Având în vedere că staţia de autobuz în care a parcat petentul autoturismul său nu era delimitată cu exactitate prin marcaje pe carosabil, fapt ce cade în responsabilitatea administratorului drumului, instanţa a apreciat că în mod neîntemeiat s-a reţinut
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 4500/2012 din data de 23.09.2013
TEMEINICIE PROCE-VERBAL de CONSTATARE ȘI SANCȚIONARE A CONTRAVENȚIILOR.
Având în vedere că stația de autobuz în care a parcat petentul autoturismul său nu era delimitată cu exactitate prin marcaje pe carosabil, fapt ce cade în responsabilitatea administratorului drumului, instanța a apreciat că în mod neîntemeiat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009, raportat la derogările legislative existente în cazul persoanelor care suferă de handicap, respectiv permisiunea lor de a parca sau staționa și în anumite zone cărora le este interzis accesul celorlalți participanți la trafic.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 4500/2012, pronunțată în dosarul nr. 4123/190/2011
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul B.D.G. a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție seria PL, nr. 0749 încheiat la data de 01.04.2011 de intimata P.L.M.B. ca fiind nelegal și netemeinic prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. l din O.G. nr.2/2001; obligarea intimatei la repararea prejudiciului material în cuantum de 300 lei, cauzat prin emiterea procesului-verbal de ridicare a autoturismului seria E nr.0206 încheiat la data de 01 aprilie 201 1; cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție a invocat nulitatea procesului verbal seria PL nr.0749 încheiat la data de 01 aprilie 2011, pentru nerespectarea dispozițiilor art.16 alin. l din O.G. nr.2/2001.
În motivare arată că a fost sancționat de către Ag. B.Ș. din cadrul P.L.M.B. pentru motivul că în data de 01 aprilie 2011, ar fi parcat (staționat) autoturismul proprietate personală în stația de transport în comun, stație de pe Blv. D. din municipiul Bistrița.
Pentru această sancțiune, agentul constatator i-a aplicat sancțiunea avertisment ca sancțiune principală, iar ca sancțiune complementară a dispus ridicarea autoturismului.
În opinia petentului procesul-verbal încheiat este nelegal și netemeinic, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Totodată, procesul-verbal de contravenție este întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. l din O.G. nr.2/2001, art. 11 alin. l din O.G. nr.2/2001, art. 65 alin. 1 din Legea nr.448/2006 .
În fapt, arată că în data de 01 aprilie 2011, în jurul orelor 15:00-16:00, se îndrepta înspre orașul Năsăud, iar în drum spre casă a oprit la magazinul "F" pentru mici cumpărături, unde nu a stat mai mult de cinci minute, aspect consemnat și la rubrica obiecțiuni. Ieșind afară din magazin, a constatat că mașina dispăruse, dar un echipaj al Poliței comunitare i-a zis că aceasta se află în parcarea firmei S.C. D. S.R.L., ca urmare a parcării nelegale și pentru a o ridica trebuia să achite suma de 300 lei .
Le-a explicat că este persoană cu handicap locomotor, că a parcat la limita de final al stație de călători, stație care la data de 01 aprilie 2011 nu era marcată, fiind marcată ulterior și astfel rămânând loc suficient pentru pietoni și mașinile de transport în comun, neobturând în niciun fel siguranța pietonilor sau circulația autovehiculelor . Răspunsul a fost că este prea târziu, singura modalitate de a ridica mașina fiind achitarea taxei de ridicare .
Mai arată că B-dul D din municipiul Bistrița are multe stații de transport în comun, astfel că raportat la consemnările din procesul-verbal nu se știe în care stație de transport în comun a parcat autoturismul și dacă prin modul de parcare s-a împiedicat accesul în condiții de siguranță a pietonilor la mijlocul de transport în comun sau dacă prin staționare, a obturat accesul mijloacelor de transport în comun în stație sau din stație. Stația în aproprierea căreia a parcat este stația nr.6 M, de pe Bd-ul D.
Analizând procesul-verbal întocmit, în primul rând, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. l din O.G nr.2/2001 actualizată, procesul-verbal întocmit de organul constatator va conține în mod obligatoriu și următoarele mențiuni : ocupația și locul de muncă al contravenientului . Din cuprinsul procesului-verbal se poate desprinde cu ușurință lipsa acestor mențiuni, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, aspecte care constituie un motiv temeinic de anulare a procesului-verbal de contravenție.
A precizat faptul că lipsa acestor mențiuni, se sancționează cu nulitatea absolută a procesului-verbal întocmit, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a actului încheiat și contestat.
În al doilea rând, potrivit dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 actualizată, procesul-verbal de contravenție va conține, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Din cuprinsul procesului-verbal contestat se poate desprinde lipsa acestor mențiuni, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate. Sancțiunea lipsei acestor mențiuni nu este alta decât, nulitatea absolută, nulitate desprinsă din cuprinsul dispozițiilor art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Potrivit jurisprudenței, în materie, în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției, potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr.2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită .
În realitate, arată că lipsa mențiunilor mai sus arătate face imposibilă aprecierea gravității faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate, instanța de judecată fiind singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al procesului-verbal contestat .
Prin interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 din O.G. nr.2/2001, rezultă cerința ca organul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură ai imprima faptei comise un caracter.
Așa cum se poate observa din menținea procesului-verbal (,,susnumitul a staționat cu auto SJ-05-LEX, în stația destinată transportului în comun"), organul constatator nu a indicat niciun element de fapt care ar fi putut circumstanția împrejurările în care fapta a fost comisă .
De asemenea nu s-a realizat o descriere clară a locului unde a fost săvârșită fapta care se impută {Bistrița, B-dul D.), nu s-a specificat nici măcar reperele orare în care s-a staționat, știut fiind faptul că potrivit dispozițiilor art.63 alin. L din O.U.G. nr. 195/2002 republicată "se consideră oprire, imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste aceasta durata, imobilizarea se considera staționare".
Potrivit dispozițiilor art.65 din Legea nr.448/2006 ,.în spațiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică, precum și în cele organizate vor fi adaptate, rezervate și semnalizate prin semn internațional cel puțin 4% din numărul total al locurilor de parcare, dar nu mai puțin de două locuri, pentru parcarea gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap ".
Petentul mai arată că într-adevăr stația nr.6 M. nu este înconjurată de parcări, dar peste drum, în fața B.T. și în parcarea de la magazinul "B" (instituții publice din aproprierea magazinului F) unde sunt parcări amenajate, nu se află nici măcar un loc pentru persoanele cu handicap locomotor, iar parcările din jurul blocurilor sunt limitate orar, în sensul că între anumite ore nu se poate parca.
Chiar și în condițiile în care s-ar reține în sarcina sa nerespectarea vreunor dispoziții legale, prezentarea fidelă a situației de fapt și condițiile în care s-a săvârșit, ar fi dus la concluzia că petentul nu a avut, în mod obiectiv, posibilitatea de a adopta o altă conduită.
S-a mai arătat că răspunderea civilă delictuală este un raport juridic de obligație ce izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei are obligație de a repara prejudiciul cauzat. Fiind o sancțiune de drept civil are în vedere patrimoniul persoanei ce a săvârșit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal s-a menționat că un proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși dovada existenței faptei, a autorului și a vinovăției acestuia, procesul-verbal fiind actul prin care a persoană est acuzată de săvârșirea unei contravenții. Prin urmare, petentului nu i se poate reține sarcina dovezii celor constatate în procesul-verbal a cărui anulare o solicită.
Mai arată că agentul constatator nu a dat eficiență nici dispozițiilor art. 11 alin (1) din OG nr. 2/2001 potrivit cărora, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul infirmității. A arătat că este persoană cu handicap locomotor dobândit prin naștere, iar datorită acestei deficiențe, nu se poate deplasa distanțe prea mari pe jos, astfel că este necesar ca mijlocul de transport să fie în imediată apropiere, aceasta fiind și rațiunea art.65 din Legea nr.448/2006 coroborat cu art.128 din O.U.G. nr. 195/2002 .
În drept s-au invocat prevederile art. 36 și urm. din O.G. nr.2/2001, art. 242 alin2., 274 Cod pr.civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citată, intimata a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În motivare arată că, prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009 și sancționată la art. 29, alin. 2, lit. c). din același act normativ, respectiv pentru că a parcat neregulamentar autoturismul în stația de autobuz, marcată și semnalizată corespunzător. Sancțiunea aplicată a fost avertismentul, iar agentul constatator a dispus și măsura tehnico administrativă a ridicării autovehiculului.
În concret, în data de 01.04.2011, ora 15.50, autoturismul D.L. de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare SJ 55 LEX aparținând petentului, a fost găsit parcat neregulamentar pe strada B.D. din municipiul Bistrița - mai exact în stația de autobuz din apropierea intersecției cu Str. G., semnalizată corespunzător, prin indicator și marcaj, așa cum reiese și din fotografii. Având în vedere că fapta contravine prevederilor legale, agentul de P.L.M.B. a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului, după ce au fost efectuate fotografiile la fața locului. A precizat că, așa cum reiese și din aceste fotografii, autoturismul staționat neregulamentar nu avea afișat la loc vizibil nici un însemn sau înscris din care să reiasă în vreun fel că utilizatorul său ar fi o persoană cu handicap.
În ceea ce privește aspectele invocate de petent în cuprinsul plângerii contravenționale, s-a arătat că, în ceea ce privește presupusa încălcare a prevederilor legale la care face referire petentul, condițiile de legalitate prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 au fost întrutotul respectate, mai ales în ceea ce privește descrierea faptei. Descrierea faptei, realizată în cuprinsul procesului verbal de către agentul constatator se completează și cu fotografiile realizate la fața locului, astfel că nu există nici un dubiu cu privire la locul și modul în care era staționat autovehiculul, de natură să-l prejudicieze în vreun fel pe petent, astfel că nu se justifică cererea de anulare a procesului verbal. Apreciază că fapta contravențională reținută în sarcina petentului (staționare neregulamentară în stația de autobus) este prin natura ei, foarte simplă, lipsită de aspecte complexe care să ducă la eventuale interpretări, astfel că nu apreciază ca fiind necesare consemnarea altor împrejurări ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Fapta de a fi staționat neregulamentar într-un loc semnalizat în mod corespunzător, care de altfel nici nu a fost contestată de către petent, a fost suficient de bine descrisă pentru ca instanța să poată aprecia asupra gravității faptei și implicit asupra justeței sancțiunii aplicate - care în acest caz a fost "avertismentul".
Lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al contravenientului ar putea fi eventual o cauză de nulitate relativă a procesului verbal, în ipoteza în care petentul face dovada că această omisiune i-ar fi cauzat o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată. Or, în cazul de față apreciază că lipsa respectivelor mențiuni nu este relevantă.
În ce privește absența unor spații de parcare amenajate și rezervate pentru persoanele cu handicap în zona unde s-a constatat fapta contravențională, arată că parcările din fața B.T. și a magazinului B. nu deservesc clădiri de utilitate publică, acestea nu sunt instituții publice, însă nu există niciun impediment pentru oricine ar dori să folosească locurile de parcare existente în zonă, indiferent dacă este persoană cu handicap sau nu. Astfel, nu poate fi de acord cu susținerea petentului cum că nu ar fi avut posibilitatea, în mod obiectiv, de a adopta o altă conduită, pe motiv că nu ar fi existat în zonă locuri rezervate persoanelor cu handicap, și că ar fi fost de fapt nevoit să staționeze în stația destinată mijloacelor de transport în comun.
Dat fiind că ridicarea autovehiculului staționat neregulamentar s-a impus din rațiuni practice, pentru că stânjenea circulația, apreciază că nu poate fi acceptată susținerea petentului că i s-ar fi creat un prejudiciu în mod nejustificat prin obligarea la plata taxei de 300 lei pentru a-și recupera autovehiculul. Obligația de a achita această taxă derivă din răspunderea contravențională pentru săvârșirea unei contravenții constatate de agentul constatator în exercitarea atribuțiilor sale legale, și este prevăzută prin HCL 214/2009, un act normativ care reglementează și activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor oprite, staționate sau parcate neregulamentar în municipiul Bistrița.
Aprecierile cu privire la culpa agentului constatator nu sunt susținute cu niciun fel de probe care să indice vreun abuz sau o injustă apreciere a stării de fapt. Dacă întâmplarea face ca petentul să fie o persoană cu handicap motor și se prevalează de acest fapt ca de o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale, nu înseamnă că se poate reține vreo culpă a agentului constatator, atâta timp cât autovehiculul staționat neregulamentar nu purta vreun însemn de avertizare cum ar fi utilizat de o persoană cu handicap. Oricum, și dacă ar fi avut un astfel de însemn, ar fi fost irelevant, dat fiind locul unde a fost constatată fapta.
Față de cele arătate mai sus, s-a apreciat că, în mod corect și justificat agentul constatator a procedat la sancționarea petentului cu amenda contravențională - aplicată în cuantumul minim prevăzut de actul juridic sancționator. În ceea ce privește măsura ridicării autovehiculului, aceasta a fost de asemenea dispusă în concordanță cu prevederile legale și s-a impus din rațiuni practice, dat fiind faptul că prin modul în care era parcată mașina, stânjenea accesul și ieșirea din stație a mijloacelor de transport în comun. S-a mai arătat că stația respectivă se află într-o zonă foarte circulată, mai ales de autobuzele care fac transport de persoane atât local, dar și cele de transport intern și intrajudețean, fiind important pentru fluența traficului să se respecte interdicția de staționare pe porțiunea delimitată prin marcajul galben. Așa cum reiese și din fotografii, autoturismul petentului era parcat în zona de acțiune a indicatorului și a marcajului de interzicere a staționării.
În ceea ce privește cererea formulată de petent de a i se restitui taxa de ridicare, s-a arătat că P.L.M.B. nu a încasat această sumă, astfel că o eventuală obligație de restituire nu poate fi reținută în sarcina instituției noastre. A precizat că suma de 300 lei cu titlu de taxă de ridicare, transport și depozitare, a fost încasată de către SC D. SRL, societatea prestatoare a serviciilor de ridicare a vehiculelor parcate neregulamentar pe teritoriul municipiului Bistrița.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm. C. pr. civ., art. 14, alin 4 și art. 29 din HCL 214/2009, art. 16 și art. 28, din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Intimata a depus la dosarul cauzei și Cerere de chemare în garanție a SC D. SRL, prin care a solicitat ca, prin sentința ce o va pronunța, în cazul în care se va admite plângerea petentului, să oblige chemata în garanție la plata sumei de 300 lei la care ar fi astfel obligați.
În motivare, s-a arătat că această sumă a fost achitată de către petent societății mai sus menționate, care este autorizată să desfășoare activitățile de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și remorcilor oprite sau staționate neregulamentar, la solicitarea P.C.M.B.
În drept, s-au invocat prevederile art. 60-63 din Codul de procedură civilă, prevederile HCL 214/2009 privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul Bistrița.
Legal citată, chemata în garanție a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivare, s-a arătat că petentului i s-a ridicat autovehiculul parcat neregulamentar pe domeniul public al orașului Bistrița. Deoarece la data ridicării autovehiculului, acesta era parcat în stația de autobus a încălcat prev. HCL 214/2009.
De asemenea, s-a invocat excepția calității procesuale pasive a societății SC D. SRL deoarece aceasta are încheiat un contract de transport cu P.B., iar în cazul în care actul încheiat este nelegal, suma de bani să o achite P.B..
În drept s-au invocat prev. art. 115 cod pr. Civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
Pentru termenul de judecată din data de 22 iunie 2011 petentul a depus Precizare de acțiune și Cerere de chemare în judecată a altor persoane prin care a chemat în judecată și pe intimata S.C. D. S.R.L. solicitând anularea procesului-verbal seria E nr.0206 încheiat la data de 01 aprilie 2011 ca fiind nelegal și netemeinic; obligarea intimatei la repararea prejudiciului material în cuantum de 300 lei, cauzat prin emiterea procesului-verbal de ridicare a autoturismului seria E nr.0206 încheiat la data de 01 aprilie 2011.
În motivare, s-a arătat că, chiar dacă ar fi fost sau nu chemată în judecată, intimata tot putea fi obligată la restituirea sumei de 300 lei, potrivit principiului "anularea actului principal conduce și la anularea actului subsecvent" .
În drept s-au invocat prev. art.132 și urm. Cod pr.civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria PL nr. 0749 din 1.04.2011 încheiat de intimata P.L.M.B., petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009 și sancționată la art. 29, alin. 2, lit. c). din același act normativ, constând în aceea că la data de 01.04.2011, ora 15.50, autoturismul D.L. de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare SJ 55 LEX aparținând petentului, a fost găsit parcat neregulamentar pe strada B.D., în stația de autobuz din apropierea intersecției cu Str. G. Totodată s-a dispus și măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului, sens în care s-a întocmit procesul - verbal de ridicare seria E nr. 0206/2011.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.
Din fotografiile anexate înaintate la dosar de intimată reiese că stația de autobuz nu era marcată corespunzător la data săvârșirii faptei, marcajul de pe carosabil fiind șters. Din compararea fotografiilor rezultă că autoturismul petentului era parcat la o distanță considerabilă de indicatorul rutier, rămânând loc suficient pentru pietoni și mașinile de transport în comun, nefiind afectată în niciun fel siguranța pietonilor sau circulația autovehiculelor. De altfel, agentul constatator a surprins tocmai intrarea și respectiv ieșirea unui mijloc de transport în comun din stație și asta, cu toate că în spatele autoturismului, înspre stația de autobuz, petentului se mai afla parcat un autoturism.
Având în vedere cele mai sus reținute și reținând că stația de autobuz nu era delimitată cu exactitate prin marcaje pe carosabil, fapt ce cade în responsabilitatea administratorului drumului, instanța a apreciat că în mod neîntemeiat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 14, alin 4 din HCL 214/2009 și în temeiul art. 34 din OG 2/2001 a admis plângerea, anulând procesul - verbal de contravenție atacat, cu restituirea sumei de 300 lei încasată cu titlul de taxă ridicare autoturism.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta P.L.M.B. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale. Deși recurenta a arătat că va depune ulterior, printr-un memoriu separat, motivele recursului, acestea nu au fost prezentate până la închiderea dezbaterilor.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs și SC D. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul menținerii procesului verbal atacat drept temeinic și legal.
În motivare s-a arătat că sentința atacata este dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșit a dispozițiilor legale incidente în speță, urmare analizei și interpretării greșite a probelor administrate în cauză, sentința urmând a fi modificată în sensul solicitat mai sus.
Recurenta mai arată că lui B.D. i s-a ridicat autovehiculul parcat neregulamentar, în stația de autobuz din orașul Bistrița. Pentru probarea contravenției s-au efectuat fotografii si s-a dispus ridicarea autovehiculului staționat neregulamentar. Așa cum reiese din pozele anexate la recurs, mașina era parcată neregulamentar. In prima instanța acesta nu a făcut proba că la data întocmirii procesului-verbal, exista un alt spațiu destinat parcării mașinii, așa cum prevede legea.
Conform art.6 din OG 2/2001 procesul verbal întocmit este legal conținând toate aspectele de fond si forma prevăzute de actul normativ mai sus menționat. La procesul verbal este completat data și ora la care este întocmit, numele agentului constatator, calitatea și instituția din care face parte, descrierea faptei contravenționale cu indicarea locului faptei și datei în care a fost săvârșită contravenția, indicarea actului normativ prin care se stabilește contravenția. Toate aceste aspecte sunt completate, mai având în vedere că fiecare proces-verbal are serie și număr separat pentru flecare exemplar întocmit.
In data de 14.07.2010 s-a încheiat contractul nr. 47/L având părți pe M.B. și SC D. SRL. Conform obiectului contractului SC D. SRL se obliga să desfășoare activitățile de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și remorcilor oprite sau staționate neregulamentar. Contractul prevede doar activitățile de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autoturismelor, iar activitatea de întocmire a proceselor verbale este de competența P.B. sau a organelor de Politie. Conform principiului « pacta sunt servanda « contractul are putere de lege între părțile contractante. Recurenta nu răspunde întocmirea documentelor privind ridicarea autoturismelor de pe raza municipiului Bistrița. Așa cum prevede contractul, M.B. încasează pentru fiecare autovehicul ridicat o taxă de 10% din suma totală încasata, iar această suma este virata până în data de 05 a fiecărei luni, către municipiul Bistrița, conform art. 4 in prezentul contract. Legal și corect este cine întocmește documentele să răspundă și de legalitatea lor, iar în cazul când acestea nu sunt legal întocmite să plătească daunele pentru ridicarea ilegală. Recurenta răspunde doar pentru integritatea autoturismului pe perioada ridicării, transportului și eliberării, dar nu și față de actele întocmite de angajații P.B. sau de agenții de poliție.
Examinând sentința atacată sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
| ← Potrivit art. 131 din Legea nr. 416/2001 al. 3 „Până la data... | Reţinând instanţa că procesul-verbal de sechestru asigurator... → |
|---|
