Cerere în anularea somaţiei de plată cuprinsă în sentinţa civilă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU
Dosar nr. 3888/260/2012
SENTINŢA CIVILĂ NR. 134 Şedinţa publică de la 22.01.2013
* Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.08.2012, debitoarea SC M.E. SRL a formulat, în contradictoriu cu creditoarea SC O P. SA, cerere în anularea somaţiei de plată cuprinsă în sentinţa civilă nr. 1978 din 26.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 1004/260/2012 al Judecătoriei M..
în motivare, debitoarea a arătat că suma pentru care a fost somată la plată a fost creată prin consumul energiei electrice la locul de consum din T. O., str. Fundăturii nr. 1, de către chiriaşul lor, SC K. T. SRL căreia i-a închiriat spaţiul din locaţia precizată încă din anul 2010 prin urmare obligaţia de plată a utilităţilor consumate revine chiriaşului care a beneficiat de acestea şi nu lor.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere, debitoarea a anexat: adresa nr. 10 din 16.11.2011 a SC K T. SRL către SC O.P. SA, factura fiscală nr. 5000025 din 4.04.2011.
Cererea a fost legal timbrată cu 40 lei taxă judiciară de timbru şi 1 leu timbru judiciar.
înainte de primul termen de judecată, prin serviciul registratură al instanţei, debitoarea a depus la dosar cerere completatoare şi precizatoare prin care a invocat noi motive de anulare a somaţiei de plată, susţinând în esenţă următoarele: Judecătoria M. riii era competentă să soluţioneze cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin 1,2 şi 3 din OG 5/2001 şi dispoziţiile art. 7şi 10 alin 1 C.pr.civ; SC M.E. SA a contestat modul în care s-a format debitul deci în cauză era necesară administrarea unui probatoriu complex incompatibil cu procedura simplificată reglementată de OG 5/2001; contractul de furnizare nr. 29 din 19.09.2006 era, din punct de vedere al efectelor juridice, prescris la data promovării acţiunii; debitul a fost generat de neplata facturilor fiscale de către SC K. T. SRL, chiriaşul lor, acesta fiind adevăratul debitor, prin urmare SC M. E. SRL trebuia scoasă din cauză.
Creditoarea, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea ca neîntemeiată a cererii în anulare arătând în esenţă că în mod corect instanţa a reţinut că obligaţia de plată izvorăşte dintr-un înscris însuşit de debitoare, respectiv contractul de prestări servicii nr. 29 din 19.05.2006, coroborat cu facturile fiscale emise în baza acestuia, că debitoarea şi-a asumat obligaţia de plată a debitului şi prin procesul verbal de conciliere nr. 9025 din 26.09.2011 şi că SC K .T. SRL nu este parte a raportului juridic obligational din care izvorăşte obligaţia de plată a debitoarei SC M. E.SRL între SC O. P. SA şi SC K. T. SRL neexistând nici un raport juridic.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 22.01.2013 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.
2 De asemenea instanţa a dispus ataşarea la prezentul dosar a dosarului nr. 1004/260/2012 al Judecătoriei M.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 1978 din 26.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 1004/260/2012 al Judecătoriei M., debitoarea SC M. SRL a fost somată să achiţi creditoarei SC O.P. SA suma de 97.087,2 lei, debit şi penalităţi de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicarea somaţiei de plată.
In pronunţarea sentinţei care conţine somaţia de plată, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Creanţa este certă, atât sub aspectul debitului restant cât şi al penalităţilor în sensul art. 379 alin. 3 C.pr.civ întrucât existenţa ei nu este discutabilă din punct de vedere juridic, contractul nr. 29 din 19.09.2006 fiind un înscris însuşit de părţi, cuantumul creanţei este determinat pe baza facturilor fiscale emise în baza contractului închieat între părţi iar în privinţa exigibilităţii, data efectuării plăţii a fost stabilită expres de către părţi prin contract şi facturi.
Analizând cererea în anulare, prin prisma motivelor invocate de debitoare, instanţa retine următoarele:
Motivul invocat de debitoare al necompetenţei teritoriale a Judecătoriei M de soluţionare a cauzei este neîntemeiat, această excepţie nemaiputând fi invocată în acest stadiu procesual, motivat de următoarele considerente:
In sistemul codului de procedura civila in vigoare, competenta teritoriala este de trei feluri: de drept comun, când cererea se introduce la instanţa de drept comun, din punct de vedere teritorial, dar părţile pot conveni sa se judece la o alta instanţa; alternativa sau facultativa, daca reclamantul are alegerea intre doua sau mai multe instanţe deopotrivă competente; exclusiva sau excepţionala, când cererea trebuie introdusa la o anumita instanţa, fara a exista, pentru parti, posibilitatea de a stabili o alta instanţa;
Tinand seama de disp.art.19 C.proc.civila, normele de competenta teritoriala sunt norme juridice de ordine privata, daca este vorba de pricini privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prev. de art. 13-16 C.proc.civila si sunt norme juridice de ordine publica in materie de persoane, in alte pricini care nu sunt cu privire la bunuri si in cazurile prev. de art. 13-16 C.proc.civila.
Aşadar, in cazurile privitoare la bunuri (cu excepţia situaţiilor prev. de art. 13-16 C.proc.civila) normele de competenta teritoriale sunt de ordine privata, indiferent daca ne referim la situaţiile art.5 C.proc.civila sau de competenta alternativa, prevăzute de art. 10 C.proc.civila.
Excepţia necompetentei teritoriale in cazul in care competenta este reglementata de norme de ordine privata, cum este cazul în, speţă, conform art. 2 alin 1-3 din OG 5/2001, raportat la art. 5 şi art. 10 C.pr.civ, poate fi invocata numai de către parat si numai prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie ori daca paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, cel maitârziu la prima zi de infatisare, deci vi limine litis, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca necompetenta relativa. Cauza de fata are ca obiect pretenţii, decurgând dintr-un contract de furnizare, fiind incidente normele de competenta teritoriala alternativa, de ordine privata, stabilite de art.5 si art. 10 C.proc.civila.Prin urmare, in aceasta situaţie, numai paratul putea, in limine litis, sa invoce necompetenta teritorială a Judecătoriei M, neinvocarea acesteia prin întâmpinare sau până la prima zi de înfăţişare în dosarul nr. 1004/260/2012 atrăgând decăderea din acest drept si implicit judecarea cauzei de către Judecătoria Moineşti.
3
Cu privire la susţinerea debitoarei că debitorul real al sumei este SC K. T. SRL, chiriaşul lor, care trebuia obligat la plata debitului şi a penalităţilor de întârziere, instanţa reţine că SC K. T. SRL nu este parte a raportului juridic obligaţional consfiinţit de contractul de prestări servicii nr. M 29 din 19.05.2006 din care izvorăşte obligaţia SC M. E. SRL de a achita contravaloarea energiei electrice consumate la locul de consum din T. O., str. Fundăturii nr. 1.
Pe de altă parte, contractul de închiriere încheiat între SC M. E. SRL şi SC K.T. SRL în baza căruia SC K. T. SRL şi-a asumat obligaţia de plată a utilităţilor este pentru SC O. P. SA " res inter alios acta" neputând fi opus acesteia şi având putere obligatorie doar între părţile contractante.
Prin urmare nu există un temei pentru o acţiune directă a SC O.P. SA împotriva SC K. T. SRL, şi această susţinere a debitoarei urmând a fi înlăturată.
Contrar susţinerilor debitoarei, contractul de furnizare a energiei electrice nr. M 29 din 19.05.2006 este valabil până la data denunţării lui de către una dintre părţi, în cauză nefăcându-se dovada încetării în această formă a contractului şi pe de altă parte pentru niciuna din sumele facturate nu intervenise, la data promovării acţiunii, termenul de 3 ani de prescripţie a dreptului material la acţiune, având în vedere că debitul este aferent perioadei septembrie 2010-martie 2011.
Instanţa mai reţine că, contrar susţinerilor debitoarei, cuantumul debitului şi al penalităţilor de întârziere nu a fost contestat, mai mult, prin procesul verbal de conciliere din 26.09.2011 debitoarea a recunoscut expres debitul de plată de la acea dată de 90.009,64 lei.
Prin urmare, reţinând că niciuna din criticile debitoarei nu se probează, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea în anulare.
| ← Contravenţii Contravenţii. Închisoare contravenţională | Contravenţii. Închisoare contravenţională → |
|---|
