Plângere contravenţională. reindividualizarea sancţiunii
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția II-a Civilă de contencios Administrativ și Fiscal Decizie nr. 1385/A din data de 03.11.2017
Cu referire însă la posibilitatea reindividualizării sancțiunii amenzii contravenționale în sensul înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertisment, ținând cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, contrar statuării instanței de fond, tribunalul reține separat de conduita petentului care chiar și în condiția dovedirii faptei contravenționale, a încercat vigilența instanței, planșele fotografice depuse (fila 20 dosar fond) redând doar aspectele favorabile.
Separat de acestea, tribunalul observă că pentru a se reține circumstanțe personale favorabile petentului, nu s-a invocat cu nicio ocazie eventual realizarea unor venituri financiare reduse, care analizate să poată determina concluzia imposibilității plății amenzii, chiar în condițiile în care nu s-a dovedit plata/neplata amenzii reduse de 250 lei
Prin sentința civilă nr. 3441/20.04.2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul D A în contradictoriu cu intimatul IPJ MM, împotriva procesului-verbal seria PMMX nr. 0060671/17.11.2016, s-a modificat în parte procesul verbal de contravenție seria PMMX nr. 0060671/17.11.2016, în sensul că s-a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată petentului cu sancțiunea "Avertisment"; și s-a atenționat petentul asupra pericolului social al faptei și i s-a recomandat ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria PMMX nr. 0060671, s-a reținut în sarcina petentului că la data de 17.11.2016, în calitate de conducător auto, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ---, pe DE 58, în localitatea Bușag, cu viteza de 75 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române cu numărul de înregistrare MAI 34716.
Din cuprinsul procesului verbal reiese că fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Acesta a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei.
La analiza din oficiu a legalității procesului-verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termen și nu sunt incidente cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa, dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Procesul verbal încheiat cuprinde data și locul încheierii sale, datele de identificare ale petentului, actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, numele și prenumele agentului constatator, descrierea faptei precum și locul săvârșirii acesteia.
Cu privire la analiza temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în raport de dispozițiile art. 6 CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de "acuzație în materie penală";, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale. Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și prezumția de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale.
În cauză, instanța a constatat că prezenta contravenție și anume depășirea vitezei legale este o contravenție constatată prin mijloace tehnice de către agentul constatator și nu în mod direct, prin propriile simțuri. În cazul acestui tip de contravenții, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal este mai atenuată, agentul constatator având sarcina de a aduce în sprijinul procesului verbal și anumite probe. Potrivit jurisprudenței CEDO, în cauza Anghel contra României, s-a reținut că această prezumție de veridicitate și legalitate nu are caracter absolut, în sensul că aceasta poate opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge la situația în care persoana învinuită ar fi pusă în imposibilitate de a face proba contrară celor consemnate în procesul verbal. Astfel, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a contravenției, aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil.
Instanța a reținut că petentul a fost sancționată contravențional în temeiul art. 48 din O.U.G. 195/2002, potrivită căruia "Conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță";, iar art. 49 din același act normativ prevede că limita maximă în localități este de 50 km/h.
De asemenea, potrivit art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 2 lit. b pct. 2 O.U.G. nr. 195/2002 "Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic";
În cauză, instanța a constatat că situația de fapt constată prin prezentul proces verbal este susținută de probe și anume de înregistrarea video a aparatului radar, verificat și omologat metrologic (așa cum rezultă din înscrisurile atașate pe CD-ul depus în probațiune de intimată). Astfel, din înregistrarea video aflată la dosarul cauzei reiese că la minutul 11:06:52 petentul, circulând cu autoturismul având nr. de înmatriculare -- (minutul 11:06:52), a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 75 km/h, depășind astfel viteza legală cu 25 km/h.
Instanța nu poate a reține susținerea petentului cu privire la imposibilitatea ca viteza de 75 km/h să îi fie atribuită autoturismului condus de către acesta, întrucât din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei se observă cum la minutul 11:06:52 aparatul radar înregistrează viteza de 75 km/h, reprezentând primul moment în care aparatul radar surprinde autoturismul penetului, apoi pe măsură ce acesta se apropie de echipajul de poliție viteza scade treptat până la cea de 40 km/h.
In consecință, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constituie ale contravenției prevăzute de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, procesul verbal fiind temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate petentului, instanța a reținut că acesta a fost sancționat cu sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, agentul constatator aplicând mimul sancțiunii contravenționale prevăzut de lege.
Instanța a constatat că pentru a aprecia proporționalitatea sancțiunii aplicate trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, respectiv: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele persoanele ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, referitor la sancțiunea aplicată petentului pentru depășirea limitei de viteza, având în vedere circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, în sensul că viteza cu care circula acesta nu era una ridicată, sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei apare ca nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, sancțiunea avertismentului fiind îndestulătoare pentru ca sancțiunea contravențională să își atingă scopul preventiv și coercitiv.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal seria PMMX nr. 0060671/17.11.2016, va modifica în parte procesul verbal, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii aplicate în cuantum de 500 lei cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș care a motivat cererea la primul termen de judecată - conform art. 34 alin. 2 prop. 3,4 din OG nr. 2/2001, data dezbaterii apelului, în sensul schimbării hotărârii și menținerii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului în raport de gradul de pericol social al abaterii.
Prin întâmpinarea formulată raportat la motivarea apelului intimatul a solicitat respingerea căii de atac.
Cu ocazia deliberării, constatând că pentru soluționarea cauzei se impune verificarea istoricului contravențional al petentului intimat, din oficiu s-a dispus comunicarea acestor informații din evidențele oficiale.
Analizând apelul intimatului în raport de dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat:
Prin Procesul verbal de contravenție seria PMMX nr. 0060671 din 17.11.2016 petentul a fost sancționat contravențional pentru depășirea vitezei legale de circulație cu 25 km/h (fila 6 dosar fond)., fiindu-i aplicată amenda contravențională în cuantum de 500 lei.
Deși prin plângerea contravențională petentul a negat constant săvârșirea abaterii, înregistrarea video confirmă săvârșirea acesteia, iar actul atacat nu este afectat de vicii de legalitate și temeinicie în raport de dispozițiile art. 16, 17 din OG nr. 2/2001.
De altfel constatarea săvârșirii faptei statuată de către instanța de fond, a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacată de către petent.
Cu referire însă la posibilitatea reindividualizării sancțiunii amenzii contravenționale în sensul înlocuirea acesteia cu sancțiunea Avertisment, ținând cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, contrar statuării instanței de fond, tribunalul reține separat de conduita petentului care chiar și în condiția dovedirii faptei contravenționale, a încercat vigilența instanței, planșele fotografice depuse (fila 20 dosar fond) redând doar aspectele favorabile.
Astfel nu s-a reținut/recunoscut împrejurarea că la data faptei - 17.11.2016, la minutul 11:06:52, indicatorul F (Fastum) - care indică viteza cea mai mare a autovehiculului în situația în care în imagine apar două, cu precizarea vizionării/înregistrării autovehiculului ce circulă din sens opus, confirmată la minutul 11:06:52, cu 72 km/h - cu indicația T (Target - țintă), viteză care scade progresiv la 71 și 69 km/h.
Viteza 47 km/h, cu indicatorul T, la minutul 11:06:52, aparține altui autoturism cu nr. ----, care se deplasa în direcția înainte în raport de autoturismul în care este montat aparatul radar.
Separat de acestea, tribunalul observă că pentru a se reține circumstanțe personale favorabile petentului, nu s-a invocat cu nicio ocazie eventual realizarea unor venituri financiare reduse, care analizate să poată determina concluzia imposibilității plății amenzii, chiar în condițiile în care nu s-a dovedit plata/neplata amenzii reduse de 250 lei.
Mai mult, din istoricul contravențional vizând petentul, se observă săvârșirea unei abateri aproape similare, însă mai gravă inclusiv sub aspectul consecințelor, deși intimatul petent nu pare să își amintească ținând cont de poziția procesuală în faza apelului, chestiune ce pune problema credibilității acestuia.
Pentru cele ce preced, tribunalul constată că nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază fondat apelul intimatului care urmează a fi admis în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă cu consecință schimbării parțiale a sentinței atacate respectiv respingerii plângerii petentului.
| ← Plângere contravenţională. reindividualizarea sancţiunii... | Clauze abuzive. greşita aplicare a legii. Jurisprudență Abuzuri → |
|---|
