Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT Hotărâre nr. 0 din data de 04.07.2017
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de .., sub nr. .., reclamanta AA i-a chemat în judecată pe pârâții XX solicitând instanței să constate că a dobândit, în temeiul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1771 m.p., teren situat în sat Cuejdiu, comuna Gârcina, județul Neamț.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că terenul se află în posesia sa din anul 1962, având o valoare de 5000 lei,dorind ca hotărârea să constituie titlu de proprietate. A precizat că este fiica defunctului XX, decedat la data de 28.12.1997, iar pârâții sunt moștenitori legali ai aceluiași autor, în calitate de fiică, nepoți și strănepoți de fii. La data de 30.10.1998 a fost emis titlul de proprietate nr. 33/977/1998 pe numele autorului lor, pentru suprafața de 1,05 ha teren. Suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate au reprezentat în realitate înzestrările primite la căsătorii, dar pentru care nu s-au eliberat titluri de proprietate separate, deși au existat roluri separate.
În anul 1962, când s-a căsătorit a primit cu titlu de zestre suprafața de 1771 m.p. teren intravilan arabil. Terenul este înscris în titlul de proprietate nr. 33/977/1998, în sola 20, parcela 229/1, fiind învecinat la N cu drum comunal, la E cu moștenitorii lui ZZ, la S cu pădurea statului (Ocolul Silvic Gârcina) și la V cu TT (în prezent RR). A precizat că suprafața rezultată din măsurători este mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
Reclamanta a susținut că de la data înzestrării și până în prezent a stăpânit în mod continuu, netulburat, neviciat, neechivoc și sub nume de proprietar această suprafață de teren, mai ales că pe teren se află și casa în care a locuit de la căsătorie. Atât terenul, cât și casa au figurat în rolul său agricol, cum atestă și adeverința nr. 1740/13.03.2013, iar faptul înzestrării cu acest teren era de notorietate, motiv pentru care la data eliberării anexei nr. 23 după defunctul tată, suprafața de 1800 m.p. teren (eronat menționat ca 1500 m.p.) a fost trecută cu denumirea de "Grădina Avadanei";.
A adăugat că din anul 1962 și până în prezent nu a avut nici un fel de litigiu cu vreunul dintre comoștenitori sau cu terțe persoane nici în legătură cu posesia, nici în legătură cu limitele proprietății.
În drept, a invocat art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, art. 1846 - art. 1854 din Codul civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale, a probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza tehnică în specialitatea topografie.
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat că terenul nu este înscris în cartea funciară (fila 38 și 56).
Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 411 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Prin încheierea din 02.08.2013, instanța a anulat cererea, în temeiul art. 200 alin. 3 din Codul de procedură civilă, iar prin încheierea din 24.10.2013 un alt complet a admis cererea de reexaminare formulată de reclamantă și a trimis cauza spre soluționare.
La data de 06.06.2014, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a pârâților VV.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin încheierea din 16.10.2015, instanța a dispus suspendarea judecății cererii pentru lipsa părților.
La data de 29.03.2016, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, judecata fiind reluată odată cu încheierea de ședință din 24.05.2016.
Instanța a administrat, la solicitarea reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiza tehnică în specialitate topografie, raportul de expertiză întocmit de expert TF fiind depus la filele 137-142, vol. II.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, terenul în suprafață de 1800 m.p. situat în sat Cuejdiu, comuna Gârcina, județul Neamț, identificat în tarlaua .., parcela .., este înscris în titlul de proprietate nr. …, având ca titular pe .., decedat la data de .., succesiunea acestuia nefiind dezbătută la data judecății, așa cum rezută din încheierea nr. 1 din 4 iunie 2013 privind verificările efectuate în evidențele succesorale, întocmită de BNP ST (.. I).
Din măsurători a rezultat o suprafață de 1771 m.p., identificată pe schița la raportul de expertiză, de la fila 139, vol. II, suprafață compusă din 337 m.p., teren curți contrucții și 1434 m.p., teren arabil.
Potrivit mențiunii expertului tehnic, terenul se află în posesia reclamantei AA, iar pe suprafața de teren se află edificate două construcții, o locuință și o anexă, deținute de asemenea de către reclamantă.
În drept, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1846 - art. 1854 din Codul civil din 1864, față de anul intrării în posesie, 1962. Este vorba așadar de o posesie începută anterior intrării în vigoare a Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, fiind corect indicat temeiul juridic.
Instanța consideră că nici dispozițiile art. 1049 - art. 1052 din codul de procedură civilă nu sunt incidente în speță deoarece acestea privesc numai uzucapiunile reglementate de noul Cod civil, ceea ce nu este cazul în speță, așa cum s-a arătat anterior.
Prin urmare, instanța reține că, potrivit art. 1837, "Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin aceasta lege."; Așadar, prescripția achizitivă (uzucapiunea) este un mod de dobândire a proprietății cu privire la un lucru prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Reclamanta nu a precizat dacă invocă uzucapiunea de 10 până la 20 de ani sau uzucapiunea de 30 de ani. Pentru uzucapiunea scurtă se impune ca reclamanta să înfățișeze un just titlu, respectiv să facă dovada că posesia sa se bazează pe un titlu (precum vânzarea, schimbul etc.) ce emană de la o altă persoană decât proprietarul. În cauză, reclamanta nu a invocat un astfel de just titlu, motiv pentru care instanța va analiza condițiile uzucapiunii de 30 de ani.
Potrivit art. 1890 din Codul civil din 1864, uzucapiunea de lungă durată este recunoscută în favoarea posesorului bunului care "poate prescrie prin 30 de ani ... fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință";.
Rezultă că, pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungită, reclamanta trebuie să îndeplinească două condiții: 1) să posede bunul timp de 30 de ani și 2) posesia sa să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu. Potrivit art. 1847, "Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explica în următoarele articole."; Regularitatea posesiei se prezumă, dovada existenței vreunui viciu fiind în sarcina celui care afirmă existența viciului.
În speță, reclamanta a arătat că a primit terenul de zestre de la părinții săi, cu ocazia încheierii căsătoriei, în anul 1962, exercitând de atunci posesia cu privire la acesta, organizându-și chiar gospodăria pe acest teren.
Instanța apreciază că posesia reclamantei nu poate fi valorificată încă din anul 1962 pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune deoarece nu se poate stabili că proprietarul terenului a rămas în pasivitate, în epoca respectivă circulația juridică a terenurilor fiind drastic restrânsă prin adoptarea Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974.
Ulterior, după adoptarea Legii nr. 18/1991, autorul reclamantei, respectiv defunctul XX, a urmat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obținând titlu de proprietate nr. 33/977/30.10.1998 (emis în fapt după decesul său), inclusiv cu privire la terenul solicitat de reclamantă.
Or, așa stând lucrurile, regimul juridic al terenului, de proprietate privată reconstituită potrivit legii fondului funciar, împiedică aplicarea instituției uzucapiunii, ca mod de dobândire a proprietății private de către reclamantă. Dacă terenul a fost trecut în rolul agricol al reclamantei (sau soțului ei), după înzestrarea cu prilejul căsătoriei, aceasta avea obligația de a solicita în nume propriu eliberarea titlului de proprietate, cu respectarea procedurii instituite de Legea nr. 18/1991.
Nu se poate socoti termenul de 30 de ani nici după 1991, deoarece eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului reclamantei reprezintă un act care întrerupe cursul prescripției achizitive, adevăratul proprietar manifestându-și intenția de a exercita dreptul de proprietate privată asupra terenului prin efectuarea demersurilor legale în vederea reconstituirii.
Este de reținut că reclamanta nu le poate opune nici moștenitorilor defunctului XX, pârâții în cauză, posesia exercitată după decesul acestuia din urmă, din anul 1997, nefiind împlinit termenul de 30 de ani.
Concluzionând, instanța apreciază că reclamanta își poate constitui un titlu de proprietate pentru terenul pe care îl are în posesie nu invocând prescripția achizitivă, lipsind condiția exercitării posesiei pe o durată de 30 de ani, ci procedând la dezbaterea succesorală după defunctul XX și la partajarea bunurilor din masa succesorală, cu solicitarea atribuirii în lotul său a terenului în cauză, așadar solicitând recunoașterea dreptului său de proprietate privată asupra terenului în cauză dobândit prin moștenire, iar nu prin uzucapiune.
În consecință, instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta AA în contradictoriu cu pârâții XX
| ← Ordonanta presedintiala. Jurisprudență Minori; Ordonanţă... | Suspendare provizorie executare silita. Jurisprudență... → |
|---|
