plangere contraventionala. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 1550 din data de 11.01.2016
Instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională reținând că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că petenta nu a respectat prevederile art. 16 al. 1 din Legea nr. 53 din 2003 și ale art. 4 al. 1 lit. a din HG 500 din 2011, astfel că în sarcina sa s-a constatat contraventia prev. de art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53 din 2003, în sensul că a primit la munca pe numitul AIB fără încheierea în formă scrisă a unui contract individual de muncă , respectiv faptul că nu a transmis la ITM Iasi cu o zi anterior începerii activității registrul electronic de evidență a salariaților cuprinzând elementele contractului individual de muncă încheiat cu CPB, angajat la 25.02.2013, fapte constatate la data controlului din 22.05.2013.
S-a stabilit sancțiunea cu amenda contravenționala de 10000 lei pentru prima faptă și avertisment pentru cea de-a doua.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Analizând din oficiu procesul-verbal contestat, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității procesului verbal.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, agentul constatator a reținut situația de fapt in baza declarației date de persoana găsită la punctul de lucru al petentei, persoană care a fost surprinsă desfășurând activități lucrative. Din fișa de identificare rezultă că persoana în cauză a prestat activitate începând cu data de 20.05.2013 , activitate ce nu poate fi încadrată în proba de lucru. Petenta nu a justificat în nici un fel prezența persoanei la punctul său de lucru, invocând doar nerespectarea de către inspectorii de muncă a dispozițiilor legale, pretinzând acestora să se prezinte la sediul societății și să anunțe controlul dinainte de efectuarea acestuia.
Instanța mai reține că orice activitate lucrativă prestată impune încheierea unui contract individual de muncă.
Cu privire la a doua contravenție, petenta nu a făcut dovada pozitivă, a transmiterii către ITM Iași a datelor contractului individual de muncă al numitului Chisanovici Petru Bogdan anterior începerii activității de către acesta, astfel că fapta constatată de inspectorul de muncă a fost confirmată.
Nu pot fi primite susținerile petentei referitoare la faptul că inspectorii ar fi avut nevoie de aprobarea organelor de conducere a petentei pentru efectuarea controlului. Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 108/1999, impiedicarea in orice mod, de către un angajator, persoana fizica sau juridică, a inspectorilor de munca să își exercite controlul in limitele prevazute de art. 6 si 19 constituie contravenție, iar la art. 19 al. 1 se arată că inspectorii de munca au acces liber, permanent si fără înștiințare prealabilă, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc de munca organizat de aceasta.
Susținerile petentei privind neîndeplinirea formală a condițiilor de efectuare a controlului, infirmate de actele dosarului, nu afectează legalitatea si temeinicia procesului verbal.
Anterior în cauza Anghel, Curtea nu s-a pronunțat expres in ceea ce privește încălcarea prezumției de nevinovăție, ci a subliniat doar că procedura contravențională prevăzută de legislația româna este susceptibila sa aducă atingere garanțiilor oferite de art. 6 alin. 1 in situația in care unele prezumții impuse de legiuitor, de altfel permise in materie penala, depasesc anumite limite rezonabile, luând în considerare gravitatea mizei și respectând drepturile apărării (par. 60). În cauza Anghel Curtea a constatat depasirea acestor limite rezonabile nu prin legislatia existenta in vigoare, ci prin modalitatea in care instantele au inteles sa o aplice limitand dreptul la aparare al contravenientului (prin neluarea in considerare a unor declaratii printre altele) iar un factor decisiv în aprecierea Curtii, l-a constituit gravitatea mizei si anume riscul pedepsei inchisorii contraventionale aplicabile pentru contraventia in cauză.
In cauza de față, garantiile procedurale au fost respectate, petenta având posiblitatea de a se apăra atât prin formularea de obiectiuni cât si prin formularea plângerii de față. Netemeinicia apărărilor sale rezultă cu claritate din întreg probatoriul administrat, din chiar susținerile petentei dar și ale persoanelor depistate la punctul de lucru al petentei. Pe de altă parte, agentul constatator a constatat in mod direct faptele, probele confirmând temeinicia procesului verbal, constatarea si retinerea faptelor in sarcina petentei reflectând situația de fapt reală.
Analizând sancțiunile aplicate prin procesul verbal contestat, instanța constată că acestea respecta dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Primirea persoanelor la muncă fără ca anterior să li se incheie contracte de muncă reprezintă un fenomen socio-economic larg răspândit în prezent, de natură să îngrădească drepturile lucrătorilor, lipsiti de orice protectie în fața angajatorului, singura modalitate de a asigura respectarea pe viitor a dispozițiilor legale reprezentând sancționarea cu amenda prevăzuta de lege. De altfel, acesta este si motivul pentru care legiuitorul a stabilit cuantumul ridicat al amenzii, gravitatea faptei fiind una deosebită. Chiar si încheierea ulterioară a contractului de muncă nu conferă faptei un pericol social diminuat întrucât in lipsa constatării agentului intimatului nu există nici o garanție că această atitudine ar fi fost adoptată de către petentă.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că, pe de o parte, petenta nu a făcut contradovada asupra celor reținute în procesul verbal, iar pe de alta parte, fata de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, acestea fiind singurele apte să asigure respectarea pe viitor de către petentă a dispozitiilor legale, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta.
← Contracte. Răspunderea civilă contractuală. Condițiile... | prescriptia executarii silite . Jurisprudență Contestaţie la... → |
---|