violență în familie, așa cum este definit prin art. 3 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Apelantul nu a invocat în apel niciun motiv pentru care s-ar impune reformarea soluției primei instanțe, nu a negat că a săvârșit acte de violență la adresa soției sale, solicitând doar să i se permită să își vadă copii până la soluționarea divorțului aflat în curs.
Pe de altă parte, din certificatul medico-legal nr. 9xx/A2-D, eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați în data de 2x.0x.2016, a rezultat că intimata-reclamantă prezenta leziuni traumatice la nivelul pleoapei superioare a ochiului stâng prin lovire corp dur cu suprafață neregulată, la nivelul brațului prin comprimare cu mijloace contondente, ce puteau data din 2x.0x.2016 și pentru care erau necesare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Chiar dacă așa cum a reținut și prima instanță nici comportamentul intimatei-reclamante nu este unul ireproșabil, aceasta se încadrează în definiția prevăzută de art. 26 din Legea nr. 217/2003, respectiv de persoană a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei și astfel, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri - obligații sau interdicții.
Este de reținut că, pentru instituirea unui ordin de protecție, nu este necesar ca violența invocată să fie concretizată fizic cu un nivel de gravitate semnificativ. Sentimentul de insecuritate creat intimatei - reclamante este de natură a impune măsuri de protecție în ceea ce o privește.
În consecință, Tribunalul a apreciat că, prin măsura luată de prima instanță, s-a răspuns scopului preventiv urmărit de lege, pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., impunându-se respingerea apelului ca nefondat.
Având în vedere faptul că apelantul-pârât a beneficiat pe parcursul procesului de asistență juridică din oficiu, instanța a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
| ← instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente... | Caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu... → |
|---|
