Contestaţie la executare. Executare contract de leasing asupra debitorului în insolvență. Incidența art.36 din Legea nr.85/2006
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 15344 din data de 11.01.2016
Prin sentința civilă nr.15344/27 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 30944/245/2013, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare și cererea de întoarcere executare silită.
În fapt, instanța a reținut că prin contractul de leasing, intimata, în calitate de finanțator a pus la dispoziția utilizatorului (contestatoarea din prezenta acțiune) dreptul de folosință asupra bunului, pe o perioadă determinată, contra plății periodice a ratei de leasing în acord cu prevederile contractuale, utilizatorul exprimându-și voința irevocabilă de achiziționare a bunului în condițiile stabilite de părți la finalizarea perioadei de leasing. Din analiza prevederilor convenționale, instanța a constatat că bunul nu a fost transmis în temeiul unui drept real, fiind cedată exclusiv folosința asupra acestuia, pentru derularea corespunzătoare a activității economice specifice utilizatorului.
În drept, în acord cu dispozițiile art.36 din legea 85/2006 se stabilește suspendarea acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, de la data deschiderii procedurii insolvenței. Contestatoarea a realizat dovada deschiderii procedurii insolvenței, măsura de ridicare a bunului ce a format obiectul contractului de leasing fiind ulterioară acestei date.
Având în vedere necontestarea măsurii rezilierii contractului de leasing ( în cadrul prezentei acțiuni), rezultă că o obligație principală a utilizatorului este aceea de predare a bunului ( bun ce a rămas în patrimoniul finanțatorului, în acest caz particular, sub forma dreptului de proprietate).
În temeiul dispozițiilor art.13 alin.1 din O.G. nr.51/1997: "Drepturile locatorului/finanțatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului-sindic, în situația în care locatarul/utilizatorul se află în reorganizare judiciară și/sau faliment, în conformitate cu prevederile legale în materie";. Este importantă corelarea acestor prevederi cu dispozițiile art.90 din Legea nr.85/2006, care nu se opun preluării bunului de către societatea de leasing, în ipoteza în care contractul a fost reziliat, ca urmare a neplății ratelor de leasing, iar utilizatorul nu mai poate justifica dreptul său de folosință.
Instanța reține că nici una din ipotezele descrise de art. 36 nu sunt incidente în prezenta cauză, nefiind vorba de realizarea unui drept de creanță asupra bunurilor aparținând debitorului. Pe cale de consecință sunt nefondate susținerile referitoare la nelegalitatea preluării bunurilor, în cadrul procedurii de executare silită, ulterior momentului deschiderii procedurii insolvenței, prin prisma tuturor argumentelor anterior expuse, astfel încât instanța a respins ca neîntemeiată această solicitare de anulare a măsurii de ridicare a bunului reprezentat de o utilitară.
| ← Contestaţie la executare împotriva refuzului executorului... | Contracte. Răspunderea civilă contractuală. Condițiile... → |
|---|
