Plasament. Menţinere măsură protecţie specială
| Comentarii |
|
Faptul părăsirii centrului fără învoire de către minor nu constituie un motiv pentru care ar putea înceta măsura specială de protecţie .
Dimpotrivă, copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ de protecţie, medicale, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.
Prin sentinţa civilă nr.384/04.10.2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar s-a respins acţiunea formulată de petenta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Dolj, în contradictoriu cu intimatii R.Al. si R. având ca obiect încetare măsură plasament în regim de urgenta.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a constatat că cererea petentei este neîntemeiată, respingându-se pentru următoarele considerente:
Instanţa a reţinut că minorei R. Al. B. i s-a instituit măsura de protecţie speciala "plasament în regim de urgenta" la DGASPC Dolj - Complexul de Primire in Regim de Urgenta a Copilului Craiova - Centrul de Primire in Regim de Urgenta, aspect ce rezultă din sentinţa civilă nr.472/27.10.2011, pronunţata de Tribunalul Dolj .
Pentru luarea acestei masuri, Tribunalul Dolj a constatat că minora este lipsita de supraveghere părintească, fiind de altfel, victimă a traficului de minori conform legii 678/2001.
In cauza dedusa soluţionării, reclamanta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Dolj, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună încetarea respectivei masuri pentru faptul că minora a părăsit centrul la 13.03.2012 si la 18.03.2012, fiind depistată la o spălătorie auto unde lucra tatăl său, dorind să locuiască cu acesta.
Faptul ca starea de fapt prezentata este conformă realităţii nu conduce automat la concluzia că nu se mai impune măsura specială de protecţie, întrucât scopul acesteia se subordonează principiului interesului superior al minorului.
Statistic, categoria de vârstă cea mai des întâlnită la victimele traficului de minori este 15 - 17 ani, majoritatea covârşitoare fiind fete, cu un nivel de educaţie scăzut, cu abandon şcolar si care provin din familii dezorganizate, în care sărăcia accentuează toate celelalte probleme (alcoolism, abuz, violenţă fizică şi verbală), familia fiind, de asemenea, caracterizată de un nivel redus al educaţiei iar relaţiile copilului cu familia slabe, acesta fiind astfel mult mai vulnerabil la influenţe exterioare.
Pe aceleaşi coordonate, copiii cei mai vulnerabili la trafic sunt cei abuzaţi, victime ale violenţei domestice şi neglijării, copiii lipsiţi de îngrijire părintească (copiii străzii, copiii din instituţii de protecţie ale statului).
Prin urmare, încetarea măsurii plasamentului in regim de urgenta fata de minora care se încadrează in profilul mai sus menţionat, fără luarea unei alte masuri alternative, indiferent de faptul ca aceasta a plecat si ca nu mai doreşte sa fie sub respectiva măsura, nu este oportună in condiţiile in care aceasta ar rămâne fără ocrotire părintească in fapt, tatăl nefiind in stare să se ocupe de minoră si să o reintegreze in familie, menţinerea in centru fiind continuare necesară, cu atât mai mult cu cat este posibil, indiferent de perioada de timp trecută, să se reîntoarcă în Centru.
In consecinţă, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.
împotriva aceste sentinţe a declarat recurs, DGASPC DOLJ, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea recursului, petenta arată următoarele:
Consideră netemeinică şi nelegală sentinţa civilă nr.384/04.10.2012, pronunţată de Tribunalul Dolj motivat de faptul că minora a părăsit centrul, refuzând să mai locuiască acolo si declarând ca doreşte să locuiască împreuna cu tatăl sau.
Minora se afla sub măsura de protecţie speciala "plasament în regim de urgenţă" la DGASPC Dolj - Complexul de Primire în Regim de Urgenta a Copilului Craiova - Centrul de Primire în Regim de Urgenta conform sentinţei civile nr.472/27.10.2011, pronunţata de Tribunalul Dolj,
Măsura a fost luata deoarece minora a fost lipsită de ocrotirea părintească, fiind depistată nesupravegheată pe raza municipiului Craiova şi adusa în Centrul de Primire în Regim de Urgenţă de reprezentanţii Secţiei 1 Politie. De asemenea, conform adreselor transmise de Agenţia Naţionala împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Craiova minora se afla în atenţia acestei instituţii ca fiind victimă a traficului de minori.
Dintre cei doi părinţi, doar tatăl a vizitat-o periodic în centru pe minoră, despre mama necunoscându-se date sau alte informaţii despre situaţia sa actuala (domiciliu, ocupaţie, etc).
In data de 13.03.2012 minora a părăsit centrul fiind găsita in zona Spitalului Judeţean si predata centrului în data de 16.03.2012, iar în data de 18.03.2012 a părăsit din nou centrul fără aprobare. In data de 19.03.2012 minora a fost depistata le reprezentanţii DGASPC Dolj la Spălătoria Auto - Cremona din strada R. nr.275, unde tatăl acesteia lucra si avea o camera închiriată.
Minora a declarat ca nu mai doreşte sa fie sub măsura de protecţie, dorind să meargă în familia tatălui său, întrucât locuieşte împreuna cu acesta. Tatăl a declarat că va face demersurile necesare în vederea rezolvării situaţiei locative şi a solicitat reintegrarea copilului în familie.
Ulterior, când reprezentanţii DGASPC Dolj au încercat sa îi contacteze pe cei doi (minora si tatăl sau) în vederea efectuării formalităţilor necesare reintegrării, aceştia nu au mai fost găsiţi, tatăl si-a dat demisia de la spălătoria auto si nu se ştie unde au plecat.
Toate demersurile efectuate de instituţie până în prezent în vederea localizării atât a minorei cât si a tatălui său au rămas fără rezultat, măsura de protecţie speciala nemaijustificându-se.
Instanţa de fond a respins solicitarea instituţiei pentru următoarele considerente:
- scopul măsurii de protecţie speciala, respectiv plasamentul într-un centru, se subordonează principiului superior al copilului;
- minora ar fi vulnerabilă la traficul de minori deoarece s-ar afla în situaţia copiilor lipsiţi de îngrijire părinteasca;
- încetarea măsurii de protecţie speciala ar duce la situaţia in care minora sa fie lipsita de ocrotirea părinteasca deoarece tatăl nu ar fi in stare sa se ocupe de aceasta;
- menţinerea in continuare a măsurii de protecţie speciala ar fi necesara deoarece este posibil ca minora sa se întoarcă în centru.
In continuare, arată că motivarea instanţei de fond este greşita, deoarece:
1. Interesul superior al copilului presupune în primul rând ca acesta sa locuiască împreuna cu părinţii săi.
Plasamentul copilului într-un centru de plasament este o măsura de protecţie speciala cu caracter temporar ce se ia în situaţia în care acesta este lipsit de ocrotirea părintească. In situaţia de faţă copilul se afla împreună cu tatăl sau, aşa cum a arătat si la instanţa de fond. Mai mult decât atât, copilul declara ca nu mai doreşte sa locuiască în centru şi vrea sa locuiască împreună cu tatăl sau, iar potrivit prevederilor art.53 alin.3 din Legea nr.272/2004 "masurile de protecţie speciala a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia".
2. In ceea ce priveşte vulnerabilitatea faţă de traficul de minori invocata de instanţa de fond, apreciază ca minora nu se afla într-o asemenea situaţie. Exista într-adevăr în trecutul fetei antecedente de această natura, dar acesta situaţie s-a datorat faptului ca la acea data era lipsita de ocrotirea părinteasca. Lucrurile au fost rezolvate între timp, fata a fost consiliata de personal de specialitate din cadrul instituţiei, a reuşit să se echilibreze emoţional si să aprecieze că locul său nu este pe strada, ci alături de părinţii săi, chiar în situaţia în care condiţiile materiale ale acestora nu sunt deosebite.
3. Referitor la aprecierea instanţei de fond ca încetarea măsurii de protecţie speciala ar duce la situaţia în care minora să fie lipsită de ocrotirea părinteasca deoarece tatăl nu ar fi in stare să se ocupe de aceasta apreciază că nu exista indicii în acest sens. Mai mult decât atât, tatăl minorei nu este o persoana neintegrata social, doreşte sa muncească, îşi găseşte locuri de muncă, îşi poate închiria o locuinţa din veniturile obţinute si se poate ocupa de creşterea copilului sau. Pe perioada în care fata s-a aflat in Centrul de Primire a Copilului tatăl său a avut loc de munca în Craiova , a avut o locuinţa închiriata, etc.
Instanţa de fond consideră că menţinerea în continuare a măsurii de protecţie speciala ar fi necesara deoarece este posibil ca minora sa se întoarcă în centru. Consideră greşita aceasta apreciere deoarece aşa cum a arătat, după plecarea fetei din centru la tatăl sau, aceştia au locuit o perioada împreuna apoi tatăl si-a dat demisia de la locul de munca si au părăsit împreuna oraşul către o destinaţie necunoscuta. Face precizarea ca cei doi nu îşi au originea în zona Olteniei ci provin din judeţul Mureş. Mai mult decât atât, de la data părăsirii centrului au trecut aproape opt luni de zile si este aproape imposibil de crezut că fata s-ar mai întoarce într-un oraş de care nu o leagă mai nimic.
Având în vedere cele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei civile nr.384/04.10.2012, pronunţată de Tribunalul Dolj in sensul de a dispune încetarea măsurii de protecţie speciala "Plasament în regim de urgenta" pentru minora R. Al. B., născută la data de 09.11.1997, . fiica lui R. Al. si R.R., domiciliaţi in Mun. Târnaveni. jud. Mures de la Complexul de Primire in Regim de Urgenta a Copilului Craiova - Centrul de Primire in Regim de Urgenta.
In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 299 şi următoarele din Codul de Procedura Civilă.
Analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate în recurs şi în raport de dispoziţiile aplicabile în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat respingându-l pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În esenţă, recursul a fost motivat în sensul că minora a părăsit fără învoire centrul la data de 13.03.2012, fiind găsita in zona Spitalului Judeţean si predata centrului în data de
16.03.2012, iar în data de 18.03.2012 a părăsit din nou centrul fără aprobare fiind depistata le reprezentanţii DGASPC Dolj la Spălătoria Auto - Cremona din strada R.nr.275.
Situaţia s-a repetat la 19.03.2012 dar minora nu a mai putut fi găsit, deci s-au schimbat împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, făcând imposibilă exercitarea măsurii de protecţie specială, în condiţiile în care plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie cu caracter temporar.
Curtea constată recursul ca fiind nefondat întrucât, faţă de probele administrate în cauză în raport cu dispoziţiile art.66 şi art. 70 din Legea nr. 272/2004, prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
Simplul fapt că minora a părăsit centrul fără învoire, nu constituie un motiv pentru care ar putea înceta măsura de protecţie specială a plasamentului într-un centru de plasament
Mai mult decât atât, ipoteza contrară ar conduce la concluzia că s-ar impune încetarea măsurii de plasament în regim de urgenţă ori de câte ori, un minor părăseşte un centru de plasament înşelând supravegherea lucrătorilor centrului a căror vigilenţă ar trebui să fie sporită cât acesta este instituţionalizat prin efectul legii fiindu-le conferite atât exerciţiul drepturilor cât şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti privind persoana copilului.
Plecarea din centru a minorului şi, prin aceasta, imposibilitatea exercitării supravegherii şi a continuării proceselor educaţionale şi de socializare începute conform planului individualizat de protecţie reprezintă o consecinţă a dificultăţilor de adaptare pe care le întâmpină de obicei copiii internaţi într-un astfel de centru. Acest lucru explică plecarea repetată a minorei din centru .
Or, unui astfel de copil trebuie să i se asigure cu maximă promptitudine atât asistenţa medicală şi psihologică, segmentul de vârstă din care face parte minora fiind unul cu vulnerabilitate crescută astfel cum a reţinut corect instanţa de fond, neputându-se „oficializa” părăsirea fără învoire a centrului de plasament şi neputându-se susţine astfel că finalitatea programului individualizat de protecţie nu poate fi atinsă şi prin urmare încetează cauzele care au determinat adoptarea măsurii de protecţie.
Dimpotrivă, o atare împrejurare coroborată şi cu faptul că demersurile întreprinse în sensul trebuie să responsabilizeze autorităţile competente în materia protecţiei minorilor astfel încât să asigure o protecţie eficientă, începând prin adoptarea tuturor măsurilor de prevenire a comportamentului deviant dar şi a agresiunilor de orice fel împotriva acestei minore care -potrivit adresei nr. 3720/02.02.2012 este victimă a infracţiunii de trafic de minori, dosarul aflându-se în faza de urmărire penală.
În situaţia în care prevenirea nu a fost posibilă, să îndeplinească în mod efectiv toate demersurile necesare în vederea depistării prompte a minorei şi a readucerii sale de îndată în centru, pentru a continua programul specific măsurii de protecţie adoptate.
În acest sens dispoziţiile art. 89 din Legea 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevăd faptul că , copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.
Prin urmare, în mod judicios a apreciat instanţa că nu se recomandă, cel puţin temporar, încetarea măsurii plasamentului în regim de urgenţă într-un centru în care, potrivit legii minorul beneficiază de asistenţă psihologică şi medicală potrivit unui plan individualizat de protecţie, fiind necesară atingerea unor obiective precum prevenirea comportamentului infracţional şi identificarea unei alternative de tip familial.
Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât minora a fost depistat în mai multe locuri, ulterior părăsirii centrului, aşa încât situaţia sa nu este cu desăvârşire necunoscută autorităţilor în domeniul protecţiei copilului.
Dimpotrivă prin măsuri concrete, acestea trebuie să depisteze pe raza cărei localităţi se găseşte acum minora - dat fiind faptul că, potrivit relaţiilor ministerului de interne, nici minora şi nici tatăl acesteia nu au fost identificaţi pe raza localităţii Târnăveni jud. Mureş -apelând în acest sens inclusiv la operaţiuni de cooperare instituţională .
Măsura plasamentului în regim de urgenţă trebuie menţinută pentru corectarea unui astfel de comportament al minorei şi cultivarea - prin programe speciale de reinserţie socială şi consiliere psihologică adecvată - a capacităţii de alegere şi decizie, precum şi conştientizarea mediului favorabil pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 teza II-a C.P.civ. Curtea a respins recursul ca fiind nefondat cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
(Decizia nr. 372/23.01.2013 - Secţia I civilă, rezumat judecător Carmen Tomescu) .
| ← Recunoaşterea efectelor hotărârii judecătoreşti pronunţate... | Greşeala materială vs greşeală de judecată pe cale de... → |
|---|
