Acțiune pauliană. condiţii

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 480/A din data de 18.10.2017

În conformitate cu dispozițiile art. 1562 Cod civil, dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate (alin. 1).

Noul cod civil alocă acțiunii revocatorii texte legale care conturează un regim complex și coerent al acțiunii revocatorii. În conformitate cu art. 1562 Cod civil și cu definiția doctrinară, acțiunea revocatorie este acea acțiune prin care creditorul poate obține inopozabilitatea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în prejudicierea drepturilor sale.

Natura juridică specială a acțiunii revocatorii, disputată în literatura juridică, rezultă indirect din noua reglementare prin referirea la noțiunea de inopozabilitate a actului juridic încheiat de debitor cu un terț: astfel, acțiunea revocatorie este o acțiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în prejudicierea drepturilor creditorului său. Noul Cod civil confirmă orientarea doctrinei reprezentative în privința naturii juridice, cu completarea că scopul final constă în repararea prejudiciului cauzat creditorului-reclamant.

Articolul 1562 Cod civil reglementează următoarele condiții ale acțiunii revocatorii, cu observația că tabloul complet al condițiilor este format prin includerea dispozițiilor art. 1563 Cod civil: - Prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor. Această cerință presupune un prejudiciu personal și actual al creditorului constând în faptul că debitorul și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului juridic. Textul legal confirmă diferențierea între un act de însărăcire a debitorului, insuficient pentru promovarea acțiunii și un act de însărăcire prin care se cauzează sau se agravează starea de insolvabilitate. Ceea ce este foarte important de reținut este că sarcina probei în acțiunea revocatorie, sarcina dovedirii insolvabilității debitorului, aparține creditorului-reclamant, scop în care acesta poate folosi orice mijloc de probă.

În ceea ce privește condiția fraudei debitorului, în materia acțiunii revocatorii, frauda debitorului este reglementată de art. 1562 alin. 1 Cod civil, indiferent de natura actului juridic și care are un înțeles larg, cuprinzând nu numai intenția directă de a-l prejudicia pe creditor, ci și cunoașterea de către acesta a faptului că își provoacă sau își agravează o stare de insolvabilitate.

Cerința legală a participării terțului la fraudă este specificată exclusiv în privința contractului cu titlu oneros sau a plății făcute în executarea unui asemenea contract, conform alin. 2.

Așa cum s-a arătat, acțiunea revocatorie presupune cu necesitate existența fraudei. Frauda se poate manifesta numai prin acte de voință, de unde concluzia că acțiunea revocatorie poate fi exercitată numai împotriva actelor juridice pe care le încheie debitorul. Așadar, domeniul de aplicare a acțiunii pauliene se circumscrie doar sferei actelor juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise.

Proba fraudei cade în sarcina creditorului, indiferent dacă actul atacat este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Prin sentința civilă nr. 1/09.01.2017 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 377/224/2014 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T I. - mama, invocată de pârâții T V și T I. în întâmpinare.

În temeiul art. 1562-1565 cod civil s-a admis acțiunea civilă revocatorie formulată de reclamanta SC R IFN S.A. în contradictoriu cu pârâții T V, T I. și T I. - fiica și s-a constatat inopozabil față de reclamanta SC R IFN S.A contractul de donație autentic încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la Biroul Notarului Public U.M. cu sediul în Dragomirești, între donatorii T V și T I. (mama) și donatara T I. - fiica, având ca obiect imobilul compus din casa de locuit în suprafață de 110 m.p. situată în Dragomirești, nr. 273, str. Transilvaniei, nr. 49, jud. Maramureș și terenul aferent în suprafață de 875 m.p., imobil înscris în CF 50081, nr. cad. 50081-C1.

În temeiul art. 1565 Cod civil s-a dispus indisponibilizarea imobilului compus din casa de locuit în suprafață de 110 m.p. situată în Dragomirești, nr. 273, str. Transilvaniei, nr. 49, jud. Maramureș și terenul aferent în suprafață de 875 m.p., imobil înscris în CF 50081, nr. cad. 50081-C1, până la încetarea executării silite a creanței în sumă de 133.881,46 lei, existente la data de 10.01.2014, pe care debitorii T V și T I. -mama, o datorează creditoarei SC R IFN S.A.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dispoziției de indisponibilizare a imobilului.

În temeiul art. 18 din OUG 51/2008 au fost obligații pârâții T V și T I. (mama) la plata către Stat a sumei de 2.520 lei, de care a fost scutită prin Încheierea din data de 14 aprilie 2016 prin care li s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Au fost obligați pârâții T V și T I. (mama) în solidar să plătească reclamantei SC R IFN S.A. suma de 1827 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin acțiunea inițială reclamanta SC R IFN S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții T V și T I. și T I., "desființarea"; contractului de donație autentic încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la Biroul Notarului Public U. M. cu sediul în Dragomirești, între donatorii T V și T I. (mama) și donatara T I. - fiica, cu consecința revenirii bunului în patrimoniul debitorilor lor.

Apoi, prin acțiunea precizată la data de 13.03.2014 intitulată "Completare și modificare acțiune";, reclamanta a solicitat ca instanța să declare inopozabil contractul de donație imobiliară autentic nr. 171/31.01.2014; să dispună indisponibilizarea bunului până la încetarea executării silite a creanței ce face obiectul dosarului execuțional nr 4/2014 al BEJ PBI și să dispună înscrierea în cartea funciară a clauzei de inalienabilitate, precizând în drept acțiunea pe prevederile art. 1562-1565 Cod civil

În concluziile scrise reclamanta a solicitat, în principal, desființarea contractului de donației autentificat sub nr. 171 încheiat la data de 31.01.2014, pe motiv că ar fi lovit de nulitate absolută pe motiv de "cauză ilicită și imorală";, iar în subsidiar, a solicitat declararea inopozabilității contractului de donație autentificat sub nr. 171/31.01.2014 față de aceasta.

Pârâții T V și T I. (mama), prin întâmpinarea de la fila 99, vol I, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T I. - mama, pe motiv că aceasta nu a semnat contractul de credit, excepție care, după ce a fost pusă în discuția părților în ședința publică din data de 28 mai 2014, a fost unită cu fondul.

De asemenea, au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, motivând că nu sunt întrunite condițiile legale ale acțiunii revocatorii.

Deși instanța a pus în vedere pârâților, în ședința publică din data de 25.03.2015, să precizeze dacă înțeleg să formuleze cerere reconvențională prin care să solicite constatarea nulității contractului de credit pentru un eventual fals, instanța constată că aceștia nu au înțeles să formuleze cerere reconvențională, astfel că instanța este investită doar cu o acțiune în care se solicită, în principal, "desființarea"; contractului de donației, iar în subsidiar, cu o acțiune revocatorie promovată de reclamanta R IFN, prin care solicită declararea ca inopozabil a aceluiași contract de donație, urmând să se pronunțe în aceste limite.

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T I. - mama, aceasta invocând faptul că nu ar fi semnat contractul de credit și că nu ar avea calitatea de debitoare în raportul obligațional dintre reclamanta-creditoare R IFN și pârâții-debitori T V și T I. sr.

Prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitate între persoana pârâtă și cea față de care se solicită a fi obligată la ceva. De asemenea, instanța reține că reclamanta, fiind cea care declanșează acțiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Având în vedere că prin prezenta cauză se solicită anularea/revocarea contractului de donație autentic încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la Biroul Notarului Public U. M. cu sediul în Dragomirești, între donatorii T V și T I. (mama) și donatara T I. - fiica, având ca obiect imobilul compus din casa de locuit în suprafață de 110 m.p. situată în Dragomirești, nr. 273, str. T, jud. Maramureș și terenul aferent în suprafață de 875 m.p., imobil înscris în CF 50081, nr. cad. 50081-C1, față de obiectul cauzei cu care este investită instanța, este evident că pârâta T I. (mama) are calitate procesuală pasivă deoarece prin prezenta cauză se atacă actul autentic încheiat de aceasta, contractul de donație, iar nu contractul de credit, sau contractul de ipotecă, nefiind relevant dacă aceasta a semnat, sau nu contractul de credit, motiv pentru care instanța respinge excepția.

Față de solicitarea principală a reclamantei de anulare a contractului de donație pe considerente de ilicit (ilegal), instanța de fond a arătat că încheierea unui contract de donație în sine nu este interzisă de lege și nici nu are vreun caracter imoral.

Așa cum a precizat reclamanta și cum a stabilit instanța, după ce a pus în discuția părților, în ședința publică din data de 28 mai 2014, când s-a Cat prima zi de înfățișare, obiectul prezentei cauze este o acțiune revocatorie (pauliană), a contractului de donație autentic încheiat la data de 31.01.2014. Având în vedere că Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, rezultă că este aplicabil Noul Cod Civil.

Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legale în vigoare de la data încheierii.

Art. 116 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispozițiile art. 1558-1565 din Noul Cod Civil, care se referă la mijloacele de protecție ale creditorului, se aplică și creditelor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată.

În cazul de față, chiar dacă contractul de credit și contractul de fidejusiune au fost încheiate la data de 17.12.2009, iar Actul adițional nr. 1 la data de 08.11.2010, având în vedere că, potrivit graficului de rambursare, ultima rată scadentă apare 16.12.2019, iar creditul a fost declarat scadent anticipat în urma Notificării debitorilor T I. și T V din 16.12.2013, pentru restanțe la plata creditului de 329 zile, din dovezile de comunicare a acestora rezultând că aceste notificări au fost primite de debitori la data de 23.12.2013, astfel că în cazul de față se aplică prevederile art. 1562-1565 Cod civil privind acțiunea revocatorie.

Prima instanță redă în considerente definiția acțiunii revocatorii și conținutul art. 1562 și 1563 Cod civil și consideră că, în cazul de față, prejudiciul suferit de creditor (la data de 10.01.2014) este în sumă de 133.881,46 lei și este cauzat de debitorii-pârâți soți T V și T I. ca urmare a încheierii contractului de credit din data de 17.12.2009 și a actului adițional nr. 1/08.11.2010 pentru un credit de 140.000 lei, ca urmare a înregistrării, la data de 16.12.2013, a unei creanțe restante în sumă de 25.338,39 lei, având o vechime de 329 zile restante.

Deși pârâții în întâmpinare și în concluziile scrise consideră că actul atacat nu a creat reclamantei niciun prejudiciu deoarece pârâții, prin încheierea contractului de donație cu fiica lor nu și-au mărit starea de insolvabilitate, aceștia deținând și alte bunuri care ar putea fi supuse urmăririi silite, instanța arată că, în primul rând, prejudiciul suferit de creditoare este cert și actual prin neplata creditului, iar în al doilea rând, deși pârâții au contestat expertiza în construcții întocmită de L.D. pe motiv că nu ar cuprinde toate bunurile lor, iar instanța le-a încuviințat o expertiză topografică prin Încheierea din 25 februarie 2015, aceștia nu au achitat costul expertizei respective, fiind decăzuți din probă și nici nu au depus înscrisuri autentice (extrase CF) cu privire la alte bunuri imobile expertizabile.

Dimpotrivă, pârâții au formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care solicită scutirea de la plata onorariului pentru expertiza grafoscopică în sumă de 2.520 lei, motivând că doar pârâtul T.V realizează venituri, iar din Ancheta socială de la f. 52 rezultă că familia T locuiește împreună cu PV (fratele pârâtei TI.-mama), proprietarul casei.

Instanța a constatat că după încheierea contractului de credit din data de 17.12.2009, la data de 10 ianuarie 2011, pârâții TV și T I. au revocat contractul de întreținere cu T G în vârstă de 86 de ani, autentificat sub nr. 869/09.06.2010, în urma revocării, acesta din urmă redevenind proprietarul imobilului situat în Dragomirești, str. Iza, nr. 17 (vechi 228), jud. Maramureș compus din o casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 200 m.p., având valoarea de expertiză de 28.880 lei precum și proprietarul terenului arabil intravilan în suprafață de 2514 m.p., cu o valoare de expertiză de 85.476 lei.

Deci, pe de o parte, pârâții susțin că nu sunt insolvabili și că au suficiente bunuri ca să garanteze restituirea creditului, iar pe de altă parte, invocă lipsa de venituri și de bunuri pentru a beneficia de ajutor public judiciar.

Față de susținerile pârâților din întâmpinare conform cărora acțiunea pauliană are un caracter subsidiar, fiind admisibilă doar după ce creditorul a recurs, fără rezultat, la toate celelalte mijloace juridice prevăzute de lege pentru realizarea creanței, instanța a constatat că la data contractării creditului, pârâtul-debitor T V era directorul R IFN, iar reclamanta a păsuit debitorii timp de mai mulți ani de la plata sumelor restante, procedând la declararea scadenței anticipate abia după ce a trecut aproximativ un an de zile de la neplata ratelor restante, iar apoi s-a recurs la executarea silită abia la începutul anului 2014, când, la data de 13.01.2014 B.E.J. PBI a solicitat Judecătoriei Dragomirești încuviințarea executării silite, cerere care a fost admisă prin Încheierea nr. 67/16.01.2013.

În materia acțiunii revocatorii, frauda debitorului este reglementată indiferent de natura actului juridic și are un înțeles larg, cuprinzând nu numai intenția directă de a-l prejudicia pe creditor, ci și simpla cunoaștere de către acesta a faptului că își provoacă sau își agravează starea de insolvabilitate.

Prima instanță, față de împrejurarea că debitorul T V, la data contractării creditului, era directorul Agenției din D. a R IFN, având experiență în domeniu, apreciază că acesta nu avea cum să nu cunoască aceste aspecte, el cunoscând de la început întinderea obligațiilor și datele scadente de plată, frauda creditoarei fiind cu atât mai evidentă.

Din concluziile raportului de expertiză în construcții întocmit de ing. expert LD rezultă că valoarea de circulație a imobilului ce face obiectul prezentei cauze este de 154.160 lei, expertiza fiind întocmită la data de 15.07.2014, deci o sumă suficientă cât să acopere creditul împrumutat.

Chiar dacă pârâții susțin în întâmpinare că actele de executare silită le-au fost comunicate după încheierea contractului de donație, apreciind că este exclusă frauda lor față de reclamantă deoarece aceștia nu cunoșteau caracterul cert și exigibil al creanței reclamantei-creditoare, prima instanță constată că, deși aceștia contestă caracterul cert, lichid și exigibil al obligației de plată, nu au formulat contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite.

În cazul de față, creanța debitorilor față de creditoare s-a născut odată cu încheierea Contractului de credit nr. RQ09120128029247/17.12.2009, care reprezintă titlu executoriu, precum și a Actului adițional nr. 1 din data de 08.11.2010, în care se explică modalitatea de calcul a sumei datorate.

Recuperarea creanței face obiectul dosarului execuțional nr. 4/2014 al BEJ PBI, iar aceasta nu este recuperată nici în prezent. Primul aliniat al art. 1565 Cod civil reglementează efectele admiterii acțiunii revocatorii față de creditorul reclamant, stipulând declararea inopozabilității actului juridic față de acesta.

Soluția inopozabilității presupune că actul juridic fraudulos nu va produce efecte în raportul dintre creditorul reclamant și terțul pârât, în sensul că primul se va comporta ca și cum actul nu s-ar fi încheiat, respectiv bunul care formează obiectul derivat al actului nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorului.

Inopozabilitatea față de creditor a actului fraudulos încheiat de debitor operează numai în limitele valorii creanței, astfel că, în ipoteza în care valoarea creanței este mai mică decât a bunului, inopozabilitatea va fi doar parțială, până la concurența creanței creditorului.

Cu privire la drepturile terțului față de bunul obiect al actului juridic declarat inopozabil, instanța constată că în cazul de față pârâta T I.-fiica este terț față de raportul obligațional dintre creditoare și părinții ei debitori, fiind irelevantă împrejurarea dacă aceasta este, sau nu de bună credință, raportat la caracterul gratuit al donației și la prevederile art. 1562, alin. 2 Cod civil.

Terțul evins de către creditoare (T I.-fiica) are la îndemână o acțiune în regres împotriva debitorilor în baza contractului. Totuși, alin. (2) reglementează efectele admiterii acțiunii față de terț, prin prezentarea drepturilor și obligațiilor acestuia: dreptul de a păstra bunul cu obligația de a plăti creditorului o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. Noul Cod civil confirmă teza exprimată în doctrina franceză conform căreia terțul dispune de opțiune între a efectua plata către creditorul-reclamant și a delăsa sau abandona bunul în mâinile acestuia.

Pentru situația în care terțul nu plătește creditoarei suma de bani reprezentând prejudiciul suferit de aceasta prin încheierea actului, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii va avea ca efect indisponibilizarea bunului, până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea, conform tezei a II-a a alin. (2). Noul Cod civil reglementează astfel un efect special al acțiunii revocatorii, aplicabil în situația menționată.

Ca o consecință a admiterii acțiunii, instanța a admis și cererea subsidiară privind înscrierea în cartea funciară a dispoziției de indisponibilizare a imobilului, proprietară tabulară în urma încheierii contractului de donație fiind pârâta T I.-fiica, conform extrasului CF de la fila 37, vol I.

Ca urmare a admiterii acțiunii, în temeiul art. 18 din OUG 51/2008 au fost obligați pârâții T V și T I. (mama) la plata către Stat a sumei de 2.520 lei, de care a fost scutită prin Încheierea din data de 14 aprilie 2016 prin care li s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

De asemenea, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată dovedite de reclamantă prin achitarea taxei de timbru în sumă de 1827 lei, conform copiei ordinului de plată de la fila 80, vol I.

Împotriva sentinței civile nr. 1/09.01.2017, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 377/224/2014 au formulat apel, în termenul prevăzut de art. 468 alin.1Cod procedură civilă apelanții-pârâți: T V, T I. (mama) și T I. - fiica solicitând în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru nelegala citare a pârâtei T I. (fiica); în subsidiar, anularea în tot a sentinței atacate și respingerea cererii reclamantei S.C R I.F.N. S.A. nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1562 - 1565 din Codul civil, iar, în al treilea rând, anularea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de pârâta T I. și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului apelanții au arătat că cererea de anulare a hotărârii atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare se referă la nelegala citare a apelantei-pârâte T I. care a fost citată la instanța de fond la domiciliul din Dragomirești, str. Transilvaniei nr. 49, cu toate că aceasta nu se afla la domiciliu, fiind plecată în străinătate și având reședința stabilă în Londra 8 St. Gabriel Court Durnsford Road N11 2EQ.

Apelanții susțin că acest aspect rezultă chiar din cuprinsul înscrisului care face obiectul dedus judecății întrucât contractul de donație imobiliară din 31.01.2014 a fost semnat în numele pârâtei T I. (fiica), de către pârâta de rândul 2 T I. (mama), în temeiul unei procuri autentifícate de către Ambasada României la Londra.

Procedura de citare pentru judecata de la fondul cauzei s-a realizat prin afișare cu această pârâtă care nu s-a putut apăra motiv pentru care, în opinia apelanților, se impune anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, în fața instanței de fond a fost înfrânt principiul contradictorialității procesului instituit de art. 14 alin. 1 din Codul de procedură civilă, afirmă apelanții.

Intimata-reclamantă S.C. R I.F.N. S.A. solicită instanței să declare inopozabil contractul de donație imobiliară din 31.01.2014 prin care, pârâții T V și T I. au transmis proprietatea asupra imobilului fiicei acestora, respectiv pârâtei de rândul 3, T I., motivat de faptul că, potrivit contractului de credit din 17.12.2009, a contractului de fidejusiune nr. 5/17.12.2009 și a contractului de ipotecă sub semnătură privată nr. 411/17.12.2009, reclamanta ar deține o creanță certă fața de pârâții de rândul 1 și 2 T V și T I..

Reclamanta arată că a început executarea silită în dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.EJ. PIB și că actul de donație a fost încheiat cu scopul de împiedica executarea silită a bunului.

Apelanți consideră că în speța dedusă judecății nici una dintre condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii nu sunt îndeplinite, hotărârea atacată fiind nelegală sub aceste aspecte, arată apelanții. Astfel, dovada stării de insolvabilitate a pârâților-debitori incumbă reclamantei, iar acțiunea pauliană având caracter subsidiar este admisibilă doar în situația în care se stabilește, după ce creditorul a recurs, fără rezultat, la toate celelalte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obține realizarea creanței, faptul că debitorul său este insolvabil.

Reclamanta nu a făcut dovada că în dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.EJ

PIB s-ar fi încercat fără succes executarea silită a altor bunuri, astfel că nu a dovedit îndeplinirea unei prime condiții esențiale prevăzute de art. 1.562 din Codul civil.

Instanța de fond a răsturnat sarcina probei atunci când a concluzionat ca reclamanții nu

ar fi făcut dovada faptului că ar deține și alte bunuri care ar putea face obiectul executării

silite.

Apelanții consideră că nu s-a dovedit că donația atacată s-ar fi încheiat cu scopul de a o frauda pe reclamantă. Din probele administrate în cauză rezultă faptul că somația din dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.E.J. PIB a fost comunicată pârâților după momentul semnării actului de donație, astfel că nici această condiție nu este îndeplinită, arată apelanții.

În opinia apelanților intimata nu deține o creanță împotriva apelanților-pârâți deoarece lipsește calitatea de debitor a pârâtei T I..

Lipsa calității de debitor a pârâtei de rândul 2 T I., are o importanță deosebită pentru soluționarea cauzei deoarece potrivit art. 1.562 din Codul civil, creditoarea S.C. R I.F.N. S.A. poate solicita să fie declarate inopozabile numai actele încheiate de debitorul său, ori în situația în care actul atacat are mai mulți autori dintre care numai unul este debitor al reclamantei, acțiunea nu poate fi admisă.

Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile reprezentând titlurile executorii din dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.EJ. PIB și concluziile expertizelor grafoscopice efectuate în cauză se poate deduce, în opinia apelanților faptul că pârâta T I. nu are calitatea de debitor față de reclamanta-creditoare întrucât: 1. nu a semnat în mod cert scadențarul creditului deoarece expertiza arată că semnăturile de pe primele două file din scadențar nu au fost efectuate de pârâta T I. iar ultima filă nu este semnată de pârâta T I.; 2. nu a semnat contractul de fidejusiune nr. 5/17,12.2009 deoarece expertiza grafică arată că semnătura de pe ultima filă a acestui înscris nu aparține pârâtei T I., 3. chiar dacă, din lipsa scriptelor de comparație, expertiza grafică nu a putut stabili dacă semnăturile de pe contractul de credit și de pe actul adițional au fost sau nu efectuate de această pârâtă, întrucât atât contractul de credit și scadențarul creditului cât și contractul de fidejusiune au fost încheiate la data de 17.12.2009 se poate presupune în mod rezonabil că nici unul din înscrisuri nu a fost semnat de T I..

În opinia apelanților contractul de credit, care constituie titlu executoriu în cadrul dosarului de executare silită nr. 4/ex/2014, nu cuprinde nici o obligație în sarcina pârâtei T I., iar creanța nu este certă pentru că creditul nu a fost declarat scadent.

Creditul a fost acordat de reclamantă pe o perioadă de 10 ani începând cu 17.02.2009, astfel că la data donației - 31.01.2014 termenul de restituire nu era împlinit.

Reclamanta nu a făcut dovada, în opinia apelanților, că a declarat scadent anticipat creditul și nici că a comunicat pârâților acest lucru, astfel că și sub acest aspect acțiunea este nefondată iar hotărârea instanței de fond este nelegală, afirmă apelanții.

Intimata SC R IFN SA a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca netemeinic, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în mod corect prima instanță a admis acțiunea civilă revocatorie formulată de reclamantă cu consecința constatării ca inopozabil a contactului de donație încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la BNP UM având în vedere că prin încheierea acestui act juridic s-a urmărit fraudarea intereselor creditorului SC R IFN SA.

Intimata consideră că în prezenta cauză a dovedit îndeplinirea cerințelor legale pentru admitere acțiunii revocatorii.

În opinia intimatei, știindu-se urmăriți siliți, apelanții - pârâți T I. - mama și T V față de care s-a început executarea silită, printr-o conivență frauduloasă cu apelanta - pârâtă T I. (fiica acestora), au decis scoaterea bunurilor imobile urmăribile din patrimoniul acestora în vederea preîntâmpinării vinderii la licitație publică încheind în acest sens contractul de donație care face obiectul prezentei cauze.

La data de 13.01.2014 R IFN SA depune la BCPI Dragomirești o cerere de înscriere în cartea funciară a Contractului de ipotecă nr. 411/17.12.2009, cerere ce este respinsă prin încheierea nr. 240/20.01.2014, încheiere ce este comunicată inclusiv apelanților - pârâți de rang I și II, motiv pentru care nu se pot reține apărările acestora cum că donația nu are un caracter fraudulos deoarece nu au avut cunoștință de executarea silită, arată intimata.

La data de 13.01.2014, BEJ PIB sesizează Judecătoria Dragomirești cu o cerere privind încuviințarea executării silite și care face obiectul dosarului nr. 87/224/2014, la data de 27.01.2014 BEJ PBI emite somația imobiliară, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare pe care le comunică apelanților - pârâți de rang I și II împreună cu încheierea de încuviințare a executării silite iar, la data de 27.01.2014, BEJ PB emite către BCPI Dragomirești o adresă prin care solicită înscrierea în cartea funciară a urmăririi silite, solicitare care, prin încheierea din data de 31.01.2016 este respinsă deoarece CF-ul este blocat în favoarea BMP UM, dar și pe motivul că în perioada de blocare a fost înregistrat și actul juridic pentru care se blochează cartea funciară.

Intimata arată că existența creanței are la bază titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. RQ09120128029247 din data de 17.12.2009 și Actul adițional nr. 1 din data de 08.11.2010 care face obiectul dosarului execuțional nr. 4/ex/2014, deschis la BEJ PBI, creanță ce nici în prezent nu a fost recuperată.

Analizând sentința civilă nr. 1/9.01.2017, pronunțată de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 377/224/2014, pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate și în considerarea dispozițiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat.

Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept.

Potrivit art. 477 Cod procedură civilă alin. 1 instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

În speță prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni revocatorii, legea aplicabilă fiind corect determinată în raport de prevederile art. 116 din Legea nr. 71/2011, ca fiind Noul Cod civil, art. 1562 și următoarele.

În speță, nu se verifică motive de anulare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, din actele și lucrările dosarului rezultând citarea apelantei T I. - fiica, la domiciliul cu care aceasta figura în baza de date a Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanei Dragomirești.

Analizând actele și lucrările dosarului, ansamblul materialului probator administrat, atât în fața primei instanțe, cât și în etapa procesuală a apelului, coroborat cu susținerile părților, tribunalul a constatat că, pe fondul cauzei, criticile apelanților sunt întemeiate.

Noul Cod civil alocă acțiunii revocatorii texte legale care conturează un regim complex și coerent al acțiunii revocatorii.

În conformitate cu art. 1562 Cod civil și cu definiția doctrinară, acțiunea revocatorie este acea acțiune prin care creditorul poate obține inopozabilitatea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în prejudicierea drepturilor sale.

Proba fraudei cade în sarcina creditorului, indiferent dacă actul atacat este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Admiterea unei acțiuni pauline are ca efect inopozabilitatea actului fraudulos față de creditorul reclamant. Actul atacat își menține valabilitatea și continuă să producă efecte între părțile care au participat la încheierea lui.

Acțiunea pauliană este una personală, întrucât ea este un atribut al gajului general, care nu asigură creditorului niciun drept real asupra bunurilor debitorului privite în individualitatea lor. Prin intermediul ei se asigură protecția juridică a unui drept de creanță.

În speță, reclamanta a atacat prin prezenta acțiune pauliană, contractul de donație imobiliară, autentificat sub nr. 171/31.01.2014, încheiat între T V și T I. (mama) în calitate de donatori și T I. - fiica donatorilor, în calitate de donatar, prin care donatorii donează donatarei întregul drept de proprietate al donatorilor asupra imobilului situat în Dragomirești nr. 273, casă de locuit și teren aferent de 875 mp înscrise în CF 50081 Dragomirești, bun comun al donatorilor.

Pentru a se putea constata inopozabilitatea acestui contract de donație față de reclamantă, reclamanta avea sarcina probei în a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1562 Cod civil pentru admisibilitatea acțiunii pauliene.

Intimata-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea cerințelor prevăzute de Codul civil pentru admisibilitatea acțiunii pauliene, criticile apelanților formulate prin apelul declarat fiind întemeiate.

Intimata-reclamantă nu a dovedit calitatea de debitor al reclamantei a apelantei T I. - mama.

În cauză s-a efectuat expertiza criminalistică grafoscopică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, raportul de expertiză concluzionând în sensul că semnăturile atribuite apelantei T I. - mama nu au fost executate de către aceasta.

Celelalte semnături contestate atribuite apelantei T I. - mama - filele 1-8, 12-20, 22 au fost de asemenea analizate în raportul de expertiză grafoscopică, acesta neputând da un răspuns afirmativ cert, ci afirmând o probabilitate doar.

În ceea ce privește filele 11, 21, 24, 25, nu se află semnături în modelul atribuit apelantei - filele 21-42 din dosarul primei instanțe, volumul II.

În cauză a fost efectuată și expertiza criminalistică grafoscopică de către Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul de Expertize Criminalistice București, raportul de expertiză grafoscopică concluzionând în sensul că: semnăturile atribuite numitei T I., aflate pe ultima filă a contractului de fidejusiune nr. 5 din 17.12.2009, pe ultimele două file ale referinței credit CL00241091220878/ RQ09120128029247, cu data primei utilizări 17.12.2009 și dobânda creditului de +9%+21% și pe prima filă a documentului referință credit CL00241091220878/ RQ09120128029247 cu data primei utilizări 17.12.2009 și dobânda creditului de 4,48%+6,76%, nu au fost executate de către titulară.

Raportul de expertiză a concluzionat că nu se poate stabili dacă semnăturile atribuite apelantei, aflate pe prima filă a contractului de fidejusiune nr. 5 din 17.12.2009, pe cele șapte file ale actului adițional nr. 1 din 08.11.2010, pe cele opt file ale contractului de credit nr. RQ09120128029247 din 17.12.2009 și pe a doua filă a referinței credit CL00241091220878/ RQ09120128029247, cu data primei utilizări 17.12.2009 și dobânda creditului de 4,48%+6,76%, au fost sau nu executate de către titulară.

Pe ultima filă de la cele două documente referință credit și pe contractul de ipotecă nr. 411 din 17.12.2009 nu se găsește modelul de semnătură atribuit numitei T I..

Apelanta T I. - mama a declarat la interogatoriu, probă administrată în etapa procesuală a apelului, fiind solicitată și în fața primei instanțe de către intimata-reclamantă, că nu avea cunoștință despre creditul contractat de soțul său, nu a semnat contractul de credit, nu avea cunoștință de contractul de fidejusiune, nu l-a semnat - filele 61-62 din dosarul de apel.

Apelanta T I. - mama a declarat la interogatoriu că fiica și unicul copil al donatorilor a fost plecată în Anglia și după ce a rămas însărcinată, la chemarea apelantei, s-a întors în țară și urma să locuiască în imobilul obiect al contractului de donație, imobil ce urma a fi renovat în acest scop.

Apelanta T I. - fiica a declarat la interogatoriu că nu avea cunoștință despre existența contractului de credit, despre garantarea vreunui împrumut acordat de reclamantă și care să fi fost garantat cu imobilul-obiect al contractului de donație, nu a cunoscut despre denunțarea unilaterală a scadenței anticipate a contractului de credit sau de existența vreunei proceduri execuționale în vederea recuperării debitelor restante aferente contractului de credit a cărui scadență să fi fost denunțată anticipat.

Apelanta T I. - fiica a declarat la interogatoriu că părinții săi i-au promis de când aceasta era mică faptul că imobilul-obiect al contractului de donație va fi dat acesteia, iar după ce a rămas însărcinată, împreună cu tatăl copilului, au hotărât că este cel mai bun moment pentru a primi în proprietate imobilul, ideea transferării dreptului de proprietate și hotărârea de a încheia contractul de donație aparținându-i apelantei T I..

Apelantul T V a declarat la interogatoriu că fiica sa, care locuia în Anglia, împreună cu viitorul soț, doreau să investească în imobilul respectiv, urmau să-i trimită apelantului bani din Anglia, pentru cumpărarea materialelor, pentru a se apuca de lucru la imobilul respectiv - fila 55.

Intimata-reclamantă solicită pe calea prezentei acțiuni pauliene a se declara inopozabilitatea față de reclamantă a contractului autentic de donație prin care apelanții T V și T I. - mama au donat bunul comun codevălmaș reprezentând imobilul descris în precedent fiicei acestora, apelanta T I. - fiica.

Reclamanta nu a dovedit calitatea de debitor al reclamantei, a donatoarei T I. -mama, iar bunul donat este un bun comun codevălmaș, dobândit de către donatori în timpul căsătoriei. Intimata-reclamantă nu a dovedit insolvabilitatea debitorului T V, or, în acțiunea pauliană, sarcina probei, sarcina dovedirii insolvabilității debitorului aparține creditorului reclamant.

Intimata-reclamantă nu a depus la dosar niciun proces-verbal întocmit de un executor judecătoresc prin care să se constate inexistența unor bunuri urmăribile în patrimoniul debitorului-apelant, criticile din memoriul de apel prin care se afirmă inversarea sarcinii probei de către prima instanță fiind întemeiate. Astfel, din analiza considerentelor sentinței atacate, se remarcă inversarea sarcinii probei de către prima instanță, împrejurare ce a dus la un raționament greșit al acesteia.

Intimata-reclamantă avea sarcina probei, însă nu a dovedit că a recurs la toate celelalte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obține realizarea creanței, despre care nu a dovedit că reprezintă o datorie comună a soților-donatori, ce au dobândit bunul obiect al donației cu titlu de bun comun codevălmaș, sub durata căsătoriei acestora.

Intimata-reclamantă nu a făcut dovada că în dosarul execuțional s-ar fi încercat fără succes executarea silită a altor bunuri, respectiv faptul că debitorul-apelant T V ar fi un debitor insolvabil.

Intimata-reclamantă nu a dovedit frauda debitorului, condiție reglementată de art. 1562 alin. l Cod civil, aceasta trebuind a fi dovedită de creditor, indiferent de natura juridică a actului, deci și în cazul încheierii unui act juridic cu titlu gratuit, respectiv a unui contract de donație în speță.

Proba fraudei cade în sarcina intimatei-reclamante, în calitate de creditor. Or, intimata-reclamantă nu a dovedit că, în mod cert, somația din dosarul execuțional a fost comunicată debitorului înaintea semnării contractului de donație autentic.

Intimata-reclamantă nu a dovedit caracterul cert al creanței, nedovedirea calității de debitor de către reclamantă a apelantei T.I. având importanță, deoarece conform art. 1562 Cod civil creditoarea putea solicita să fie declarate inopozabile numai actele încheiate de către debitorul său, or, în speță, contractul de donație autentic atacat are doi donatori, dintre care numai unul este debitor al reclamantei.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de către apelanții-pârâți: T V, TI. - mama și T I. - fiica, împotriva sentinței civile nr. 1/9.01.2017, pronunțată de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 377/224/2014, pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea revocatorie formulată de către reclamanta SC R IFN SA, împotriva pârâților: T V, T I. (mama) și T I. (fiica).

În baza art. 18 din OUG 51/2008, care arată că cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar, vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretenții sale, partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume, instanța va obliga pe reclamantă la plata către stat a sumei de 2520 lei reprezentând contravaloarea expertizei grafoscopice efectuate de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București și va înlătura dispoziția de obligare a pârâților T V și T I. (mama) la plata către stat a sumei de 2520 lei de plata cărora au fost scutiți prin încheierea din 14.04.2016.

← Plângere împotriva încheierii de carte funciară.calitatea...		Suspendarea soluţionării cauzei pentru neplata contravalorii... →

Acțiune pauliană. condiţii

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune pauliană. condiţii