Acţiunea pe care o are la îndemână persoana păgubită printr-un accident rutier este una în răspundere civilă delictuală. Reclamantului i s-a produs un prejudiciu, în urma accidentului din data de 05.05.2010, constând în avarierea autoturismului cu nr. de
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 2195/2012 din data de 23.09.2013
RASPUNDERE CIVILĂ DELICTUALA.CALCULUL VALORII DESPĂGUBIRILOR LA CARE ESTE ÎNDREĂTĂȚITĂ PERSOANA AL CĂREI AUTOTURISM A FOST PREJUDICIAT.
Acțiunea pe care o are la îndemână persoana păgubită printr-un accident rutier este una în răspundere civilă delictuală. Reclamantului i s-a produs un prejudiciu, în urma accidentului din data de 05.05.2010, constând în avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare X55-2178, prejudiciu evaluat la suma de 4603,36 lei, constând în valoarea necesară înlocuirii brațului superior stânga spate a autoturismului reclamantului. Prejudiciul a fost cauzat prin fapta conducătorului auto C.E., faptă care are caracter ilicit întrucât, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă încheiată după accident, constând în nepăstrarea unei distanțe laterale suficiente la trecerea pe lângă autoturismul reclamantului, oprit. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu există și este dovedit atât prin constatarea menționată, cât și prin concluziile raportului de expertiză tehnică auto, depuse la dosar. Cât privește condiția culpei, aceasta nu a fost contestată de către părți, fiind reținută și în cuprinsul constatării amiabile.
Obligația societății pârâte de a plăti reclamantului despăgubirea corespunzătoare rezultă din dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că asiguratorul de răspundere civilă auto obligatorie acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. De asemenea art. 54 din același act normativ prevede expres faptul că, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 2195/2012, pronunțată în dosarul nr. 3216/190/2011
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, așa cum a fost ea precizată la termenul de judecată din data de 21.02.2012, reclamantul M.F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A SA - S.B. solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 4.603,36 lei reprezentând contravaloarea piesei și manoperei achitate de reclamant în urma avarierii brațului superior stâng la autoturismul M.C., în urma accidentului rutier produs în Bistrița, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că în urma unui accident de mașină produs în mun. Bistrița în care a fost implicat un autobuz proprietatea SC T SA și autoturismul reclamantului, s-au produs mai multe avarii, între care și avarierea brațului superior stâng spate superior și inferior, înfundarea capotei spate și a ușilor lateral stânga spate și față și descentrarea roților în urma coliziunii.
În acest sens, s-a constatat că vinovat de producerea accidentului a fost conducătorul auto de pe autobuz, de comun acord părțile s-au prezentat la pârâtă, unde s-a întocmit dosarul de daună BN 1010DA000387 și a fost despăgubit reclamantul doar cu câteva din piesele avariate, nu și brațele stânga spate superior și inferior. În urma verificării și reparării autoturismului s-a constatat că au suferit avarii și piesele mai sus enunțate, astfel că dealerul autorizat a înlocuit și aceste piese și a întocmit factura pentru piese și manopera în cuantum de 9500 lei.
Având în vedere că în urma aceluiași accident s-au constatat și alte avarii ulterioare, dealerul M a decis înlocuirea acestora și a efectuat și lucrarea în service-ul autorizat din București. S-a solicitat pârâtei să fie despăgubită și această lucrare și contravaloarea pieselor, iar aceasta, în mod categoric, prin adresa nr. 2233/2010 a refuzat. Ulterior, a fost îndeplinită și procedura convocării la conciliere directă însă nu s-a putut stinge litigiul pe cale amiabilă.
În drept, s-au invocat disp. art. 120, 121 Cod civil, art. 112, 242 alin. 2, art. 274 C.pr.civ., Legea 136/95.
În probațiune, s-au anexat în copie: adresă, email verificare efectuată de societatea autorizată, s-a solicitat admiterea probei cu expertiza auto.
Legal citată, pârâta și-a delegat reprezentant în instanță, prin care a solicitat respingerea acțiunii inițiale și admiterea acțiunii precizată.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 05.05.2010, numitul C.E., angajat al SC T SRL, a cauzat din culpa sa un accident de circulație, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare BN-42-TMX, astfel cum reiese din constatarea amiabilă de accident completată de cei doi conducători auto implicați în evenimentul rutier. La data producerii accidentului autoturismul aparținând SC T SRL era asigurat la societatea pârâtă, cu polița de asigurare obligatorie nr. 003160339/30.12.2009. În urma acestui accident rutier a fost avariat autoturismul marca M.C. cu nr. de înmatriculare X55-2178, proprietatea reclamantului M.F.I.
Conform actelor dosarului de daună nr. BN 1010DA000387, pârâta a achitat despăgubiri în sumă de 8.054.81 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 1822/23.06.2010, emisă conform devizului de reparație nr. 751/23.06.2010 și nr. 1073743/16.06.2010, însă, prin adresa nr. 2233 din data de 28.09.2010, pârâta a respins la plată cererea de despăgubire referitoare la brațele stânga spate superior și inferior, întrucât avariile pretinse cu privire la aceste piese, sunt produse de uzura provocată de exploatarea mașinii.
Pentru remedierea avariilor la brațele stânga spate superior și inferior, unitatea service S.C. A.I. S.R.L. a emis devizul de reparație și factura nr. 93002146/06.07.2010, prin care s-a stabilit un cost total de 9.552,04 lei.
În cauza de față, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la achitarea contravalorii facturii menționate.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, valoarea despăgubirii ce poate fi acordată de pârâtă este de 4.603,36 lei, reprezentând valoarea înlocuirii brațului superior stânga, sumă fiind compusă din valoarea brațului oscilant, manoperă înlocuire braț superior și manoperă reglare geometrie. De asemenea, expertul a concluzionat că, din motive legate de dinamica accidentului, înlocuirea brațului inferior stânga nu se poate accepta ca despăgubire.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, iar asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Acțiunea pe care o are la îndemână persoana păgubită prin accident este una în răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie să fie îndeplinite condițiile unei astfel de răspunderi.
În speță, instanța constată că reclamantului i s-a produs un prejudiciu, în urma accidentului din data de 05.05.2010, constând în avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare X55-2178, prejudiciu evaluat la suma de 4603,36 lei, constând în valoarea necesară înlocuirii brațului superior stânga spate a autoturismului reclamantului. Prejudiciul a fost cauzat prin fapta conducătorului auto C.E., faptă care are caracter ilicit întrucât, astfel cum rezultă din constatarea amiabilă încheiată după accident, constând în nepăstrarea unei distanțe laterale suficiente la trecerea pe lângă autoturismul reclamantului, oprit regulamentar pe bulevardul 1 D. din Bistrița. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu există și este dovedit atât prin constatarea menționată, cât și prin concluziile raportului de expertiză tehnică auto, depuse la dosar. Cât privește condiția culpei, aceasta nu a fost contestată de către părți, fiind reținută și în cuprinsul constatării amiabile.
Obligația societății pârâte de a plăti reclamantului despăgubirea corespunzătoare rezultă din dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că asiguratorul de răspundere civilă auto obligatorie acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. De asemenea art. 54 din același act normativ prevede expres faptul că, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Prin urmare, pârâta are, în temeiul legii și contractului de asigurare probat cu polița de asigurare nr. 003160339/30.12.2009, obligația de a plăti reclamantului suma corespunzătoare pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în limitele prevăzute expres de lege. Cât privește cuantumul acestei despăgubiri, art. 53 din Legea nr. 136/1995 face trimitere la normele adoptate de C.S.A.
Din considerentele arătate, instanța va admite în parte, acțiunea formulată de reclamant și va obliga pârâta la plata sumei de 4.603,36 lei, reprezentând contravaloarea piesei și manoperei achitate de reclamant în urma avarierii brațului superior stâng la autoturismul M.C., în urma evenimentului rutier produs în Bistrița, la data de 05.05.2010.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Art. 276 C.pr.civ. prevede că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În temeiul acestor dispoziții legale, instanța a admis în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și, în consecință, a obligat pârâta la plata sumei de 817,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial proporționale cu pretențiile admise.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta A SA - prin S.B., solicitând admiterea recursului, în principal respingerea acțiunii reclamantului, pentru ca așa cum arată și expertul "Având în vedere dinamica producerii accidentului, forma și dispunerea avariilor și cu precădere avaria de pe janta roții stânga spate, consideră ca cele două brațe nu au suferit avarii în cursul accidentului" și nu se pot despăgubi decât avariile produse în accidentul din 05.05.2010 și în care a fost implicat auto vinovat, BN 42 TMX, asigurat RCA la SC A SA.
Avariile pretinse, brațe stânga spate, superior si inferior, sunt produse datorita uzurii din exploatare a mașinii și nu din accident.
In drept s-au invocat disp. Legii nr.136/1995, Codul de procedură civilă.
Intimatul M.F.I. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, nefiind motivat, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție intimatul înțelege să invoce excepția netimbrării recursului formulat.
În motivare se arată că Judecătoria Bistrița a pronunțat o sentință temeinică și legala, raportat și la înțelegerea intervenită în fața magistratului, care a consemnat voința părților. Nici unul din punctele inserate în memoriu nu privește vreo critică adusă sentinței recurate și pe cale de consecință se solicită să se constate nulitatea recursului.
Într-o altă ordine de idei recursul este inadmisibil, nefiind motivat în termenul legal prevăzut de lege, astfel că sancțiunea este cea prevăzută de art. 306 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat disp. art. 115, 242, al. 2, 274, 29, 306, 312 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 17.01.2013, tribunalul a respins excepțiile invocate, ca nefondate, recursul fiind timbrat în cuantumul stabilit de instanță și motivat, cuprinzând critici vizând hotărârea recurată.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
| ← OBLIGAŢIE DE A FACE . Jurisprudență Cereri | Petenta a fost în măsură să răstoarne prezumţia... → |
|---|
