Poprire. Validarea acesteia în cazul debitorului fără disponibil bănesc în contul deschis la terţul poprit
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1718 C.proc.civ., art. 457, art. 452
Potrivit dispoziţiilor art. 1718 C.civ., art. 452, 455 şi 457 C.proc.civ., poprirea poate fi validată chiar şi în cazul în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terţul poprit, executarea popririi urmând să aibă loc în măsura alimentării contului.
C.S.J., Secţiile Unite, decizia nr. IV din 21 septembrie 1998
Notă. Articolul 452 şi art. 457 C.proc.civ. au fost modificate prin Legea nr. 459/2006 (M. Of. nr. 994 din 13 decembrie 2006).
Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la validarea popririlor în cazul în care au fost epuizate disponibilităţile din conturile debitorilor, deschise la terţii popriţi.
Unele instanţe au respins cererile creditorilor de validare a popririlor asupra conturilor deschise de debitori la terţii popriţi dacă disponibilităţile băneşti din acele conturi au fost epuizate până la soluţionarea cauzei, considerând că validarea popririi este condiţionată, prin art. 457 C.proc.civ., de dovada faptului că terţul poprit este dator debitorului urmărit.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat admisibile cererile de validare a popririlor înfiinţate asupra conturilor deschise de debitori la terţii popriţi chiar şi atunci când nu există disponibil bănesc în acele conturi. în sprijinul acestui punct de vedere s-au invocat dispoziţiile art. 452 C.proc.civ., potrivit cărora plăţile datorate de terţii popriţi privesc nu numai sumele exigibile în momentul înfiinţării popririi, ci şi pe acelea ce vor fi datorate în viitor, conform principiului înscris în art. 1718 C.civ.
Aceste din urmă instanţe au procedat corect.
în art. 1718 C .civ. se prevede că oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare.
în conformitate cu principiul înscris în acest text de lege, pe care se întemeiază gajul general al creditorului, pentru ca o poprire să producă efecte faţă de terţul poprit, prin art. 452 C.proc.civ. se cere ca, în momentul înfiinţării popririi, terţul poprit să fie dator faţă de debitorul creditorului urmăritor.
Or, prin sume datorate de terţul poprit trebuie înţelese nu numai sumele exigibile în momentul înfiinţării popririi, ci şi acele ce se vor datora, cum sunt sumele care fac obiectul unei datorii existente în momentul înfiinţării popririi, dar care va deveni exigibilă ulterior, precum şi sumele făcând obiectul unei datorii ce se va naşte după data înfiinţării popririi, dar care să provină dintr-un raport juridic existent la acea dată între terţul poprit şi debitorul creditorului urmăritor.
Caracterul mixt de procedură de urmărire silită şi de act de conservare, pe care îl are poprirea impune validarea ei şi pentru sumele ce se vor datora în viitor. De aceea, ca act de conservare, întemeiat pe principiul înscris la art. 1718 C.civ., conform căruia debitorul este ţinut să răspundă pentru datoria ce o are cu bunurile sale prezente şi viitoare, poprirea se impune a fi validată şi pentru sumele ce vor fi datorate în viitor de către terţul poprit debitorului urmărit.
Este adevărat că potrivit art. 457 C.proc.civ. validarea popririi este condiţionată de dovedirea existenţei datoriei terţului poprit către debitorul urmărit de creditor.
Această condiţionare, însă, nu poate opri validarea popririi în cazul în care, la un moment dat, debitorul poprit nu are disponibil bănesc în contul deschis la terţul poprit, cât timp executarea popririi poate să aibă loc pe măsura completării contului cu noi sume de bani.
Lipsa la un moment dat de disponibil bănesc în contul debitorului nu poate constitui impediment pentru validarea popririi, deoarece raportul de mandat bancar încheiat între terţul poprit şi debitorul urmărit nu încetează ca efect al epuizării disponibilităţilor din contul acestuia, care poate fi alimentat în continuare, prin viitoare operaţiuni financiare, dându-se astfel posibilitatea ca poprirea să fie executată.
O atare soluţie se justifică în cazul sumelor datorate periodic de către terţul poprit, cum ar fi eventualele rate eşalonate contractual, care impun validarea popririi deodată, atât pentru sumele exigibile în momentul popririi, cât şi pentru cele ce vor fi datorate de terţ pe măsura alimentării contului cu noi sume de bani, pentru a nu pune pe creditor în situaţia de a cere validarea pentru fiecare rată scadentă.
Este evident că validarea popririi asupra unui cont lipsit de disponibil bănesc nu obligă banca terţ poprit să efectueze plăţi din fondurile proprii ori să răspundă dacă debitorul urmărit îşi va închide contul şi, eventual, va deschide cont la altă bancă. Validarea unei atare popriri se justifică numai pentru a se da posibilitate ca eventualele intrări de sume în cont să fie puse la dispoziţia creditorului, ţinându-se seama că operaţiunile de intrare-ieşire a sumelor din conturile bancare pot avea loc într-un ritm mult prea rapid pentru a putea fi corelate cu posibilitatea obţinerii de către creditor a unei hotărâri judecătoreşti definitive de validare a popririi.
în consecinţă, se impune a se stabili că poprirea poate fi validată chiar şi în cazul în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terţul poprit, executarea popririi urmând să aibă loc în măsura alimentării contului.
| ← Cerere de poprire. Obiectul şi sarcina probei | Executare silită. încuviinţarea popririi. Recurs. Instanţa... → |
|---|
