Petenta a fost în măsură să răstoarne prezumţia temeiniciei actului constatator, în sprijinul acesteia stând şi probatoriul testimonial administrat în cauză, probatoriu aflat la dosar din care reiese că numitul M.D. a făcut demersuri pentru a ocupa un pos
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 6804/2012 din data de 23.09.2013
PROCES -VERBAL DE CONSTATARE ȘI SANCȚIONARE A CONTRAVENȚIEI ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ EFECTIVĂ A UNUI SALARIAT SE POATE FACE NUMAI DUPĂ ÎNTOCMIREA ÎN FORMĂ SCRISĂ A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ ȘI DECLARAREA ACESTUIA ÎN REVISAL .
Petenta a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, în sprijinul acesteia stând și probatoriul testimonial administrat în cauză, probatoriu aflat la dosar din care reiese că numitul M.D. a făcut demersuri pentru a ocupa un post în cadrul magazinului petentei, însă la data efectuării controlului era acolo doar în vizită și discuta cu o angajată de la acel punct de lucru. Simpla semnare a înscrisului depus de către intimată în susținerea cererii sale nu este suficientă atâta timp cât starea de fapt reținută în actul sancționator este contrazisă de persoane care se găseau la momentul efectuării controlului la fața locului. De altfel, aceste declarații testimoniale se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă cu privire la documentația de angajare a numitului M.D..
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 6804/2012, pronunțată în dosarul nr. 237/190/2012
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 11. 01. 2012 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petenta SC " P.A."; SRL a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal seria BN nr. 0002843 încheiat la data de 15. 12. 2011 de intimatul ITM Bistrița - Năsăud, cu sancțiunea "avertisment";.
În motivare, petenta a arătat că, în fapt la pct. 1 din Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor Seria BN nr. 0002843, încheiat la data de 15. 12. 2011, la sediul ITM Bistrița-Năsăud, s-a reținut că "La controlul efectuat la data de 13. 12. 2011 ora 1440, la punctul de lucru al societății - FF - situat în Bistrița, str. U, nr. 42, s-a constatat că angajatorul a primit la muncă pe numitul M.D. începând cu data de 13. 12. 2011 fără a întocmi contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității conform art. 16 alin.(1) din Legea nr. 53/2003".
La pct. 2 s-a menționat că "La controlul efectuat la data de 13. 12. 2011 ora 1440, la punctul de lucru al societății situat în Bistrița, str. U, nr. 42 s-a constatat că angajatorul nu a completat documentele contractului de muncă de la punctul 1 conform art. 2 din HG nr. 500/2011 și nu a transmis - REVISAL - ul la termenele prezentate la art. 4 din același act normativ". S-a mai reținut că faptele de mai sus constituie contravenții prevăzute de "art. 260 alin. 1 Ut. e din Legea nr. 53/2003 și art. 9 alin. 1 iii c din HG nr. 500/2011, fără ca agentul constatator să precizeze în conținutul procesului-verbal contestat sancțiunile aplicate. Astfel, petenta solicită instanței ca, analizând procesul-verbal în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare și ținând cont de prevederile legii contravenționale aplicate și aplicabile în speță, să constate nelegalitatea si netemeinicia acestuia, astfel:
Petenta, cu privire la motivele de nelegalitate, solicită a se constata nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, având în vedere că acesta s-a încheiat cu nerespectarea condițiilor de formă impuse de art. 16 alin. (1) și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 actualizată. Mențiunea generic prezentată "a primit la muncă", face dovada transcrierii faptei din ipoteza prevăzută de legiuitor la art. 260 alin. (l) lit. "e".
Așadar Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, nu descrie în concret munca pe care ar fi prestat-o persoana M.D.. Pentru a nu fi în sfera ipoteticului, doar o descriere reală a muncii efectuate de M.D., cu arătarea tuturor activităților prestate de acesta, era aptă să probeze contravenția reținută în sarcina subscrisei. In consecință, solicită a se constata că în cauză s-a realizat o descriere pur formală a contravenției, fără a se reda elemente de fapt de natură a o individualiza, astfel că organul constatator a întocmit un act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, iar o prezentare generică, lipsită de elemente concrete a faptei, echivalează cu lipsa acesteia, ce atrage nulitatea procesului-verbal, conform dispozițiilor art. 17, nulitate pe care solicită să o constate instanța.
În opinia petentei un alt motiv de nulitate constă în aceea că, la situația de fapt reținută, s petentă a fost sancționată succesiv, de două ori, pentru aceleași fapte constatate în același moment și loc, iar pentru ambele contravenții reținute la locul și momentul reținerii săvârșirii lor, adică la data de 13. 12. 2011 ora 1440, s-a aplicat sancțiunea principală a avertismentului verbal .
Neîntocmirea, în temeiul art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 16 din H.G. nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, a unui proces-verbal la momentul și locul constatării contravenției, în care să se rețină amenda contravențională, probează aplicarea sancțiunii contravenționale dispuse de art. 5 alin. (2) lit. "a", coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001 actualizată, potrivit căruia: "(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune".
Mai arată petenta că, la aplicarea pentru ambele contravenții reținute, a sancțiunii principale a avertismentului verbal, agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 260 alin.(3) Legea nr. 53/2003, Republicată, care prevede "Contravențiilor prevăzute la alin. (1) ii se aplică dispozițiile legislației în vigoare" și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 actualizată, potrivit cărora: "Sancțiunea ... trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
Prin urmare, petenta solicită a se reține că, atâta timp cât la locul controlat s-a aplicat sancțiunea principală a avertismentului verbal rezultă că însuși organul constatator dovedește nelegalitatea întocmirii la Sediul ITM BN, în data de 15. 12. 2011, a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor Seria BN nr. 0002843/15. 12. 2011, întrucât s-a încălcat principiul ne bis in idem, astfel încât procesul - verbal a fost întocmit prin înfrângerea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, deoarece: "Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare".
În ceea ce privește netemeinicia procesului-verbal, petenta solicită instanței să constate că acesta a fost întocmit cu nerespectarea condițiilor de formă ad validitatem instituite de lege, pentru a proba veridicitatea faptelor reținute în cuprinsul său. Astfel, nereținerea în Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, a unor date reale, concrete, a muncii desfășurate de către persoana aflată de față, M.D., nu poate proba că la momentul reținerii faptei, acesta presta o anume muncă, iar în consecință nu se demonstrează în afara oricărui dubiu că acesta era primit la muncă de subscrisa, răsturnând astfel prezumția de veridicitate a procesului-verbal, motiv pentru care solicită constatarea nulității acestuia.
Precizează petenta faptul că, date fiind nelegalitățile procesului-verbal, care îl fac nul absolut sau anulabil, în ipoteza în care, nu vor fi veți reține motivele de nelegalitate și nulitate invocate, ori instanța, în temeiul art. 16 alin. (1) și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nu va constata din oficiu nulitatea solicită ca în baza art. 34 alin. (1), raportat la dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. "a" și alin. (5-7), art. 6 alin. 1, art. 7 și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere circumstanțele personale ale petentei, în sensul că nu a mai fost sancționată contravențional, solicită a se dispune aplicarea sancțiunii "avertisment", pentru faptele reținute în procesul-verbal, având în vedere că aceasta este prima dintre sancțiunile principale dispuse de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. V din Legea nr. 53/2003, republicată, - Codul Muncii, art. 9 alin. (1) lit. "c" din H.G. nr. 500/2011, art. 16 din HG nr. 1377/2009, art. 112, art. 129 alin. (5), art. 167 Cod procedură civilă, art. 6 prgf. 1 și 2 CEDO, O.G. nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă ca netemeinică, respectiv menținerea sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat faptul că, datorită declarațiilor numitului M.D., de la data de 13. 12. 2011, prin care acesta a arătat că prestează ca bucătar pentru SC P.A. SRL, din data de 13. 12. 2012, program 6 ore /zi, cu salariu negociat, și neavând semnat contract individual de muncă, înregistrat la ITM, poziția sa nu poate fi decât de respingere a plângerii și de menținere ca legal și temeinic a procesului - verbal atacat.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 260 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 16 alin.1, 2, 3 și 4, art. 17, art. 31 și art. 34 din Legea nr. 53/2003, modificată și republicată, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, au fost anexate la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma textelor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0002843 încheiat la data de 15. 12. 2011 de intimatul ITM Bistrița Năsăud, petenta a fost sancționată contravențional cu 10.000 lei amendă, pentru încălcarea prevederilor art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii, constând în aceea că: "Angajatorul SC P.A. SRL nu a întocmit contractul individual de muncă pentru M.D. conform art. 16 alin.1 din Codul muncii, persoană care desfășura activitate pentru angajator începând cu data de 13. 12. 2011 așa cum reiese din fișa de identificare completată de M.D.";.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta ilicită săvârșită cu vinovăție și prevăzută de lege în mod expres ca și contravenție.
Din analiza prevederilor textului mai sus menționat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenție, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative, printre care și aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenție.
Această cerință cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenție, ci o faptă cu caracter mai puțin periculos ce poate da naștere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenționale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.
Prin urmare, o primă sarcină a instanței de judecată care este sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale este aceea de a determina dacă fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenție, demers care presupune realizarea a două obiective.
Astfel, în primul rând, instanța trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reținut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancționării faptei și, în al doilea rând, dacă aceasta stabilește sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenții.
În consecință, instanța, cercetând conținutul procesului - verbal atacat, constată că textul legal reținut de către agenții constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancționarea faptei constatate ca fiind contravenție, este în vigoare.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța reține că procesul - verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței C.E.D.O., dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de C.E.D.O., în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul - verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța apreciază că faptele constatate de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 1170 Cod civil.
În speța pendinte, contestatoarea a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator, în sprijinul acesteia stând și probatoriul testimonial administrat în cauză, probatoriu aflat la dosar din care reiese că numitul M.D. a făcut demersuri pentru a ocupa un post în cadrul magazinului petentei, însă la data efectuării controlului era acolo doar în vizită și discuta cu o angajată de la acel punct de lucru. Simpla semnare a înscrisului depus de către intimată în susținerea cererii sale nu este suficientă atâta timp cât starea de fapt reținută în actul sancționator este contrazisă de persoane care se găseau la momentul efectuării controlului la fața locului. De altfel, aceste declarații testimoniale se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă cu privire la documentația de angajare a numitului M.D..
Rezultă, așadar, că starea de fapt reținută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a admis ca fiind fondată plângerea contravențională, sens în care a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 0002843 încheiat la data de 15. 12. 2011 de intimatul ITM Bistrița Năsăud și sancțiunile aplicate în temeiul său ca fiind neîntemeiat.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I.T.M. Bistrița-Năsăud solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurată în sensul respingerii plângerii formulate de petenta SC P.A. SRL.
În motivare s-a arătat, în esență, că în ce privește individualizarea sancțiunii pentru "primirea la muncă fără forme legale", este greșită poziția primei instanțe, fiind vorba de prejudicii certe, reale pe care la provoacă această faptă, persoanelor primite la muncă, fiindu-le îngrădită libertatea de a contracta legal;
Modul acesta de a folosi personal are un accentuat grad de pericol social prin afectarea drepturilor privind raporturile de munca, evaziune fiscală, neachitarea fondurilor de asigurări sociale de stat.
Contravenția/fenomenul social , despre care vorbim, se definește drept "munca netaxată", nefiscalizată, necontabilizată, nedeclarată, conform reglementarilor legale.
Se mai arată că prima instanța a fost mărinimoasă, nu rece și pragmatică, lăsându-se impresionată. În cercetarea amănunțita a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, instanța nu a valorificat faptul că erau în concurs trei încălcări ale legislației muncii: neîntocmirea în formă scrisă a contractului individual de muncă. Neînregistrarea acestuia și nedeclararea pe serverul recurentului a contractului individual de muncă cu o zi inamic de începerea muncii, cel târziu, iar acesta a fost depuse pro causa si post festum.
Recurentul mai face trimitere și la proba cu noile înscrisuri depuse în recurs, și care susțin netemeinicia sentinței pronunțate de instanța fondului, respectiv extras REVISAL SC P.A. SRL, cu evidențierea poziției M.D..
În drept, s-au invocat prevederile art. 302, art. 302 indice 1, art. 304 pct. 7 si 9, art. 304 indice 1, art. 312 al.1 din Cpc, teza a l-a, respectiv prevederile OG 2/2001 si Legea 53/2003.
Intimata SC P.A. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivarea lui, în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate și nesusținut oral în fața instanței la termenul din 12.11.2012, când prin memoriul depus de acesta s-a solicitat judecarea și în lipsă, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Asupra acestei excepții tribunalul s-a pronunțat , motivat, în ședința publică din 14.03.2013, în sensul că a respins excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, considerentele fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Pe fondul recursului, intimata solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că hotărârea recurată este legală și temeinică, instanța de fond apreciind în mod corect că intimata a fost în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator prin probatoriul testimonial administrat în cauză de unde rezultă în mod clar că " (...) numitul M.D. a făcut demersuri pentru a ocupa un post în cadrul magazinului petentei, însă la data efectuării controlului era acolo doar în vizită și discuta cu o angajată de la acel punct de lucru."
Declarațiile testimoniale coroborate cu înscrisurile privind documentația de angajare a numitului M.D., depuse la dosarul cauzei de petentă, au condus instanța de fond la concluzia admiterii ca fiind fondată plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției.
Fără a relua motivele plângerii contravenționale, arată că agentul constatator nu a constatat cu propriile simțuri, ca numitul M.D. să fi muncit efectiv "La controlul efectuat la data de 13.12.2011 ora 14,40, la punctul de lucru al societății - F.F. - situat în Bistrița, str. U, nr.42...", fapta menționată fiind doar presupusă, nicidecum constatată direct.
Prin înscrisul depus la dosar, organul constatator precizează că depune în probațiune "Fișa de identificare pentru M.D. (...) care face obiectul Pvcsc 0002843/15.12.2011 (...)". În continuare se menționează că "Scriptul conține declarația persoanei în cauză, privitor la raportul ei de muncă, declarație dată de bună voie, nefiind silit sau intimidat".
Plecând de la acest aspect, raportat la probele administrate, intimata subliniază că pretinsa contravenție nu a fost percepută senzorial de către agentul constatator, ci pe baza unei "Fișe de identificare", fără valoare juridică, fără semnătura agentului constatator, în scris pe care, sub prestare de jurământ în fața instanței de judecată, semnatarul M.D. nu l-a recunoscut ca fiind dat din proprie inițiativă.
Având în vedere cele două ipoteze invocate mai sus, se apreciază că între acestea există o corelare logică ce poate stabili realitatea situație de fapt.
În drept s-au invocat disp. art. 103 alin.(1), art.115-118, art. 301, art. 303 alin.(1) și (2), art. 308 alin.(2), art.306 alin.(1) și art. 312 alin.(1) teza II C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001 și Legea nr.53/2003.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
| ← Acţiunea pe care o are la îndemână persoana păgubită... | Reclamanta nu a probat prin niciun mijloc de probă faptul că... → |
|---|
