Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă. Condiţii.
| Comentarii |
|
Motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 Cod pr.civ., este o aplicare a principiului disponibilităţii ce vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat, acest motiv putând fi invocat atunci când, din eroare, instanţa nu a soluţionat o cerere cu care a fost legal învestită.
Acest text legal are în vedere ipoteza în care nu s-a soluţionat o cerere principală, accesorie sau incidentală, dar nu şi situaţia când nu a fost analizată o cerere de probatorii, un motiv de apel ori de recurs.
Aşadar, acest motiv de revizuire poate fi invocat numai atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri şi nu atunci când s-au admis în parte pretenţiile solicitate sau sa respins un anumit capăt de cerere.
Prin decizia nr.6028/2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 26 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primăria Tg.Jiu, Ministerul Justiţiei -Autoritatea Naţională a Penitenciarelor din România şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Tg.Jiu, având ca obiect Legea nr.10/2001.
A modificat sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea.
A constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 475 m.p. teren situat în Tg. Jiu, str. Vasile Alecsandri, preluat abuziv prin D. 413/1996.
A obligat Primăria Tg.Jiu la 1575 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:
Reclamanta B. A. a demarat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art.22 din Legea 10/2001, (fostul art.21) prin Notificările nr.160 şi 162/14.02.2002 adresate pârâtelor Primăria Tg.Jiu şi Prefectura Gorj , prin care a cerut restituirea în natură sau despăgubiri pentru terenul de 475 mp.situat în Tg.Jiu, str.Vasile Alecsandri nr.10 (în prezent ocupat de Penitenciarul Tg.Jiu).
Prima etapă nu a fost finalizată prin emiterea unui răspuns de către entităţile notificate, aşa încât reclamanta s-a adresat Tribunalului Gorj, competent cu soluţionarea.
Tribunalul a purces la cercetarea cauzei pe fond în virtutea plenitudinii de competenţă conferită ca urmare a Deciziei XX/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în R.I.L.
Reclamanta a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită prevăzută de art.3 rap.la art.4 alin.2 din Legea 10/2001 cu actele de stare civilă depuse la dosar şi certificatul de calitate de moştenitor.
În certificatul de deces al autoarei reclamantei apare numele de „P. E.”, în matricola pe clădiri (fond 84) apar menţionaţi moştenitorii lui I.C. P., imobilul fiind amplasat pe str.V.Alecsandri nr.19, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 11 septembrie 1936, sub nr.4062 de Tribunalul Gorj, bunica M. P. şi mama reclamantei, E. P. apar în calitate de vânzătoare ale unei bucăţi de teren silişte, situată în Tg.Jiu, str.V.Alecsandri, cumpărătorilor M. C.T. şi C. T., aceştia figurând ca vecini ai fam.P. în matricola anilor 1958-1960.
Un alt înscris care dovedeşte că autoarea reclamantei a avut o casă până în 1916 pe str.V.Alecsandri nr.21 este copia de pe raportul secţiei II tehnică nr.617 din 12.XI.1921, înregistrat la Serviciul de Poduri şi Şosele Gorj (fond 2).
Toate aceste înscrisuri reflectă existenţa terenului din Str.V.Alecsandri, Tg.Jiu, în anii 1921, 1936.
Întrucât domeniul de aplicare al Legii nr.10/2001 privind imobilele preluate abuziv vizează perioada de referinţă 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este necesar a se dovedi proprietatea autoarei în acest segment temporal.
Prin înscrisul emanat de la Arhivele Naţionale ale Jud.Gorj adresat reclamantei (fila 17 fond) se comunică acesteia că în urma verificărilor fondului arhivistic al Primăriei oraşului Tg.Jiu, matricola de clădiri şi terenuri din perioada 1955-1957 s-a identificat la adresa str.V.Alecsandri nr.19 printre titularii de rol şi P. A., iar în matricola din 1958-1961 B. A. Dovada preluării abuzive a terenului ce a aparţinut mamei reclamantului s-a făcut cu anexa la Decretul 413/1966 privind exproprierea terenului în suprafaţă de 67.680,70 mp. situat în Tg.Jiu, unde la poziţia 84 figurează P. E., cu teren expropriat în suprafaţă de 555 mp. situat în Tg.Jiu, str.V.Alecsandri f.n.
Curtea a apreciat că este identitate între persoana expropriată şi mama reclamantei P.
E., în sprijinul acestei identităţi fiind declaraţiile autentice pe propria răspundere date de numiţii S. C. şi C. G.
Coroborând aceste declaraţii cu relatarea martorei H. L., care a declarat că a cunoscut-o pe P. E., că aceasta avea o suprafaţă de 600 mp. în Tg.Jiu, str.V.Alecsandri, iar terenul se învecina cu T. G. şi alţii, şi cu înscrisurile depuse în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că există identitate între mama reclamantei şi persoana nominalizată în decretul de expropriere.
Curtea a înlăturat argumentul tribunalului care a condus la soluţia de respingere a acţiunii, referitor la faptul că reclamanta nu a prezentat acte de proprietate în raport de care să fie posibilă identificarea terenului şi nici planul de situaţie anexă la decretul de expropriere, acte care ar permite identificarea terenului solicitat.
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă, iar persoana individualizată în actul de preluare este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Textul instituie o prezumţie simplă de proprietate în favoarea persoanelor menţionate în actele de preluare, care unite cu alte probe poate conduce la ideea că imobilul a aparţinut persoanei de la care s-a făcut preluarea.
Coroborând actul de preluare, respectiv anexa la Decretul 413/1966 cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv H. L. şi P. M., care au relatat că au cunoscut-o pe autoarea reclamantei şi ştiu că aceasta a deţinut teren în Tg.Jiu, str.V.Alecsandri, ocupat în prezent de penitenciar şi de blocuri, Curtea a apreciat că reclamanta a făcut dovada proprietăţii autoarei sale şi a preluării abuzive.
In consecinţă, făcându-se dovada de către reclamantă a calităţii de persoană îndreptăţită, a identităţii autoarei sale cu persoana nominalizată în actul de preluare a proprietăţii terenului şi a preluării abuzive, a rămas în discuţie modalitatea de reparaţie de care urmează să beneficieze reclamanta.
Deşi în actul de expropriere autoarea reclamantei figurează cu 555 mp. expropriaţi, în notificare reclamanta a solicitat 475 mp., astfel că instanţa de recurs a reţinut această suprafaţă ca întindere a dreptului de proprietate.
In condiţiile în care din probe a rezultat că terenul reclamantei este ocupat de pârâtul Penitenciarul Tg.Jiu şi blocuri, iar reclamanta a solicitat în subsidiar despăgubiri, faţă de faptul că notificarea reclamantei nu a fost soluţionată până la apariţia Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, modificând Legea nr.10/2001, controlul instanţei trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei care a formulat notificarea de a primi măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor prevăzute de noua lege, fără a mai putea statua asupra valorii acestora.
Tocmai din acest motiv, Curtea nu a mai dispus efectuarea unei expertize de evaluare a terenului de 475 mp., calculul şi plata despăgubirilor urmând a se face conform Titlului VII al Legii nr.247/2005, procedură cu caracter administrativ, finalizată prin emiterea de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ce poate fi atacată conform art.19 din Legea nr.554/2004.
In consecinţă, apreciind întemeiate parţial criticile recurentei doar cu privire la terenul ce a aparţinut autoarei sale şi pentru care s-au formulat două notificări, a admis recursul, a schimbat sentinţa, în sensul admiterii în parte a contestaţiei, stabilindu-se dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 475 mp. preluată abuziv prin Decretul 413/1966.
În ceea ce priveşte terenul provenit de la E. E., nu s-a făcut dovada că reclamanta a urmat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art.22 din Legea nr.10/2001, respectiv, nu a depus notificare, aşa încât critica privind respingerea cererii pentru acest teren nu a fost primită, notificările depuse la dosar vizând terenul din str.V.Alecsandri.
Nu se pot acorda despăgubiri pentru imobilul demolat în 1916, întrucât perioada de referinţă a Legii nr.10/2001 privind preluarea abuzivă se situează între 06.03.1945-decembrie 1989, iar anul demolării imobilului nu se situează în acest interval de timp.
Faţă de cele ce preced, apreciind că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea.
S-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 475 m.p. teren situat în Tg. Jiu, str. Vasile Alecsandri, preluat abuziv prin D. 413/1996.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată Primăria Tg.Jiu la 1575 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, la data de 07.01.2013 a formulat cerere de revizuire revizuenta B.A.
În motivarea cererii de revizuire s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, în sensul art.322 pct.2 Cod procedură civilă, în condiţiile în care la data notificării şi la data soluţionării cauzei în faţa instanţei de fond, revizuenta nu era în posesia Decretului de expropriere nr.413/1966 şi a planului de situaţie, motiv pentru care prin notificare a solicitat doar 475 mp. teren intravilan, pentru care era îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, în loc de 555 mp teren intravilan, menţionat în Decretul de expropriere nr.413/1966 şi în anexa la decret - poziţia 100, teren ocupat în prezent de Penitenciarul de Maximă Siguranţă Tg.Jiu.
Cererea de revizuire s-a întemeiat pe disp.art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
AUTORITATEA NATIONALĂ A PENITENCIARELOR DIN ROMANIA a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
La data de 08.02.2013 intimata Primăria Municipiului Tg.Jiu a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, considerând că suprafaţa de teren pentru care este îndreptăţită reclamanta la măsuri reparatorii este cea de 555 mp.
Cererea de revizuire este nefondată.
Analizând cu prioritate, în raport de art.137 Cod procedură civilă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de ADMINISTRAŢIA NATIONALĂ A PENITENCIARELOR DIN ROMANIA, aceasta este neîntemeiată, întrucât în această cale de atac, calitatea procesuală este conferită tuturor părţilor care figurează în dispozitivul deciziei atacate.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata ADMINISTRAŢIA NATIONALĂ A PENITENCIARELOR DIN ROMANIA, care susţine că această cerere este nemotivată în drept, este neîntemeiată, întrucât revizuienta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe disp.art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
În sensul acestor prevederi legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul.
Revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 Cod procedură civilă este o aplicare a principiului disponibilităţii, ce vizează inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce instanţa a pronunţat, acest motiv putând fi invocat atunci când, din eroare, instanţa nu a soluţionat o cerere cu care a fost legal învestită.
Acest text legal are în vedere ipoteza în care nu s-a soluţionat o cerere principală, accesorie sau incidentală, dar nu şi situaţia când nu a fost analizată o cerere de probatorii, un motiv de apel ori de recurs.
Aşadar, acest motiv de revizuire poate fi invocat numai atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri şi nu atunci când s-au admis în parte pretenţiile solicitate sau s-a respins un anumit capăt de cerere.
In speţă, prin decizia nr.6028/2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a cărei revizuire se solicită, s-a admis recursul declarat de reclamanta B. A. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 26 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primăria Tg.Jiu, Ministerul Justiţiei - Autoritatea Naţională a Penitenciarelor din România şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Tg.Jiu, având ca obiect Legea nr.10/2001, s-a modificat sentinţa, în sensul că s-a admis în parte acţiunea şi s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 475 m.p. teren situat în Tg. Jiu, str. Vasile Alecsandri, preluat abuziv prin D. nr.413/1996.
In cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă s-a susţinut că în mod greşit instanţa nu a constatat îndreptăţirea reclamantei la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 555 mp teren expropriat, în loc de 475 mp, însă această susţinere nu se poate încadra în cerinţele prevăzute de art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În considerentele deciziei din recurs, a cărei revizuire se solicită, instanţa a analizat susţinerea revizuentei reclamante, reţinând: „deşi în actul de expropriere autoarea reclamantei figurează cu 555 mp expropriaţi, în notificare reclamanta a solicitat 475 mp., astfel că instanţa de recurs va reţine această suprafaţă ca întindere a dreptului de proprietate”.
Instanţa constată, astfel, că prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a analizat aceeaşi susţinere a revizuentei, referitoare la îndreptăţirea acesteia la acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafaţa de 555 mp teren expropriat, în loc de 475 mp, argumentând soluţia pronunţată.
In condiţiile în care nu s-a făcut dovada că prin decizia ce face obiectul revizuirii instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra unei cereri, în sensul art.322 pct.2 Cod procedură civilă, ce reglementează revizuirea unei hotărâri judecătoreşti, se constată ca fiind nefondată cererea de revizuire prin care se critică, în realitate, modul cum a fost soluţionat fondul cauzei.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.322 pct.2 Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire. (Decizia civilă nr.1045/11.02.2013 - Secţia I Civilă, rezumat judecător Alexandrina Marica)
| ← Greşeala materială vs greşeală de judecată pe cale de... | Inadmisibilitatea recursului la recurs. Clasificarea cererilor... → |
|---|
